1,931 matches
-
zgâriat, un animat celebru cu Daffy Duck, surprinzându-mă, întrucât nu mă așteptam. - A, scuză-mă, e un animat cu Daffy la început, am zis încurcat, cred că se termină imediat. Și într-adevăr filmul dispăru. Un deșert. Dune. Multe dune. Vânt puternic, apoi slab, rafale, furtună de nisip. Apoi din nou vânt slab. Un cadru mai strâns. Fire de nisip, în bătaia vântului, mutate de colo-colo, când la stânga, când la dreapta. Fire de nisip. Acest cadru dură foarte mult, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în când și se admira, părând interesat de faptul că, din pricina soarelui, puloiul lăsa o umbră de toată frumusețea pe unul dintre picioarele sale și pe nisip. Observă datorită umbrei că era ora patru. Deodată i se năzări ceva pe duna de vis-à-vis. Era ceva ca o oază, niște copaci, găleți, fântâni, imaginea fiind foarte tulbure, ca atunci când un copil năstrușnic își distruge cu o piatră propria reflecție din apă, creând cercuri concentrice, nesfârșite, neștiind că odată cu dispariția acelui el, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nicicând nu se va mai întoarce. Neștiind că acea imagine era corespondenta clipei respective altundeva și că tot făcând astfel de mici greșeli, își va distruge echilibrul vieții. Pentru că îi va lipsi o secundă de-aici, una de dincolo... Pe duna de vis-à-vis apăru o femeie goală ce probabil că vroia să bea apă. Individul de pe ecran înnebuni instantaneu și se năpusti spre ea. Un ultim cadru din unghiul subiectiv al pulii sculate. Răcnetele tipului. Filmul se opri aici, întrucât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
coșciugul, coborîndu-l grijuliu În groapă. Sofia stătea deoparte, nemișcată. Țărîna Începu să cadă pe capac. Zgomotul era aidoma bubuiturilor Înfundate Într-o tobă uriașă. Curînd, pe locul unde fusese adîncitura de la poalele unui palmier uriaș, se ivi o movilă aidoma dunei de nisip. Petru se urcă pe movilă, Își Înălță brațele la cer și Începu să murmure o rugăciune. Cu ochii Închiși, cu capul gol ușor Înclinat, dădea impresia că ar auzi voci Îndepărtate. VÎntul de peste zi ștersese deja urmele tălpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din stufăriș, se zărea malul râului Arno. Mai Încolo, râul se făcea din nou nevăzut, cotind-o Într-un meandru ascuns de o ridicătură a terenului. - Ar trebui să fie acolo... după hățișul acela. Dante se uită În direcția indicată. Duna noroioasă parcă voia să Îi respingă la vale. Pe ultimii pași fu nevoit să se ajute cu mâinile, agățându-se de smocurile spinoase de deasupra; apoi, În sfârșit, fu În măsură să arunce o privire de partea cealaltă. La vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
priorul, Începând să coboare. Oamenii se grăbiră să Își execute misiunea, nerăbdători să se Îndepărteze de locul acela blestemat. - Să ne Întoarcem la cai, porunci Dante când văzu cum flăcările Începeau să atace chila navei. În timp ce se Îndepărtau, din Înaltul dunei, aruncă o ultimă privire. Limbi roșii se ridicau tot mai sus, pe măsură se focul se Înstăpânea peste chila corăbiei. Păreau niște degete care, din rugul funebru, se Înălțau către cer ca să ceară dreptate. Sau răzbunare. Zorii zilei de 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ascult și simt cum zbor într-o adiere lină. Nu îmi este frică, știu că nu sânt singură. Deodată mă opresc și simt sub tălpile goale nisip fierbinte. Deschid ochii și mă văd în mijlocul unui deșert populat doar de multe dune de nisip. Strig, dar nimeni nu-mi răspunde și îmi dau seama că vocea suavă m-a păcălit. Nu a fost îngerul, ci diavolul născut din gândurile mele păcătoase. Disperată vreau să mă întorc dar în spatele meu, văd doar câteva
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364428_a_365757]
-
Simt cum nisipul îmi intră în ochi, în păr și în gură. Mă chircesc la pământ ca un melc și las nisipul să mă acopere. Știu că este sfârșitul și aici va fi de acum încolo casa mea. Devin o dună de nisip la fel ca celelate. Un ultim gând îmi trece prin minte că aici este mai plăcut decât în pământul umed și rece. Un tunet puternic mă trezește din vis și mă pipăi fericită că sunt vie în patul
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364428_a_365757]
-
ascult și simt cum zbor într-o adiere lină. Nu îmi este frică, știu că nu sânt singură. Deodată mă opresc și simt sub tălpile goale nisip fierbinte... deschid ochii și mă văd în mijlocul unui deșert populat doar de multe dune de nisip. Strig, dar nimeni nu-mi răspunde și îmi dau seama că vocea suavă m-a păcălit. Nu a fost Îngerul, ci Diavolul născut din gândurile mele păcătoase. Disperată vreau să mă întorc, dar în spatele meu văd doar câteva
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
Simt cum nisipul îmi intră în ochi, în păr și în gură. Mă chircesc la pământ ca un melc și las nisipul să mă acopere. Știu că este sfârșitul și aici va fi de acum încolo casa mea. Devin o dună de nisip la fel ca și celelate. Un ultim gând îmi trece prin minte, că aici este mai plăcut decât în pământul umed și rece. Un tunet puternic mă trezește din vis și mă pipăi fericită că sunt vie în
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
trist Ca un refren uitat de Liszt Dintr-un regat de inocență Ajuns la ultima scdență Și-n care nu mai suntem noi Copiii blonzi, căci amândoi Am tot plătit la vămi întruna Și-apoi ne-a despărțit furtuna Cu dune de nisip și sare Și-și duce crucea fiecare Lăsând în urmă urme, urme În care noaptea vin să scurme Străini ce seamănă cu noi; De-aceea doamnă, amândoi Cu ochii plânși și suferinzi Ne șterge apa din oglinzi Cum
NE ŞTERGE APA DIN OGLINZI de ION UNTARU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364612_a_365941]
-
mare talaz să fiu și valuri să înfrunt să fiu doar doc iubirii la plecare și fir de-argint în părul tău cărunt un aisberg eșuat pe o furtună pe puntea lustruită de-un matrod sau pe poteci bătătorind o dună un beduin ajuns la Polul Nord o caravană c-urși polari în turmă banchize în derivă în aval sănii cu reni alunecând în urmă și coborând spre sud să ies la mal- acasă să ajung și depărtări să leg fiorduri de
IPOSTAZE ŞI ITINERARII IMPOSIBILE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361529_a_362858]
-
le-avem pe cele mai frumoase!” În consecință, mândră, le propuse Să ceară și arabului părerea. Acesta, diplomat, făr' de eschive Își prezentă, cu tact, aprecierea, Desigur plină de înțelepciune: „Cocoașele ce-mi par mai atractive Sunt, fără dubii, falnicele dune!” UN ANTRENOR DE EXCEPȚIE Un iepuraș mecanic, angajat S-alerge-n fruntea curselor de-ogari, C-avea și nervi de-oțel și mușchii tari, Se plictisise, devenind blazat. Cum spectatorii se-arătau ... măgari (!) Și cadrul nu era civilizat, Brav, iepurașu-a demisionat, Râvnind
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
mergi, du-te și mă vei regăsi... VOCEA II: Mamă...mamă...mamă...vino! VOCEA III: Vino, mamă și ne caută, pentru că jucăm jocul numit ,,De-a v-ați ascunselea”. VOCEA II: Sunt după un pom... VOCEA I: Sunt după o dună de nisip... VOCEA III: Suntem în zare... VOCEA I: Pleacă, Ema! VOCEA II: Vino, mamă ! VOCEA III: Hai, să mai jucăm cu toții jocul ,, De-a viața”... Lumina scade în intensitate, iar când se luminează din nou EA se află singură
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
Valurile au început să crească în intensitate, iar curenții au luat direcția spre nord. Cele două sute de rame trase m-au plasat într-o zonă și mai proastă de pescuit. Mersesem de fapt spre Venus și m-am așezat pe duna de nisip din dreptul hotelului Capitol din Jupiter. Duna aceasta este ca un deal ce desparte întinderea nesfârșită a unei câmpii submerse[ii]. Apa scade în adâncime aici cu cel puțin un metru și jumătate față de alte zone mai apropiate
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
au luat direcția spre nord. Cele două sute de rame trase m-au plasat într-o zonă și mai proastă de pescuit. Mersesem de fapt spre Venus și m-am așezat pe duna de nisip din dreptul hotelului Capitol din Jupiter. Duna aceasta este ca un deal ce desparte întinderea nesfârșită a unei câmpii submerse[ii]. Apa scade în adâncime aici cu cel puțin un metru și jumătate față de alte zone mai apropiate de mal. Este o zonă mai mult cu nisip
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
doar arareori, apa aduce la țărm vestigii ale trecutului, câte un ciob sau un fragment de frescă într-o arhitectură veche și cu un scris necunoscut timpurilor actuale. “Apa nu se aseamănă protectorului nisip, acest leagăn arămiu, acest soare între dune,/ apa / vagabondează printre pietre, le fisurează, ia cu sine/ fragmente minuscule, provoacă / spărturi mai mari, / descompune reliefurile colorate. / Ea este stăpâna răsuflării Egiptului, debordantă și / posesivă, un adânc albastru-verzui cu locuitori puțini, sub suprafață abia se / păstrează trăsăturile / unui chip
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
între versuri apropie / degetul peste / buzele poetului din Alexandria. El și-a înghițit silabele finale ale tuturor/ strofelor. Le-a aruncat în ora când refluxul mareei le scufundă în/ profunzimea nisipului, în adâncimea melodiei valurilor. Într-o zi, chiar/ aceste dune marine vor forma unica prezență pe solul Egiptului. Și/ atunci, erodate de trecerea timpului a cărui acțiune combinată de sare și/ apă le-a șlefuit cântecele, finalurile de strofă vor renaște firesc./ Tocite, vor merge spre moartea lor naturală, precum
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
mele te iubesc lorelai când zbori într-un cer visceral obscur cățărată de cornul lunii despuiată pe calea lactee mare și stânci soare îmbătrânit ce arde pietrele pline de amărăciunea mării cine-mi sapă nisipurile cu chipul tău pictat pe dunele triste acolo găsesc numai inelul și umbra ta pierdută lorelai luni, 15 iulie 2013 Referință Bibliografică: lorelai și marea / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 927, Anul III, 15 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion
LORELAI ŞI MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364254_a_365583]
-
Tu, chiar mă vrei? *** Dacă mă vrei ... Dacă mă vrei, cum pământeanul marea o caută, să-l preschimbe în năier, Mă cheamă și la toată tulburarea, Eu voi veghea ca aspru temnicer. Dacă mă vrei, cum însetatul cată izvorul printre dune risipite, Pârâu mă fac, să ostoiesc pe dată dorințele de arșiți toropite. Dacă mă vrei, cum orbul vrea lumină deși n-o are, dintr-un moft lumesc, Îți vei schimba viața în grădină, de vei rosti prea-simplul ”te iubesc”. *** Referință
VĂ ERA DOR DE DRAGOSTE? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368321_a_369650]
-
Acasa > Orizont > Portret > ELVIRA DEATCU. ÎNĂLȚIMEA OMULUI ȘI LUCIREA SPIRITULUI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1458 din 28 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Castelul se zidește pe piatră nu pe nisipul adunat în dune efemere, veșnic măturate și deplasate de suflul furtunilor. Omul e și el un castel a cărui zidire are ca fundație conștiința, iar castelanul său cel mai nobil e aspirația. Spre a se arăta măreția aspirației acesteia, niciodată n-a mai
ELVIRA DEATCU. ÎNĂLŢIMEA OMULUI ŞI LUCIREA SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367908_a_369237]
-
le ciupeleau. Era și acolo o tehnică: să nu le lași prea cheluțe sau să-și târască aripile! Apoi, o vreme, sacii cu pene erau ținuți la soare. Spre toamnă, suiți în pod și abia după un an folosiți pentru dună și perini. Curcile le voiam, clar, roșcate! Nu negre, maronii sau albe. Așa fusese primul pui de curcă, unicul dar de la bunica mea din Oltenia, pui cu care venisem în brațe pe mașină și-i dădusem apă cu pipeta, să
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
Valurile au început să crească în intensitate, iar curenții au luat direcția spre nord. Cele două sute de rame trase m-au plasat într-o zonă și mai proastă de pescuit. Mersesem de fapt spre Venus și m-am așezat pe duna de nisip din dreptul hotelului Capitol din Jupiter. Duna aceasta este ca un deal ce desparte întinderea nesfârșită a unei câmpii submerse. Apa scade în adâncime aici cu cel puțin un metru și jumătate față de alte zone mai apropiate de
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
au luat direcția spre nord. Cele două sute de rame trase m-au plasat într-o zonă și mai proastă de pescuit. Mersesem de fapt spre Venus și m-am așezat pe duna de nisip din dreptul hotelului Capitol din Jupiter. Duna aceasta este ca un deal ce desparte întinderea nesfârșită a unei câmpii submerse. Apa scade în adâncime aici cu cel puțin un metru și jumătate față de alte zone mai apropiate de mal. Este o zonă mai mult cu nisip decât
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
numai grotele saline. Sub pleoapele surâsului din vis Sunt flaute și lăcrimări așteaptă Să caute versetul ieri rescris De talpa ta pe ultima mea treaptă. Împrumutăm iscoadă și genune Schimbându-l nordul cu toridul sud Cât mai dansăm pe mișcătoare dune În băi de ger înzălogitul nud. Referință Bibliografică: Lacăte / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 231, Anul I, 19 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
LACĂTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364690_a_366019]