1,466 matches
-
rămas pe acele meleaguri, care încet, încet au părăsit această viață. Unul dintre cei care au copilărit în Roșia a fost și Emil Părău, care, în urmă cu 10 ani când tatăl său i-a vorbit cu atâta dor și duioșie despre sat, a decis să facă un gest emoționant. A refăcut casa părintească, lucru deloc ușor, pentru că imobilul stătea să cadă, iar apoi, pe cheltuiala sa, l-a adus înapoi la "rădăcini", alături de alți vârstnici originari din Burtuca. Ulterior, urmașii
Ce vis are românul care a cumpărat tot satul în care a copilărit by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37483_a_38808]
-
gurii, Alex e alb la suflet prin puterea de a nu se acri în urma decepțiilor. Culmea e că la Alex Ștefănescu principalul dușman al carierei literare e tocmai candoarea, și anume prin efectele ei colaterale, în număr de patru : 1) duioșia. Alex Ștefănescu nu poate fi grav în sens metafizic, ci patetic moderat, fiind un sentimental de coardă blîndă, un malac bonom încasînd trădări tocmai de la ființe pe care le socotea definitiv apropiate. Duioșia îl face incapabil de cruzimi menite a
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
ei colaterale, în număr de patru : 1) duioșia. Alex Ștefănescu nu poate fi grav în sens metafizic, ci patetic moderat, fiind un sentimental de coardă blîndă, un malac bonom încasînd trădări tocmai de la ființe pe care le socotea definitiv apropiate. Duioșia îl face incapabil de cruzimi menite a-i pune brutal la punct pe cei care i-au înșelat așteptările; 2) generozitatea, care de fapt e o formă de filotimie întoarsă către ceilalți, din cauza căreia criticul dă credit unor autori care
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
loc de case, Vezi tu c-al morții nevăzut paing I-nvăluie în nevăzute plase? Nu ești sentimental dar uite, sunt Și amintiri amare-ngrozitoare Ce-ți înfioară gândul ca un vânt Și te opresc deodată pe cărare. Și-atunci atâta duioșie simți Privind cum zburdă-n faptul dimineții Acest copil ce râde cu albi dinți, Acest copil ce l-ai întors vieții. Dar doctore, în cuiburi tâlhărești Bancherii pregătesc dezastre care Ar fi mai mari ca tot ce-ți amintești În
Încă o poezie inedită a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5888_a_7213]
-
autobiografie remarcabilă. Cu aceste împrejurări în minte, mirarea cu care străbați paginile Hronicului crește pe măsură ce constați strania inadecvare dintre întîmplările trăite de autor și aerul cu care le evocă. E ca și cum peste mintea lui Blaga s-a lăsat vălul unei duioșii iremediabile, în virtutea căreia orice eveniment capătă tenta unui suvenir drăgălaș. Moartea unei surori e ca o despărțire melodramatică, altercația dintre băieți e o sfadă cordială, anii de război sunt încercări suportabile. Nimic din vehemența crudă a istoriei nu răzbate în
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
scrisă de Isaac Deutscher se numește chiar The Prophet. Cînd era tînăr, Deutscher fusese pregătit să devină rabin și ar fi fost un talmudist de excepție, la fel cum ar fi fost și Troțki.“ (p. 160) Pe Hitchens îl apucă duioșia evocatoare vorbind despre două figuri odioase din panoplia bolșevismului mondial, Rosa Luxemburg fiind un soi de Ana Pauker la scară nemțească, iar Troțki un criminal care avea să-și găsească nașul într-un criminal și mai mare decît el. Iată
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
Se uită-n nimic, și-și scoate din nas, răbdător, mărunte cocoloașe. Scrie apoi despre noile sale descoperiri, un vers și încă unul. Furnica, Sisif, Schliemann, Fefeleaga, - printre exemplele minore. De îndată ce De îndată ce mi-am vomat urletul a năvălit în mine duioșia fără de margini, pătrunzându-mi până în sânge, ieșind prin pori ca o rouă în zorii de zi. Am vărsat, iată, pământ, - n-a mai rămas din mine decât o carcasă, o aură speriată. Iar acum, dintr-odată, Atâta seninătate! Tu, animal
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
și imaginarul, roadele fanteziei, logica mereu alunecoasă a viselor. De aceea, privit prin prisma sensibilității poetice a lui Petre Stoica, mesajul lui Magritte se transformă într-un foarte puțin surprinzător ,ceci est une pipe". Voi cita integral poemul Realitate și duioșie, pentru că el este definitoriu pentru poezia din acest volum al lui Petre Stoica: Iau pipa din tabloul lui Magritte/ aprind tutunul cu o așchie de gheață/ pufăi privind absent tavanul/ din norul fumului coboară o sirenă/ cu solzi din coji
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
muncitorești. Sub pielea asta solzoasă care se strînge pe grumajii tinereților irosite mai rămîn întîmplări limpezi, din tîrgul de-altă dată, tablouri de epocă recondiționate artistic. Numai ele, fără să socotim firimiturile de biografii, dialogurile, intermezzo-urile lirice scrise cu duioșia stăpînită cu care gîndești la viața ta, atît de bine ținute în mînă, fac din Tainele inimei o lectură, peste toate, plăcută. Nu e, altfel spus, cartea care să te bruscheze cu artificii obositoare, să-ți strice la fiecare două
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
Răul și Binele se amestecă în interiorul aceluiași principiu. Iată un comentariu fie și vag absolutoriu pe marginea prestației proletcultiste: ,La cei mai drastici și mai puri intelectuali din epocă (epoca proletcultistă - n.n.) observasem mai demult o anume tandrețe sumbră, o duioșie prefăcută, în contul unui ideal uman abstract. Ceva ca apucăturile unor domnișoare de pension citind numai aventuri nobile și curate din nemuritoarea Bibliotecă roz, cititoare speriate și fidele ale unei existențe în care turpitudinile, mizeriile, nerușinările materiei în plină evoluție
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
Ion Gheorghe, lumea modernă, tehnologizată, industriile bine înșurubate, citadina conservă de beton configurează un decor cvasi-apocaliptic. Este o victorie a artificialului asupra naturalului, a realității sintetice și aseptice asupra gustului bun al vieții, pierdut odată pentru totdeauna: "Unul sărută cu duioșie caloriferul/ altul bagă-n priză boschetul de trandafiri/ oh auziți cum se depune fierul/ în oasele copiilor subțiri,// (...) stele rulante cară grâu în soare/ limbile ceasului se coc și cad,/ Doamne-al mașinilor mai ai răbdare,/ lasă bătrânii noștri să
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
flori, petale, roua, diamant ? și tot inventarul metaforelor clișeizate: ?florile fericirii și iubirii împletite într-un buchet al împlinirii!!!?, ?drumul vieții?, ?cristalul rîsului nevinovat de copii?, al personificărilor alegorice ? ?iubirea să te primească în brațele- i pline de căldură și duioșie, iar norocul să te urmeze oriunde...?, al metaforelor personificatoare: ?sărutul delicat al fulgilor de nea, mângâierea tandra a vantului de vară? etc. Desigur, clișeele permit asocierea, fără teama de incompatibilitate: ?un răsărit de soare cu chip de înger? ? și destule
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
-l părăsesc pentru totdeauna. Mam reîntors pentru ultima oară în acea zonă devenită între timp legendă a Pieții Universității pentru a lua cu mine ceva din atmosferă acelui miracol ale cărui ecouri dăinuiau încă în inima mea. Am privit cu duioșie Universitatea, Institutul de Arhitectură, Teatrul Național până la Hotel “Inter” și Sala Dalles, martori tăcuți ai unor evenimente sângeroase care au pus o pată neagră pe istoria contemporană a țării noastre, prezentandu-ne că pe un popor rămas în epoca de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
venit special să te cunoaștem că ne-ai plăcut tare mult. Să ne trăiești Nea Costică!. Și a încheiat scrisoarea: Nu mi-aș fi închipuit niciodată că eu să-ți încep carieră, iar tu să mi-o închei. Păstrez cu duioșie scrisoarea și recunosc cu emoție că este una dintre cele mai frumoase amintiri din viața mea. Mai ales că nu numai că „mi-a început cariera” dar datorită lui am și luat bacalaureatul. Cu chiu cu vai am ajuns în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
VVM mi-a trimis următoarea listă, dactilografiată pe o filă învechită: PROZ|: 1. Cocktail, ediție 1933, epuizată prin tiraj confidențial; Cocktail, ediție 1942, epuizată prin confiscare; 2. Eu și victor valeriu martinescu, ediție dactilografiată 1945, epuizată prin subtilizare; 3. Cartea duioșiilor, ediție manuscris, epuizată prin subtilizare; 4. Psihochimie, ediție dactilografiată 1946, epuizată prin subtilizare; 5. Lupta pentru existență și nonexistență, ediție dactilografiată 1947, epuizată prin subtilizare. șNici una din aceste cărți nu există! - n. n.ț POEME: 1. Cele dintâi știri despre
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]
-
văzut-o de vreo trei decenii. Bătrână, obosită, cu umerii căzuți, mantou de lână, foarte elegantă. Arată ca o babă din fosta aristocrație proletară, ieșită la plimbare pentru a-și expune artrita cronică la soare." Cu coda: Vag sentiment de duioșie." El însuși își cunoaște vârsta: ,La 35 de ani eram în plină forță. Și chiar la patruzeci. Dar încă nu știam să scriu. Acum am învățat câte ceva, dar ce folos? Problema e să-mi găsesc o întrebuințare, fie ea și
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
caracteristic al țării Oltului, umor și o invitație anacreontică, în răstimpuri, la serbările bucuriei, ca antidot împotriva stresul zilnic, sunt doar câteva din harismele ce definesc poezia lui I. Andreiță. Arta fină cu care își elaborează universul său poetic și duioșia și limpezimea, claritatea versurilor sale constituie semne decisive pentru ca satisfacția lecturii să găsească, imediat și sigur, o rară receptare în rândul publicului cititor. Maxima anticilor “Sophon to saphes” (înțelept e ceea ce-i limpede, clar) e valabilă pentru poezia lui Ion
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ai lui - continuă să rămână cu mult mai putin cunoscut decât adevărata sa valoare. în versuri de o rară concentrare, golite până la maximum de încărcături chinuitoare, pline de mesaje, pe alocuri duioase, pe alocuri sarcastice, trăiește drama și nostalgia unei duioșii dispă rute în drama umană. în multe din poezii se referă la pierderea elementului paradisiac al vieții, care coincide cu trăirile unei copilării rănite. Adesea, Corneliu șerban se opune cu seninătate fatalului social și metafizic. Lumea de dincolo, pentru șerban
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
lui Victor Hugo și între reflecțiile presărate sunt și unele preluate de la diferiți autori francezi. Prezentarea cafelei, licoare socială prin excelență, uneori chiar subversivă, prin acuitatea pe care o induce băutorului ei, prilejuiește Henriettei Krupenski Sturdza o evocare plină de duioșie: ,Scriind despre cafea, (cafeaua cu lapte e pasiunea ereditară a femeilor din familia noastră Rosetti-Sturdza) îmi amintesc de scumpa și ideal de buna mea mătușă Marie Aslan (Sturdza) sora tatei, o sfântă! cea mai bună dintre femei, care n-a
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
adoptată este aceea a unui pictor naiv, cu mențiunea că poeta joacă naivitatea, dând dovadă în această ipostază de un desăvârșit bun-gust. "Tablourile" care se succed încântă prin coloristica plină de prospețime, prin insolitul situațiilor, prin combinația de luciditate și duioșie cu care sunt tratate "personajele". Alex Ștef|nescu
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
de ani, punându-mi/ dintr-o toană primii ochelari ai mamei,/ ochii mei râzători de adolescent/ n-au întârziat a plânge, învestiți/ de scurtul și opacul viitor al zării.// Departe în vârstă și pe continent,/ mă pierd azi în limpedea duioșie/ ce, din altă lume, mă sprijină în lume.// Și uneori îi vorbesc mamei într-o limbă/ pe care n-am învățat-o de la ea". Volumul Amnios este o destul de severă antologie care cuprinde poeme scrise în perioada 1956-2006. The best
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
o fojgăială de figuri imorale, respirînd un aer de lupanar și emanînd un miros de oficină. Femeile au în genere petulența curvelor, iar bărbații sînt hoți, lași și alcoolici. Aproape nimeni nu iese neșifonat din bestiarul lui Pandrea, autorul neavînd duioșii, sfieli sau complicități ascunse. Rezultatul e un dampf de ospiciu înțesat cu suflete schimonosite, din care virtuțile s-au scurs prin gaura conștiinței. Jurnalul nu menajează și nu elogiază, fiind însuflețit de o poftă de a macula care îți sugerează
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
cel care zi de zi scruta văzduhul pentru viața altora, neprecupețind-o pe a sa... A rămas atunci singură, Carolina cu micuțul Adrian, dar cu puterea de a răzbi într-o viață care a încercat-o cu asprimea destinului. Cu duioșie, rostește poeta „Târgului de vise”: „E liniște între cuvinte/și o Golgotă între noi. Mă urc pe rugăciuni spre tine... Ne cheamă timpul înapoi...“ Mama, Cristina Mitrofan, învățată cu truda câmpului, i-a povestit Carolinei mai târziu, când copilul avea
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
mi-a surîs: am găsit cinci, dar identic cu cel pierdut - numai unul. Pe viitor, așadar, atenție! Printre cei cu două găuri se află cîțiva de pe vremea lui Gheorghiu-Dej, cînd industria autohtonă era încă tînără și fabrica nasturi vag asimetrici. Duioșia cu care îi privesc e proporțională cu vîrsta lor. Cei mai feluriți și cei mai frumoși sînt, cu certitudine, nasturii feminini: de bluză, de rochie, de taior, de palton... Iată unul cafeniu, rombic, cu un fin chenar argintiu încorporat în
Faraonul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10277_a_11602]
-
în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Cu iile în sărbători ( de Sânziene) Când oamenii erau curați La suflet, la pământescul trup Sub semnul divinității adunați În fața bordeielor de lut Sub razele sale, mângâietor Soarele cu duioșie le arată Mândrețea fascinantă a florilor Care încântă ochii de fată. - Vă iau cu mine, nu doar în gând Am să vă cos pe cămașa mea Zice o fată frumoasă râzând Și prima iie din cusătură se ivea! De-atunci
CU IILE ÎN SĂRBĂTORI ( DE SÂNZIENE) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373703_a_375032]