349 matches
-
în mijloc mămăliga; cu o sfoară mama tăia drum spre casă. Tata sorbea în liniște fiertura de legume, dreasă cu lapte acru, înghițea oul fără să-l mestece, brânză râncedă, mămăliga încălzită sub pernă, făcea cruce. Celălalt castron rămânea neatins. "Dumnezeii mă-ti, muiere, îmi otrăvești inima! Mă omori cu zile! Mă bagi în mormânt! Munte, munte brad umbros/mai aplecă-ți vârfu-n jos/să mă urc în vârful tău, să mă uit în satul meu..." Tata adormea fredonând a dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
canal, țața i-a fost muiere credincioasă toată viața și toată moartea). "M-am hotărât. Îl trimit la mă-sa acasă. Nu-mi este frică de prefect! Îl strâng o țâră cu ușa, poate ciripește ceva, apoi îi fac papucii. Dumnezeii mami lui de baron, prea-i suflu în borș, am și eu un dram de demnitate. Sunt procuror, nu cioclu. Fac talpă peste toate coclaurile, iau decizii după cum mi se dictează de la centru. Nu am pace, nu am liniște, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te uita că-i goală, da' atârnă preț de doi boi falnici. ISPAS: Ia-o, Anisie, ia-o! ANISIA: Las' c-o iau, nu te teme. Ado-ncoace, Dănilă. (ia punga) DĂNILĂ: Așa. Iară pe dumneata, bădiță, te rog de toți dumnezeii să-mi mai împrumuți o dată carul, da' cu boii dumnitale, s-aduc niște lemne din pădure, că-mi spunea adineaori nevasta că nu se mai găsește așchie chioară la trunchi. Ș-apoi trag nădejde că nu te-oi mai supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
papucii de casă și a făcut gestul lui ritualic de protest. A zvârlit papucul în imaginea din televizor, fix peste gura tovarășului. Acest gest îl făcea să se simtă mai om sau mai puțin ne-om. Se răcorea: „Tu-ți Dumnezeii mamei tale de porc!”. I-am scris o sorcovă ironică despre felul în care o face el pe „Iancu Jianu lângă Constantin Munteanu” (Munteanu e tipul care prezenta „Actualitatea Românească” la Europa Liberă). Îmi amintesc de câte ori nu l-am șicanat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rușinea Au pierit deodată; Pe obraz s-a-ntins rășina, Azi e neagră pată. 9 noiembrie 2004 CU IISUS LA DRUM În jungla viețuirii noastre E locul strâmt pentru acei Ce sunt porniți spre lumi albastre C-un Dumnezeu, nu dumnezei. Calea-i una, dar măreață, Cu nume sfânt - Iisus Hristos, Cu Adevărul, Calea, Viața, Fără de plată, cu folos. Spre locul unde totul are Un sens adânc, curat, divin, Fără dureri, făr’ de-ntristare, Fără de plâns, fără suspin. Tu, ce-mi
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
om în vârstă, cu ochelari fumurii, ce cred că mascau faptul că era orb, afectat de o calviție totală. Era slab și bolnăvicios, din câte mi-am dat eu seama. "Mișcă, vierme! Ce te miști ca un melc? 'Tu-ți dumnezeii mă-tii! N-auzi să te miști?" Era o voce slabă, stinsă, abia auzită, dar care inventa și debita înjurături fără nici o piedică, de parcă asta ar fi făcut toată viața sa. Era bunicul său. Eram speriat, înfricoșat de vorbele acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, și pentru că Tu, care ești un om, Te faci Dumnezeu." 34. Isus le-a răspuns: Nu este scris în Legea voastră: "Eu am zis: "Sunteți dumnezei?" 35. Dacă Legea a numit "dumnezei", pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvîntul lui Dumnezeu, și Scriptura nu poate fi desființată, 36. cum ziceți voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfințit și M-a trimis în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască umple Încăperea și le intră În nări, aspirată cu lăcomie. -Uite ce, Kawabata, am acceptat să Împart cu tine aerul de care spui, dintr-un motiv simplu: din disperare. Se aude șuieratul trenului și lovituri de ciocan la intervale egale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cetățile lui Iuda, de la Samaria pînă la Bet-Horon, au ucis acolo trei mii de inși, și au luat multe prăzi. 14. Cînd s-a întors Amația de la înfrîngerea Edomiților, a adus pe dumnezeii fiilor lui Seir, și i-a pus dumnezei pentru el; s-a închinat înaintea lor, și le-a adus tămîie. 15. Atunci Domnul S-a aprins de mînie împotriva lui Amația, și a trimis la el pe un prooroc, care i-a zis: "Pentru ce ai căutat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
chindie Dumnezeu a zis: „Să odrăslească pământul pajiște verde, ierburi având sămânță în ele și pomi roditori, care să facă, după soiul lor, roade cu sămânță în ele pe pământ. Și s-a făcut așa” (Facerea, I, 11). Doamne, ce dumnezeiască prevedere! Păi oameni buni, creștinilor, imaginați-vă numai ce-ar fi fost pe pământ dacă dumnezeu ar fi sădit pomi care să rodească altceva decât li-i soiul. Deci ridicați zilnic, slavă lui Dumnezeu, că nu ne-a dat pruni
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a trimis pe Rabșache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu. 17. Da, Doamne, este adevărat că împărații Asiriei au nimicit neamurile și le-au pustiit țările 18. și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucruri făcute de mîna omului, care erau lemn și piatră; și i-au nimicit. 19. Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mîna lui Sanherib, ca să știe toate împărățiile pămîntului că numai Tu ești Dumnezeu, Doamne!" 20. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
toate astea însă, ne înfățișăm de atîta timp un regat sau o împărăție a României care să aibă drept fruntarii Nistrul și Tisa și dincolo de Bucovina, o țară visată de toți Românii. Și deodată vezi întreg visul minunat, pămînturile acestea dumnezeiesc de frumoase, supuse meschinului politicianism de la noi, intrigilor de budoare, vanităților umflate ale cîtorva parveniți” (Principiul naționalităților). Literatura propriu-zisă e reprezentată de poemul „Vacanță în provincie“; primul text publicat de către Samuel Rosenstock sub pseudonimul Tristan Tzara este „comentat” de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și în lucruri numai sâmburul ș-idea; "Prototipu-l văd în toate, și cu-a geniului scîntee "Văd cucoșul lui Mohamet cu-arătare luminată. {EminescuOpIV 225} În sublime revelații a misterului etern, 90"Mulțămesc vestalei groase ce-mi creă această soartă; "Dumnezei or s-ospăteze umbra mea când va fi moartă, "Închin viața-mi cugetărei, - un Pitagoras modern! ". El reintră în chilie, iar puicuța stă pe gânduri, Și mereu prin minte-i îmblă demnitatea de cucoș - "Ce-i lipsește lui Chirilă, ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pur și simplu din raza vizuală a spectatorilor; personajele însă îl urmăresc încă multă vreme, ca și cum l-ar vedea înălțându-se la cer.) MAMA: Ah, faceți ceva, faceți ceva! UN RECRUT: Doar nu vrea să se spânzure... MAJORDOMUL: ’tu-i dumnezeii mamii lui de dobitoc! FETIȘCANA: Taci, mă! MAJORDOMUL: Ce să tac? Tu nu vezi? Au să plătească alții pentru el. (Către mașiniști.) Da’ voi de ce nu faceți ceva? Dați jos tâmpenia aia! (Arată spre frânghie.) UN MAȘINIST: Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cum a aflat el lucrurile pe care le știe sau afirmă că le știe, Bun răspuns, da, domnule, nici pe dumnezeu nu-l va întreba nimeni cum a devenit omniscient, omniprezent și omnipotent, Să nu-mi spuneți că polițiștii sunt dumnezei, Suntem doar modeștii săi reprezentanți pe pământ, domnule doctor, Credeam că erau bisericile și sacerdoții, Bisericile și sacerdoții constituie doar linia a doua. Femeia intră cu cafeaua, trei cești pe o tavă și câteva fursecuri. Se pare că în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vecinul Vasile Potop din caracterizările de seară/noapte ale soției sale, am crezut că este vorba despre un alt Vasile Potop care a murit, dar tata m-a adus imediat cu picioarele pe pământ, cu "dar taci odată tu-ți Dumnezeii mă-tii, și ascult-o pe mă-ta, că e vorba chiar despre vecinul nostru Potop, și marș o dată la înmormântare, mai tacă-ți fleanca asta isteață..." Atunci, deodată, iluminându-mă, am înțeles ce moment fericit este moartea în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și ultimul meu zece la disciplina muzică pentru "prestația din seara aceea de neuitat", am fost emoționat. Numai că, peste vreo săptămână, domnul de muzică m-a invitat, între patru ochi, în cancelarie, și a început întâlnirea cu futu-ți Dumnezeii mă-tii de scripcar nenorocit, știai că nu există pe lume Sonata nr. 3, de Mozart, în re minor, m-ai făcut de căcatul orașului, ai cântat ce-ai vrut, culegând din buruienele capului tău nenorocit, ai încropit ad-hoc, pușlamao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pușlamao, depravatule, râde lumea de mine prin școală, prin târg, am ajuns de nu mai pot intra într-o crâșmă nenorocită, că mă întreabă lăutarii dacă nu vreau să-mi interpreteze celebra Sonata nr. 3 în re minor, futu-ți Dumnezeii mă-tii de scripcar ordinar!... Pe când domnul de muzică își pregătea repertoriul favorit pe care-l prezentase și altor colegi de-ai mei un recital de pumni și palme mintos cum eram, avusesem timp să calculez azimutul de fugă, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de la Nineta e depășit. Arcușul trebuie să fie din păr de cal de la mama lui de-acasă, din Mongolia..." Prietenii cei mai devotați ai lui nea Onuț au fost mai curioși, dar chiar și mai afectați decât noi, vecinii: "De ce Dumnezeii mamelor voastre ați pus mâna pe lucrurile mortului? O să vă băgăm la pușcărie. Poate că o să vă acuzăm și de crimă..." Tata, tot tată: "O viață are omul. Dacă asta îi este scris pe frunte, n-are ce face. Cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
crimă..." Tata, tot tată: "O viață are omul. Dacă asta îi este scris pe frunte, n-are ce face. Cunoaștem drumul către pârnaie. L-am vizitat de mai multe ori, acolo, pe Onuț"... Și tu, depravatule, ce belești ochii aici, Dumnezeii... Tata, tot tată: "Dumnezeii mamelor voastre! Credeți că vă permit să vă purtați așa cu fiul meu? Hristoșii și..." Hopa... Se-adună lume multă, ca la mort. Mai degrabă ca la scandal. Unul dintre cei trei prieteni devotați zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
O viață are omul. Dacă asta îi este scris pe frunte, n-are ce face. Cunoaștem drumul către pârnaie. L-am vizitat de mai multe ori, acolo, pe Onuț"... Și tu, depravatule, ce belești ochii aici, Dumnezeii... Tata, tot tată: "Dumnezeii mamelor voastre! Credeți că vă permit să vă purtați așa cu fiul meu? Hristoșii și..." Hopa... Se-adună lume multă, ca la mort. Mai degrabă ca la scandal. Unul dintre cei trei prieteni devotați zice că nu-i voie. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cui?... Pălăriosul urlă, nu întreabă. Tata adaugă calm: "Eu am citit și ceilalți, care au venit la priveghi, au ascultat. Aveam nevoie de martori pentru bani, hârtii și celelalte. Noi nu ne pricepem la proces-verbal, " U-na bu-ca-tă plic Fi-ii mei...""... Dumnezeii mamelor voastre de... Când mâna pălăriosului nervos s-a ridicat asupra tatei, m-am simțit obligat, din spirit de gașcă, să prind viață. Am repezit gura către piciorul pălăriosului și mi-am înfipt colții atât de tare în el, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
încât, atunci când a început să urle, mi-a fost teamă ca nu cumva să-l trezească pe nea Onuț... Normal, pumnul lui a dat să mă lovească, dar nea Pitu era deja cu sfeșnicul în mână... Ieși afară, tu-ți Dumnezeii mă-tii de viperă spurcată... Eu, supus: Dacă ies, urlu pe casa scărilor și în fața blocului". Tăcere și iar tăcere. Pălăriosul rănit cercetează pantalonii cu urme de colț. Merge la baie. Se întoarce. Îmi comunică rezultatul: "Dumnezeii mă-tii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
felul de cârpe, atunci când curăț parbrizul plin de noroi al Trabantului nostru... Plic, cu p ma-re, pen-tru cu-ri-oși, cu scris la in-te-ri-or... Pălăriosul dictator se uită peste foia de hârtie și-și pune mâinile în cap, ca un intelectual: "Dumnezeii mă-tii, fără p mare, numai plicul cu p mare, Dumnezeii..." Roboțelul zice scurt "Trăiți, n-am înțeles!..." și așteaptă explicațiile savante ale șefului... Omul cu filmătoarea tot n-a terminat. Mama schimbă mereu lumânările. Ceilalți pălărioși umblă cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
munceau; ca și roboțelul. Deodată, unul dintre pălărioși țipă ca din gaură de șarpe: "Foc! Foc! Foc! Geanta cu documente!"... Devotatul sare ca din pușcă și aruncă geanta fumegândă... Toți rămân încremeniți, în afară de el: "Tu ai făcut asta, tu-ți Dumnezeii..." Se uită la mine. Eu mă uit la nea Onuț, care râde. Mama e lângă mine și mă ia în brațe. Pitu e cu mâna pe sfeșnic. Eu ies din strânsoarea mamei și zic sec: "Urlu!"... Roboțelul sparge tăcerea. Vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]