1,250 matches
-
lui a fost utilă; ea le-a arătat spaniolilor că singura lor șansă era să cucerească Tenochtitlanul. Dar Quetzalcoatl, ajuns stea, nu se mai gândește decât la întoarcere. mit și simbol Totul pare să se afle în Mexic sub semnul dualității șarpelui înaripat. Zăpezile acoperă focul vulcanilor, stelele ard peste urletele șacalilor din junglă, iar pădurile torențiale ale tropicelor se întîlnesc cu stepe pline de cactuși. Căderea nopții e însoțită adesea de un zgomot ciudat. Alteori, tăcerea devine asurzitoare. Ploi violente
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
THANATEROS! Femeile Trimise, rămase pe marginea cercului imaginar trasat mai devreme, Îi răspunseră În cor: — THANATEROS! Joanna Jeni se apropie de cea care ținea În mîini vasul gol, pentru a turna acolo sarea, apoi apa, operație prin care proclama nașterea dualității cu numele de THANATEROS. Astfel, Cercul Haosului era consacrat: cunoașterea, cunoscutul și procesul de cunoaștere erau unificate prin super-simetrie Într-un singur cîmp cu o singură structură autoreferențială - iar de acum Încolo, orice devenea posibil. Femeile Trimise Își muiară degetele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de sorginte axiologică și epistemologică. Demersul în cauză trebuie să răspundă la o întrebare simplă în aparență: poate comunicarea să fie disociată de procesele psihosociale pe care le însoțește și care i-au stat drept justificare la propria naștere? Această dualitate este deopotrivă un risc, dar și o șansă pentru studiul unei științe a comunicării. Riscurile sunt evidente, dar oportunitățile sunt în egală măsură importante dacă nu chiar mai importante. Este - probabil - indiscutabilă și inevitabilă constituirea unei științe a comunicării de
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
extrem de util în tratarea fenomenelor social-educative nu ca părți izolate și segmente consecutive, ci ca un ansamblu coerent, evolutiv și continuu. și Hybels, și Greiner ne propun modalități alternative de structurare a grupului: prima pornește de la ideea relaționării indivizilor în dualitate, cel de-al doilea face apel la un model supraordonat, de natură organizațională. Am dorit să facem referire la cele două modele tot din rațiuni de continuitate, în sensul surprinderii ambelor segmente de interacțiune, lucru natural în cadrul grupurilor speciale reprezentate
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Creatorului și trebuie prețuită ca atare. Doar pentru noi, semenul ne este și partener și concurent, într-o lume pe care o considerăm a fi doar a competiției. Și în relația cu semenii noștri, ne aflăm iată sub semnul unei dualități, a unei duble percepții și acțiuni. Suntem individualiști și ne batem să nu fim egoiști, educându-ne. Individualismul, asemenea multor daruri, trebuie gestionat cu mare grijă, pentru că dacă poate fi un avantaj, imediat, prin exacerbarea sa, se poate transforma într-
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
realitate exterioară restrictivă. Vom detalia dezbaterea despre individ și colectivitate, ,,eu" și ,,celălalt" prin intermediul lui Edward O. Wilson și al operei sale ,,Cucerirea socială a Pământului"330. Autorul pleacă în analiza sa de la o întrebare care privește în mod fundamental dualitatea naturală a ființei umane: ,, Sunt oamenii buni prin natura lor, dar coruptibili de forțele răului? Sau, dimpotrivă sunt prin natura lor răi și recuperabili numai de forțele binelui? Oamenii sunt și una și cealaltă. Și așa vom fi pe vecie
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
este o parte neschimbătoare a naturii umane. Ființele umane și orânduirile lor sociale sunt intrinsec imperfectibile, din fericire. Într-o lume în continuă schimbare, avem nevoie de flexibilitatea pe care numai imperfecțiunea o poate oferi"331. Trăim sub semnul unei dualități pe care numai lumea capitalistă, liberă o poate fructifica în mod eficace în favoarea devenirii umane. Tentația ,,punerii la treabă" a individualismului și a egoismului, adică a ,,răului" din om este una irezistibilă. Suntem mai întâi ființe egoiste pentru că un copil
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
a-și asuma și depăși limitele. Suntem ființe care nu-și pot valorifica avantajele decât în asociere și cooperare. Putem fi împliniți doar prin noi înșine însă în mijlocul celorlalți și cu recunoașterea lor. Trăim, din această cauză, sub semnul unei dualități permanente: individ-societate, egoism-altruism, conflict-pace, bogăție-sărăcie. Omul modern nu mai recunoaște averea și statutul social ca pe ceva dat, etern și imposibil de schimbat. Lumea de dinaintea capitalismului era percepută ca fiind una ,,înghețată" și pentru că omul sărac era sărac pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
fapt degradarea calității umane în jurul nostru este o constatare zilnică și nu o iluzie. Nimeni nu poate garanta că valorile despre care vorbim pot produce prosperitate și liniște. Dacă nu suntem atenți putem trăi la infinit (exagerez !!!) parte negativă a dualității despre care vorbeam. Națiunile tinere pot asocia în mod eronat dobândirea de avere cu încălcarea legii. ,,(...) problema fundamentală a cetății este aceea a împărțirii obligațiilor și avantajelor"358. Oamenii trebuie să fie solidari între ei și să-și respecte munca
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
un atribut, ci o instanță concretă a unui atribut contingent (primul poate fi văzut ca un atribut într-o formă privilegiată: atributul exemplificat în orice caz posibil). Hartshorne arată că atât timp cât actualitatea nu poate fi necesară, trebuie să fie o dualitate reală în Dumnezeu între "existența necesară" și "actualitatea contingentă"406. Existența este abstractă, iar actualitatea este concretă. Atunci când se afirmă că "Dumnezeu există" se afirmă de fapt, că El există într-o stare concretă sau alta și nu e nevoie
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
mai fost nevoie de un studiu în acest sens?" Mai întâi, deoarece verificarea existenței/inexistentei unor diferențe a reprezentat o parte a procedurii de lucru, necesară a da unitate cercetării. În al doilea rând, pentru a evidenția un plan al dualității naturii umane: trăsăturile de personalitate sunt constante, în timp ce comportamentele sunt contextuale. Ar mai fi de menționat că Richard Lazarus tratând legătură dintre componentă emoțională și influența pe care o au factorii de mediu asupra atingerii obiectivelor personale, concluzionează: Pentru a
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
aplicată relațiilor dintre cetățeni și stat este, în mod necesar, mediată de conceptul de „interes public”, după cum relațiile medic-pacient sunt mediate de conceptul de „sănătate” sau relațiile locatar-instalator de conceptul „funcționare bună a instalațiilor”. Bicanic, Gligorov și Krastev observau că dualitatea inițiator-agent a autorităților publice poate fi analizată ca o dualitate acțiune-legitimare: din punctul de vedere al acțiunilor întreprinse, statul este definit ca inițiator în raport cu cetățenii; din punctul de vedere al legitimității politicilor sale, statul este definit ca agent. „Statul are
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
mediată de conceptul de „interes public”, după cum relațiile medic-pacient sunt mediate de conceptul de „sănătate” sau relațiile locatar-instalator de conceptul „funcționare bună a instalațiilor”. Bicanic, Gligorov și Krastev observau că dualitatea inițiator-agent a autorităților publice poate fi analizată ca o dualitate acțiune-legitimare: din punctul de vedere al acțiunilor întreprinse, statul este definit ca inițiator în raport cu cetățenii; din punctul de vedere al legitimității politicilor sale, statul este definit ca agent. „Statul are puterea de a-și constrânge cetățenii pentru a-i face
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
la o parte, să declasăm și să nu canonizăm o serie de fenomene fizice și antropologice sau niște texte și niște opere literare și artistice pur și simplu fiindcă nu le-am putut clasa Într-o categorie preexistentă. O asemenea dualitate maniheică dăunătoare am Încercat și Încerc să deconspir Într-un seminar pe care Îl țin la master despre șamanismul postmodern al lui Castaneda. După cum știți, Castaneda a scris unsprezece cărți În care povestește că ar fi fost inițiat de un
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
povestit, în măsura în care este identificat cu textul care îl reprezintă, este perceput în același timp cu momentul lecturii. O proprietate a ficțiunii este de a-și putea afirma identitatea cu evenimentul "exterior" pe care are datoria de a-l nara. Această dualitate de niveluri se regăsește în grupul nominal "eroul nostru": acest termen nu se referă la Julien Sorel decât în măsura în care acesta este personajul principal al povestirii pe care o citim. În anumite texte asistăm chiar la nașterea unei adevărate ficțiuni secundare
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care se identifică în persoana unuia dintre ei. Nu sunt doi locutori adevărați, asumându-și enunțările, spusele, ci două "voci", două "puncte de vedere" cărora nu li se poate atribui niciun fragment delimitat din discursul raportat. Cititorul nu reperează această dualitate decât prin discordanța dintre cele două voci, discordanță care îi interzice să raporteze fragmentul la o singură voce enunțiativă. 5.7. Limitele discursului indirect liber Nu există o modalitate specifică pentru a introduce DIL (ruptură sau subordonare). Orice este convenabil
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o privighetoare, așa cum ar trebui să o facă toți îndrăgostiții, și i se adresează iubitei cu termeni desprinși parcă din Cântarea Cântărilor.30 Tendința medievală de a aprecia sau a devaloriza rolul femeii se înscrie în rândul altor contraste și dualități specifice acestei epoci. Percepțiile medievale asupra femeii erau frecvent polarizate între două extreme, a laudei sau a condamnării, femeia era fie „hominis confusio”31, fie „sprijinul și raiul și plăcerea”32, așa cum apare definită în Povestirile din Canterbury. Accentele satirice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Una este Venus celestă, protectoare a mariajului și a familiei și care confirmă dragostea creștină; cealaltă este Venus cea carnală sau zeița senzualității și a concupiscenței; una este reprezentată de Maria, cealaltă de Eva. Formele pe care le ia această dualitate în operele lui Boccaccio sunt complexe.”597 Paradoxuri de acest gen puteau fi întâlnite și în dragostea curtenească a secolului al XII lea: iubirea era percepută ca fiind spirituală și cu un rol nobil de înălțare a ființei umane pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
îi avansase atât de mult încât nu a mai putut lucra. Thomas Mann surprinde momentul bolii în două dintre romanele sale Muntele vrăjit și Moartea la Veneția. În ultimul roman menționat, scriitorul german evidențiază și cealaltă latură a bolii sale dualitatea personalității. Exemplele pot continua, interesant de observat este că, în majoritatea cazurilor, boala are și un alt fond al problemei, de cele mai multe ori de natură psihică. La Blecher, halucinațiile pe care le descrie constant în toate cele trei romane ale
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
într-o realitate bine închegată și sigură de dânsa"318, în care personajul se pare că poate ,,introduce oricând schimbarea"319 care-i place. Spațiile bune sunt invadate de rău. Este ceea ce Jung numește în aceeași carte: descoperirea umbrei, a dualității lucrurilor, în cazul de față o acceptare a umbrei din el însuși. ,, Locurile" sunt înfățișate cu acceptarea bivalenței lor. Alt spațiu visat, grădina, îl va descoperi, mai târziu, la sanatoriul din Berck. Visul determină realitatea să se întâmple. Tot acest
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
încât putem plasa în interiorul ei orice amintire, orice gând și orice imagine vrem, putem plasa în miezul momentului tragic o glumă, o anecdotă ca și un titlu de carte sau subiectul unui film de cinematograf 320. Naratorul blecherian acceptă jungian dualitatea lucrurilor. Aceasta echivalează, în fapt, cu acceptarea propriului statut. Astfel, partea a doua a cărții va debuta cu o incursiune a eului narator în abisurile ființei sale: și dacă îmi închipui că sunt destul de minuscul pentru a circula cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
foind și mă sperii.” În fapt, e vorba de o senzualitate întoarsă, fără finalitate, în perspectiva căreia spaima de moarte devine spaimă de sexualitate, iar iubirea, „săgeata care a nimerit călcâiul lui Ahile”, nu este decât celălalt nume al descompunerii. Dualitatea Eros-Thanatos marchează întreaga viziune lirică a lui I., de la reluarea unor motive romantice consacrate, precum cel al tinerei fete pe patul morții, la coagularea alegorică a imaginii morții în figuri de nimfete: „! presimt cum va/ veni moartea/ [...] într-o dimineață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
răsplată sau pedeapsă reprezintă marile defecte ale dramaturgului. Este o viziune tradițională, desigur, care nu permite inexistența unei finalități moralizatoare, căci "un scriitor are mereu datoria de a face lumea mai bună."167 Personalitate complexă așadar, Samuel Johnson marchează prin dualitatea sa poate cel mai bine caracterul tranzitiv al secolului din care face parte, secol care se mai afla încă printr-o jumătate a ființei sale sub auspiciile puternice ale clasicismului, pentru ca cealaltă jumătate să se deschidă treptat, dar sigur către
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
arte poetice etc.), dar scriau romantic sau preponderent romantic (căci nu există omogenitate nici la nivelul operelor). Saltul de la teorie la practică presupune, în acest caz, o trecere de la glasul rațiunii la tumultul trăirii, de la aspectul apolinic la cel dionisiac. Dualitatea aceasta a impulsurilor artistice a mai fost explicată prin raportarea la etapele dezvoltării spirituale a tinerilor pașoptiști care, în marea lor majoritate, au studiat în adolescență la școli grecești sau școli românești în care orientarea era filoclasică, însușindu-și deprinderi
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
valori culturale și lingvistice. La fel ca majoritatea pașoptiștilor, Asachi are intuiția valorii, care este asociată cu fenomenul clasic și reprezentanții acestuia, dar are, totodată, și intuiția necesității afirmării spiritului național în contextul istoric al secolului al XIX-lea. Această dualitate a dus, probabil, și la discrepanța oarecum paradoxală între caracterul progresist al acțiunilor sale în domeniul învățământului și atitudinea cu totul refractară față de activitatea revoluționară de la 1848 sau față de Unirea Principatelor. Fire profund clasică, Asachi nu a putut fi adeptul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]