467 matches
-
aglomerație a gării din Amsterdam, cu mii de tălpi, trolere și rucsaci pe metrul pătrat, nimeni nu calcă pe nimeni pe bătă turi, nu înghiontește, nu agasează, nu împiedică, nu brus chează, nu cară saci de-o tonă și nu duhnește a sudoare. Că auto matele, afișajul, ca și ghișeele ori oamenii de ordine func ționează ireproșabil, precum într-un stup cu legi de sacro sanctă autoritate. Se stă calm, respectuos, cu suavă resemnare la coadă pentru călătoria cu vaporașul, chit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în fața procurorului, ci într-un al doilea autoturism, pe bancheta din spate, flancat de doi subofițeri. Și, detaliu nu lipsit de interes, el nu se mai înfățișa ca un vagabond, neras, cu părul vâlvoi și în veșminte ponosite și jegoase, duhnind de la o poștă, ci era bărbierit, tuns, îmbrăcat îngrijit. Ca să nu mai amintesc de figura și starea lui de spirit, care nu trădau un ins hăituit și disperat, ci unul calm, senin și sigur pe el. Nu privea și nu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
Trebuia să ne luăm singuri scrisorile. Deschideam, spuneam: "Bună ziua, doamnă", ascultam elogiul defunctului, spre care portăreasa arăta cu mâna, apoi ne luam scrisorile. Nimic vesel în toate astea, nu-i așa? Totuși, întreaga casă s-a perindat prin cămăruța care duhnea a fenol. Și locatarii nu-și trimiteau servitorii, o nu, ci se grăbeau să profite ei înșiși de asemenea chilipir. Servitorii, de altfel, făceau același lucru, dar pe ascuns. In ziua înmormântării s-a văzut că sicriul era prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Mătușa Susana era numai ochi și urechi, să moară de curiozitate, nu altceva. — Ce hotărăște judecătorul? Întrebă unul dintre jucătorii de golf, prăpădindu-se de rîs. — Tell us all about it, Santiegou. Pe toate voia să le știe străinul ăsta. — Duhnește a whisky, dar nu se observă deloc că a băut. Și apoi miroase a parfum de damă. Băiatul ăsta știe ce face! Susan simți că-l adoră pe Juan Lucas și-i făcu un semn arătînd spre arhitect, În timp ce toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sfanț pînă nu se termină vara, era cît pe-aci să-i dea pușculița, ha, ha, ha, ce-ar face unchiul Juan Lucas?, dar faptul că fratele lui venea să-i ceară tați banii din pușculiță la patru dimineața și duhnind a băutură nu i-a mirosit a bine. În curînd vine vara, Îi spuse; n-o să ai de unde să mi-i dai Înapoi. Răspunde repede, dobitocule. Da ori ba? — Ba! strigă Julius, repezindu-se asupra valijoarei de fier a Băncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ne vedem într-o chestiune foarte importantă pentru ea. Am mers cu metroul de mi-a venit rău, până pe la Apărătorii Patriei. Am găsit blocul, am urcat pe scări în putoarea ghenelor revăr sate, am intrat într-o garsonieră care duhnea intens a tocană și am pupat-o pe Irina, care avea același miros pe obraji și în păr. Purta un capot cu floricele. N-am vrut să mănânc, trebuia să-mi rezolv pro blema. Cu un fel de aer prost
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Am văzut-o atunci pe contesă strecurându-se, luminată violent de stele pe-o parte, întunecată și enigmatică pe cealaltă. Am văzut oaia zburând cât colo și buf nind greu lângă pat. Contesa a intrat în pat lângă mine și duhnea a whiskey de te ofilea. Con tesa mi-a pus mâna între picioare și mi-a vârât în gură limba cu biluță metalică la jumătatea ei. Am strâns la piept capul contesei și i-am simțit părul împărțit în mii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
e cea dintîi trează cînd ziua se ivește și viața reîncepe. Peste rîu se întinde orașul. Nu-l văd, dar pot simți cum respiră greu și cu teamă. Ca un animal mare care a hibernat pentru prea mult timp și, duhnind, mult prea slab, se întreabă dacă se va mai trezi vreodată. Chiar podul abia dacă se poate zări de aici, podul cu lămpi elegante care leagă cartierul mărginaș de casele somptuoase de pe digul din spatele meu. Tremur în haina mea de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
unor plopi, pe lîngă straturi de lăptuci ca niște trandafiri verzi și sere care străluceau în lumina amurgului tîrziu. Trecură printr-o poartă dintr-un gard ruginit și urcară pe o cărare de zgură, printr-o junglă de urzici. Aerul duhnea a verdeață iar băiețeii gîfîiau opintindu-se să tragă căruciorul; un tunet jos cutremură pămîntul sub tălpile lor; în vîrful pantei ajunseră pe buza unei rîpe adînci. Un capăt era blocat de niște uși duble din bușteni imenși, putreziți. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
până când se încheiau consultațiile gratuite, pentru săraci, pe care le avea programate în fiecare sâmbătă. Ajutorul lui trăgea chiulul, era un nărav mai vechi. Îl conduse pe bătrânul care suferea, cu siguranță, de ficat și, tot cu siguranță, de la băutură - duhnea a țuică de dimineață și era galben la față - și, pe jumătate se bucură, pe jumătate se întristă că nu mai este nimeni în sala de așteptare. Dar oamenii care ar avea nevoie de el nu citesc anunțul din ziar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca într-un mormânt. Sub portretul imamului sfânt, Ali, morshed-ul bătea în tobă și suna clopoțelul, recitând din versetele lui Ferdousi. Prima oară când văzuse ceremonia, Omar gândise că, dacă aceea era o imagine a bunăstării din cer, atunci raiul duhnește a nădușeală. Doisprezece bărbați musculoși roteau scuturi de lemn pe deasupra creștetului și lanțuri cu zale uriașe de fier, pe care nu le-ar fi ridicat într-o mână. Puneau apoi scuturile la picioarele lor și luau arcuri și măciuci indiene
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o dimineață rece, cu brumă timpurie, am descoperit trandafirii arși, rebegiți de frig; jalnici. Țin minte ziua aceea fiindcă puțin mai târziu am simțit deodată că mi se face rău. Am avut senzația că mă cufundam într-un întuneric înăbușitor, duhnind a căldură râncedă, care se învîrtea cu mine. Când mi-am revenit, mi-am dat seama că mă prăbușisem în curte. M-am întrebat dacă inima fusese de vină și-mi dăduse un avertisment sau nervii mei cedau, suprasolicitați de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în timpul predicii despre trândăvie, rostogolindu-se din strană și provocând o agitație jenantă. Hai să intrăm aici și să ne-așezăm. Îl împinse cu una dintre cele două cutii cu prăjituri spre ușa barului Night of Joy. În întunericul care duhnea a whisky și mucuri de țigară, se cocoțară pe două scaune înalte de bar. În timp ce doamna Reilly își aranja cutiile cu prăjituri pe tejghea, Ignatius își dilată nările lui pretențioase și spuse: Pe cinstea mea, mamă, pute îngrozitor. Simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scape de pumnii acestora și de loviturile de cuțit neatente, însă nu scăpă de ei până aceștia nu o scuipară în față. Le putea auzi încă stigătele chiar și după ce ușa de la scara din dos se închidea în urma ei. Deși duhnea a supă de varză și urină, casa scărilor se dovedi un refugiu, în întunericul căruia se afundă, scăpând de amenințările țăranilor și de frigul care era o scânteie mai acceptabil decât afară. Târându-se în sus pe scări, Lilia apucabalustrada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vine cineva, trebuie să fie măria sa. ă Bravo, strigă Porfiri și bătu din palme de patru sau cinci ori, în timp ce cămătarul abia de schiță o grimasă și întoarse chitara pe dos. ă Monolgul lui Osip, din Revizorul, spuse Porfiri. Actorul, duhnind a votcă de la o poștă, răspunse aplauzelor cu o plecăciune, cu fața prietenoasă și satisfăcută.- Am jucat rolul acesta în '56 la Teatrul Mariinski. Sunteți un cunoscător al artelor dramatice? ă Sunt un admirator al lui Gogol. ă Douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-o. Am crezut-o întodeauna. Dar nu am spus nimic. Tăcerea mea a omorât-o. Porfiri îi răspunse clipind. Aruncă scrisoare pe pat și se ridică. Se îndreptă spre Lebediev pe care îl prinse de guler și îi spuse în fața duhnind a votcă: ă A fost fiica voastră. Fostul funcționar civil nu reacționă deloc la spusele lui Porfiri. Lilia Ivanovna. Ivanovna. Lilia Ivanovna, continuă Porfiri, accepntuând patronimul. Chiar dacă s-ar fi făcut vinovată de acuzele astea, tot fiica dumitale rămâne. Lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
clănțănind, Încercând să-și imagineze o plajă Însorită din Tahiti. Pe la patru dimineața auzi vocea unui bărbat și a unei femei din ce În ce mai aproape de rulotă. Pedro descuie ușa. Desert Rose Îi ură noapte bună și intră, ușor amețită, cu respirația fierbinte duhnind a alcool. — Vino mai aproape, Îi zise Kitty. Am Înghețat, ia-mă În brațe. Desert Rose se urcă În pat lângă Kitty și o Îmbrățișă. — Da’ e frig rău aici! Parcă suntem În Alaska! Credeam că o să mor de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o dimineață rece, cu brumă timpurie, am descoperit trandafirii arși, rebegiți de frig; jalnici. Țin minte ziua aceea fiindcă puțin mai târziu am simțit deodată că mi se face rău. Am avut senzația că mă cufundam într-un întuneric înăbușitor, duhnind a căldură râncedă, care se învârtea cu mine. Când mi-am revenit, mi-am dat seama că mă prăbușisem în curte. M-am întrebat dacă inima fusese de vină și-mi dăduse un avertisment sau nervii mei cedau, suprasolicitați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici o vorbă. Mi-a plăcut cum ai rezolvat situația cu vecinul, dar chiar nu era nevoie, spune Diavolul. Sper doar că nu ai făcut-o de dragul meu. Wakefield se Întoarce către străin, un bătrîn purtînd o căciuliță de ski și duhnind pînă la ceruri. — Autoapărare. N-am făcut decît să reacționez. Și ce vrei să spui cu „nu era nevoie“? CÎnd am auzit ciocanul, m-am dus după goange. Era care pe care. — Știi, ciocanul nu a fost pistolul de start
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în ochii căprui și duioși ai câinelui, oare Ben are dreptate? Sunt eu ultimul ratat? Ar trebui să lupt mai aprig să câștig mâna preafrumoasei Francesca? În semn de răspuns, Wild Rover îi trase o ștampilă plină de bale, care duhnea atât de tare a mâncare puturoasă pentru câini, încât Jack își dădu duhul încet și zăcu pe podea cu o pernă pe față până când Ben veni și-l zgândări. — Așadar, papă-lapte, ce-ai de gând să faci în privința asta? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tinerii entuziaști (și studioși), conduși de bătrînii impotenți, își macină sufletul, și-l istovesc, și-l ucid, în frămîntări zadarnice, roată în jurul statuei cutărui sau cutărui Voevod, masturbîndu-și energia-le patriotică (?) la o răspîntie de stradă, lîngă o vespasiană care duhnește parfumuri acre de cea mai pură esență națională... Ieftin, domnilor!... Cumpărați ideal național!... poftiți, poftiți...” („Impresii de iarmaroc“). „Jurnalul săptămînii“ (realizat, probabil, de Ion Vinea) polemizează, pe același ton violent pînă la trivialitate, cu represiunea instituită în Capitală de trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vremea popasului ca să-i facă felul, a dat înapoi brusc, strâmbându-se scârbit și înjurând. S-a întors însoțit de hagan și de alți nobili. După ce au adulmecat femeile și au vorbit ceva între ei, Bayan m-a întrebat: - De ce duhnesc așa? M-am arătat mirat, am adulmecat și eu o femeie și am răspuns. - Nu duhnesc, miros în felul ăsta fiindcă nu s-au spălat de câteva zile. Este vorba de umorile pe care trupul longobardelor le secretă. Nouă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a întors însoțit de hagan și de alți nobili. După ce au adulmecat femeile și au vorbit ceva între ei, Bayan m-a întrebat: - De ce duhnesc așa? M-am arătat mirat, am adulmecat și eu o femeie și am răspuns. - Nu duhnesc, miros în felul ăsta fiindcă nu s-au spălat de câteva zile. Este vorba de umorile pe care trupul longobardelor le secretă. Nouă ne plac. Leupichi m-a informat că haganul le-a spus alor săi că nici în ruptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sufere. Vroiam să moară. Vroiam să simtă ce am trăit și eu atunci, doar pentru a da crezare născocirilor mele virulente. Într-un târziu, m-am apropiat alergând, râzând în hohote și ștergându-mi urmele lacrimilor de pe obraz. În aer duhnea un parfum de fum ars. Acea miasmă mă îndemna să sper din nou, cu toate că îmi înăbușea conștiința, necontenind să îmi ofere pacea sufletului negru, comoara și otrava pe care o așteptam salivând. Observam, din când în când, faptul că pașii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a pus-o în mână, spunându-mi că-i cea la care ține cel mai mult, Steaua de Aur a Veteranilor, dar mi-o dăruiește mie, pentru că o merit, și în timp ce-mi spunea toate astea, am simțit că duhnea puternic a vin. Ne-am dus în bucătărie, bunicul mi-a spus să aștept puțin, a pus pistolul pe masă, a tras sertarul comodei, de unde a scos un ac de siguranță, s-a pus apoi în fața mea, mi-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]