476 matches
-
Într-o dimineață a anului 1926, În cel mai negru dintre anonimate, călătorind sub nume fals la bordul unui vapor care avea să-i ducă, peste Atlantic, pînă În portul La Plata. Jorge și tatăl său Împărțeau cabina. Bătrînul Aldaya, duhnind a moarte și a boală, abia se mai ținea pe picioare. Medicii cărora nu le Îngăduie s-o consulte pe Penélope se temeau prea mult de el ca să-i spună adevărul, Însă el știa că trupul pe care Dumnezeu Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ziare se temeau să-i publice articolele după ce primiseră mai multe amenințări anonime. Nu-i mai rămăsese decît o rubrică zilnică În Diario de Barcelona, pe care o semna cu numele Adrián Maltés. Fantoma războiului plutea deja ]n văzduh. Țara duhnea a frică. Fără serviciu și prea slăbit chiar și pentru a se plînge, Miquel obișnuia să coboare În piață ori să meargă pînă la bulevardul Catedralei, luînd mereu cu sine una din cărțile lui Julián, de parcă ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cînd În cînd, soseau scrisori din Franța pe numele lui Laín Coubert. Erau Întotdeauna de la anticari și de la colecționari. Cineva localizase un exemplar rătăcit din operele lui Julián Carax. Atunci, ca un lup, dispărea mai multe zile și se Întorcea, duhnind a ars și a resentimente. În timpul uneia din aceste absențe m-am Întîlnit cu pălărierul Fortuny, care rătăcea prin claustrul catedralei, căzut pe gînduri. Încă Își amintea ziua cînd, Împreună cu Miquel, mersesem la el să Întrebăm de fiul său Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
filmului, o tîmpenie despre amorul dintre o prințesă româncă dornică de aventură și un chipeș reporter american mereu pieptănat ireproșabil, un individ s-a așezat lîngă mine. Nu era pentru prima dată. Cinematografele din acea perioadă erau bîntuite de fantoșe duhnind a singurătate, a urină și a colonie, care Își agitau mîinile asudate și tremurătoare ca pe niște limbi de carne moartă. Mă pregăteam să mă ridic și să anunț plasatorul, cînd am recunoscut profilul retezat al lui Julián. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
imagine contează mai mult decît o mie de cuvinte, Daniel. Dacă taică-tu n-ar fi fost un librar de căcat, te-ar fi Învățat asta. M-am Întors Încet și m-am pomenit față În față cu țeava armei. Duhnea a praf de pușcă proaspăt. Chipul cadaveric al lui Fumero zîmbe Într-o grimasă crispată de teroare. — Unde-i Carax? — E departe. Știa că veți veni după el. A plecat. Fumero mă privea fără să clipească. — O să-ți zbor fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Nici nu mai așteaptă ca trupul neînsuflețit al lui Pandit Razdan să se răcească, înainte de-al alunga din casă. Sevitorii îl târesc până în fața porții din față și îl aruncă în stradă. Pran zace în praf, simțindu-și hainele duhnind a ceapă. Mulțimea se adună în jurul lui, fascinată de evenimentele fără precedent ce se petrec sub ochii ei norocoși. Portarul plesnește din lathi, iar Anjali începe să redea din cuvântarea pe care o ținuse în fața lui Razdan, despre genele proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gâturile făcându-le halal. Îi e în permanență frică să n-ajungă următoarea țintă, deși, așa cum spune Yasmin, ea fiind cârmaci, trebuie să stea ridicată și este în mai mare primejdie decât Pran. Pe măsură ce soarele urcă, mâinile și hainele le duhnesc a sângele păsărilor ucise, ceea ce face moartea să se simtă mai aproape și mai ușor de atins. Între timp, în pozițiile lor separate, cei doi Privett-Clampe se bucură de sportul acestei dimineți excelente. Sultan Jheel este un loc de odihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
marină, i-a relevat efectele colaterale ale unei diete fără usturoi și ceapă. Bobby se pretinde un om influent, moștenitorul unei afaceri de import-export de la Edinburgh. Marinarul a pufnit în râs, spunându-i că indiferent dacă are sau nu bani, duhnește ca un porc. Dacă nu te ocupi de asta, o să mori holtei. Bobby este prea intrigat ca să mai fie și ofensat. Cum miros porcii? Există un miros englezesc tipic? Întrebarea îl fascinează. Începe să evite usturoiul (cel puțin înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fiecare ducând un băț, o sticlă sau un cuțit. Bobby încremenește. Șapte, opt bărbați? Chiar și de la distanță miros a fum și vin de palmier. Conducătorul lor are o cârpă înfășurată în jurul capului și un drug de fier în mână. Duhnește a sânge, de parcă s-ar fi bătut deja în seara asta. Când ajunge la lumină, Bobby observă că are ochii înjectați de bhang. — Al dracului străin! scuipă el. Bobby știe mai bine ca oricine că este în primejdie și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
listă. — Dălio șansă Robbo nici măcar n-am Început Încă, zice Clelland. Clell e o lichea pisăloagă pe primă mână. E un tip alcoolic pervers cu păr cărunt și fața roșie. Vorbește ca un căcat doar să se afle-n treabă. Duhnește ca disperatu a loțiune după ras râncedă și clocită. Asta-i maschează o droaie de păcate. Știu io. — Ascultă, Clell, gândește-te la toți anii pe care i-am petrecut În poliție. O târfuliță cretină face facultate șiși ia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
căutat să se protejeze, să se țină departe de toate astea, chiar în timp ce ne strângea mâna ușor, dintr-o mișcare a încheieturii ei fine. Intră în școală și privi sala de clasă ca și cum ar fi fost un câmp de luptă. Duhnea a copii de țărani. Mai rămăsese și niștecenușă pe jos de la drapelul ars. Câteva scaune întoarse dădeau locului un aer de sfârșit de petrecere. Unii din noi urmăream scena de afară, fără să ne ascundem, cu nasul lipit de geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în picioare pe ladă, să-ndese mai bine lucrurile. Să știi că fără cufărul ăsta nu plec. Mai bine mă las să mă rușineze osmalâii. La auzul acestor vorbe Vodă cedă, îl chemă pe Vasâle, feciorul de casă care încă duhnea groaznic a vin, îi porunci s-aducă o frânghie, legară cufărul cu ea și-l scoaseră pe fereastră, Iăsându-l încet în curte, unde aștepta Ximachi, cu rădvanul data de drum. — Plecați, Măria-Ta? - făcu feciorul, după ce coborî cufărul. — Plecăm, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gardianul, știa că eu îl aștept l-a salvat de la a fi dat afară imediat cu forța. Purta o haină kaki jerpelită cu buzunare ireal de umflate, cu câte trei aparate atârnând de fiecare parte a corpului său îndesat, și duhnea a bere. M-aș fi uitat la el cu dispreț chiar dacă nu ar fi întârziat atât de mult. —Tu trebuie să fii Tony Muldoon, am spus pe un ton rece, din scaunul de șef din spatele biroului de recepție. Ca să scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ei aduceau cu ale ei. Cu toate Îndoielile pe care le avea, i-a dat În ziua aceea o bancnotă de o mie de yeni. A luat-o și-a plecat, dar după trei zile Își făcu din nou apariția, duhnind a alcool. A zis că a venit doar s-o vadă... și ea i-a mai dat o mie. Și-a făcut un obicei din a veni o dată la trei zile, apoi din două-n două zile și În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fi gîndit și simțit? Am Încercat din răsputeri să mă pun În locul LUI, dar n-am fost În stare. Nu știu de ce, dar Îmi stăruia În fața ochilor imaginea taximetristului de care tocmai mă despărțisem - mîrlanul acela viclean și malițios, care duhnea a animal, care respira nemulțumire În loc de aer și În venele căruia curgea venin În loc de sînge... Un asemenea om n-ar fi capabil să stea aici... el n-ar avea timp să-și compare pe ascuns propria soartă cu fereastra lămîiatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dacă nu vreau să dorm la el. Ca să fiu sinceră, e ultimul lucru de care am chef. Îi spun că mă simt prea epuizată, dar sunt de acord să ne vedem și mâine. Se apleacă să mă sărute. Gura îi duhnește a usturoi. Mă întreb dacă nu ar fi mai bine să mă despart acum de el, ca să fim scutiți amândoi de o suferință pe viitor. Dar sunt mult prea lașă ca să sugerez să ne despărțim, așa că zâmbesc, ies din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
încă nu a acumulat suficientă educație. Filistinul, după spusele lui Nabokov, este mai mult decât un „vulgar rafinat“ și presupune „un grad de civilizație relativ avansat, în care, pe parcursul timpului, anumite tradiții s-au acumulat grămadă și au început să duhnească“. Trăsăturile esențiale pe care Nabokov le scoate în evidență când vorbește de poșlust, pornind de la textul lui Gogol, sunt legate de gândire sau, mai bine spus, de un anumit mod de „gândire“ („un adevărat filistin are idei convenționale“) și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
de sâni și de fese și să râdă cu un râs grosolan, mai înspăimântător decât mârâitul câinelui din beznă. În vremea ce o mână mă pipăia cu brutalitate, cealaltă nu contenea să ducă la gură o ceașcă mare din care duhnea a vodcă. Revolta și neputința mă paralizau. Grija de Minodora, pe care nu o vedeam nicăieri, îmi îngheța vorbele care clocoteau în gâtlej și îmi opreau scuipatul care se cerea aruncat spre chipul inuman. Am strigat și eu vorbele auzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
era plin de ambalaje de ramen, cutii goale de bere, conserve sau capace de toate felurile. Nimănui nu-i dădea prin minte să măture și să arunce murdăria la coșul de gunoi. Orice adiere stârnea adevărați nori de praf. Camerele duhneau îngrozitor și fiecare își avea mirosul ei aparte, dar în mare, el provenea de la transpirație, de la mirosul individual și de la gunoi. Hainele murdare erau aruncate grămadă sub paturi și cum nimeni nu se gândea să-și aerisească cu regularitate așternutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a-mi satisface nevoile biologice și nu mă deranja pentru moment să le îmbrățișez, dar era cumplită senzația de a doua zi dimineața. Când mă trezeam, mahmur, și o vedeam pe necunoscuta de lângă mine, sforăind, mi se făcea greață. Camera duhnea a alcool, luminile care sclipeau în jur, patul și perdelele aveau iz de bordel. Fata se scula, își căuta chiloții și, în timp ce-și tr\gea ciorapii, îmi spunea: „Sper că ai folosit prezervativ aseară. E cea mai proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Așa ceva ne-a atacat? — Da, cred că da. Îi spuse că se cunoșteau puține lucruri despre calmarul gigantic, deoarece singurele exemplare studiate fuseseră animale moarte, aruncate de apă la țărm, aflate În general Într-o stare avansată de descompunere și duhnind a amoniac. De-a lungul timpului, calmarul uriaș fusese considerat un monstru marin, precum krakenul din apele Norvegiei. Dar, În 1861, apăruseră primele rapoarte științifice credibile, după ce un vas de război francez reușise să tragă la țărm fragmente dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
n-avea panarama prea dă soi: gașca femenină să baladase, pencă Juana Musante o arsese blancheu-n flec să danseze pământu dân buric dă noaptea până noaptea la Gorchs. Luni m-am Înfățoșat, nici usturoi nu crăpasem, nici gura nu-mi duhnea, și m-am cărat singur și personal după potol. Ca chestie dă princip, ori dă câte ori vira cu găleata dă lături, bucătaru mă sărea; am băgat la bilă că tiranu o să mă asedieze, ca să crăp lihnit, dân cauză dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Și, căscând, ș-a zgâit vizualii la clopoțelu care i-l arătam: — Nu te lua după moaca mea d-acu - cu panamaua dă la Pazvante chioru și costumu cârpăcit - că io am tot bătut drumuri care când ie șes unde duhnește vieru, când ie han unde la flecari li s-apleacă d-atâta potop dă apă. Am trăit vremuri pă cai mai di granda. ți-am cântat io dă mai multe ori că m-am născut cam pân Puerto Mariscalito, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
drum prin ăl dă ceapă când, ducând la fălci un Sâmburoi ultimu model, am văzut că În ușa aia dă să-nvârte se hlizea niște maseri. La egzamenu dânainte m-a putut indentifica: io ieram domnu cu sacou huidumă, care duhnea a potol și Începuse s-o estoarcă pă doamna Mariana, iar ei, japonii dânainte. Dân puru plictis să halesc singurel și ca să arăt că pă bune ieram În fonduri, mi-am Înmulțit manifestările dă iubire și, nainte ca să mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca un pistol, la restaurantele înșirate pe Moșilor se servea "plachie Cocoș" ori "mititei ca la Cocoș" în care se vîra usturoi din belșug, asta numai pentru că un reporter mai isteț inventase ori simțise de-a dreptul că banditul fotogenic duhnea a usturoi de la zece pași, "usturoiul fiind secretul vitalității marelui stăpîn al bălților". Mai scriau gazetele și despre alte întîmplări asemănătoare, ca jefuirea automobilelor ori a căruțelor de negustori prin Moldova, despre crime oribile pentru pămînt în Banat, despre escrocherii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]