1,129 matches
-
căci banul este elementul și limita schimbului. Iar bogăția care provine din arta achiziției de bunuri este lipsită de limită"34. Trebuie să discutăm și despre bogăție ca despre o capcană a lumii în care trăim. Există și aici un dualism asupra căruia trebuie să atragem atenția. Dacă o minimă bogăție poate fi baza oricărei stări de bine, faptul de alerga la infinit după bogăție poate fi o capcană pentru viața noastră. Puțini dintre noi știu că înainte de a fi un
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și pe ideea de datorie"57. Egoismul este cel care ne oprește aspirația spre fericire, numai că omul fiind egoist de la natură, tendința spre nefericire o putem cataloga ca fiind naturală. Și în acest caz omul trăiește sub semnul unui dualism, fericire, nefericire. Alegerile sunt ale sale, fiind o ființă rațională înzestrată cu puterea de a cunoaște. Că fericirea trece prin morală, este un fapt subliniat și de către Robert Dahl: ,,(...) căci omul virtuos este un om fericit și cred că nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
al antropologiei creștine: problema raporturilor dintre dimensiunile fizică și spirituală ale omului. În domeniul acesta gândirea creștină a oscilat în permanență și încă nu a ajuns la maturitate.(...). În această problemă gândirea creștină nu a încetat să oscileze între un dualism suflet - trup mergând uneori până la idei inacceptabile...". Jean Delumeau, Religiile lumii, Editura Humanitas, București,1996, pp. 90-91. 188 Niall Ferguson, Civilizația - Vestul și restul, Editura Polirom, Iași, 2011, p. 66. De asemenea, Mircea Malița arată: ,,Religia a ocupat locul central
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
luminii universale ar explica rolul primordial în geneza vieții, unde o parte esențială din energia și informația necesare proceselor vitale (inclusiv psihice) și (bio)fizice își au originea în radiația electromagnetică emisă de structurile celulare vii (ADN și ARN), iar dualismul corpuscul-undă (lumină vie/lumină moartă) pentru lumină, impune, alternanța informație/energie (cod bară spațial). Ca urmare, egalând în cele din urmă expresiile de mai jos putem efectua calculul și pornim de la: Dacă . Ambele relații sunt generale aplicându-se într-un
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
se referă la toate procesele (info)energetice diverse, ce au loc în Universul π, cum deja s-a sugerat, când relațiile dintre TPEI și ILBE sunt complementare, atunci elaborarea uneia situându se în continuarea celeilalte și reciproc (unitatea lumii vii). Dualismul corp-spirit (substratul pulstonic și câmpul infoenergetic) se redefinește constant în această contiguitate (continuitate prin discontinuitate) știut fiind, că starea corpului material o determină/influențează nemijlocit pe cea a corpului spiritual și reciproc. Dacă ILBE se ocupă cu precădere de explicarea
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
un refuz al realității frustrante, dar și un faliment al „terapiei” bolilor de ființare, cum spunea Noica. Spiritualitatea nu oferă în mod automat și o protecție în fața experiențelor cotidiene marcate de lipsuri, boală sau anxietate. Discuția poate atinge și problema dualismului corp-spirit, reactualizată de cercetările neuromoleculare. Dacă maturizarea intelectuală nu este susținută/urmată și de cea emoțional-afectivă, nu putem vorbi despre o dezvoltare normală. Inteligența este doar o aptitudine performantă și nimic altceva - s-a crezut și se mai crede că
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aproape completă între subiect și obiect, și prin urmare la o vindecare aproape totală a rupturii din om, care astfel nu mai era separat de Natură/Univers cu toate contradicțiile sale, nu mai era fragmentat în nesfîrșit de multe dihotomii/dualisme. Afirmarea cea mai clară a noii viziuni asupra suicidului apărea însă în 1777, în micul eseu - publicat postum de mai multe ori (vezi edițiile succesive din 1783, 1784, 1789, 1799 și 1917) - intitulat Of suicide / Despre sinucidere, pe care David
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
care trebuie acceptată de oricine o examinează dintr-un unghi sociologic (Ralea, 1928). Evaluând modelul poporanist și țărănist asupra structurii și direcției de evoluție a societății românești, Eugen Lovinescu (1881-1943) și Șt. Zeletin observau, nu fără temei, caracterul său hibrid, dualismul său structural: o structură social-economică medievală pe care s-a altoit o formulă de democrație politică revoluționară (Lovinescu, 1972, pp. 314-315); „sus” instituțiile democratice ale burgheziei capitaliste, „jos” viața economică a vechiului regim (Zeletin, 1991, p. 19)! Gânditorii de orientare
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
gnosticii reînnoadă cu izvoarele întregii gândiri grecești: celălalt țărm al bazinului mediteranean... Astfel încât influențele presupun și un aport din partea spiritualităților importante din punct de vedere geografic: mazdeismul persan, iudaismul palestinian, foarte probabil orfismul helenistic și bineînțeles, pitagorismul și platonismul grecești. Dualismul maniheismului chaldeean - secolul III al erei noastre - este și el coborâtor din aceste influențe amestecate atunci când opune binele și răul pe același principiu ca și gnosticii. Luptă între Lumini și Tenebre la Ormuz și Ahriman la perși, mesianism apocaliptic și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
permite, într-adevăr, unele confruntări în ceea ce privește definițiile plăcerii, desigur, dar și în ceea ce privește metoda - scenografia gestului sau cea a verbului -, cunoașterea - senzuală sau intelectuală -, natura realului - material sau imaterial -, scopurile înțelepciunii - practică sau teoretică, ori chiar mistică -, trupul - prieten sau dușman -, dualismul - adevăr sau eroare -, intersubiectivitate - celibatar sau comunitar -, politica - a refuza sau a susține puterea -, precum și alte chestiuni referitor la care Platon și Aristip propun două lumi ireconciliabile. Se putea angaja realmente o discuție fecundă fie și numai despre plăcere. Subtitlul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lasă să alegi între două imposibilități îo viață de plăceri fără reflecție, o viață de reflecție fără plăceri), un hedonist autentic, un veritabil adversar al lui Platon, pe o scenă filosofică reală, și nu trucată, ar recuza maniheismul, ar respinge dualismul reducționist și ar revendica pentru sine această opțiune a unei terțe vieți. El n-ar lăsa să i se fure ideea uitându-se cum o șterge șmecherul zeflemitor și flecar: ar angaja niște discuții asupra părților ce ar trebui lăsate
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dușman. După ce Eudoxiu fusese refuzat în tinerețe la conducerea Academiei, episodul geometriei aplicate contează poate ca o ocazie de reconciliere... -2Un platonician hedonist! Platinician și hedonist! Performanța merită să zăbovim puțin... Evident, platonismul lui Eudoxiu nu poate fi ortodox: nu dualism maniheist, nu ură față de trup dublată de o glorificare a sufletului, nu pasiune pentru pulsiunea de moarte, nu desconsiderare a cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
material de trupul material ca definiție a morții. Un asemenea material de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. -6- Moartea morții. în opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului, imaterialitatea acestuia, dualismul, separația dintre trup și suflet, pe principiul distincției nete dintre inteligibil și sensibil, dintre cer și pământ, Epicur își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri, damnațiuni și păcate, pedepse
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a ne convinge, să nu neglijăm nici biografia lui Epicur, nici textele lui Aristip, în vreme ce tradiția ignoră viața primului și cunoaște prost teoria celui de-al doilea... Numai voința de a reproduce categoriile clasice ale istoriei platoniciene a filosofiei justifică dualismul care opune plăcerile stabile epicuriene plăcerilor dinamice cirenaice. Epicur nu s-a putut mulțimi cu această dimensiune negativă a hedonismului, nici Aristip doar cu măsura instantanee a jubilării. Practica Grădinii ateniene și corpusul doctrinal transmis la Cirene interzic această opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a trupului asupra părticelei de divinitate puse de zei în oameni. Epicur consideră că plăcerile cele mai mari se află de partea sufletului; Aristip... de partea trupului! Pentru a avansa astfel de argumente, trebuie să pleci de la considerentele obișnuite ale dualismului, care opune cele două instanțe ireconciliabile: un trup material, un suflet spiritual. Așa ceva e valabil pentru pitagoricieni și platonicieni, la care, într-adevăr, cele două ordini există separate, distincte, fiecare dintre ele ținând clar de lumea sa. Creată, coruptibilă, constrângătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
căci numai acesta, prin alcătuirea sa atomică și prin funcția sa organică, face posibilă conștientizarea lor, deci existența lor. Știm prea puține despre teoria aristipeană pentru a putea afirma clar un monism, dar nu există nici o dovadă în sensul unui dualism, al existenței a două instanțe separate, și mai ales a unui suflet imaterial, etern și aflat în relație cu divinul, cu cerul inteligibil... La cirenaici, totul aduce mărturie în favoarea unității imanente a realului. Și atunci, cum altfel, dacă nu din
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
poate cineva vorbi de plăceri ale trupului separate de plăcerile sufletului? Ceea ce înregistrează carnea epicuriană este decodat de sufletul atomic: dorințe, plăceri, suferințe, chinuri, jubilări... Doar un artificiu retoric și o poziție antinominalistă permit recurgerea la cele două momente ale dualismului pentru a le face să funcționeze în sensul unei creditări și al unei discreditări: elogierea sufletului, condamnarea cărnii. Aici regăsim firul călăuzitor al unei scrieri platoniciene a istoriei filosofiei, incapabilă să redea corect ceea ce nu se supune legii sale: imanența
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
învățarea unui mod de a trăi bine. Filosofia permite acest demers exaltant. Cum? Tocmai învingând spaimele. în ce fel? Activând o înțelepciune materialistă. Chiar dacă nu citează niciodată numele lui Platon, Lucrețiu se situează pe poziții radical antiplatoniciene: el recuză idealismul, dualismul și nemurirea sufletului, concepții dragi filosofului Peșterii la care creștinii țin atât de mult - se înțelege de ce. Phaidon oferă într-adevăr un text care inaugurează opțiunile catolice asupra chestiunii morții și a ceea ce se întâmplă cu trupul după moarte: mântuire
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pagină. A se vedea și Michel Onfray, Cynismes. Portrait du Philosophe en chien, Grasset, 1990, Livre de Poche. * ** Platon, un luptător rău intenționat. Nici vorbă să examinăm statutul plăcerii în filosofia lui Platon, un subiect cât se poate de vast... Dualismul său, elogiul adus de el sufletului, detestarea trupului, desconsiderarea vieții, a sensibilului, a realului, tropismul său pentru pulsiunea de moarte - amintiți-vă de Phaidon î64, 6): „Filosofii cu adevărat filosofi sunt dornici de moarte”! - fac din el un gânditor emblematic
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
detestat, și Dumnezeu, care gândește, glorios, și gnosticism, al hilicilor, instrument al eliberării, iubit, Marea Rațiune, și mântuire, negarea lui, prieten, și timpul, tovarăș al sufletului băutură, boală, hrană, râs, sănătate, simțuri nobile și josnice, suflet, absent, distinct de trup, dualism, imaterial, legat de trup, loc, și mântuire, metempsihoză, muritor, nemuritor, perfect, predominanța lui, prizonier al cărnii, al psihicilor, purificare, transmigrare, VIAȚA FILOSOFICĂ banii, ca o capodoperă conversația, edificarea sinelui, meditația, sărăcie, viață sănătoasă, Traducere de Mihai Ungurean * „Muncă, familie și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
foarte variabile, pe o latură sau alta, dar în același timp, la realitățile sacre și profane. Acest aspect al teoriei lui Eliade descifrează unele probleme pe care le ridică textul blecherian. Orice interpretare trebuie să recunoască această situație alternativă, circulară, "dualismul embrionar" al sacrului și profanului. Acest dualism poate echivala cu o dialectică originară de unde decurg toate consecințele: ,,sacrul poate dobândi semnificații profane, profanul poate dobândi semnificații sacre"438. Sacrul cuprinde atât referentul cât și semnificația sa, iar prin caracterul său
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
dar în același timp, la realitățile sacre și profane. Acest aspect al teoriei lui Eliade descifrează unele probleme pe care le ridică textul blecherian. Orice interpretare trebuie să recunoască această situație alternativă, circulară, "dualismul embrionar" al sacrului și profanului. Acest dualism poate echivala cu o dialectică originară de unde decurg toate consecințele: ,,sacrul poate dobândi semnificații profane, profanul poate dobândi semnificații sacre"438. Sacrul cuprinde atât referentul cât și semnificația sa, iar prin caracterul său paradigmatic, reprezintă condiția însăși a semnificației. A
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Parlamentul Angliei / 83 3. "Libertățile spaniole". Cortès și monarhia stărilor / 100 4. Monarhia și Adunările de stări în condițiile divizării politice: Imperiul german și Italia / 106 4.1. Imperiul germa / 107 4.1.1. Reforma instituțiilor / 114 4.1.2. Dualismul constituțional: Stări și Diete provinciale / 117 4.2. Particularități în raporturile monarhiei cu Adunările de stări în Boemia, Moravia și Silezia / 119 4.3. Adunări de stări în Țările de Jos / 128 4.4. Confederația helvetică / 133 4.5. Statele
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
pretențiile seniorului, îngrădind de fapt libertatea). Totodată se are în vedere, alături de necesitate, mărimea ajutorului: aici are loc impactul decisiv ce scoate în evidență poziția de forță a stărilor teritoriale (poziție care în timp a avut oscilații diverse) și reclamă dualismul între suveran și stările teritoriale. Acest dualism decurge din complementaritatea sferei de drept al principelui și stărilor și care poate fi cu certitudine stabilit, în mod exact, doar printr-un contract. Dacă în Dietele imperiale și teritoriale se tratează asupra
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
se are în vedere, alături de necesitate, mărimea ajutorului: aici are loc impactul decisiv ce scoate în evidență poziția de forță a stărilor teritoriale (poziție care în timp a avut oscilații diverse) și reclamă dualismul între suveran și stările teritoriale. Acest dualism decurge din complementaritatea sferei de drept al principelui și stărilor și care poate fi cu certitudine stabilit, în mod exact, doar printr-un contract. Dacă în Dietele imperiale și teritoriale se tratează asupra acestor prestații, pe care suveranul nu le-
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]