741 matches
-
de pește al temnicerului. — Intră! La porunca temnicerului, o umbră mare și cocoșată se furișă înăuntru stângaci. Apoi murmură către cei doi în latină: — Pax Domini. Din pricina amurgului, chipul și înfățișarea osânditului nu se vedeau, dar dinspre el venea aceeași duhoare pe care o răspândiseră și ei până atunci. — Sunteți preot? Un glas răgușit le răspunse că era preot iezuit și că se numea Carvalho. — Am stat în temnița de la Suzuta. Mâine o să fiu și eu osândit împreună cu dumneavoastră. Le povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de faptele lui Velasco. — Nu-ți face griji! îl compătimi Velasco blând. Nu vă mai port pică. Mâine vom fi pe aceleași meleaguri. Îl rugă pe părintele Carvalho să-i asculte spovedania. Apoi îngenunche în fața trupului aceluia care răspândea o duhoare de nesuportat. Știa că Luis Sasada îl putea auzi clar, dar nu se mai sinchisea de acest lucru. — Am înșelat și am rănit mulți oameni cu semeția și trufia mea. Am încercat să-mi împlinesc trufia folosindu-mă de numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
domnul Joe la autocar, unde Îi spusese să-l aștepte. Șoferul Își pusese o cârpă Înmuiată În suc de lămâie pe partea de jos a feței. Își petrecuse ultimele douăzeci de minute curățând cu furie autocarul de vomă și alte duhori și deschisese toate geamurile. Walter Îl anunță că trebuiau să se Întoarcă unde făcuseră pauza pentru mers la toaletă. —Mai știi unde era? Șoferul Își trecu degetele prin păr cu un gest nervos. Da, da, sigur că da. La patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din al treilea vagon al metroului care s-a oprit la Tsukiji, mi-a picat fisa. Acolo era un pachet înfășurat în ziare când am coborât la Kodemmachō. M-am uitat în jos și am mirosit să văd de unde venea duhoarea, dar ceilalți nu s-au sinchisit. Am stat o noapte în spital. Nu mi-a mai fost rău după perfuzie și vederea mi-a revenit treptat. Acum nu mai am nimic. Doar că sunt mult mai uituc decât înainte. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mahalagii înarmați până-n dinți, căci omului când îi e frică se adună în haite și se înarmează, chiar și atunci când cauza fricii nu poate fi suprimată de lama vreunui cuțit. Au spart cu topoarele ușile și au năvălit înăuntru. O duhoare pestilențială de vegetație în descompunere le-a oprit pentru o clipă înaintarea. Tălpile tăbăcite și ghetele scâlciate s-au afundat în grosimea și moliciunea covoarelor persane. Au strâns mai aprig pumnii pe cozile topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi răcnete sinistre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
într-un fel complice cu ochiul ca și cum ar zice: „lasă-mă să câștig și eu, cum pot, o pâine”. Acum noi am scăpat de ei, fiindcă au invadat metrourilor Parisului, Londrei, și altor orașe occidentale, au infestat orașele lumii cu duhoarea lor de veșnic nespălați, au uimit lumea prin lenea lor, au speriat oamenii cu metodele lor uneori agresive de a cerși, au pus pe drumuri toate polițiile Europei, și nu numai, din cauza hoțiilor și tâlhăriilor comise. Ei sunt cei, care
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ajunseseră la limită. Se lumina de ziuă când, ajunși la Palatul Termelor, cotiră pe o stradă laterală ce dădea într-o piață largă, dominată de turnul Catedralei. Acolo, se treziră cu brutalitate față în față cu durerea cetății asediate. O duhoare de gunoaie, fum, sânge și excremente îi primi încă de la colțul străzii. întreaga zonă era ocupată de zeci de corturi, care, mici baracamente, în mijlocul cărora se mișcau figuri spectrale: soldați, călugări, voluntari, copii în zdrențe și femei prinse în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mahalagii înarmați până-n dinți, căci omului când îi e frică se adună în haite și se înarmează, chiar și atunci când cauza fricii nu poate fi suprimată de lama vreunui cuțit. Au spart cu topoarele ușile și au năvălit înăuntru. O duhoare pestilențială de vegetație în descompunere le-a oprit pentru o clipă înaintarea. Tălpile tăbăcite și ghetele scâlciate s-au afundat în grosimea și moliciunea covoarelor persane. Au strâns mai aprig pumnii pe cozile topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi răcnete sinistre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ei, cu câini dresați și detectoare, răscolind fiecare petec de pământ. Oamenii legii se cățărară În pod, apoi pătrunseră și În beci, unde mai rămăseseră o damigeană de vin pe jumătate plină și trei canistre de murături, care puțeau Îngrozitor. Duhoarea Îi induse În eroare nu numai pe milițieni, ci și pe câinii lupi, care Începură să urle Îngrozitor. Milițienii dădură butoaiele și lăzile la o parte, săpând șanțuri adânci În beci, dar În afara unor bucăți de cărămizi și țiglă spartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din Încăpere devenise pestilențial. Hainele Extraterestrului emanau un miros ca de chibrituri arse. Mașei Începură să-i vâjâie tâmplele. Îi era, la un moment dat, chiar teamă să nu-și piardă cunoștința. Dar În cele din urmă se obișnui cu duhoarea ce se Înălța la intervale de timp aproape regulate din trupul vizitatorului.... - Deci un fel de fum? repetă ea cuvintele Extraterestrului. - Da, un fel de fum, Întări acesta... „Doamne, Stăpâne a toate cele ce sunt, auzi-mă pe mine, nevrednica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
zile, strigătele și gemetele prizonierilor se auzeau ca un vuiet continuu, a patra zi vaietele au Început să se mai stingă. După o săptămână, gemetele nu s-au mai auzit defel și trenul Înainta prin stepa nesfârșită lăsând În urmă duhoare de cadavre În putrefacție, amestecată cu miros de cărbune ars, acompaniat de zgomotele vesele ce răzbăteau din vagonul rezervat soldaților. Era un miros Îngrozitor, ce ți se imprima În haine și Îți pătrundea În vintre. Ca să scape de duhoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
urmă duhoare de cadavre În putrefacție, amestecată cu miros de cărbune ars, acompaniat de zgomotele vesele ce răzbăteau din vagonul rezervat soldaților. Era un miros Îngrozitor, ce ți se imprima În haine și Îți pătrundea În vintre. Ca să scape de duhoare, dar și de liniștea mormântală ce Învăluia vagoanele, soldații au băut din ce În ce mai vârtos, au chefuit zi și noapte, coborând arareori din tren. Aprovizionarea o făceau acum mecanicii de locomotivă, care treceau În fugă de-a lungul vagoanelor, purtând pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de terasament, au rânit trenul, stropindu-l cu var nestins, după care au făcut cale Întoarsă. Din cei opt mii de oameni, nici unul nu a rămas viu... Aceste imagini nu-mi ies din cap. Le am și acum În fața ochilor. Duhoarea stăruie și acum În nări, o port cu mine pretutindeni. Da, lucruri ciudate, tare ciudate se petrec la voi În Rusia, oftă Extraterestrul. Ciudate de tot... „Și doar i-am spus de atâtea ori că aici nu-i Rusia, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
plăcut În urechi. - Atunci poate Aristotel sau Ecleziastul... - Vă bateți joc de mine, spuse Mașa, privindu-l cu reproș. - Fac și eu haz de necaz, răspunse oaspetele, luând păhărelul de pe masă și Învârtindu-l Între degete. Vreau să uit de duhoarea ce stăruie În mine. Încerc să șterg din minte niște amintiri... Dar nu e simplu. Nu poți șterge totul cu buretele. Ștergi imaginile, dar rămân sunetele. Faci abstracție de sunete și năvălesc mirosurile. Ceva, pe undeva, tot rămâne. Un iz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prostie cu tribul, o dată cu ideea că Marcia e un fel de matriarhă indispensabilă a clanului. Dar să fim serioși! Femeia e divorțată de Richard deja de mai bine de douăzeci de ani. De ce persistă încă atunci în jurul lui ca o duhoare? Dacă Sheba ar putea scăpa de această datorie pe care o simte de a plăcea pe toată lumea, îndrăznesc să spun că ar descoperi că o detestă pur și simplu pe Marcia. Richard venise acum în bucătărie cu vin pentru toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ai vrut să acoperi rănile cuibului cu ramuri de pelin smulse din goliciunea gândului de pană... dacă mă vei căuta m-am ascuns în mesajele-ți scrijelite pe trunchiul rămas fără seva iubirii Lacrimi fierbinți sătui cu botul ce răspândește duhoare de păr ars prin degetele cu miros de unghii-cenușă și colții înfloriți din hălcile de soare vârcolacii aruncă limbi de jeratic în goliciunea seninului din gropi săpate-n văzduh cu fața pârjolită ulcioarele neîncepute își cască gurile prin care își
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
soția și fiul său îl urmau în lectică. Se opri în locul unde se dăduseră luptele, cu patruzeci de zile în urmă. În păduri, pe câmpuri și pe drum încă se mai zăreau mâini și picioare tăiate, leșuri putrezite a căror duhoare se simțea de la multe mile. Nimeni nu îngropase morții. În schimb, cremonezii presăraseră petale de trandafiri și frunze de laur pe drumurile ce duceau în oraș. Vitellius coborî de pe cal și merse printre trupurile putrezite, urmat de Caecina și Valens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe drumurile ce duceau în oraș. Vitellius coborî de pe cal și merse printre trupurile putrezite, urmat de Caecina și Valens, care îi explicau momentele cele mai memorabile ale bătăliei. Porunci să se aducă vin. Unii începură să se plângă de duhoarea care îi îngrețoșa; Vitellius le răspunse că trupul unui dușman ucis mirosea întotdeauna foarte frumos, mai ales dacă respectivul îți era concetățean. Făcea aluzie la adepții lui Otho, fiindcă împăratul învins fusese îngropat. Bău și puse să li se dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ajunseră la un acord, bucătarul cel cocoșat, care între timp devenise al doilea ajutor al bucătarului-șef, se duse la fereastră. Printre pini se zărea templul lui Apollo, cu statui și coloane de o frumusețe nemaivăzută. — Roma! exclamă teatral cocoșatul. Duhoarea ta ajunge până la noi. N-am mai văzut un oraș atât de murdar, unde poporul plătește ca să-și facă nevoile în latrinele publice. Nu te mai plânge, îi spuse primul ajutor de bucătar, singurul care nu locuia împreună cu ceilalți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sadism. Taticule, sunt aici o grămadă de reviste cu gagici supuse violențelor. Ai crede că clientela poate fi satisfăcută cu doar jumătate din aceste publicații lunare, dar nu, ea are nevoie de tot mai mult. Pornografia are un miros, o duhoare care e numai a ei. Cred că vine din hârtia tratată, folosită de magnați. Mirosul pornografiei e arid, acru, mirosul durerilor de cap și al vacsului... Tocmai mă uitasem din nou peste Debonair, la Vron, viitoarea mea mamă vitregă. Viitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu-mi prea capta atenția. Noaptea zbuciumată din tânărul New York și zăpușeala de afară se dovedeau un adversar mult prea redutabil pentru sistemul de aer condiționat. Am remarcat că din haina mea închiriată începuseră să se strecoare valuri de adevărată duhoare și nu era vorba de un singur miros, ci de o antologie criminală de emanații grase, de dâra lăsată de miile de bețivani și nespălați care o folosiseră până la mine și o vor folosi după mine. Oare cei din spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
le de-sclerozez mintea, să le de”pink”tez viața ... vreau să fiu dezordine... Data 5, ...am descoperit astăzi un dihor căruia naturaliștii au uitat să-i consemneze numele în nomenclatorul lor: timpul... noi suntem de fapt mirosul subțiorilor lui , duhoarea care-și întinde nări ca să se poată mirosi: deflorăm constant straturi, ipostaze, subsidaruri - indecidabil dacă conștient sau nu - care însă nu ne definesc, ci doar intercesează transgresarea spre o nouă dimensiune... în mod paradoxal, regăsirea înseamnă stagnare, conformism intelectual și
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
ori, în toți anii până când berăria se va închide. Acum, în dimineața când scriu, „Gambrinus“-ul e o bubă a orașului, o ciozvârtă de ziduri murdare, cu afișe zdrențuite, puțind a cloacă. Vechiul damf al crâșmei s-a preschimbat în duhoare de mucigaiuri, de urină, de hoituri de jivine moarte. De părăsire, de hoție, de nepăsare și ruină. Din când în când, un bătrân nenorocit își găsește loc pe treptele intrării, treptele pe care eu încă șovăi dacă să intru sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]