1,272 matches
-
ades din casă ca să mă avertizeze că-mi voi pierde vocea dacă continuu să țip. Îmi aduc aminte că avertismentul trebuia repetat la intervale regulate, pentru că vârtejul jocului era mai important decât pierderea vocii. În capul străzii se afla un dud mare în care ne urcam ciripind ca un stol de vrăbii, ca să-i culegem roadele, de un dulce fără pereche, cu care ne răsplăteam după joacă, cu toate că proprietarii dudului nu erau încântați de asalt. Pe aceeași stradă locuia profesoara mea
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
mai important decât pierderea vocii. În capul străzii se afla un dud mare în care ne urcam ciripind ca un stol de vrăbii, ca să-i culegem roadele, de un dulce fără pereche, cu care ne răsplăteam după joacă, cu toate că proprietarii dudului nu erau încântați de asalt. Pe aceeași stradă locuia profesoara mea de istorie de la școala „Tunari”, Doamna Abăluță, mama poetului Dinu Abăluță. Puțin mai departe, la colțul cu strada „Badea Cârțan”, locuia distinsul profesor de franceză Alexandru Beliș pe care
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Sub dalbe florile de prun... Alerg prin roua dimineții Strivind sub tălpi verdele crud Și-adun în zâmbet rostul vieții Din fraged mugurul de dud. Sub dalbe florile de pruni Să m-aștepți întotdeauna Petale-n palme să le-aduni Când ninge peste burguri Luna Pe alb covorul de lumină Sub a divinului privire, Descătușați de orice vină Ne vom uni spre nemurire! ¤¤¤¤¤ Cu palme
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DUDUL Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului Dudul Dania Badea Mi-e iarăși dor de negre dude, coapte, strivite-n ritm de pași sfioși, în noapte pe care le-ocoleam și-atunci
DUDUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380844_a_382173]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DUDUL Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului Dudul Dania Badea Mi-e iarăși dor de negre dude, coapte, strivite-n ritm de pași sfioși, în noapte pe care le-ocoleam și-atunci, abil să nu-mi păteze talpa de copil. În poarta casei noastre, un dud mare ne
DUDUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380844_a_382173]
-
Articolele Autorului Dudul Dania Badea Mi-e iarăși dor de negre dude, coapte, strivite-n ritm de pași sfioși, în noapte pe care le-ocoleam și-atunci, abil să nu-mi păteze talpa de copil. În poarta casei noastre, un dud mare ne dăruia umbră, alean, răcoare, nu bănuiam că-n viața mea de om voi fi captivă-ntr-un simbol, un pom, un copăcel plantat demult cu dor rămas în suflet, viu, nemuritor într-un poem iubind clipa de ieri
DUDUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380844_a_382173]
-
într-un poem iubind clipa de ieri, azi, decupată din neuitate veri. S-au scurs șuvoaie- n plasa anilor cum se strecoară-un vis țesut cu dor clipe- nchise-n suflet cu toptanul, încă-i fac jocul timpului, vicleanul. Referință Bibliografică: Dudul / Dania Badea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2064, Anul VI, 25 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dania Badea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DUDUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380844_a_382173]
-
la sfârșit de vară,sub streașina caseiîn care m-au primitcu zâmbet și-un " da"buzele blânde,bucurii promiseprintre nămeți, într- o searădintr-un decembre" d' antan". Timpul se oprea când intramîn curtea cu vișini și meride straja lângă casa,... ÎI. DUDUL, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 2064 din 25 august 2016. Dudul Dania Badea Mi-e iarăși dor de negre dude, coapte, strivite-n ritm de pași sfioși, în noapte pe care le-ocoleam și-atunci, abil să nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
un " da"buzele blânde,bucurii promiseprintre nămeți, într- o searădintr-un decembre" d' antan". Timpul se oprea când intramîn curtea cu vișini și meride straja lângă casa,... ÎI. DUDUL, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 2064 din 25 august 2016. Dudul Dania Badea Mi-e iarăși dor de negre dude, coapte, strivite-n ritm de pași sfioși, în noapte pe care le-ocoleam și-atunci, abil să nu-mi păteze talpă de copil. În poarta casei noastre, un dud mare ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
august 2016. Dudul Dania Badea Mi-e iarăși dor de negre dude, coapte, strivite-n ritm de pași sfioși, în noapte pe care le-ocoleam și-atunci, abil să nu-mi păteze talpă de copil. În poarta casei noastre, un dud mare ne dăruia umbră, alean, răcoare, nu bănuiam ca-n viața mea de om voi fi captivă-ntr-un simbol, un pom, un copăcel plantat demult cu dor rămas în suflet, viu, nemuritor într-un poem iubind clipă de ieri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
fac jocul timpului, vicleanul. Citește mai mult DudulDania BadeaMi-e iarăși dor de negre dude, coapte,strivite-n ritm de pași sfioși, în noaptepe care le-ocoleam și-atunci, abilsă nu-mi păteze talpă de copil.În poartă casei noastre, un dud marene dăruia umbră, alean, răcoare,nu bănuiam ca-n viața mea de omvoi fi captivă-ntr-un simbol, un pom,un copăcel plantat demult cu dorrămas în suflet, viu, nemuritorîntr-un poem iubind clipă de ieri,azi, decupata din neuitate veri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
că se ia de găini. Îl certasem de câteva ori, când era rănit și-l învățasem că nu trebuie să le atace. Ei bine, el a înțeles și nu a mai încercat! De când e în libertate, deseori vine pe crengile dudului din fața casei și mă strigă în felul lui iar eu ies, îl chem: - Ciufu! Ciufu! Atunci el vine în zbor, se pune pe umărul meu și își lipește capul de obrazul meu. Eu îi mângâi capul, după care, îl las
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
și vă odihniți acum și să vă iasă din cap prostiile, că mai târziu trebuie să vă duceți cu vaca la păscut! Ați înțeles? - Da mămico! Am răspuns noi iar, cu un firicel de voce și ne-am retras sub dudul din spatele casei. Și acela era un loc preferat de noi pentru discuții private. Ne urcam în dud și în timp ce ne îndopam cu fructele sale dulci negre, murdărindu-ne de suc pe față, discutam ascunși de ramuri, inaccesibile încă micuțului și
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
duceți cu vaca la păscut! Ați înțeles? - Da mămico! Am răspuns noi iar, cu un firicel de voce și ne-am retras sub dudul din spatele casei. Și acela era un loc preferat de noi pentru discuții private. Ne urcam în dud și în timp ce ne îndopam cu fructele sale dulci negre, murdărindu-ne de suc pe față, discutam ascunși de ramuri, inaccesibile încă micuțului și indiscretului Haralamb, pe care ne făcea plăcere să-l ținem la distanță când discutam chestiuni importante. Deși
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
mic, acesta știa să devină foarte incomod pentru noi, așa că trebuia să fim mereu cu ochii în patru. Parcă știa că-i ascundeam ceva, că se ținea ca scaiu după noi, când vedea că îl evitam. Odată ajunși în vârful dudului, ne-am așezat pe același comănac amândoi și Ionică mi-a zis cu voce scăzută: - Ai auzit ce a zis mama? Nu suntem niciunul strigoi, că nu ne-am născut cu tichie. - Am auzit! Păcat! În cazul acesta, va trebui
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
și-a coborât pijamalele-n călcâie, ni se desfășoară și ni se dezvăluie nudă și cheală cu mâinile la spate. Iarba de lână crudă clipește prin ochiul de rouă cu mâna la ochi, să vadă cum soarele se cațără-n dudul lățos. Pe dâra de zare, pe tăișul ei, zdreanța de nor își rade barba și lăcrimează enigmatic la cântul de mierlă albă, iar cumpăna fântânii din Jghiburoasa s-a modernizat, ”și-a tras” lanț de inox, sătenii acoperind-o cu
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
sura vece, a ta soartă-i hotărâtă Iar în veacul ce-o să vie, cu uitări pecetluita. A plecat gemult sârmanul, ce grinzâle ț-oncleiat Mărturia măiestriei a lemnarului gin sat. Cloamba - creangă; marhă - vacă; scorbaci - bici; șustăr - găleată pentru lapte; frăgar - dud; obloacă - ușa din scândura deasupra ieslei. Referință Bibliografica: Sura vece - în grâi- / Cornelia Neagă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2323, Anul VII, 11 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neagă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎN GRAI- de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374059_a_375388]
-
vară, A luat din soarele blajin, Țăranca, raze lucitoare, Și le-a împletit în fir. Apoi cu trudă și migală, S-a pus a țese la război, Și au ieșit, fără-ndoială, Acele fote de la noi. A prefăcut frunza de dud În fir subțire de mătase, Și-ncet, încet, tot la război, Țesu marame vaporoase. Și inul l-a topit cu grijă, Să fie firul cât mai fin, Și a țesut pânza de ie, Cinstind-o ca pe-un dar divin
CUM S-A NĂSCUT COSTUMUL POPULAR de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374060_a_375389]
-
bălăriilor ce năpădiseră curtea se pleoștiseră, părând că ar încearca cu disperare să se lipească măcar pentru o clipă de pământ, în căutarea unui posibil strop de răcoare. Dar pământul crăpase de-atâta fierbințeală. La umbra incredibil de mică a dudului rămuros ce străjuia curtea, câteva găini roșii și pestrițe, cu aripile îndepărtate de corp și ciocurile întredeschise, picoteau. Din când în când, câte o pleoapa li se întredeschidea leneș, lăsând să se întrevadă - ca pe o mărgică de sticlă viu
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
eu; afară-i frig. Și cum au dat de căldură, Pe toți somnul i-a cuprins. În casă... pe bătătură... Nu se-auzea nici un pâs! Însă, Michi dinspre ziuă Se înfurișă pe ușă Și între canini își luă Dintr-un dud o nuielușă. În ghetuțele din sală Lustruite de Gigel, Michi găsi o comoară: Dulciuri și... teleghidatul tren. Pisoiul rudă cu vulpea A mâncat tot ce-a fost bun; În loc lăsând nuielușa... Și-a adormit fiind sătul. Dar când s-a
MICHI, PRIETENUL MEU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371924_a_373253]
-
odaie traista, în care a aruncat în grabă un boț de brânză sărată de oaie și tare ca piatra și un coltuc din pâinea pe care a făcut-o cu două zile în urmă Jeni soția sa, în cuptorul de sub dudul de lângă casă. Pâinea, la țară se cocea o dată pe săptămână, să nu se ardă cuptorul prea des. Era criză până și de paie. Și anul trecut ca și anul acesta nu s-au făcut cerealele din cauza secetei din primăvară. Boabele
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
le-a fost mereu alături. Imaginea casei ei li s-a imprimat în memorie asemenea unui muzeu al satului bănățean. În toamna anului trecut Ana lu’ Marcu a părăsit locul ce era ca un cămin al tuturor copiilor de ieri. Dudul bătrân din fața casei femeii și-a trimis frunzele la dans cu vântul. Acestea i-au ascultat porunca și s-au lăsat conduse de vânt prin văzduh. Vântul își cânta melodia dansând în același timp cu frunzele până ce acestea cădeau obosite
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > DIN POM, UN BRAȚ DE VREASCURI Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 828 din 07 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului DIN POM, UN BRAȚ DE VREASCURI Ștefan Lucian MUREȘANU Cuvinte cheie: clipă, dud, omidă, viață, vreascuri Ți-am spus vreodată cât de ingrat Este fiindul care se târăște Precum omida pufoasă Spre drumul ce îi va strivi Într-o zi trupul De multele vehicule Aflate în viteză? Ți-am arătat că toate acestea
DIN POM, UN BRAŢ DE VREASCURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345755_a_347084]
-
o zi trupul De multele vehicule Aflate în viteză? Ți-am arătat că toate acestea Se întind peste asfalt Ca petele slinoase Și pier odată cu venirea ploii? Într-o zi din luna Mai Auzeam înfundat Fâșâitul omizii pe frunza de dud. Trăia din trăindul altora Și se târa agale Băloșind frunza netedă Și proaspătă a pomului Ce rod își pregătea să dea. Înainta omida agale, Dar în urma ei Frunza își scutura Clipele. Cât timp i-a trebuit pomului Să se înalțe
DIN POM, UN BRAŢ DE VREASCURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345755_a_347084]
-
adorau. S-a bucurat de o grădină minunată în jurul casei, acolo unde își petrecea timpul în căutarea răspunsurilor, prin curtea străjuită de brazi, unde erau două alei de nuci și două de peri, câțiva meri, un vișin înalt, arțari și duzi; sub nuci, toamna așternea covor de frunze foșnitoare. Fetele se trânteau pe crengile unui arțar bătrân, și în toată grădina, iarba creștea atât de înaltă, încât își puteau croi prin ea tuneluri...spre o lume plină de basm, de magie
DOAMNE, N-AM ISPRĂVIT! de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345844_a_347173]