657 matches
-
fi rămas probabil aici, dacă tot corcitura cu cap de buldog și picioare scurte nu s-ar fi încăierat, aparent fără nici un motiv, cu o potaie oportunistă, care se lipea când de o haită, când de alta, după cum se schimba dulăul-șef. De fapt, nu se schimba de la sine. Pe șefi îi mai adunau noaptea hingherii, iar haitele se formau și se risipeau ca partidele, după ce se termina lătrătura electorală. „Al dracu’ ce colțos e Băsescu ăsta al tău - i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
noastre. Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și ne izbăvește pe noi, pentru numele Tău. (Psalmi 43, 25, 26, 27, 28) 22. MOARTEA UNUI CÂINE DE PAZĂ sau DEVOTAMENTUL ORB ȘI MILOSTENIA ORTODOXĂ În curtea bunicilor își făcea veacul un dulău impresionant: un mioritic solid și lățos, cu părul spălăcit spre gri și cu ochii ascunși sub smocuri mici de păr ondulat. Într-un cuvânt, era unul din acele exemplare canine asupra cărora privirea ți se odihnea cu plăcere, fiind îndeplinite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
clipă din locul acela. M-am gândit să-l ocolesc, să-l las să doarmă liniștit. Am trecut repede pe cealaltă parte a străzii. El a făcut prima mișcare, capul lui uriaș s-a înălțat mârâind nervos. Am grăbit pasul, dulăul a țâșnit în picioare. Mi-am spus să nu-i dau atenție, să mă grăbesc. Mi-am aruncat totuși privirea în spate. Câinele mare și negru, alerga spre mine. Cu teamă încercam să merg mai repede, să scap de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în orașul acela puțin cunoscut și aproape bizar. Poate încercam să uit, poate făceam exerciții practice de ștergere a memoriei afective în confruntare cu realitatea "imediată", o realitate copleșitoare, dar iremediabil pierdută. Îmi spuneam, ce rost are să mă întorc? Dacă dulăul cel mare, negru și fioros o să-mi țâșnească iarăși în față? Ce bine ar fi să apară hingherii! Le-aș spune eu în ce cartier periferic, mizer, uitat de lume își găsesc ei de lucru. Până atunci, rănit cum sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
niște mormane de pământ. Clădirea Divizionului este cojită de tencuială și cu ochii scoși, nu mai are ferestre. E ca un cadavru. Este împrejmuită separat de celalalte pavilioane. În curte era un automobil și la gard au venit furioși trei dulăi. Cred că este preluată de o firmă ce o pregătește pentru renovare (vezi foto 9). Nu se poate intra. Funcțională a rămas baza sportivă a Regimentului, dar la nivel de teren de fotbal, nu mai mult. Pavilioanele Regimentului și Batalionului
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
D. Dan : „De nimic, În adevăr, nu avea evreul atâta groază ca de câini ; căci câinele era instrumentul cel mai orb și cel mai comun, zilnic, În mâna creștinului, până În epoca modernă și chiar În epoca aceasta. Micii ștrengari asmuțeau dulăii asupra gârbovitului evreu cu «marfo, marfo» ; marii nătângi, slugi și gospodari, nu-și făceau mai puțin haz când evreul era Înșfăcat de dulăii lor și-i rupea haina sau Îi sfâșia carnea” <endnote id="(3, p. 370)"/>. Motivația dată de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai comun, zilnic, În mâna creștinului, până În epoca modernă și chiar În epoca aceasta. Micii ștrengari asmuțeau dulăii asupra gârbovitului evreu cu «marfo, marfo» ; marii nătângi, slugi și gospodari, nu-și făceau mai puțin haz când evreul era Înșfăcat de dulăii lor și-i rupea haina sau Îi sfâșia carnea” <endnote id="(3, p. 370)"/>. Motivația dată de Moses Schwarzfeld nu este lipsită de oarecare temei. Bun cunoscător al obiceiurilor țărănești din nordul Moldovei, Mihail Sadoveanu a inclus un astfel de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
D. Speranția În 1888 : Într-un an, cândva-ntr-o vară, Nu știu unde, În ce sat, Un ovrei mergând cu marfă Într-o curte a intrat. Și cum intră el pe poartă Cu bagajul la spinare, Hop, Îi sare Înainte Un dulău urât și mare. Boccegiul Ițic este Înspăimântat de câinele Grivei, care latră Întruna. E nevoit să intervină țăranul român, care : Dă c-o piatră după câne Și-apoi zice : - Nu te teme ! Ține-ți inima, jupâne ! Nu știi vorba românească
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
hol pentru primirea vizitatorilor, unde pe partea stângă sunt așezate trei scaune învechite unul lipit de celălalt, închipuind o canapea. În fața ușii, două bucăți de mochetă, murdare și ele. Pe canapeaua din scaune destinată vizitatorilor și pacienților deopotrivă, doarme un dulău pătat. Caloriferul stabilit în dreapta intrării degajă căldură din belșug, așa că e tocmai locul potrivit pentru somnul unui dulău maidanez, într-o zi mohorâtă de iarnă. Am închis ușa destul de încet așa cum tot foarte încet am deschis-o pe următoarea. După
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
o canapea. În fața ușii, două bucăți de mochetă, murdare și ele. Pe canapeaua din scaune destinată vizitatorilor și pacienților deopotrivă, doarme un dulău pătat. Caloriferul stabilit în dreapta intrării degajă căldură din belșug, așa că e tocmai locul potrivit pentru somnul unui dulău maidanez, într-o zi mohorâtă de iarnă. Am închis ușa destul de încet așa cum tot foarte încet am deschis-o pe următoarea. După câteva priviri circumspecte am repornit pașii către etajul unu, salonul șapte. Interesantul număr șapte! Poate ceva...mistic în
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
zilei e 09.00. Înainte de a fi strigați ca de obicei să intrăm la masă stăm lipiți de caloriferele din fontă, care nu sunt deloc atât de calde precum este de dorit. Lumina e destul de slabă, căldura la fel. Un dulău gălbui se cațără insistent, cu labele murdare, pe pervazul exterior al uneia dintre ferestrele largi ale acestui hol. Presimte că va mânca cel puțin un codru de pâine, unul sau mai multe copane de pui. Acum e micul dejun... din
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
afară. Nu înțeleg ce se întâmplă... Mulți îl știu fioros, îi știu de frică. Acum așteaptă deznodământul. Se așteaptă la ce e cel mai rău : o chemare în biroul dânsului și o externare fără nici un drept de apel. ( Până și dulăul de afară schelălăie, înțelege totul și îmi plânge de milă, la gândul că ceva grav trebuie să urmeze.) Am gluga hanoracului pe cap, halatul strâns bine cu un cordon improvizat, mâinile împreunate pe piept precum în rugăciunea unui veritabil preot
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
și care reprezenta un cîine legat în lanț gata să sară: "CAVE CANEM" (Ai grijă la/ferește-te de cîine) se poate interpreta în același mod, ca un act protector destinat vizitatorului și care-i recomandă să fie atent la dulău și la pericolul pe care-l reprezintă pentru el. Dar, înainte de toate, este o amenințare, o directivă al cărei scop este să-i facă pe eventualii hoți să-și vadă de drum. Aserțiunea descriptivă "Cîine rău" este de asemenea o
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
al tău..." Nu, nu se poate. Cum să fi fost vrun frate, cînd eu n-am nici un frate?..." Chiar dacă n-ai, nu are-a face: a fost vreunul dintre-ai tăi, că sînteți, toți, la fel de răi, de la ciobani pîn' la dulăi, și niciodată nu-mi dați pace! Dar mă răzbun, ai înțeles?..." Și, fără altă formă de proces, s-a repezit ca un turbat la bietul Miel, în codrul depărtat s-a dus cu el și l-a mîncat. (Trad. Aurel
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
mama... De n-ai fost tu, a fost un frate-al tău! Măria Ta, n-am niciun frate, zău... Chiar dacă n-ai, tot n-are-a face: a fost vreunul dintr-ai tăi, că sînteți toți la fel de răi, de la ciobani pînă la dulăi și nu-mi dați pace! Dar mă răzbun, ai înțeles?... Și, fără altă formă de proces, l-a dus în codrul depărtat și l-a mîncat. Complexitatea structurii acestei fabule celebre îi pune de multe ori în dilemă pe comentatori
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ai fost tu, a fost un frate-al tău!" [11] "Măria Ta, n-am niciun frate, zău..." " Chiar dacă n-ai, tot n-are-a face: [12] a fost vreunul dintr-ai tăi, [13] că sînteți toți la fel de răi, de la ciobani pînă la dulăi [15] și nu-mi dați pace! [14] Dar [mi s-a spus să] mă răzbun La Fontaine, Fabule S-a vorbit foarte puțin despre fabulele lui La Fontaine atunci când am descris structura lor narativă. N-am amintit de umorul tăios
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
românești a sperat să găsească în rândurile înaltului cler figuri nepătate de complicitate în relația cu PCR și organele sale represive 1. „Dreptate, ochii plânși cer să te vadă” - aceasta frază n-a fost dintotdeauna un slogan. Seniorii înfrânți de dulăii comunismului și tinerele generații născute în libertate au vrut să vadă că o instituție desprinsă de factorul politic este capabilă de o judecată sinceră, limpede și dreaptă. Reconcilierea țării cu propriul trecut avea nevoie de modele. Dacă Biserica Ortodoxă a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Regele Carol până a cinsti cu prezența sa un bal particular: după ani de străduință, Grigore Suțu obținuse această înaltă favoare. Cu câteva zile înaintea balului, Regele a aflat însă că la balurile lui Suțu, canișul casei, o spurcăciune de dulău alb cu părul creț, apărea în mijlocul saloanelor purtând în spinare un coș cu flori și alte obiecte de cotilion. Or, pe cățel îl chema Cărluță, și toată lumea îi da cu Cărluță în sus și cu Cărluță în jos - și atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
lui era pe deplin justificată și iată de ce. La un moment dat, s-a oprit în fața unei porți impresionante, mari și frumoase. Și-a luat inima-n dinți și a bătut încet în poartă. Glasul răgușit și nervos al unui dulău i-a răspuns atât de înfuriat și amenințător, încât n-a mai așteptat să vadă urmarea ada giului biblic: "...Bate și ți se va deschide..." (Matei, 17:7) Ci a plecat înfricoșat mai departe. Inima îi bătea cu putere având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mulțime de chiriași săraci, pe care îi vizita tot la două săptămâni..., făcea o mică slujbă, număra "la ban" chiria, mânca zdravăn cu această ocazie și cerea, fără rușine, pentru acasă "sunt, cum vine, văduvoi era adevărat dar am un dulău care-i lacom ca un leu și pe Costică... s-a îngrășat, păgânul...". Primea totul într-un coș. Dar nu împărțea decât un covrig sau doi cu Costică; Samson primea apă dulce... (ceai!) și câteva resturi vegetale. * Au venit rușii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
i-a fost dăruit unui măscărici - Chris Rock. După ce a șters podeaua cu George W. Bush, lucru care nu a suprins pe nimeni, scălămbăul a deschis tirul împotriva unor actori importanți. A fost nevoie de intervenția lui Sean Penn, pentru ca dulăul să fie pus cu botul pe labe. Motivele discutate public pentru care Martin Scorsese nu a primit niciodată un Oscar nu sunt nici singurele, nici cele mai importante. Newyorkez, Scorsese nu a fost niciodată „the cup of tea” al celor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
schimb sau mutații de valori de la om la om salutare, când și când, caracterelor noastre moleșite și depravate de civilizație; sau cutezând a-mi trece mâna, cu afecția mea cea mai fricoasă, pe blana Încurcată de ciulini a acestui bătrân dulău neîn cre zător și vrednic păzitor al stânei; sau Îndru gând vreun mijloc de Înțelegere, pe limba lui cea aspră, cu acest barbar colțuros și cu mustățile revoltate căruia n-aș fi Îndrăznit să-i răspund când ne batjocorea, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
jucării, cu care i-am Încărcat brațele lungi și i-am veselit ochii de peruzea. „Păpușă de vitrină“ ea În săși, cum Îi spuneau, crezând că mi-o bârfesc, cucoanele mele austere sau neglijate. Curând, am Însoțit-o ca un dulău credincios prin restaurantele cu lume aleasă sau prin cârciumile suculente și discrete; sau stând amândoi alăturea În DKW-ul decapotabil, cu părul ei și al meu fluturând pe drumuri de munte sau spre mare, spre conacul de pe Cricov, mult ospitalier
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu Mercedesul cu compresor, purtând pe aripa din spate un foarte vizibil D(eutschland) și mânat de șoferul de casă mare al lui Nae, În livrea... (șoferul, nu Nae). ...O Întâmplare stupidă ne-a măturat brusc pe Neli și pe dulăul ei cel rău din atenția mirată, dar superficială a contem poranilor, dintre care unii abia mai avură curiozitate, timp și bună dispoziție ca să privească spre vinovata plângându-și rochi țele forfecate de o mână tremurând de jale și de patimi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În urma ei, această servitoare fugită de la stăpân și bătând acum ciamburul pe ulițele Bucureștiului, ca Într-o junglă erotică răsunând tăcut și Înfundat de mârâitul, de miorlăitul, de grohăitul tuturor chemărilor sexuale de pe lume. Nuntă câinească pe ulița mare, cu dulăi de curte și cu javre de apartament Îmbăloșați după o cățea În călduri, și printre care mă nimerisem și eu, cel din urmă și, de aceea, primit cu uitături de bestii lubrice stingherite, Într-o pornire unică de care ascultam
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]