406 matches
-
Nu este greu de observat că prăbușirea atrage după sine și schimbarea statutului fizic al ființelor aeriene: ele trec printr-o rapidă metamorfoză care Înseamnă degradarea În ființe materiale. Elementele aeriene trec și ele printr-o stare de „desfigurare”. Eterul duduie, firmamentul saltă, explodează, lumina se preface În foc negru și roșu, aripa Îngerească se Înnegrește, totul intră Într-un imens vîrtej fumegător. Viziunea prăbușirii se prelungește cu imaginea unei imense gropi de foc. Este, mai Întîi, „uietul”, cosmic, vîjÎirea corpurilor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o conștiință, În genere, liniștită. Scrisul este, pentru mentalitatea lui de fermier, o recoltă pregătită din vreme. Dacă nu intervine ceva (timpul rău!), recolta este, În genere, bună. CÎmpul roditor se deschide În odaia bine pregătită de iarnă: soba ce duduie, lemnele ce trosnesc, ceaiul aromat, cățeii simpatici, jucăuși. „Iată-mă - scrie poetul amicului Ion Ghica - În sfîrșit, la mine acasă, printre ai mei, dintre care două nepoțele și patru căței, care mă sărbătoresc și mă amețesc cu ciripitul și lătratul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prin care se simțea vag, antiseptic, mirosul alcoolului. Rămase o vreme așa. Nu auzi de la început pașii care veneau pe alee, abia vocea o făcu să tresară. — Vai, ce m-am speriat ! se auzi un glas de femeie. Dumneata erai, duduie Rada ? Femeia era scundă și durdulie, rămăsese cu palma dusă la gât, într-un gest de apărare. — Bună seara, madam Gavrilescu, spuse Rada, fără să iasă la lumină. Și adăugă, pentru a ocoli o altă întebare : Ce mai faceți ? — Nici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
celui instalat pe tronul Țării. Faptul în sine a dezvăluit încă o dată, dacă mai era necesar, caracterul lui Carol. Se știe că Iuliu Maniu, în faza de pregătire a revenirii pe tronul României, a pretins imperios lui Carol Caraiman ca „Duduia” să nu fie adusă și ea în țară. Frustrat de orgolii, fruntașul național-țărănist căuta să profite de impasul în care ajunsese Regența prin decesul unuia din membri ei (e vorba de Gh. Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Casație) ca să ajungă
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
polonii, ruși și românii care încercau s-o cucerească și nu puteau. Bine înarmați, îmbrăcați în zale, cavalerii teutoni au ieșit din cetate și-au lovit cu nespusă mânie și putere ostile aliate. S-a dezlănțuit o bătălie deznădăjduită, cruntă. Duduia pământul de tropotul cailor. Scapără văzduhul de izbirea spadelor și a lăncilor. După două ceasuri de necontenite izbiri se vedea că biruința avea să fie a cavalerilor teutoni. Erau mai numeroși, mai bine înarmați, mai dibaci în ducerea luptei. Deodată
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
de la stația vecină când ajung ca să nu mai fii îngrijorată. De fapt uite că apare și plugul de zăpadă. Înaintând greoi ca un animal antedeluvian, din cauză că nu era nici un punct de reper prin preajmă, plugul care venea încet duduind din greu părea, pe rambleul înalt, neverosimil de mare. Omul mai scutură odată a îmbărbătare umerii femeii apoi se avântă prin nămeții mari ce-i ajungeau în unele locuri până la brâu, spre arătarea imensă cu faruri multe și galbene ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
supraîncălziri. Investițiile străine sunt atît de mari, încît băncile sunt sufocate de lichidități și asta într-o perioadă de criză internațională. Împrumuturile bancare cresc anual cu o treime, iar salariile aproape s-au dublat într-un singur an 2006. Industria "duduie", consumul e uriaș, iar infrastructura se dezvoltă. Întreg acest miracol s-a produs practic în ultimii 15 ani, dacă ținem cont de faptul că în 1991 India era în pragul incapacității de plată. Peste tot erau revolte și greve în
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Călin-Nebunul, Revedere, Ce te legeni, Luceafărul, dar și o natură eminesciană: Sara pe deal, Dorința, Mai am un singur dor, Revedere, Luceafărul. Limbajul eminescian valorifică lexicul popular arhaic ("clopotul vechi împle cu glasul lui sara"), împletește imagini vizuale cu auditive ("Duduind soseau călării ca un zid înalt de suliți"), folosește substantive cu valoare de simbol ("Marea și cu râurile/ Lumea cu pustiurile"), plurale neobișnuite ("furtune", "grădine"), acorduri inedite între substantive și adjective ("umezi morminte"), forme inversate ale verbelor ("suna-vei"), sintaxa
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
supraîncălziri. Investițiile străine sunt atît de mari, încît băncile sunt sufocate de lichidități și asta într-o perioadă de criză internațională. Împrumuturile bancare cresc anual cu o treime, iar salariile aproape s-au dublat într-un singur an 2006. Industria "duduie", consumul e uriaș, iar infrastructura se dezvoltă. Întreg acest miracol s-a produs practic în ultimii 15 ani, dacă ținem cont de faptul că în 1991 India era în pragul incapacității de plată. Peste tot erau revolte și greve în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sticla cu băutură. O și ridică, de data asta, fără nici o intenție de a se feri, spre buzele pline și scurte, aplecând-o mult, golind încă un sfert. Se lăsă, apoi, înviorat, dar acrit, în fotoliu. — Și eu detest plictiseala, duduie ! Se vede, cred. Detest plictiseala, doar se vede. Ca și munca, hărnicia, stăruința. Până și logica. Uneori și adevărul. Sunt un... Primele cuvinte le rostise tare, pornit. Apoi vocea slăbise. Recăpăta calmul, detașarea, voia să se vadă că e în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
jignit, acuma îl liniștiră ca niște laude, încît trecu dincolo înseninat... Odaia lui era curată, cu pat bun, cu ghivece de mușcată în ferestre, cu blide înflorite pe pereți. La mijloc masa așternută îl aștepta, iar în soba de cărămidă duduia un foc zdravăn. Apostol își roti privirea, mulțumit, și se opri brusc văzând lângă sobă o fetișcană de vreo optsprezece ani, cu năframă roșie-aprinsă în cap, cu niște ochi mari negri, care parcă râdeau, cu buzele umede și pline. Acuma
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fata de la pagina 5 și andropauză... Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, dragă Sandu Șpriț asta ți-o doresc! E un frig de-ți plâng oasele În trup pe mai multe voci și se zgribulește splina, dar În cârciumioara din cartier duduie centrala termică și dă senzația că ar vrea să sară din perete... Nu se mai bea decât țuică fiartă și vin fiert de la o vreme, În consens cu tulburarea atmosferică de afară - vorba unuia -, e un miros de scorțișoară și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
din salariile minuscule ale românilor. Da, bă, dar Boc s-a sacrificat. L-am văzut la televizor. A ieșit cu pieptul Înainte, s-a certat cu toată lumea, a luat decizii dure. Economia Începe dă duduie, mai În șoaptă, așa, dar duduie. 0,1 la sută mai bine. Asta Înseamnă ceva. De ce să-l dai afară? De ce să-l pui pe rug, ca pe un martir al Clujului și Feleacului? Parcă-l văd În flăcări, strigând către Băselu „Și totuși m-am
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
c-am pus și-acum murături, Sandule, parcă altfel iei toamna În piept când știi că stau murăturile la bidon. Bate vântu`, umbli la castraveți. Dă cu lapoviță, desfaci la gogoșari. Când e cu troiene tragi mai către varză, să duduie caloriferele și să halești la sarmale. Sandu cere Încă un ibric cu țuică, iar Gicu face semn patronului să dea și muzica mai tare. Se mângâie pe piept, se bate pe burtă și strigă: Nu mor caii când vor câinii
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cine știe ce tâlhari. După ce hangița a plecat, s-a îmbrăcat și el și pe urmele proaspete ale femeii a ajuns la bordeiul din poiană... Ușa era numai înțânată. Așa că a deschis-o ușor. A coborât pe gârlici cu pușca pregătită... Focul duduia în sobă... Când a dat cu ochii de ei, despuiați și aproape că nu-ți dădeai seama de-i unul sau de sunt doi și pe deasupra în încăpere pluteau doar șoapte de dragoste și sărutări, i s-a făcut negru
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
unde se-ncingeau totuși cele mai ambigue (și uneori deloc ambigue) discuții. N-am să uit dimineața în care Biju (amicul nostru Ioan T. Morar) s-a apucat să-l imite pe Ceaușescu cu o voce atât de vibrantă, că duduiau geamurile. Era în '88 140 și ne tăvăleam pe jos de râs, fără să ne pese că am fi putut fi toți săltați oricând. Ce vremuri! Când solidaritatea generației noastre era aproape reală, când oameni acum foarte departe unii de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un amic : Dacă mult se tachinează, Se iubesc, măcar...un pic ! PIESA ȘI MANOPERA Am găsit un servis...bun! Mi-a schimbat puntea pe spate, La un preț pe...jumătate ! Din...berlină vreau să spun ! SOACRĂ...ACRĂ ! Ai gustat supa, duduie ? Sare-ai pus ? -Da, mamă-soacră ! Sare-am pus, dar de ...lămâie, Și-a ieșit ca tine! Acră! OMULE! Omule, nu prea ești...om, Mai precis, nu un om bun ! Geaba’ crești în viaț-un pom Dacă tai zeci...de Crăciun ! RĂU
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
audienței sale. Oare e vorba de mine? se trezi Ashling că se gândește. S-a plimbat pe scenă, părând cufundat în gânduri. Lumina reflectoarelor îi scotea în evidență pantalonii mulați pe picior. —Dar ultima dată când i-am cerut unei dudui numărul de telefon mi-a spus că este în cartea de telefoane. Problema era că nu îi știam numele, iar când am întrebat-o care este, mi-a răspuns: „A, și ăla e în cartea de telefoane“. Râsetele au erupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
când se declanșa blițul, siluetele din spatele pânzei albastre a cortului păreau angrenate Într-un joc al umbrelor cenușii. Patru reflectoare foarte puternice sfârâiau sub ploaia torențială, Învăluind zona din jurul cortului Într-o lumină supărător de albă, În timp ce generatoarele de curent duduiau Într-un abur albăstrui scos parcă de un motor diesel. Ploaia rece șuierând pe metal Încins. Dincolo de acest cerc de lumină, bezna era de nepătruns. Două dintre reflectoare erau Îndreptate Înspre locul În care șanțul ieșea de sub cort. Ploile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sumbru cu baionetele lor. Două avioane de transport cu un singur motor erau parcate la marginea cîmpului. Însoțit de echipa lui de la sol, un pilot japonez vorbea cu doi camarazi, ofițeri În uniformă. Pilotul arătă spre camion cînd acesta trecu duduind iar Jim se gîndi că, probabil, el, Basie și doctorul Ransome erau gata să fie duși cu avionul din Shanghai și că În curînd Își va găsi părinții În Hong Kong sau În Japonia. Jim așteptă ca șoferul să oprească lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ideea celor vii despre morți. Două avioane de luptă Mustang trecură pe deasupra capului lui, conducînd un Superfortress care venea dinspre vest cu ușile de la bombe deschise, gata să reverse cutiile Spam și revistele Reader’s Digest pe cîmpurile pustii. Vuietul dudui În pămîntul de la picioarele lui Jim, zguduind șirul de vehicule distruse. Jim lăsă În jos revista și observă că bărbați Înarmați alergau din tunelul de intrare al stadionului, vocile lor fiind acoperite de zgomotul avionului. Superfortress se plimba pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fabricii de ceramică, ridicînd un nor de praf roșu. Zgomotul unor arme mici de foc veni dinspre malurile rîului spre sud, unde o companie de soldați ai Guomindangului debarcau dintr-un șlep de lemn. O joncă blindată, cu motoare Diesel duduind, veni În sus pe canal sub taluzul căii ferate. Ofițerii chinezi În elegante uniforme americane și căști de fier stăteau pe pod, cercetînd prin binocluri orașul și parcelele de legume. Cea mai apropiată dintre cele două canoniere trase o a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Maramureșului. Acum te plimbi prin oraș. Trăiești din plin egalitatea. Piața orașului de provincie În după-amiezele de duminică. Baia Mare. Pepeni verzi borșiți, linguri de lemn și lână. Peste oraș miros de toamnă și de tocană venind de la cantina vreunui orfelinat. Duduie o nuntă Într-un fel de restaurant cu autoservire. Amenajat. Cântă o orchestră. O cântă pe aia cu „banii mei, banii mei, ce-am făcut cu ei”. Caști gura prin vitrinele de la Metalolux, de la Confecția. La cofetărie prăjituri cu creme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ce mici picioruțele vrabiei, lăsând urme În zăpadă, hieroglifele unei mișcări țopăite. Urme de viață. Vântul acoperindu-le cu pudra chiciurei. Doamne, cineva trebuie să fie fericit În pustiul acesta cutreierat de vânt. Poate mecanicul care doarme În cabina locomotivei-plug, duduind, pregătită pentru marele viscol ce va veni. Și bate vântul totul. Se duce bătută de vânt ziua, porție a zilelor ce ni s-au dat. Tu, plin de teamă, dar și de scârbă, pentru cei care păzesc ruinele bisericii demolate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
după ce am ajuns acasă, a plouat în fiecare zi. Se părea că era cel mai umed februarie de care putea să-și amintească cineva. Mă trezeam în mijlocul nopții din cauza zgomotului picăturilor de ploaie care se spărgeau lățindu-se pe fereastră, duduind și bubuind pe acoperiș. Din cauza vremii toată lumea se simțea mizerabil. Din fericire, eu mă simțeam oricum în pragul sinuciderii. De fapt, vremea asta mă făcea chiar să mă simt un pic mai bine. Mi se părea că asta era modalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]