658 matches
-
Unele replici îl anunță parcă pe I.L. Caragiale. D.-M. mai scrie canțonete comice, care nu s-au păstrat, farse și vodeviluri ușoare, de un comic ieftin, speculând pitorescul moral, însă cu unele aluzii satirice. Logofătu satului (1852) este o dulceagă poveste amoroasă, cu tentă moralizatoare, conținând și unele accente critice la adresa arendașilor. Încă o dată, arendașii sunt luați în răspăr în vodevilul Zmărăndița sau Fata pândarului (1855), piesă care dezvăluie în autorul ei un prounionist. Ținând de comedia de moravuri, Badea
DUMITRESCU-MOVILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286913_a_288242]
-
a Liviei care, născând un copil ilegitim, nerecunoscut de tată, își refuză apoi, din devotament matern, împlinirea socială și profesională: lucruri pe care cititorul le află dintr-un jurnal găsit de fiică după moartea prematură a Liviei. Finalul, expediat și dulceag, o arată pe fiică descoperindu-și tatăl. De un relativ interes este aici sondarea psihologiei adolescenților. SCRIERI: A căzut o stea, București, 1941; Așteptare, București, 1945; Fântâni, București, 1969; Stampe fragile, București, 1970; Câmpii interioare, București, 1975; Miez de anotimp
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
forța armelor. Acesta este motivul pentru care „procesul” este atât de important În noua politică. Esența visului european este depășirea forței brute și stabilirea conștiinței morale ca principiu operațional care guvernează acțiunile omului. Majoritatea americanilor găsesc asemenea sentimente un pic dulcege și nerealiste. Europenii spun că tocmai contrariul este adevărat. Noua Europă nu s-a născut din naivitate și nici nu este inspirată de fantezii a la Polyana, ci, mai degrabă, s-a dezvoltat dintr-un sentiment de aversiune extremă față de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sau prozaice („E inflație / Viața își schimbă prețul / Aș cumpăra un covor mai scump / Să te înfășor în el după ușă / În camera alăturată / Mai întunecată / Poate fac și eu o investiție / de durată”), Tandrețea dintre noi propagă o poezie „dulceagă jucăușă”, unde ingenuitatea viziunii camuflează o melancolie difuză: „Tata este prima iubire pe care o lași / Când îl îmbrățișezi nu te mai lipești / De pieptul lui stai aplecată / Să nu se vadă sânii insolenți / care se cred acuma absolvenți / Înțelege
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
cântându-i trecutul și vitejia strămoșească, exaltând viitorul, dar criticând totodată neajunsurile clipei. Oricum, chiar dacă în epocă era un autor citit, chiar popular, el rămâne un poet ocazional (spune multe un titlu ca Himnuri pentru Crucea Roșie, 1877). Vetustă și dulceagă, lipsită de fior, lirica lui erotică nu e mai izbutită decât poezia satirică ori cea de meditație. Nici versurile din 101 fabule (1869) nu ies prin nimic în evidență. Ceva mai inspirată se arată a fi poezia epică, de asemenea
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
în conformitate cu schema literaturii „noi”, totul petrecându-se în condițiile „ascuțirii luptei de clasă”. Gustul romancierului pentru ce iese din obișnuit, ca și propensiunea spre lirism nasc, cu sau fără motivație, situații idilice, episoade romanțioase sau proprii epicului de senzație, monologuri dulcege, scene de violență. Recuzita poetizantă, sentimentală, romantică operează defavorizant și în scrieri de alt caracter, precum Maria și marea, un roman de dragoste, unde atmosfera, poezia mării, pitorescul unor personaje amintesc de romanele precedente. Însușiri analoage dau caracter proeminent și
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
din Transilvania Nordică, apărut la Cluj, în 1941, sub îngrijirea lui Gh. Dăncuș. Prima carte a lui M., Vâslind pe apele destinului (1942), asemenea celei imediat următoare, Rugăciunile dorului (1943), cultivă un lirism neosămănătorist, înveșmântat într-un stil „artificios și dulceag” (Dumitru Micu). Coleg de generație cu Francisc Păcurariu și Teohar Mihadaș, poetul se definește printr-o sensibilitate dominată de tristețe. Cel mai adesea trăirile sunt exprimate direct, în absența unei expresii poetice suficient cristalizate: „Zidarul de poeme, prin apele destinului
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
povestirilor, compus din dialoguri și notații fugare, rămâne mereu un crâmpei de enigmă, o provocare la o lectură participativă. De aici, cum s-a observat (Ana Blandiana), o anumită ambiguitate semnificată discret, dar virtual productivă. Uneori textul eșuează în duioșie dulceagă, în romanțiozitate banală, iar preocuparea pentru analiză sufocă narațiunea. Deficitul epic nu pare să fie, totuși, un defect al acestor povestiri infinitezimal-caleidoscopice, oarecum cinematografice, dat fiind că modul lor de expresie, asumat, este mai degrabă cel liric. Ceva mai consistente
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
Două dintre nuvelele lui N., Vântul soartei și Osândiții, au caracter de foileton și descind direct din specia răspândită la noi prin literatura franceză a vremii. Dominate de un romantism mediocru, ele cultivă aventura în sine și propagă o morală dulceagă, prin intermediul unor personaje puse în cele mai neverosimile situații. Măsura talentului a dat-o în alte câteva nuvele, unde personajele nu mai sunt simple pretexte pentru imaginația scriitorului, ci, devenind caractere, determină acțiunea. Subiectul nu mai pare artificial, ci este
NEGRUZZI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288414_a_289743]
-
reportajului (1960), N. formulează ideea „colectivizării reportajului”, oamenii condeiului urmând a fi repartizați la principalele obiective economice. Îndemnul de a „descoperi noi regiuni de realitate” nu va avea ca rezultat decât descrierea din ce în ce mai încărcată de lirism factice și de sentimentalism dulceag a „noului” de tip comunist și a „viitorului luminos”. În aceste texte de propagandă, realitatea e „zugrăvită” maniheist, tot și toate intră într-un malaxor ideologic sau, mai bine zis, sunt dintru început prefabricate, schematizate. Reportajul lui N. devine într-
NICOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288451_a_289780]
-
a rămas uluit de pieptul masiv al idolului său, care-i evoca un arc de triumf roman. Cînd Michelangelo îl înfățișează pe Dumnezeu-tatăl în formă omenească, observați cîtă vigoare îi acordă. Și, oricît ar revela iubirea divină proprie Fiului, tablourile dulcege, hermafrodite și suave în care maeștrii italieni i-au redat chipul în modul cel mai izbutit, aceste tablouri, lipsite de vigoare, nu evocă nici un fel de forță, în afară de forța negativă, femeiască a supunerii și a îndurării, virtuți care, potrivit tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și a oamenilor Înfățișați. (Ă) Partea a doua a romanului suferă mai ales de tratare grăbită, ceea ce-l face pe scriitor să alunece pe lângă fapte, Într-un fel de generalitate de pe urma căreia se resimte Însăși expresia: șablonardă; abstractă, sau idilic-sentimentală, dulceagă. Terminând de citit romanul lui Ion Călugăru, rămâi cu impresia (produsă În special În partea a doua a romanului) că biruințele repurtate de muncitorii Hunedoarei În punerea pe picioare a unei industrii ce lâncezea, au fost din calea afară de ușoare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
operă, G. Călinescu găsea calea cea mai potrivită pentru a-l portretiza: „Omul însuși seamănă operei: cu palori pergamentice și maliție asiatică, cu gura slavă, mustăți mongole.” Trubadur cultivat, modern, B. țintește spre un tip de poezie care să agreseze dulceagul stil romantic („Umblu după fraza aritmică și după disonanță ca o răzbunare...”). Chiar titlul volumului, Florile inimii, brut, desăvârșit banal, conține o antifrază cu adresă. Sonuri mai puțin obișnuite, deși nu întotdeauna inspirate, străbat lirismul madrigalesc din ciclurile Miniaturi și
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
să stau de vorbă. Vin să-mi fac munca mea de matematician, care are din păcate nevoie de excitantul cafelei. Mă costă bani și sănătate, dar nevoia e imperioasă. Filtrul care mi se servește uneori e o contrafacere. Desigur, apa dulceagă și neagră, ce se aduce sub acest nume, nu face 200 de lei! Declar că această neregulă aplicată mie, pentru care cafeneaua e un fel de cabinet de lucru, înseamnă pur și simplu sabotagiu. Lucrez în cadrul planului cincinal la un
CAFENEAUA CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285993_a_287322]
-
a eroilor întunecați dintr-o poveste, piesă sau baladă. Uneori asemenea eroi nici nu existau. «Tipicul» a fost de asemenea să prezinți viața oamenilor înaintați, nu în ceea ce are ea intens, pătimaș, înalt, ci ca un fel de trai fericit, dulceag, presărat cu lupte ușoare, scurte și infailibil victorioase. Timoraților, celor cărora le este frică de intensitatea vieții, raportul lui G.M. Malenkov le spune limpede: «...tipic este... ceea ce exprimă modul cel mai plin și mai expresiv, esența forței sociale respective». Și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
înfometat de trup: plenitudinea grea a corpului, care dă sânilor, șoldurilor, pântecelui o viață independentă. Când se întorcea după o zi-două de absență (instala împreună cu o echipă fire electrice de-a lungul drumurilor), se afunda în acel trup, în aburul dulceag al cartofilor fierți, și se bucura din plin că putea trăi, fără altceva decât carnea grea a acelor sâni și mirosul stătut al izbei aflate la marginea unei reședințe de județ. Doar de două ori se îndoi de fericirea asta
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
plecare lecturi romantice (Orientalele lui V. Hugo) și parnasiene, dar se explică și prin trăirea directă. Cu Florile Bosforului, intră în literatura noastră peisajul marin și exotic. Scurte povestiri de dragoste și de moarte ale haremului, poeziile aduc, în ciuda accentelor dulcege, o autentică voluptate a peisajului, decorul oriental bogat colorat, marea în lumină mereu schimbătoare: „E oara când s-aprinde a lui Lial făclie / Și varsă valuri d-aur pe marea azurie, / Lăsând ca să se vază mișcând din aripiori / O pulbere-argintoasă
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
Își băga mâinile În buzunare și-și zornăia mărunțișul sau Își scotea pălăria. Când spăla rufele, Desdemona găsea În buzunarele lui Lefty bucățele de hârtie pline de formule matematice. Hainele Îi miroseau a mosc, a fum și uneori a ceva dulceag. Acum, În oglindă, chipurile lor alăturate nu puteau ascunde realitatea separării lor crescânde. Bunica mea, a cărei melancolie Înnăscută răbufnise În plin tumult cardiac, se uita la fratele ei așa cum se uita cândva la propria umbră și simțea că lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
văd de crescătorie. Nu trebuie decât să vinzi gogoșile În piață. Și când Începuse să-și piardă vremea pe jos, prin oraș, se plânsese ea oare? Spusese ea ceva despre bucățelele de hârtie, despre ochii lui roșii sau despre mirosul dulceag de mosc de pe hainele lui? Desdemona avea o bănuială că fratele ei visător devenise fumător de hașiș. Unde cânta muzica rebetika era Întotdeauna și hașiș. Lefty depășea moartea părinților așa cum se pricepea, dispărând Într-un nor de fum de hașiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
milaneze superbe, mult prea scumpe, și scria cu un stilou umplut cu cerneală de un verde smarald. Seara veneau alți bărbați emigranți, care aduceau whisky de contrabandă, și beau cu toții și jucau table. Câteodată Desdemona simțea mirosul familiar, de mosc dulceag, strecurându-se pe sub ușă. În timpul zilei, dacă se simțea Încarcerat, Lefty Își trăgea melonul cel nou În jos pe frunte și ieșea din casă ca să se gândească. Se plimba până În parcul Uzinei de Apă, uimit că americanii construiseră așa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
între cele două, deoarece nimeni nu le-a surprins în timpul unei acțiuni specifice, dar aceasta era ușor de dedus. Tu prima, Mari, spuse Marcela ținând ușa larg deschisă într-un chip cavaleresc. Ești o scumpă, Mar, răspunse cu o voce dulceagă Mari. Mulțumesc. Plăcerea-i de partea mea, zise Mar urmând-o pe Mari și închizând ușa în urma lor. Și de partea mea în aceeași măsură, spuse Maritsu cu un zâmbet vag. Salut, Corvium! ziseră amândouă în același timp. Luăm un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
spre podea, cu mâinile încolăcite în jurul genunchilor. Apoi am simțit un miros ciudat. Prima oară m-am gândit că era vreun bețiv care vomitase prin metrou și de aceea mirosea așa. Nu era un miros foarte puternic, era un pic dulceag, aducea cu mirosul de mucegai. Nu era miros de diluant. La muncă vopsim, așa că știu foarte bine cum miroase. Nu are un miros atât de înțepător. Nu mă deranja atât de tare mirosul, așa că am rămas pe loc. Cum m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Oricum ai privi lucrurile, faptul că angajatul nu a scos afară pachetul, cu toate că îl văzuse, e pur și simplu strigător la cer. La scurt timp am simțit un miros. Am auzit că sarinul e inodor, dar nu e adevărat. E dulceag. Credeam că era parfum, ceva de genul ăsta. Nu era un miros neplăcut. Dacă ar fi puțit, toată lumea s-ar fi alarmat. Da, era dulceag. Trenul și-a continuat traseul: Shin-ōtsuka, Myōgadani, Kōrakuen și - pe la stația Myōgadani - mulți oameni au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am simțit un miros. Am auzit că sarinul e inodor, dar nu e adevărat. E dulceag. Credeam că era parfum, ceva de genul ăsta. Nu era un miros neplăcut. Dacă ar fi puțit, toată lumea s-ar fi alarmat. Da, era dulceag. Trenul și-a continuat traseul: Shin-ōtsuka, Myōgadani, Kōrakuen și - pe la stația Myōgadani - mulți oameni au început să tușească. Și cei care erau în picioare, și cei care stăteau jos. Normal că și pe mine mă luase tusea. Toți au scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acela? Sunt sincer când spun că nu eram speriat. Și ceilalți din jurul meu au recționat la fel. Nu m-am dus la cei leșinați, ci am înaintat spre ieșirea care ducea la templul Honganji. Acolo am simțit brusc un miros dulceag, parcă de nucă de cocos. Era foarte dulce. Când să urc scările, m-a învăluit dintr-odată. Urcam scările și mă gândeam la mirosul acela. Treptat, respirația mi se îngreuna din ce în ce mai mult. În orice caz, am hotărât să sun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]