770 matches
-
pornește Înapoi, fără cal. Vede ce se Întâmplă. Treizeci din noi rămân aici. Ceilalți, galop fără oprire spre Cetatea Albă. Rămâne câte unul la fiecare răspântie, În cazul În care avem semnal prin săgeată. Aveți, fiecare, săgeata galbenă, de atac dușman, și pe cea roșie, pe care n-am folosit-o niciodată, de prindere sau ucidere a căpitanului. Folosiți-le. Mesajul trebuie să ajungă de la Simion la noi și de la noi mai departe, până la măria sa. De acord? - Așa rămâne! se auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
indiciu despre agresori. Singurul martor direct rămânea arcașul Simion, care fusese chemat În grabă În fața domnitorului. Vreme de un ceas, arcașul povestise fiecare detaliu. Apoi fusese chemat căpitanul Petru, care confirmase ultima parte a Întâmplărilor, dar nu putuse estima forțele dușmane care se aflau deja pe malul celălalt al Dunării. Se știa, cu certitudine, că era vorba de o forță inițială de două mii de războinici, spahii și ieniceri, din care făceau parte și aproximativ o sută de arcași ai Hanatului Crimeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
După cum ați aflat, două corpuri de oaste au coborât În marș forțat În jurul Cetății Albe și acum intră În dispozitiv de luptă pe linia Dunării. Ieri, Apărătorii conduși de căpitanul Petru au spulberat tot ce a mai rămas din forțele dușmane pe malul nostru. Aproape cinci sute de oameni au călcat În picioarele cailor o mie trei sute de războinici, mai ales ieniceri. O parte din spahii, precum și tătarii, au scăpat pe malul celălalt, iar fluviul nu mai putea fi trecut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de un translator din mongolă În turcă. - Am motive de Îngrijorare, spuse sultanul, așezat pe unul din divanurile din larga Încăpere. O formațiune de elită și-a schimbat conducătorul, iar acesta a ordonat escortarea dincolo de strâmtoarea Bosfor a unei corăbii dușmane imperiului. Dar principalul motiv de Îngrijorare este acela că nu știu nimic despre acest nou conducător. Cine e, de unde a apărut, ce puteri are, cum vom continua colaborarea pentru Înfrângerea definitivă a dușmanilor noștri. Cei Patru aveau un plan În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spun eu acum. Vei vedea depărtările arzând și focul iscat din senin Întinzându-se asupra dușmanilor și vei ști că am pornit spre tine. Vei vedea ceața lăsându-se asupra codrilor, deși nu va fi vreme de ceață, și armatele dușmane dispărând În nori lungi de fum, și vei ști că sunt aproape. Și apoi vei vedea frunzele stejarilor Începând să miște fără vânt și apoi vei simți vântul iscându-se fără pricină și vârfurile arborilor aplecându-se sub puterea furtunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întâmplă? - Nu știu exact, dar e o primejdie uriașă care se apropie de noi, sau de măria sa! - Mi-e teamă că greșești! răspunse Erina, tulburată totuși de presimțirile căpitanului. Când am plecat de la Suceava măria sa nu știa de nici o forță dușmană care ar putea amenința Moldova. Și, chiar dacă ar fi așa, ar dura săptămâni sau luni Întregi până când o mare armată ar trece granițele noastre! - Nu, Erina... Cred că măria sa știa, dar n-a vrut să ne Împovăreze cu asemenea vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rămase agățat În scări, iar calul continua să alerge târându-și călărețul fără viață. Pesemne că era una din căpetenii, fiindcă moartea lui provocă strigăte de furie În rândurile tătarilor. Apărătorii strânseră rândurile În jurul căpitanului, iar avansarea spre centrul armatei dușmane reîncepu. Între Oană și Simion, Erina era apărată. Pericolul putea veni doar din față, dar nu putea trece de căpitan. Cu o clipă Înainte ca un războinic al Crimeii să ridice iataganul asupra Erinei, brațul Îi era tăiat din cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spun eu acum. Vei vedea depărtările arzând și focul iscat din senin Întinzându-se asupra dușmanilor și vei ști că am pornit spre tine. Vei vedea ceața lăsându-se asupra codrilor, deși nu va fi vreme de ceață, și armatele dușmane dispărând În nori lungi de fum, și vei ști că sunt aproape. Și apoi vei vedea frunzele stejarilor Începând să miște fără vânt și apoi vei simți vântul iscându-se fără pricină și vârfurile arborilor aplecându-se sub puterea furtunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care acoperă totul și face aerul greu de respirat. Toată pădurea e ascunsă de ceață. Nu se vede la mai mult de cinci pași. Vei vedea ceața lăsându-se asupra codrilor, deși nu va fi vreme de ceață, și armatele dușmane dispărând În nori lungi de fum, și vei ști că sunt aproape... , Își aminti Alexandru scrisoarea pe care o visa În fiecare noapte. - Imposibil... Dar iată că se Întâmplă... șopti, aproape pentru el, deși știa că Ștefan va auzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nimeni n-ar fi putut-o stăvili. Avangarda munteană a fost răsturnată În câteva minute. Laiotă și suita lor au fugit. Atacul, Însă, nu mai putea fi oprit. Cu Vlad În prima linie, transilvănenii au dat peste cap Întreaga oaste dușmană. Puținele formațiuni care rezistau erau alcătuite din ieniceri. Dar au fost și ei zdrobiți de valul al doilea de atac, condus de Ștefan, cu o deschidere spectaculoasă a Apărătorilor comandați de Oană. Oștile au trecut peste rămășițele derutate ale turcilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu-ți convine? Moașele astea de lux, când e vorba de spor în meseria lor, nu se uită la clientelă, nici la pungă. Copii să facă sau să desfacă! Cu toate că lucrăm solidar la opera de ocrotire a femeii, îmi sunt dușmane. Propagă cultul bărbatului. Ei! Buna Lina a moșit. Greg a blagoslovit și tu "nu vrei"! Putem afla motivele? Mini căută. - Altfel îmi închipuiam eu povestea lui Mika-Le în lumea largă. Alte rele, alte fapte, alt destin. . . Așadar, nu e prințul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
iar nepăsarea împietrește legile sociale și-i întărește pe cei care știu să profite? - Nu mă poți obliga să lupt împotriva propriei mele naturi. - Domnu’ pictor, abia acum ai pus degetul pe rană. Recunoști așadar că faci parte din tabăra dușmană. O să înceapă lupta. Prost dispus, Goilav tăcu. Omul acesta era sîcîitor. Oferind pictorului doar compania unei gîndiri brutale, Aizic dorea cu orice preț să-l zmulgă din inerția pe care bătrînul o dorea durabilă. Un cîine lătră a om. Înspăimîntat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fi fost, n-aveau ce căuta acolo și, dacă stăruiau, puteau primi o legiuită mamă de bătaie de la războinicii cu drepturi depline. Avea să se lupte ca un leu și mai ales avea să-i uimească pe cei din oastea dușmană cu mașinăria de război pe care o născocise și o făurise Împreună cu Titel Meșteru. Acesta din urmă nu fusese la război, căci apucase să se Însoare și să facă și copii, dar În sufletul lui stăruia părerea de rău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Hojo avea să intre dinspre răsărit, în vreme ce clanul Tokugawa urma să atace din Suruga. În comparație cu bătăliile de pe râul Ane și de la Nagashino, Nobunaga invada provincia Kai la fel de senin ca și cum s-ar fi dus să culeagă legume din grădină. În mijlocul provinciei dușmane, se aflau forțe care nici nu mai erau considerate inamice. Atât Naegi Kyubei de la Castelul Naegi, cât și Kiso Yoshimasa din Fukushima erau oameni care așteptau, cu nerăbdare, sosirea lui Nobunaga, nu pe-a lui Katsuyori; iar trupele care mărșăluiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Flăcări mari se încolăceau prin intrarea scării. Nobumori împinse înăuntru obloanele altei ferestre și cătă în jos. Singurii soldați pe care-i vedea sub el aparțineau inamicului. Apoi, văzu un om luptându-se, din răsputeri, în mijlocul unei mulțimi de soldați dușmani. În mod uimitor, era o femeie, soția unui vasal de-al său, care mânuia o halebardă. Cu toate că era în pragul morții, Nobumori își îngădui să trăiască emoția neașteptată care-l învăluise atât de brusc. „Femeia aceea este atât de sfioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să fi murit de mâna celuilalt. Unitatea de gardă a templului exterior își făcuse din templul principal câmp de luptă și purta acum o luptă crâncenă și sângeroasă pentru a împiedica inamicul să se apropie de curte. Dar, întrucât forțele dușmane păreau gata să cucerească intrarea coridorului cu pod care ducea în curte, toată garda, care consta din mai puțin de douăzeci de oameni, formă un singur pluton și se repezi spre interior. Astfel, războinicii clanului Akechi care se urcaseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rămânea decât să fugă. Unitatea Hori nu se putuse compara, numeric, cu efectivul clanului Akechi. Acum, în lipsa unei adevărate bătălii și fără nimic care să-i mai stăvilească, oamenii erau azvârliți în josul muntelui și călcați în picioare de o trupă dușmană care năvălea, de sus, pe panta abruptă. Partea companiei Hori, care urmărise, mai întâi, inamicul în jos, era prinsă printr-o manevră în clește, întocmai așa cum se temuse Kyutaro, declanșându-se o încăierare copleșitoare. În acel moment, forțele combinate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aproape toți soldații aveau să rămână pe loc. — E periculos, interveni Kyutaro. Cincizeci de călăreți sunt prea puțini. Drumul pe care veți merge la noapte trece prin apropierea Muntelui Ibuki, iar acolo s-ar putea să se mai ascundă forțe dușmane. Atât Kyutaro, cât și Shonyu îl preveneau foarte stăruitor, dar Hideyoshi părea convins că nu exista nici un motiv de îngrijorare. Răspunzând că nu merita să se alarmeze, le ordonă oamenilor cu făclii s-o ia înainte. Părăsind poarta castelului, porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăsați preocupați de bunurile materiale.“ Astfel le încurajase Nene pe servitoare și pe toți membrii personalului, în timp ce înaintau, cu deznădejde, pe drumul spre răsărit. Castelul Nagahama era mărginit la apus de lacul Biwa, zona din miazănoapte era controlată de clanuri dușmane, iar ce se petrecea pe drumul spre Mino era neclar. Nu aveau nici o altă soluție, așadar, decât să fugă spre Muntele Ibuki. Când clanul ei era victorios, soția războinicului era cuprinsă de fericire. Dar, odată ce soțul ei pierdea - sau erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dinspre miazănoapte era încă destul de rece cât să înroșească nasurile războinicilor. În asfințit, armata se împărți pentru a-și ocupa pozițiile. Soldații aproape că zăreau inamicul. Și totuși, nu se zărea nici o coloană de fum a vreunui foc din tabăra dușmană, nici un singur soldat inamic. Ofițerii, însă, le arătară oamenilor pozițiile inamice: — Acelea sunt unitățile clanului Shibata, de-a lungul poalelor Muntelui Tenjin și în regiunea Tsubakizaka. Mai este și o divizie dușmană numeroasă, amplasată în zona satelor Kinomoto, Imaichi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
coloană de fum a vreunui foc din tabăra dușmană, nici un singur soldat inamic. Ofițerii, însă, le arătară oamenilor pozițiile inamice: — Acelea sunt unitățile clanului Shibata, de-a lungul poalelor Muntelui Tenjin și în regiunea Tsubakizaka. Mai este și o divizie dușmană numeroasă, amplasată în zona satelor Kinomoto, Imaichi și Sakaguchi, așa că fiți pregătiți oricând, chiar și când dormiți. Prin tabără, însă, se așterneau cețuri albe, inspirând o seară atât de liniștită, încât n-ai fi crezut că lumea se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se înroșească la față, dar Katsuie nu se lăsa pradă agitației. Era veteranul a nenumărate bătălii și nu risca să-și piardă calmul. — Gândește-te un moment, Genba. Nimic nu e mai periculos decât să te strecori în adâncul liniilor dușmane. Merită oare riscul? Nu ne aflăm într-un punct unde trebuie să ne gândim, cât mai temeinic, ca să nu avem pe urmă regrete? Genba râse zgomotos. Dar, dincolo de aluzia că neliniștile unchiului său nu aveau nici o valoare, tinereasca voință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Muntele Oiwa, aflate în apropiere, arăta ca un om încrezător în victoria lui. Hideyoshi, însă, era mult mai prudent decât majoritatea oamenilor. Conform obiceiului său, închise liniștit ochii și intră într-o stare în care lumea nu-i era nici dușmană, nici aliată. Desprinzându-se de nimicnicia celor lumești, deveni el însuși inima universului și ascultă care era voința cerului. — Deja e aproape gata, murmură, cu un zâmbet apărându-i, în sfârșit, pe buze. Acel Sakuma Genba a ieșit la luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi se încurajau să gonească înainte. Vom lua capul lui Katsuie! Fiecare se străduia să ajungă în frunte, pe când începeau să urce Muntele Tochinoki. Fâlfâind drapelul auriu pe piscul muntelui, războinicii clanului Shibata priveau, cu răsuflarea tăiată, cum numărul luptătorilor dușmani - care se cățărau chiar și prin locuri pe unde nu era cărare - creștea clipă de clipă. — Mai e timp să împărțim între noi o ceașcă de apă, de adio, spuse Shosuke. În acele câteva momente, Shosuke și tovarășii săi culeseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
piepturi, se întoarseră cu toții în direcția încotro se afla casa mamei lor. Rugile pe care le rosteau în inimile lor nu erau greu de ghicit. Inamicul se apropia din toate părțile, ajuns acum, destul de aproape, pentru a auzi glasurile soldaților dușmani. Păzește stindardul comandantului, Shobei, îi spuse Shosuke fratelui său mai mic, în timp ce-și punea coiful. Se dădea drept Katsuie și nu voia ca dușmanul să-l recunoască. Cinci sau șase gloanțe de muschetă îi șuierară pe lângă cap. Luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]