351 matches
-
chiar dacă au ei dreptate. Frică de dumneavoastră? Așa cred, așa i-am simțit. Mă simt bine când știu că nu stă cu ochii pe mine. Nu pot să fac ce vor alții. Impunere? Știam că nu e bine să ne dușmănim. Cei cu alte pedepse e normal să nu vrea să se certe cu unul care a omorât, că nu știi ce o să facă. Pentru unul cu o pedeapsă mai mică, se ferește. Frică? Nu, mie mi-e frică de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
urăsc... se luptă... Gaston îl privi pe Endō și dădu din cap. Trist. Nu era numai Algeria. Și nu numai Franța. Aici, în clipa aceasta... Se părea că nu mai există altceva pe lume decât ură și dușmănie. Țările se dușmănesc, oamenii se suspectează... Dragostea și încrederea au dispărut cu totul. Dulles îl suspecta pe Hrușciov, Hrușciov pe Dulles. Francezii îi urau pe algerieni, algerienii pe francezi. Și asta nu era tot. Chiar aici, sub ochii lui, sub soarele orbitor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
decît să vezi filme de groază, acolo moare lume vinovată, nevinovată, un măcel! În pat se luptă doar doi, un bărbat și o femeie, de obicei, uneori chiar trei - și trînte În grup, mai nou, au loc, dar nu se dușmănesc vreunii: nici nu se iubesc; călăreală; apoi beau; epuizați, de cele mai multe ori adorm. Paradisul. Fără violență! Bine, atunci de ce să moară, cîndva, el, tocmai el? I se părea nedrept. Era sănătos, puternic, cîștigase cursa primordială, decisivă - fusese spermatozoidul Învingător În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aju ns rotofei, cu fața rotundă și privirea blândă. Dar talent... ar e cu carul. și încă n‐a arătat tot ce poate! - mărturisea George Tutoveanu care îl cunoscuse, unui convorbitor de la Academia Bârlădeană. * MAMĂ ȚARĂ Maică, mulți te‐au dușmănit Că ești neam blagoslovit. Unde sapă sapa locul Sare din pământ norocul. Ai pământ și ape multe, Vântul stă să ți le‐ asculte, și izvoare, călătoare. Crapii‐n ele‐s cât berbecii, În pomi piersici cât dovlecii, Pepenii de zahăr
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ce poți , Părere‐ i tot dacă socoți - De mori târziu, ori mori curând, De mori sătul ori mori flămând, Totuna e! și rând pe rând Ne ducem toți ! Eu vreau cu Fulger să rămân! Ah, Dumnezeu, nedrept stăpân, M‐ a dușmănit trăind mereu și‐ a pizmuit norocul meu E un păgân și Dumnezeu E un păgân! De ce să cred în el de‐acum? În fața lui au toți un drum, Ori buni , ori răi, tot un mormânt! Nu‐ i nimeni drac și
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
aprobator din cap: - La televizor am văzut. Cu Toma Caragiu. Cu Anda Călugăreanu. Cântau și dansau amândoi. Ce emisiuni se mai făcea p-atunci. Nici nu ziceai că era comunism... Bătrânul părea că nu-l aude. Netezea melancolic cureaua. - Se dușmănea Nisip că... Pârțângău se zvonea că ținea pe șest cu comuniștii, prin țărăniști. Le dădea cotizație. De-aia fiu-su a ajuns șef la avocați până la 1989. L-a împușcat opoziția, l-au închis comuniștii, de-a murit Nisip bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
părinte, să vezi și matale cum a fost cu papa. Că nu e de colea’șa să mergi la papa de la Roma la el acasă și să te filmezi cu el în casa lui. - Păcat de voi, oftă părintele...Vă dușmăniți de nu mai știți de voi. De ce v-oți mai aduna? - Păi, dacă așa e cazul, ridică Emilian din umeri. Poți să nu vii la o înmormântare? Suntem creștini, părinte. Nu se cade, la ultima despărțire... Nu-l lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Acela prinse crenguța. O strânse în pumnul înmănușat și se lăsă înghițit iar de smârcul din care se ițise. - Și poate că și eu am apărat poporul, așa cum am putut și m-am priceput, chiar dacă nu mă crezi și mă dușmănești. Cum nu mă crede și mă dușmănește atâția și atâția alții. Matale, poate chiar pe bune, dacă crezi că te-am turnat. Că eu la poporul care era cu cei de-atunci mă refer, nu la tinereii ăștia din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
înmănușat și se lăsă înghițit iar de smârcul din care se ițise. - Și poate că și eu am apărat poporul, așa cum am putut și m-am priceput, chiar dacă nu mă crezi și mă dușmănești. Cum nu mă crede și mă dușmănește atâția și atâția alții. Matale, poate chiar pe bune, dacă crezi că te-am turnat. Că eu la poporul care era cu cei de-atunci mă refer, nu la tinereii ăștia din ziua de azi, care n-au educație corespunzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
smulgă de pe fruntea ta de fier, A credinții biruință căta orice cavaler. Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul... Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este, Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste; N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta spaimă, Baiazid! " Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai sbucium! Codrul clocoti
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și să aștepte ajutor de la Milano, redobândindu-și apoi teritoriile. Timpurile erau atunci astfel, încât un străin nu putea să vină să dea ajutor poporului; pe urmă însă, când Cezar Borgia a atacat-o, iar cei din popor care o dușmăneau s-au aliat cu străinii, fortărețele s-au dovedit a fi și pentru ea de prea puțin folos. Așadar, acum ca și la început, ar fi fost mai bine pentru ea să nu fie urâtă de popor, decât să aibă
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
scara interioară a acestui bastion al mizeriei, Într-un continuu du-te -vino, foamea și boala, bezmetice și trumfătoare, Își fac de cap, neținând cont de nicio lege. Acești oameni bătuți de soartă nu sunt uniți, dimpotrivă sunt Înrăiți, se dușmănesc, se privesc cu ură În loc să se ajute, Își Întind cu frenezie cele mai neașteptate capcane, sunt violenți, răi, Își smulg mâncarea din mâini, Își cotrobăie prin buzunare unul altuia, se bat și uneori se și omoară pentru un pumn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care trec zilnic. Și ei și-au pierdut speranța, nici ei nu au cine știe ce Încredere În ziua de mâine , sunt o gloată În mișcare, un furnicar care poate fi strivit ușor, se cramponează de obiecte din care fac idoli, se dușmănesc și se iubesc foarte ușor, se nasc, Îmbătrânesc și mor pe nesimțite, ca ciclurile anotimpurilor. Peste tot prin oraș se aud rugămințile, vaietele, recitalurile cerșetorilor, coruri strategice, grupuri terifiante de vagabonzi cu chipuri mutilate de sărăcie, căutători prin gunoaie, ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
puținul pe care-l au, un supliment de respirație. Sunt anonimii hăituiți, grăbiți să-și asume moartea ca pe o eliberare, agățându-se de viață cu mâini lipsite de vlagă. Li se pare nedrept să nu privească urât, să nu dușmănească, li se pare nefiresc să nu aibă priviri Încruntate. Este de datoria lor să privească așa. Sunt masele care fac și refac istoria, sunt autentici reprezentanți ai resemnării. Au dreptul la bariere și au dreptul să le fie milă. Mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vin aici, cu toată teroarea mea de rudele ce trebuia să le suport. Mai târziu, la Cavarna chiar, Ioana mi-a spus că madame Pitpalac este foarte rea de gură și că acum, nemaiinvitînd-o tot timpul ca mai înainte, o dușmănește, cu toate că odinioară fuseseră prietene. Nu pricep ce e adevărat, căci Ioana se contrazice ușor, și ajunge vreo cauză neînsemnată pentru ca să-și schimbe părerea, fără măcar să dea o scuză. Mie mi-a apărut madame Pitpalac ca o persoană subțire, albă, agitată
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
personaje... Pe unii adevărul îi rănește, pe alții îi vindecă... În gara vieții sosim cu un tren, ne petrecem un timp în câte-o sală de așteptare, după care vine alt tren și mergem mai departe spre stația terminus. Ne dușmănim între noi, uitând că fiecare suntem parte din celălalt... Fericit că ești iubit, trist că ești părăsit - pățanii de-ale sufletului. Când te-ai hotărât să închizi un capitol din viața ta, tot te mai bate gândul să revii peacolo
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
avea pe cine să ocărască, femeia izbucnise în plâns. Dar Marta nu era rea de gură. Din partea ei pescarii n-aveau de ce să se teamă. De aceea o priveau cu dușmănie și poftă (și pe măsură ce o doreau mai mult o dușmăneau mai mult sau invers), ținând-o în picioare în fața lor, lângă arțarul plin de omizi și de praf care-și arunca o parte din umbră pe mese. Ea pricepuse că în dușmănia lor se cuibărise dorința, că fiecare ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ne înverșuneze unul împotriva celuilalt, și totuși ceva de dincolo de noi, o putere care se folosise de el ca de un instrument, lepădându-l acum pe o masă de piatră, sub cerul gol, îl făcuse să mă hărțuiască, să mă dușmănească, să mă urască, de ce? Oricât de absurd ar fi destinul, el are nevoie de unelte pentru a acționa, dar de ce-l ajutăm să se manifeste? Cu aceste întrebări înfipte în creier, m-am întors în cameră și am adormit foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să se ridice, țopăiau, făceau salturi caraghioase. S-a întâmplat însă o dată că sacii, poate intenționat, n-au fost destul de bine legați. Mopsul s-a pomenit vârât el într-un sac și bătut până la sânge. Prin urmare, de aceea mă dușmănea; oricine trecuse printr-o închisoare îi aducea aminte de cei care-l lăsaseră în nesimțire. „Dar de unde știi?” l-am întrebat pe Domnul Andrei, care a început o altă istorie: „De la unul care a fost pe vremuri bătut de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
împărțeau bucata de mămăligă, numai să aibă cine lătra în bătătura casei. Au dat buzna în grădină. Oltenii văzură că nu-i de glumă. Degeaba strigară să nu le calce vinetele în picioare, mahalagiii n-auzeau, nu vedeau. Îi cam dușmăneau pe venetici, că se pricopsiseră din grădinărit. Chirică 1-a înșfăcat pe Victor, cât era el de pirpiriu, și dă-i bușeală. Sifonarul sări să-l ajute. Lovea aspru camionagiul! îl apucase pe cel mic cu o mână și-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îți întoarce curul.“ „E frumoasă viața, Nela“, îi răspund, convins chiar că așa și este. „E tare frumoasă. Noi nu știm să o privim. Noi o urâțim. Cu suferințele noastre, cu necazurile noastre, cu ura noastră. Ne urâm și ne dușmănim noi între noi, de parcă cel din fața noastră ne-a făcut cine știe ce mare rău...“ „Poezii, băiete. Nu mai ține, Simioane“, mi-o retează. „Ce frumusețe să mai vezi când totul e la fel ca ieri, ca mâine, ca alaltăieri sau câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îl aruncă în sus aproape de palatul de nori al lunei; căzând din nori, nu se rupse de degetul voinicului. Atunci Făt-Frumos își luă ziua bună de la părinți, ca să se ducă, să se bată el singur cu oștile împăratului, ce-l dușmănea pe tată-său. Puse pe trupul său împărătesc haine de păstor, cămeșă de borangic, țesută în lacrimele mamei sale, mândră pălărie cu flori, cu cordele și cu mărgele rupte de la gâturile fetelor de-mpărați, își puse-n brâul verde un
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
prietenilor mă găsește tot mai resemnat. Dar Poetul ? Pierderea acestui prieten e poate o dreaptă lovitură, să mă fortifice. „Ne-am făcut vinovați, am fost necredincioși, ne-am abătut, am osândit, am fost semeți, am scornit minciuni, am înșelat, am dușmănit, am rătăcit și am dus pe alții în rătăcire...“ Încleștarea hărăzită aleșilor ar putea spori în noi puterea trupului și ascuțimea minții ? Ar trebui să privim încercările la care suntem chemați cu o proaspătă curiozitate, în stare a răspunde celor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în picioare, cu un glas adevărat. „Ne-am făcut vinovați, am fost necredincioși, am răpit, am clevetit, ne-am abătut, am osândit. Am fost semeți, am scornit minciuni, am sfătuit de rău, am înșelat, am batjocorit. Ne-am îndărătnicit, am dușmănit, am săvârșit nelegiuiri, ne-am înrăit, am rătăcit, am dus pe alții în rătăcire.“ Știe ce înseamnă să râvnești alți părinți și alți fii, într-o altă lume, să te revolți, să pierzi apoi speranța, nevrednic de iubirea celor pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
populare și să aștepte ajutor de la Milano, redobîndindu-și apoi teritoriile. Timpurile erau atunci astfel încît un străin nu putea să vină să dea ajutor poporului; pe urmă însă, cînd Cezar Borgia a atacat-o, iar cei din popor care o dușmăneau s-au aliat cu străinii, fortărețele s-au dovedit a fi și pentru ea de prea puțin folos. Așadar, acuma ca și la început, ar fi fost mai bine pentru ea să nu fie urîtă de popor, decît să aibă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]