2,119 matches
-
rugat conducerea mânăstirii să-i îngăduie lui Ekkehard să vină la reședința ei, castelul Hohentwiel, așezat în apropierea orașului actual Singen, pentru ca să o ajute să citească operele clasicilor latini. Ca urmare, Ekkehard s-a mutat la Hohentwiel, instruind-o pe ducesă despre Virgiliu și Horațiu. Mai târziu, ducesa l-a introdus și la curtea împăratului Otto I, unde călugărul a avut o influență considerabilă. El a intervenit și în diferite treburi bisericești, dintre care este de relevat rolul său în concilierea
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
Ekkehard să vină la reședința ei, castelul Hohentwiel, așezat în apropierea orașului actual Singen, pentru ca să o ajute să citească operele clasicilor latini. Ca urmare, Ekkehard s-a mutat la Hohentwiel, instruind-o pe ducesă despre Virgiliu și Horațiu. Mai târziu, ducesa l-a introdus și la curtea împăratului Otto I, unde călugărul a avut o influență considerabilă. El a intervenit și în diferite treburi bisericești, dintre care este de relevat rolul său în concilierea disputei dintre mânăstirile benedictine St. Gallen și
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
în concilierea disputei dintre mânăstirile benedictine St. Gallen și Reichenau. La sfârșitul vieții a ajuns provost al catedralei din Mainz. A murit în acest oraș la 23 aprilie 990, fiind înmormântat în biserica Sf. Alban din Maiz în afara zidurilor cetății. Ducesa Hadwiga, binefăcătoarea sa, l-a supraviețuit cu patru ani. Este evident că personalitatea lui Ekkehard, cursul cu totul neobișnuit al vieții lui și, fără îndoială, relațiile sale privilegiate cu o femeie din înalta nobilime trebuiau să stârnească viul interes al
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
viul interes al confraților săi din mânăstirea St. Gallen. Poveștile și anecdotele despre el erau repetate din generație în generație, și pe măsură ce erau repovestite de călugării mai tineri, deveneau din ce în ce mai pitorești. Reluând aceste povestiri, cronica prezintă numeroase detalii ale vizitelor ducesei Hadwiga la mânăstire, precum și cele ale timpului petrecut de Ekkehard la castelul din Hohentwiel. Ceea ce nu pomenește cronica este descrierea călătoriei lui Ekkehard de la St. Gallen la Hohentwiel, călătorie care în condițiile evului mediu ar fi trebuit și ea să
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
al cărui nume monahal îl purta cronicarul, îi furniza un amplu material pentru a introduce elemente mai neobișnuite, care să pigmenteze puțin istoria mânăstirii, care altfel ar fi fost destul de monotonă. Reluând povestirile călugărilor, cronica prezintă numeroase detalii ale vizitelor ducesei Hadwiga la mânăstire precum și ale timpului petrecut de Ekkehard la castelul din Hohentwiel. Ceea ce lipsește din cronică este descrierea călătoriei lui Ekkehard de la St. Gallen la Hohentwiel, călătorie care în condițiile evului mediu ar fi trebuit și ea să prezinte
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
ale caracterizării sunt probabil reale. Îmbinând în mod neuzual monahia și învățătura, pe de o parte, cu eleganța și cunoașterea uzanțelor, pe de altă, parte, era normal ca Ekkehard II să-și impresioneze contemporanii. Cronicarul vorbește cu simpatie și despre ducesa Hadwiga, pe care o prezintă ca pe o femeie temperamentală și cu o profundă dorință de a se instrui. El lasă să se întrevadă o legătură sentimentală între Ekkehard II și Hadwiga, fără să depășească limita permisă pentru o cronică
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
Victor von Scheffel, este unul din filmele care au încercat să exploateze acest interes. Filmul a fost realizat în 1989 de regizorul Diethard Klante pentru televiziunea germană. Rolul lui Ekkehard este jucat de actorul austriac Gabriel Barylli, iar cel al ducesei Hadwiga de actrița slovacă Zdena Studenková. Filmul prezintă o altă imagine a evului mediu decât cea pe care o zugrăvește Scheffel în romanul său. În romanul lui Scheffel oamenii se bucură de viață; în film oamenii sunt timorați de pericolele
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
Stéphanie, Mare Ducesă de Baden (28 august 1789 - 29 ianuarie 1860) a fost soția lui Karl, Mare Duce de Baden. A fost bunica maternă a regelui Carol I al României și străbunica paternă a regelui Ferdinand al României. Născută la Versailles la începutul
Stéphanie de Beauharnais () [Corola-website/Science/317909_a_319238]
-
loc la Paris, la 8 aprilie 1806. La 25 iulie 1806, noul ei socru a devenit Mare Duce de Baden. La 10 iunie 1811, Karl Ludwig Friedrich i-a succedat bunicului său la tronul ducatului de Baden. El și Marea Ducesă Stephanie au avut patru copii:
Stéphanie de Beauharnais () [Corola-website/Science/317909_a_319238]
-
în 1922, când Sydney Schiff i-a invitat pe amândoi la o serată. Ciocnirea celor doi maeștri ai prozei moderniste nu a fost însă foarte relevantă din punct de vedere literar: conform anecdotelor, cei doi ar fi discutat despre trufe, ducese sau cameriste. În același an, Joyce este intervievat de scriitoarea Djuna Barnes, care îi dedică un articol în revista "Vanity Fair". Atât ea, cât și prietena ei, Mina Loy, au schițat portretul irlandezului (vezi desenul Minei Loy aici; desenul Djunei
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Prințesa Victoria Louise a Prusiei, Ducesă de Braunschweig (; 13 septembrie 1892 - 11 decembrie 1980) a fost singura fiică din cei șapte copii ai împăratului Wilhelm al II-lea și a împărătesei Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein. Prințesa Victoria Louise este bunica maternă a reginei Sofia a Spaniei
Prințesa Victoria Luise a Prusiei () [Corola-website/Science/317794_a_319123]
-
el avea ultimul cuvânt cu privire la o posibila căsătorie a lui Agnes. Pentru a-și lua revanșa, în iarna anului 1142, a sprijinit acțiunile militare ale Rusiei, împotriva fraților săi vitregi și a mamei sale. La data de 27 iulie 1144, ducesa văduvă Salomea, a murit, iar Marele Duce intenționa să incorporeze regiunea Łęczyca în Provincia Seniorală. Acest lucru a fost contrar dorințelor ducilor juniori, care doreau să predea această regiune fratelui lor mai mic, Henric. Lupta a avut loc în anul
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
din Madrid a arătat că popularitatea monarhiei s-a prăbușit în ultimii ani ai domniei lui Juan Carlos, de la un nivel record de 75% ajungând la 38%. În iunie 2015, Felipe i-a retras surorii sale, infanta Cristina, titlul de Ducesă de Palma de Mallorca, în urma scandalului de corupție în care este implicată. După un an de domnie, Felipe a reușit să ridice nivelul de popularitate al monarhiei la 81%, potrivit cotidianului El País. După atentatele din 11 martie 2004 de la
Felipe al VI-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310402_a_311731]
-
de la Azincourt din 1415. În 1419, Ludovic I de Bar, frate al ultimului cardinal și episcop de Châlons-sur-Marne, a acordat ducatul de Bar lui René, duce de Anjou și rege al Neapolelui, nepotul sorei sale Iolanda, René căsătorindu-se cu ducesa Isabela de Lorena. Iolanda de Lorena, care în 1444 se căsătorise cu contele Frederic al II-lea de Vaudémont, a devenit moștenitoare a ducelui Nicolae I de Calabria și de Lorena, în 1473, ca și al lui René of Anjou
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
Louise Renée de Penancoët de Kérouaille, Ducesă de Portsmouth (septembrie 1649 - 14 noiembrie 1734) a fost amanta regelui Carol al II-lea al Angliei timp de cincisprezece ani, dar a fost deasemenea și agentul secret a lui Ludovic al XIV-lea al Franței. Saint-Evrement spunea: "panglica de
Louise de Kérouaille, Ducesă de Portsmouth () [Corola-website/Science/323846_a_325175]
-
Ursula, unde una din mătușile ei era călugăriță. A fost notată de ducele de Beaufort, verișorul lui Ludovic al XIV-lea, care i-a promis că o va introduce la curte și va deveni domnișoară de companie a lui "Madame", Ducesă de Orléans, cumnata și verișoara regelui. Promisiunea ducelui de Beaufort va fi îndeplinită după moartea lui. Louise a sosit la Versailles în 1669 unde a devenit domnișoară de companie a lui Madame, cumnata regelui Franței și sora lui Carol al
Louise de Kérouaille, Ducesă de Portsmouth () [Corola-website/Science/323846_a_325175]
-
evidentă cu Franța. Nu era urâtă doar pentru activitatea sa în favoarea țării sale natale, dar i se reproșa și lăcomia sa care golea visteriile statului. În 19 august 1673, a primit titlurile de baroană de Petesfield, contesă de Fareham și ducesă de Portsmouth. Veniturile sale erau enorme: doar în 1677 a primit de la suveran circa 27300 de lire sterline. Sub presiunea lui Carol al II-lea la curtea Franței, i s-au acordat titlul de ducesă de Aubigny și rangul de
Louise de Kérouaille, Ducesă de Portsmouth () [Corola-website/Science/323846_a_325175]
-
Petesfield, contesă de Fareham și ducesă de Portsmouth. Veniturile sale erau enorme: doar în 1677 a primit de la suveran circa 27300 de lire sterline. Sub presiunea lui Carol al II-lea la curtea Franței, i s-au acordat titlul de ducesă de Aubigny și rangul de "pair" al Franței. Cu toată antipatia și ura curtenilor, Louise a reușit să rămână amanta regelui până la moartea acestuia. A ieșit neatinsă din "complotul papal", care după iezuitul Titus Oates, avea drept scop eliminarea regelui
Louise de Kérouaille, Ducesă de Portsmouth () [Corola-website/Science/323846_a_325175]
-
Maria Walpole (10 iulie 1736 - 22 august 1807), Contesă Waldegrave și Ducesă de Gloucester și Edinburgh, a fost membră a familiei regale britanice, soția Prințului William Henry, Duce de Gloucester și Edinburgh. Căsătoria ei cu Ducele, fără ca regele George al III-lea să știe, a dus la adoptarea Actului Regal al căsătoriilor
Maria, Ducesă de Gloucester și Edinburgh () [Corola-website/Science/324098_a_325427]
-
fost fiica cea mare a împăratului Petru I al Rusiei și a Ecaterinei I a Rusiei. Sora ei, Elisabeta a Rusiei, a fost împărăteasă între 1741 și 1762. Fiul ei, Petru a devenit împărat în 1762. Prin căsătorie, a fost Ducesă de Schleswig-Holstein-Gottorp. Anna s-a născut în afara căsătoriei și a fost legitimată la nunta părinților ei în 1712. Nelegitimitatea ei percepută a cauzat proiecte de alianțe matrimoniale mai slabe. În cele din urmă s-a decis că Anna se va
Marea Ducesă Anna Petrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/321244_a_322573]
-
Emilia (d. ianuarie 1036) a fost ducesa de Gaeta, mai întâi că soție a ducelui Ioan al III-lea (984-1008), iar apoi că regenta pentru nepotul ei, Ioan al V-lea (1012-1032) până cel puțin în 1029. În momentul căsătoriei sale cu ducele Ioan al III-lea
Emilia de Gaeta () [Corola-website/Science/324889_a_326218]
-
ură crescută față de Imperiul Japonez. Nicolae s-a suit pe tron pe 1 noiembrie 1894, și la scurtă vreme după aceea s-a căsătorit cu Prințesa Alix (din acel moment înainte Împărăteasa Alexandra Feodorovna). Ei au avut cinci copii: Marile Ducese Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Țareviciul Alexei. Titlul de Țar, derivat din titlul roman Cezar, ajuns în rusă prin bizantinul "Kaisar", a fost abolit oficial în 1712 de Petru cel Mare, dar a fost folosit în mod neoficial de-a
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
în serios, dar până prin 1940, un număr de oameni au pretins în mod mai credibil că ar fi fost copiii țarului. Cel mai cunoscut caz a fost cel al lui Anna Anderson, care a afirmat că ar fi fost Marea Ducesă Anastasia și chiar a reușit să convingă de acest fapt pe mai mulți membri ai familiei Romanov aflați în exil. Este foarte posibil ca până și ea să fi crezut că este Anastasia, dar testele ADN făcute post-mortem au arătat
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
(n. 16 decembrie 1896 — d. 12 februarie 1984) a fost cea mai cunoscută impostoare ce s-a dat drept Marea Ducesă Anastasia a Rusiei. Anastasia, cea mai tânără fiică a țarului rus Nicolae al II-lea, a fost ucisă împreună cu toată familia ei de către revoluționarii comuniști, la data de 17 iulie 1918 în Ekaterinburg; trupul ei nu a fost găsit până în
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
trăia la Berlin. La început, i s-a dat numele de Fräulein Unbekannt (germ. pentru Dra Necunoscută), ea refuzând să-și divulge identitatea. Mai târziu, a folosit numele Ceaikovski, iar apoi Anderson. În martie 1922, Anderson se dă drept mare ducesă a Rusiei, astfel atrăgând pentru prima oară atenția publicului. Majoritatea rudelor și a cunoștințelor ducesei Anastasia, inclusiv tutorele Pierre Gilliard, au susținut că Anderson era o impostoare, însă alții au fost convinși că ea este Anastasia. În 1927, în urma unor
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]