2,465 matches
-
află deja la șefu'. Așa că, să fie într-un ceas bun!.. Și rămâi cu bine, nevastă! I-a zis, în timp ce o săruta cu patimă pe obrajii îmbujorați, pe umeri și pe sâni... La rândul ei, partenera îi răspundea cu îmbrățișări duioase și calde, izvorâte din jăratecul unei iubiri pătimașe. Să ai grijă de tine, Vasile! Că străinătatea-i boală grea!.. Așteaptă-mă cu încredere, Mariuță! Eu voi reveni numaidecât, nevastă! Voi reveni la tine, adică voi reveni la noi pe când vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
soția distinsului Z&Z, hihihi!... Nu mă gândisem, în copilărie, la tot cortegiul de efecte pe care-l va genera prenumele meu. Adevărul este că, datorită acestui prenume, foarte multă lume m-a iubit. Profesoara de limba română mă botezase duios 31, în vreme ce profa de latină mă dezmierda cu 26, numerele corespunzătoare ocupate de litera Z, în cele două alfabete. Mă cam simțeam numerotat, ca la pârnaie, dar când auzi două voci suave că revarsă atâta dragoste către tine, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
e o nebunie: toată lumea taie găini; până și bunica, dacă bunicul este aghesmuit binișor. Marcel e un artist. Când taie o găină, parcă face o onoare necuvântătoarei. O prinde ușor de aripi, o înalță la nivelul ochilor, rostește câteva vorbe duioase, o mângâie, îi smulge prietenos câțiva fulgi de la gât și, fulgerător, îi taie gâtul, dintr-o singură mișcare, cu un fel de brici care nu provoacă dureri mari. La bunicul, găina se zbătea prin curte, de speria tot neamul găinăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în cazul indivizilor, dar în cazul grupurilor, partidelor, națiunilor și epocilor, ea este regula. Friedrich Nietzsche Perioada în care trăim nu este nici mai bună, nici mai rea decât cele ce-au precedat-o. Toate au în comun prezența nebuniei (duioase uneori, agresive alteori), în forme pe care nici cel mai acerb dintre detractorii societății umane nu a izbutit să le prevadă (nici măcar ilustrul amic al lui Nicolaus Olahus, Erasmus din Rotterdam, pe care o fostă studentă îl transcria, la un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
adevărați creștini. Cimitirele noastre din România sunt, cu mult mai cuviincios alcătuite, decât cele de aici. De câte ori n-am admirat eu în București curățenia cimitirului Bellu; modestele lui morminte; bătrânețea arborilor; fâșâitul brazilor și a teilor; mutismul teilor; jalnicul și duiosul plânsul al clopotelor, apoi cuvioșia și respectul trecătorilor, cari cercetau mormintele? Iată atâtea lucruri care lipsesc, celui mai mare cimitir din Paris, cimitirul Pere Lachaise. Așezat aproape de mijlocul orașului zgomotos; înconjurat de case și fabrici mari; aliniat ca toate celelalte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
preciziune! Dar fiecare dintre noi avem ultima dorință pe care o formulăm la capătul vieții, fie că ea va fi executată întocmai de către cei ce ne supraviețuiesc, fie că nu. Aceasta este realitatea! Răsfoind trecutul neamului nostru găsim pagini de duioase amintiri din care desprindem ideea de bunătate și evlavie, cuprinse în acele "adiate" sau "testamente", cum li se spune astăzi. Ele închid "ultima dorința", pecetluite cu acele cuvinte cutremurătoare: "las cu limbă de moarte... etc.", însoțite și blesteme înfricoșătoare pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de întoarcere și-o să vezi tu cum o să treci la religia mahomedană și-o să-i faci temenele lui Ben Laden, în grotele din creierul munților, la Tora Bora..., la Kandahar... și la mama dracului în praznic! îi strecurase la ureche duios amenințător marele om de presă, promițând să-i semneze cu proxima ocazie un cec consistent, drept primă de fidelitate. Bart, însă, ieșise tăcut din cabinetul boss-ului, lăsându-l să creadă ce-i plăcea, și peste câteva zile se apucase
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
artei sunetelor. Se înfruptă din ofertele manifestării inclusiv servitori devotați ai artelor vizuale. Bunăoară, în acest an, la Galeria Artuš, ne-am putut delecta cu limbajul gestual abstract, subordonat realului și perfect controlat, în special în zona cromaticului care reverberează, duios și sensibil, cu muzica spectrală, al pictorului romașcan Iosif Haidu. De altfel, prezența românească a fost una de anvergură, remarcabilă prin consistența proiectelor derulate aici. E suficient, cred, să amintesc două dintre ele: "Grădina muzicii românești" și "Exerciții de admirație
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
în ultima vreme?" "Cam da, bunico." "Ce anume fac?" Povestești întâmpări de când erai mică. Vorbești despre un băiat care se numea Gustavo și care voia să-ți dăruiască un soldățel de plumb dacă-i dădeai un pupic. Bunica a zâmbit duios la auzul acelor cuvinte. Vorbești despre Mama și despre tatăl Katiei, vorbești despre Nuria..." "Despre Nuria?" A crezut că bunica o s-o plesnească iar și s-a îndepărtat de ea cât a putut de discret. "Da." "Și ce altceva mai
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
chemărilor Dianei. Chiar domnia ta, scumpe domnule Odobescu, ai fost un nesățios vînător de imagini: "Și-n adevăr, să stăm strîmb și să judicăm drept: oare ce desfătare vînătorească mai deplină, mai nețăr-mu-rită, mai senină și mai legănată în dulci și duioase visări poate fi pe lume decît aceea pe care o gustă cineva cînd, prin pustiile Bărăganului, căruța în care stă culcat abia înaintează pe căi fără de urme? Dinainte-i e spațiul nemărginit; dar valurile de iarbă, cînd înviate de o
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
mîini prin deșertul fierbinte și maieuri albe la origine, mulate, murdare de funingine și unsori, remarcabile pentrtu acțiunile de teren și orice dirty job spionistic. Și ea are de răzbunat ceva, de aceea gînd la gînd cei doi împărtășesc sentimente duioase din ciclul ,stau singur și dorul de crimă m-apasă". Momentele împărtășirilor de acest fel ies de obicei penibil, și nici acesta nu face excepție, mai ales că la final Bond face un gest de maxim și necreditabil umanism posttraumatic
Bond. James Bond by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7877_a_9202]
-
grave - fricile sînt aceleași, ale fiecăruia, și de ecouri slabe, cenușii, ale cărților citite, poze ale unor eroi sub arme, față cu realitatea propriei concentrări. Sub două versuri din Apollinaire (din Merveille de la guerre), încap cîteva cronici de neliniște și duioasă pierdere cu firea, strecurînd cîte-o poantă tristă ("A plecat poetul în război/ Peste mări și peste țări de vis./ Omul lui pe care l-a cîntat/ Trebuia acum să-l fi ucis" - Plecarea poetului) printre litanii de împăcare cu soarta
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
dată neașteptat de sfătos, într-atît de dornic este să-și povestească concluziile privitoare la farmecul vieții. Și chiar dacă în final tenta cugetărilor sale e pesimistă, tonul cu care le scrie e deconcertant. E ca și cum filozoful, aflat într-o vădită umoare duioasă, dă sfaturi semenilor spre binele sorții lor, și asta dintr-o pornire filantropică ce îmbracă forma unei pledoarii cu iz de predică morală. Un vademecum în fericire alcătuit dintr-o colecție de sfaturi, recomandări și constatări sapiențiale - acestea sunt Aforismele
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
său voiaj italian. E curioasă, la un tînăr de 20 de ani, absența din Peregrin... a oricărei pasiuni erotice, a oricărui impuls sentimental. La vîrsta de 17 ani, fugind noaptea ca un hoț din satul său, adolescentul are un gînd duios pentru iubita lui Chirica, dar blînda Chirica e curînd uitată și nu va mai reveni niciodată sub pana memorialistului. în schimb, Rastignacul ardelean, care se amuză, dar nu se îndrăgostește, procedează cu același "cinism" și cînd e vorba de jocurile
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
Simona Vasilache Sub un titlu neispititor, însă trezind duioase analogii cu nevoința omenească, și chemînd chiar anume delicatețe de ființe mici, de orice soi or fi ele, Casa șoarecilor, Sașa Pană strînge, în 1958, la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, schițele și nuvelele lui Ion Călugăru din
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
dar pe Miss Witherspoon "o înălța", îi dădea avânt. Stătea de vorbă cu mine și cu poetul, în holul de la San Jacinto, până în zori, până la primul cântat al cocoșului. - Ce m-aș face fără voi, băieți? murmura cu acea dulce, duioasă înțelepciune a bătrînilor care știu că "totul trece". (Oare mai există cineva care să fi înțeles atât de bine irezistibila gentilețe și farmecul doamnelor bătrâne - din teatru sau din afara lui - ca Giraudoux în Nebuna din Chaillot? Kate Hepburn nu a
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
detecteze unda de poezie din orice text, chiar și dintr-un comentariu critic de Șerban Foarță, de pildă". Metamorfozele, pe o gamă completă, a "propriilor melancolii" îl trăgeau frecvent "în luminișul reveriilor, făcîndu-i scrisul, din ascuțit și alert, mătăsos și duios". Și o altă probă de superlativ absolut: "Jurnalul lui Liiceanu reabilitează scrisul ca sens, ca armonizator al ființei. El nu pledează într-o cauză desuetă, ci expune un caz de scris salutar. Nicio mărturie contemporană - cel puțin românească - n-ar
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
domniei tale, iubite domnule Odobescu, îmbrățișa în orizontul operei proiectate "mii de idei energice și salubre care ar scălda mintea obosită și sufletul amorțit în roua întăritoare a timpilor de antică vîrtoșie trupească, apoi ar veni rîndul cugetărilor dulci și duioase ce vlăstăresc adesea în traiul singuratic al vînătorului și care, cu tot nesațiul lui de omor, fac uneori ca o lacrimă de dor și de îndurare să-i roureze geana". Cu adevărat, această rouă a genelor a umbrit adesea privirea
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
ale aceluiași instrument, evocate nostalgic în Psevdo-kinigheticos : "din minutele pe care în singurătatea de atunci le socoteam deopotrivă cu secolii, numai acelea îmi erau mîngîioase, cînd vocea cornului îmi legăna auzul în sunetele cadențate ale semnalului de vînătoare. Pe tonurile duioase și întunecate ale trîmbiței metalice, se juca cu o veselie săltăreață melodia cînticului francez și atunci, în mine, auzul șoptea inimii mîhnite neașteptate cuvinte de speranță și de bucurie." E notată aici o asociere mai puțin comună, între timbrul melancolic
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
detecteze unda de poezie din orice text, chiar și dintr-un comentariu critic de Șerban Foarță, de pildă". Metamorfozele, pe o gamă completă, a "propriilor melancolii" îl trăgeau frecvent "în luminișul reveriilor, făcîndu-i scrisul, din ascuțit și alert, mătăsos și duios". Și o altă probă de superlativ absolut: "Jurnalul lui Liiceanu reabilitează scrisul ca sens, ca armonizator al ființei. El nu pledează într-o cauză desuetă, ci expune un caz de scris salutar. Nicio mărturie contemporană - cel puțin românească - n-ar
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
a mititei,/ of, Bucureștiule, pelin amar!..." Un fel de Liberté a lui Eluard e această primăvară, "martie, moarte, primăvară, război...", cu regretabile întoarceri din condei, care sînt ale anului 1955, cu cedările ofrandă lui. Sub vremuri... O frondă delicată, aproape duioasă, împotriva florilor convenționale, împotriva gesturilor impuse, pentru nou, pentru sinceritate, e Gheata: "Mă duc să-mi întâlnesc iubita/ și țin în mînă nu un buchet de flori, ci o gheată,/ O gheată nouă, de toată frumusețea,/ O gheată cu talpa
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]
-
la proaspătul obiect de cult numit audiobook, aproape totul se cuvine citit cu atenție. Iată, de pildă, formula autorului Supraviețuirilor, excelent prinsă în numai câteva rânduri ce reconstituie o gamă de reproșuri tipic realist-socialiste: "Unul, Savin Bratu, îi răspunde chiar duios în numărul 23 al Gazetei literare din același an trist, 1956: Ťte cunosc demultť. Îi reproșează Ťun fel de supraviețuire a adolescențeiť și îi reamintește, ferm: Ťadevărul adevărat al vieții poate fi cunoscut numai prin înțelegerea marxist-leninistă a viețiiť. Maturitate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7698_a_9023]
-
amiezilor, îi păzea fără întrerupere, zi și noapte, ca pe o comoară! Adică dormea, toropit de samahoncă, o țuică vînătă, fabricată la alambic, din surcele, sforăia lîngă dovlecii aceia ca-n basme, încît te așteptai să iasă din ei balauri duioși, cu solzii neglijent-ruginiți, roiuri de zîne date-n zambila mă-sii, vrăjitori și vrăjitoare matlasate apetisant, călărind știuleii de porumb ai însuși Domnului Ion Creangă! Armata de verișoare (mă înrudeam cu tot satul!) dansa săltat, îmbujorată de plăcere, la orice
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
amarnicul virus "foarte agresiv" sau pe rugurile aprinse ale noii Inchiziții sanitar-veterinare; necesară, se spunea. N-au fost victime printre stăpînii păsăretului, din fericire. Totuși, a venit prima directivă europeană în piețele noastre și, o dată cu ea, prima victimă: eterna frumoasa/ duioasa bătrînă cu broboadă neagră de prin piețe, care venea "la oraș" cu găina sau cocoșul de vînzare. Alături, o pungă de plastic sau un batic unde, printr-un strat gros de făină, pipăia o duzină de ouă. Gata, HSN1 i-
Noi directive by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7560_a_8885]
-
muncii la capul patului, îi detestă pe toți străinii care populează America și are un dispreț imens pentru noua generație. Cam în tot ce face, se străduiește să-și arate masivul sictir, singurul companion este o o cățea purtând numele duios de Daisy, fapt care trebuie să-ți dea de gândit asupra rezervelor de tandrețe ascunse ale lui Walt al cărui comportament și-ar găsi complementul canin într-un rottweiler sau bullterrier. Intervenția sa mai mult accidentală, dintr-un spirit cavaleresc
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]