700 matches
-
de la mine. Poate nu voi reuși să rodesc niciodată. Nu așteptați rod de la nimeni, de fapt. Cand un scaiete rodește și rodul s-a copt, lumea va lua, inevitabil, scaieții, în lâna ei. Dar puteți să faceți ceva: să vă dumiriți de propria existența, să nu mai stați agățați inutil în lâna, ci să coborați cu picioarele pe pământ, să prindeți rădăcini. Într-o bună zi, poate veți face rod. Voi merge la vot și voi da Cezarului ce este al
Votez pentru zâmbetul fetei moarte la Revoluție. A-ți iubi țara înseamnă să faci astăzi tot ce îți stă în putere ca s-o poți iubi și mâine () [Corola-blog/BlogPost/338705_a_340034]
-
creditele ipotecare standard au revenit între timp la nivelul de 15%-20%, solicitat și înainte de Legea dării în plată. Am trecut printr-o perioadă cu avansuri de 30%, ca reacție a băncilor la această lege. Ulterior, când toată lumea s-a dumirit ce impact a avut legea, au revenit cam toate băncile la avansuri de 15-20%. (Sursa Kiwi Finance//Clic pe imagine pentru a mări) Pentru plata avansului în general familiile de tineri sunt ajutate și de părinți. Să nu uităm că
„Sincer, o familie cu venituri lunare sub 4.000 de lei nu ar trebui să ia un credit pe 30 de ani pentru casă”. Interviu cu Anca Bidian, Kiwi Finance () [Corola-blog/BlogPost/338961_a_340290]
-
la sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului“). Adică nu știi dacă să cumperi bilete la film, pentru că nu pricepi nimic din recenzia unui tip cu pretenții, dar nici dacă ai căuta vreo referință mai umană nu te dumirești. „Pelicanul sau babița“. Sau găsești vreo blogăriță drăguță care îți povestește de-a fir a păr filmul, stricându-ți surpriza. Mă întreb dacă, pe alte meleaguri, cei care recenzează romane polițiste nu-s înjurați de cititori, pentru că spun cine era
Criticul cultural, între Gore Pirgu și Ion Iliescu () [Corola-blog/BlogPost/338571_a_339900]
-
costișă, după ciuperci, dimineață. În câteva cuvinte, ies din sat. Fiindcă aici, în Zimbru, toate casele sunt la marginea satului. Trec pe lângă ograda lui moș Fluture. Zăvozii bătrânului se dau la mine și-mi zâmbesc subtil printre șipcile gardului. Se dumiresc repede că nu-s bun de mâncat și mă lasă în plata domnului, căci domnul este bogat și se ține de cuvânt (la început a fost Cuvântul, nu?)...Între marginea satului și vârful dealului cu ciuperci, plină de rouă și
Aici, toate casele sunt la marginea satului () [Corola-blog/BlogPost/339925_a_341254]
-
dispare. Dacă el poate, există probabilitatea că aceeași favoare să îi fie făcută și Adversarului. Într-o competiție fair-play. Ce cred că merită atenție, este ce face fiecare dintre îngerii albi, sau negri, cu această favoare. Și dacă nu ne dumirim, să privim în istorie. Este pilduitoare. 16 decembrie 2013 Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Liviu Florian Jianu: Poarta uitată. Editorial de actualitate () [Corola-blog/BlogPost/339278_a_340607]
-
pe care îl descrie în felul următor : ,,Rămâne așa în așteptare și, cum nimeni nu face vreo mișcare să-i spună ceva, începe să râdă. Nimeni n-ar putea spune prea bine de ce râde; nu se petrece nimic hazliu. Mă dumiresc brusc că acesta-i primul râs adevărat pe care-l aud de ani de zile.”? Apoi secvența în care McMurphy și Brom fac cunoștință: ,,Mi-amintesc cum degetele lui butucănoase și puternice s-au încleștat în jurul palmei mele, și prin
Mirela Teodorescu – Cronică de film: Zbor deasupra unui cuib de cuci () [Corola-blog/BlogPost/339535_a_340864]
-
Marele său vis este „o carte sau mai multe nepieritoare”. Calitatea principală a spiritului este a realiza înțelegerea, lămurirea, dumirirea. El face ca ființa să dovedească inteligibilitate, să „înțeleagă că totul în jur are un sens”, cu timpul să se dumirească (p. 13), „să se lămurească”. Sunt calități secundare imaginația, visul, închipuirea și rătăcirea: „imaginându-mă vizitiu”, „vise și închipuri”, „mi s-a întâmplat de multe ori în viață să mă rătăcesc”. O altă calitate o constituie opțiunea socială: a ignora
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
am descoperit revelația desenului. Primii “pictați” au fost profesorii mei. Ei au fost și primii mei critici catalogând părerile lor artistico-pedagogice cu note de mijloc. Evident, m-am întrebat: am desenat eu prost sau caricatura mea îi deranjează ? M-am dumirit abia prin 1981 când am sărbătorit primul meu debut la revista URZICA. “Uraaa !!” - au exclamat și colegii mei birocrați. Dar, ura îi măcina. Debutul meu îl considerau un rebut și mă ocoleau pentru că acolo “băteam” - în ei și a lor
PROFIL DE AUTOR de LICĂ BARBU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342125_a_343454]
-
am descoperit revelația desenului. Primii “pictați” au fost profesorii mei. Ei au fost și primii mei critici catalogând părerile lor artistico-pedagogice cu note de mijloc. Evident, m-am întrebat: am desenat eu prost sau caricatura mea îi deranjează ? M-am dumirit abia prin 1981 când am sărbătorit primul meu debut la revista URZICA. “Uraaa !!” - au exclamat și colegii mei birocrați. Dar, ura îi măcina. Debutul meu îl considerau un rebut și mă ocoleau pentru că acolo “băteam” - în ei și a lor
LICĂ BARBU de LICĂ BARBU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342130_a_343459]
-
pentru încercarea puterii, cam acestea erau instituțiile și protagoniștii lor, așa cum le-am cunoscut eu. Eram mic de tot, să fi avut numai câțiva anișori când, într-una din zile am trecut gardul la vecina Safta și înainte să mă dumiresc eu ce se întâmplă cu mine, o cloșcă aflată prin apropiere, punând în seama mea toate intențiile agresive ale lumii înconjurătoare, a sărit cu vehemență să-și apere puișorii pândiți de un pericol imaginar. Știu numai că am țipat până când
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
din ce și pentru ce, nu m-a întrebat nimeni niciodată!), că chipurile, pe distanța dintre pat și ușă aș mai fi făcut și câteva exerciții de jiu-jitsu (sic!) ca repetiție și “demonstrație” de forță, etc. Nevasta salvatoare m-a dumirit și liniștea s-a coborât în sufletul meu pe “acordul” ultimelor “vânzoleli” de afară. A doua zi, după ce Elena i-a povestit întâmplarea, Darrell a râs copios, dându-și probabil seama că are un socru de nădejde, grijuliu cu siguranța
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (2) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342534_a_343863]
-
Și nu știu cum se face că un tren trecu pe lângă mulțimea de locomotive strânse la o palavră pe o linie moartă. Nu pufăia, dar trecu ca gândul... Locomotivele priviră nedumerite cum o mulțime mare de vagoane alergau după ceva... S-au dumirit mai târziu că era o nouă locomotivă. Semăna mult cu vagoanele și nu s-a considerat mai presus de ele. Ba s-au îmbrățișat strâns, iar acum aleargă împreună și nu mai privesc înapoi. Doar bătrânele locomotive de pe linia moartă
LOCOMOTIVA de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341595_a_342924]
-
toate degetele mâinii și în sfârșit zicem cu voce tare: „zece” (unii mai șugubăți, ca alde Contele Alexe zic „zexe”!) realizăm că am încheiat o decadă digitală (căci în nonade n-am auzit încă să se măsoare anii!)... apoi ne dumirim că o sută de degete fac un centenar și in sfârșit, o mie de degete fac un mileniu. Ura! O mie de degete fac deci un mileniu, iar un mileniu este egal cu o mie de ani! Ura, din nou
MEMORIA PENIŢEI (1) – CÂND ÎNCEPE NOUL MILENIU de GEORGE ROCA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341536_a_342865]
-
cum îi revin puterile în trup și picioare. Se uită în sus. Văzu vârful golaș al unui munte înalt, încă luminat de soare. Cu multă trudă urcă spre vârful acelui munte. Ajuns în vârf, dădu ocol privirilor pentru a se dumiri unde se află. Totul părea un pământ străin, necunoscut. Când și ultimele speranțe îl părăsiră, văzu, ca o tresărire, în depărtare, o vale și o poiană cunoscute. Era tocmai poiana unde îl aștepta voievodul. Chiar și soarele mai avea ceva
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
șandramaua asta. Că ți-e rușine s-o demolezi și...ce mi-am zis: hai să fac și eu o faptă bună! Să scap pe om de belea. Să rămână și el cu capul sus în fața vecinilor... --I-auzi! s-a dumirit Nae, râzând în hohote. Vrea omu’ să facă o faptă bună și eu nu mă prind la figură. Hai că ești simpatic, nea!.. --Uite ce e! l-a luat tare Mototolea. N-am timp de glume. Scurt pe doi: cât
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
în Piață vad! Știa bine chiar Divinul Că Eva gusta pelinul Măru-n chip de castravete Îl devora pe-ndelete. 98 Virgil Ciucă Distinsa și Sfânta Evă Gusta merele cu sevă Multe mere importate A gustat pe săturate * Eu târziu m-am dumirit Că Divinu-i ipocrit Sfântul Duh îi satisface Și dorințele vorace FEMEIA MODERNĂ Cu gândul aduc pe cel mult dorit Pentru plăceri adultere Am renunțat la himere Cu sadism îmi urmez gândul pocit Sărutul îmi procură senzații Trăite ades ca-n
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
neîncrezătoare. - Da, Barack Hussein Obama, la Casa Albă, am răspuns sigur pe mine. Funcționara a coborât apoi privirea și a început să scrie de zor; la un moment dat, s-a oprit și a căutat ceva în calculator, s-a dumirit repede și a continuat. La final mi-a înmânat o recipisă de primire a scrisorii, scoasă la o imprimantă cu ace. Pe hârtie scria data prezentării, adică 06.04.2015, iar la destinatar, PREȘEDINTE OBAMA, adresă: SAMOA (SUA) wasahiton d
„- Chiar lu’ domnu’ Obama vreți să i-o trimiteți?!” Într-o dimineață ploioasă, la oficiul poștal dintr-un cartier de la marginea Bucureștiului și a lumii () [Corola-blog/BlogPost/337998_a_339327]
-
nimic atunci când ar trebui să strige totuși. Trollingul e o formă de violență Lumea noastră e tot mai complexă, Internetul augmentează impactul mesajelor la o scară nemaivăzută în istorie. E firesc să fim confuzați, nu a fost timp să ne dumirim cu privire la o nouă etică a exprimării (burkini e un act de expresie a unei apartenențe religioase, un mesaj, face parte din comunicarea nonverbală). Într-un articol anterior condamnam libertatea excesivă și dreptul de a insulta din subsolul unui articol pe
O fetiță goală pușcă și burkini sau cum ne-a construit algoritmul Facebook o lume fără nuanțe () [Corola-blog/BlogPost/338143_a_339472]
-
-și sacrifice propriul fiu? Deci trebuie să îți sacrifici copiii, frații, părinții, pe oricine, pentru Allah.” Și cum îți cere? „În vis. Ți se arată în vis, ție sau unui imam, și atunci trebuie să te supui.” Deci, să mă dumiresc, dacă el, noaptea asta, visează că-i cere Allah să ne ucidă, o face? „Mă îndoiesc că mi-ar cere Allah să ucid o familie care m-a primit cu atâta dragoste.” Și dacă o face, totuși? Tăcere... Era timpul
Povestea ca viață. Jihad () [Corola-blog/BlogPost/337859_a_339188]
-
oamenii sunt pregătiți să accepte ideea schimbării. Totul a început cu rostologolirea (cascadarea, la acea vreme) a sloganului I seek change, urmat de niște cursuri pe modelul Cine mi-a mutat brânza, Șase pălării gânditoare, Double bagger. Până să te dumirești mai bine- sloganul a început să apară pe televizoarele de pe fiecare etaj, mousepad, screensaver-uri, tricouri, să fie repetat în toate teambuilding-urile. Desigur, era ideea principală în fiecare întâlnire de evaluare. Fiind de puțină vreme ieșiți din comunism, ne-am gândit
6 angajați supracalificați în jurul unui fax, șefii toxici și managerii schimbării. Cum am trecut prin prima restructurare, în zorii corporatismului din România () [Corola-blog/BlogPost/337936_a_339265]
-
de pumnii încasați, inclusiv de sângele care-i curgea pe față și se apropie, curios. Privea fără să înțeleagă! Nu că asta ar fi fost o premieră pentru el, i se întâmpla adesea, însă acum chiar nu putea să se dumirească: Cum de este posibil?! Nu prea apucă să găsească vreun răspuns fiindcă, deodată în față ochilor i se făcu și mai întuneric iar o voce dogită de tutun și trăscău îi urlă în gura cam strâmbă: - Da’ tu ce mai
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]
-
nu cred că am mai auzit vreodată ți nu aveam să mai aud .Un cântec de toacă sfâșietor de lin, de pătrunzător, plin de ceva ce-ți cucerește sufletul. Am rămas țintuit locului unde începusem să ascult si nu mă dumiream ce se întâmplă cu mine.” Punctul meu de observație, nu este la subsolul scrierilor domniei sale: însă m-am străduit să deliberez între cuvântul scris în poezie și cuvântul scris în proză . În fața ochilor mei, proza este chipul omului Mihai Leonte
METAFORE APRINSE DIN AMINTIRILE POETULUI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343640_a_344969]
-
citești din creația ta altora (aflați că și ține în căutarea drumului interior sau în prezența unor persoane care te puteau îndruma ) să primești și să-ți însușești critici , să vezi cum și ce mai scriu alții. Începusem să mă dumiresc cam ce implică să scrii și la ce te expui când împărtășești așa ceva (nu mai spun de publicat). Îmi plăcea să văd adolescenții entuziasmați , plecând de la aceste întâlniri filosofând în contadictoriu în engleză sau franceză(exact că marii scriitori în
CENACLU LITERAR de DALELINA JOHN în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343664_a_344993]
-
că reformarea amintită ar trebui pornită de la modificarea majoră ori înlocuirea totală a Dicționarului Explicativ al Limbii Române. Că doar el este vinovat de existența acelei similitudini în înțelegerea și folosirea celor două verbe: a citi și a lectura... Oricum, dumiriți-vă și ajutați-mă să pricep și eu cum se pune problema cu cele două verbe! Nu din alt motiv solicit eu să vă supuneți efortului de a citi ori de a lectura materiale informative în domeniul de referință al
VORBE ŞI VERBE, DE PE ICI-DE COLO ORI DE DINCOLO, CU RESPECT! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377523_a_378852]
-
-o cruce, E lăsat pe-acest pământ, Omul până la mormânt Să trăiască-n zbucium greu Ori cu gând la Dumnezeu. Viața grabnic veștejește Precum ceara se topește, Făr’de veste vine apusul Gol de ață privim fusul, Prea târziu ne dumirim Cât de-avuți puteam să fim. De aceea, frate, ascultă, Când „Cel vechi de ani”cuvântă, Doar prin El aflăm cărarea, Rostul sfânt și alinarea, Să-l urmăm plini de iubire De vrem cale-n izbăvire. Citește mai mult Fiecare
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]