656 matches
-
L-am chemat să vină cu mine pe strada Ribera, la Misiunea greco-catolică și nu m-a refuzat. Am intrat în biserică, ne-am așezat pe bancă și văzându-l pe preotul care oficia slujba, m-a întrebat: Dar pe dulăul ăsta, care e cu cădelnița, nu-l cheamă Aron? Ba da, Aron îl cheamă - i-am răspuns uimit că îl cunoștea - Vezi, dacă te uiți bine la mâna lui, nu poate să-și miște degetele. Eu îl cunosc din România
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375124_a_376453]
-
stăpânului că a descoperit ceva. Violeta, în graba cea mai mare, și-a îmbrăcat fusta și bluza, neavând răbdarea să pună și sutienul care mai trebuia prins și în copci, dintr-o poziție destul de incomodă. Cățelul, că nu era un dulău, lătra a om, mai blând, parcă simțindu-se cumva vinovat de spaima pe care o produsese. Atunci observă Violeta că lângă vacile ei apăruseră doi boi care pășteau liniștiți și, undeva în marginea cealaltă a pădurii, un bărbat, întins pe
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
-
admirație în multe meșteșuguri. Flăcăul era dezvoltat și puternic la trup pentru vârsta sa, dar și cu o istețime ieșită din comun. Boierul, de câte ori îl privea în ochi, simțea o arsură în piept. Ceva deosebit se petrecea în ograda sa, dulăii îl ocoleau supuși, cocoșii săreau speriați din calea sa, iar caii tresăreau nechezând când îi încăleca. Tinerele conițe care ajungeau la conac îl priveau cu admirație pe sub sprâncene, iar când voinicul le întorcea privirea se îmbujorau rușinate și un fior
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
pe jos. A reușit să mai citească numărul de înmatriculare înainte ca bărbatul să întindă prelata pe mașină și s-a convins că l-a memorat bine. L-a urmărit cu privirea până la gardul împrejmuitor. Era însoțit de cei doi dulăi mereu în alergare și dornici de hârjoană. După ce l-a văzut ieșind pe poartă, a mai așteptat câteva minute, apoi a alergat la adăpostul improvizat sub saltea. A activat telefonul și s-a convins că bateria este în stare de
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
găsea Iuliana. Au coborât aproape din mers "mascații", după cum le spune populația, care au intrat, în tăcere și extrem de rapid, o parte în curțile vecine și o altă parte peste poarta încuiată, la care lătrau deja cu furie cei doi dulăi ce au fost puși de îndată pe fugă. Un lucrător mascat a ridicat prelata de pe mașină și a citit numărul de înmatriculare. A transmis scurt: - Se confirmă! Somațiile au sunat cu putere la cele două uși de acces și la
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
pat sau pereți vechile macate? Acum, cuvertura plușată este regina patului, Macatul a ajuns de rușine. Ceva...”țărănesc”. Cine mai vrea să fie considerat țăran? Merge la bucătărie, acolo...o gioarsă pe jos! Sau, preș la intrare. Ori...în cușca dulăului. ...Uite-așa, Govia s-a transformat într-o pasăre cu aripi de salcie și pene sclipitoare de liliac înflorit. Zboară mută prin negura Uitării, spre un țărm nevăzut, necunoscut...Spre Nicăieri... Năstase MARIN ( povestirea „GOVIA”-din vol. „FERMECATE OBICEIURI”) Referință
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
sat! Fondurile structurale primite regulat prin programele europene schimbaseră totul în bine. E drept erau și mulți bani. Intra, ca de obicei, în padocul căilor. Cei doi armăsari, de rasă, dormeau deja sătui și bine periați. La fel dormea și dulăul Costea. Îi știa pasul și nu se deranjase... Mulțumit, pleca spre ieșire. Trecu de poartă monumentala, întrerupse cu telecomandă alimentarea cu energie electrică a interiorului lăsând însă aprinsă numai uriașă firma cu litere roșii: Badea Ilie Todoran stătea, acum spre
TRADIŢIA ÎNAINTE DE TOATE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369146_a_370475]
-
sat! Fondurile structurale primite regulat prin programele europene schimbaseră totul în bine. E drept erau și mulți bani. Intra, ca de obicei, în padocul căilor. Cei doi armăsari, de rasă, dormeau deja sătui și bine periați. La fel dormea și dulăul Costea. Îi știa pasul și nu se deranjase... Mulțumit, pleca spre ieșire. Trecu de poartă monumentala, întrerupse cu telecomandă alimentarea cu energie electrică a interiorului lăsând însă aprinsă numai uriașă firma cu litere roșii: UNIC! AȘEZARE RURALĂ DIN EUROPA. FUNDAȚIA
TRADIŢIA ÎNAINTE DE TOATE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369146_a_370475]
-
parte o trec fiorii, la gândul că rămâne sub protecția unui demon, iar pe de alta îi vine să râdă de înfățișarea lui. - Ăsta să mă păzească? Poate invers, să am eu grijă de el să nu-l sfâșie vreun dulău sau să-l scarmene vreo mâță! - chicoti Elena. - Dacă aveți nevoie de ceva, dați un chiot și sunt lângă domnia voastră cu ce vă dorește inimioara, pițigăie drăcușorul. - Uite la el ce manierat este! - se minună Pătru râzând. - Să nu zici
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
DE SFINȚIA SA JUSTIN PÂRVU Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 448 din 23 martie 2012 Toate Articolele Autorului D U L Ă I I D E I E R I Ș I D E A Z I „Ce dulăii!...mândri-mi erați, pe timpuri, la palat... Lătrați, mușcați... și bine vă mergea pe-atunci! Câini turbați, cum pot să cred că v-ați schimbat?! Potăii, ce dizidenți sunteți? Iar vă târâți pe brânci? Lingeți piciorul altui stăpân, care vă
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
-i mârâiți? Din ce aluat sunteți? Câți arginți primiți pentru trădare? Pe cine-ați vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți, Nici voi nu credeți în ce scrieți. Pungași la drumul mare! Când blidele lingeați, parșivi slugarnici, vă era bine?... Dulăi de curte-ați fost, și tot jigodii ați rămas. Știu acum, Vă gudurați, rânjeați și-l adulați pe cel ce de la sine În casă va ținut. De rău va apărat, nu v-a zvârlit în drum... Vai, maidanezi perfizi, vă
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
-i mârâiți?Din ce aluat sunteți? Câți arginți primiți pentru trădare? Pe cine-ați vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți,Nici voi nu credeți în ce scrieți. Pungași la drumul mare! Când blidele lingeați, parșivi slugarnici, vă era bine?...Dulăi de curte-ați fost, și tot jigodii ați rămas. Știu acum,Vă gudurați, rânjeați și-l adulați pe cel ce de la sineîn casă va ținut. De rău va apărat, nu v-a zvârlit în drum...Vai, maidanezi perfizi, vă plâng
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
o omletă cu șuncă. Cu forțe noi parcurseră încă cinci kilometri prin zăpadă până la Cabana Cuca. Spre seară începu să ningă cu fulgi mari. Odată cu căderea crepusculului iată-i ajunși la cabană, unde sunt întâmpinați de Jeak și Lord, doi dulăi mari și frumoși, ce-și recunoscură îndată prietenii. Domnul Binder, cabanierul, le ieși în întâmpinare cu zâmbetul pe buze. - Bine ați venit, dragii mei! - La mulți ani, nea Binder și bine v-am găsit sănătoși! Ne primiți cu plugușorul? - și
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
țuică! Sticla, după un scurt sărut, zbura din mână în mână însoțită de chiuituri. Apoi pe ritmul muzicii inovară din materialele de pe lângă cabană un plugușor cu care brăzdară zăpada și-i colindară pe cabanieri conform tradițiilor din bătrâni. Cei doi dulăi, Jeak și Lord, tolăniți în omăt, priveau curioși la prietenii lor. Pricepeau că era ceva amuzant și plăcut, dar nu înțelegeau care-i motivul. - Gaby, cum te simți? întrebă Ady apropiindu-se de ea și sărutând-o pe frunte. - Minunat
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
a întors spre ceruri fața Luând privirea de la noi... Noi postim și ne dăm viața Doborâți de mari nevoi. Dar e postul mare, încă, Trebuie să flămânzim... Popii beau, curvesc și mâncă, Și bogații... Noi postim... Iliescu să trăiască Și dulăii grași ai lui... După Paște-o să postească Și vom fi și noi sătui... Referință Bibliografică: La români e postul mare / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1534, Anul V, 14 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
LA ROMÂNI E POSTUL MARE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377800_a_379129]
-
scenele burghez-pariziene ale lui Monet. În jurul mesei cu de toate, cei dragi și apropiați, femei și bărbați cu aer prosper, tutelați de un Pallady întors cu fața spre fotograf și mimînd benigne histrionisme. Tot cu ochii la aparat e și dulăul curții. O slujnică servește pe meseni. Unde e lumea asta? Cine a spulberat-o? Știm prea bine cine. Prin anii șaizeci, casa care ocrotise o lume frumoasă și demnă, după ce căzuse în mîinile rîndașilor veniți la putere, poate chiar ale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
legat în cetatea în centrul căreia îl va sacrifica : Grăi fecioarei bunul glas : „Sleit balauru-a rămas. De el n-ai teamă-i doborât, Și pune-i brâul tău la gât”. Sân-Gheorghe-apoi de lațul său îl trase ca pe-un blând dulău. Prin târg îl duseră astfel, Mic-mare, toți fugeau de el (114). într-o variantă românească din aceeași epocă (începutul seco- lului al XVII-lea ; pare a fi cea mai veche atestare scrisă a legendei în arealul românesc), Sf. Gheorghe este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
stăpânul a fost silit să lege la gâtul potăii un clopoțel, ca să se audă când se mișcă. Ei bine, câinelui lucrul acesta i-a plăcut tare mult și s-a pornit să cutreiere prin oraș clopoțind, mândru nevoie-mare. Însă un dulău bătrân i-a spus... (Getzels și Jackson, 1962, p. 18). Și aici punctajul a depins de numărul, gradul de adecvare și originalitatea finalurilor propuse. În cazul problemelor fictive, copiilor li s-au dat patru paragrafe complexe, fiecare cu multe afirmații
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
organe - nu, nu mă exprim cum trebuie, imaginația ta reproductivă va umple, sub acest concept, volumul acestui corp cu o inimă, plămâni, oase, mușchi etc. Un cățel! și vei deveni prietenos, dar totuși prudent, fiindcă nu știi când Îi sare dulăului țandăra și... Și nu vorbim aici, firește, numai despre cățelul meu. Ci, din nou ți-o spun, despre cartea pe care o ții În mâini. Despre Încăperea În care și/sau banca, scaunul pe care stai. Despre tot. Fiecare lucru
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cărei venerație pentru tatăl decedat se transformă într-o ură patologică față de mamă, Zoe - mama vitregă care iubește cu pasiune alt bărbat ș.a.m.d. Septima. Câinii (1902), dramă cu intenții satirice, face din aceeași tagmă a politicienilor, împărțită în „dulăi, potăi, javre”, obiectul unei critici virulente, „sarcasmul, șarja, grotescul fiind fructificate în creionarea unei faune politice care îi prevestește pe T. Mușatescu, G. M. Zamfirescu, M. Sebastian” (Doina Modola). O altă dramă, A zecea. I.N.R.I. (1904), scrisă în versuri, urmărește
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
se încarcă, prin ele însele, de o noblețe inalterabilă. Și atunci când - precum într-o baladă cvasionirică și de apăsată atmosferă dantescă, Balada lui Silviar și Globu - poetul, prins în „vorbirea despre otrăvi și moarte”, nu va reuși să răpună un „dulău” funest, devorator, prin vremi, al inimilor („ce-s pentru rugi păstrate” - inima, locul transmutației umanului în divin), efortul conjugat al întregii umanități, reprezentată, alegoric, de Globu, poate alunga obsesia neantului și înfrânge blestemul pierderii de sine, consecință a îndepărtării omului
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
1972; Moartea unui poet, pref. Mihai Gafița, București, 1972; Tanit, București, 1972; Mașinării romantice, București, 1973; Muzeul ploii, București, 1973; Carul cu mere, București, 1974; La lumina zăpezii, București, 1974; Negru Vodă, București, 1974; Războiul de treizeci de ani dintre dulăi și motani, Iași, 1974; Gloria ierbii, București, 1975; Istoria unei amfore, București, 1976; Țara lui Făt-Frumos, București, 1976; Poema Patriei, București, 1977; Ierbar de nervi, București, 1978; O oră de iubire, București, 1978; Peregrin valah, București, 1978; Amintiri despre mine
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
degré d’arbitraire le plus élevé”. Nu puține imagini instaurează o „suprarealitate” onirică: „inima duce-n codru sub piept ca o caleașcă”, „aerul stă pe acoperișuri ca un preș”, „soarele își face loc cu coatele”, „tusea scrâșnea ca în colții dulăilor oasele”, „un curcubeu se zbate sub talpă ca un șarpe”. Prin obiectivare, prin eradicarea sentimentului, prin cerebralitate, V., deși de regulă nu înlănțuie reprezentările coerent și, în consecință, nu realizează acea „armonie abstractă cu legi fixe” pe care a salutat
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
1946; Complotul..., București, 1947; Desculț, cu ilustrații de Perahim, București, 1948; ed. I-III, București, 1960; Brazdă-ngustă și adâncă, București, 1949; Pentru apărarea culturii, București, 1949; Călătorind prin URSS, București, 1950; Pentru viață, București, 1951; Primii pași, București, 1951; Dulăii, București, 1952; Adu-ți aminte. Scrisoare către un prieten din copilărie, București, 1953; Florile pământului, București, 1954; Sarea-i dulce, București, 1955; Însemnările și amintirile unui ziarist, I-II, București, 1955; Cefe de taur, București, 1956; Iarbă, București, 1957; Poeme
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
românești a sperat să găsească în rândurile înaltului cler figuri nepătate de complicitate în relația cu PCR și organele sale represive 1. „Dreptate, ochii plânși cer să te vadă” - aceasta frază n-a fost dintotdeauna un slogan. Seniorii înfrânți de dulăii comunismului și tinerele generații născute în libertate au vrut să vadă că o instituție desprinsă de factorul politic este capabilă de o judecată sinceră, limpede și dreaptă. Reconcilierea țării cu propriul trecut avea nevoie de modele. Dacă Biserica Ortodoxă a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]