343 matches
-
mutat cu zugrăvăria în sala mare din clădirea uzinei teatrului, încăpere special făcută pentru a se lucra decoruri. Lângă această sală, în câteva odăițe, locuia familia actorului Profir, destul de numeroasă, cinci, șase persoane. Și domnul și doamna actori, amândoi oameni durdulii, domnul chiar gras, oameni foarte buni gospodari, parcă nici nu ar fi fost artiști, gândeam eu atunci. Nu după mult timp, meșterul meu, văzând că mă pricep bine și pot să lucrez la toate, mă lăsa singur din ce în ce mai mult până când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Le-a permis să se regrupeze, ceea ce făcură sărind repede, și în pofida bunelor manierl, peste bănci. Eleva de serviciu aduse supiera. Gabriela luă polonicul. Cu ochii pironiți pe cer, fetițele încetară să șușotească: "Așa, al cui e rândul?" O fetiță durdulie, cu niște ochi mari, albaștri, nu prea vioi, își răsuci palmele: "Al Cristinei, dar lipsește!" "Să zicem atunci că e al tău." Foarte satisfăcută, micuța dolofană își împreună mâinile și spuse rugăciunea. Toată lumea se așeză. Gabriela începu să servească supa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
buzunar; voi vorbi cu haita de câini înfometați ori sătui. Poate că voi merge și eu pe acest drum îndelung bătătorit de atâtea și atâtea generații de bolnavi! Poate voi aștepta și eu, înainte de a fi strigat de o bucătăreasă durdulie și cu gura mare. ,,La masăăăăă...! La masăăăă...!'' un glas pițigăiat se va repeta de mai multe ori la fiecare dintre cele trei mese ale zilei. ,,Seria a douaaaaa...la masăăăăă! La masăăăăă...nu se-aude?'' vom fi chemați în
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
vizavi, aproape de localul cu bere și sucuri, lângă curtea omului nostru. George a strigat, după ce-a bătut în poartă: "Nea Costică ! Nea Costică !”, până a apărut, curioasă și intrigată de vederea a doi necunoscuți, nevasta lui, o femeie scundă, durdulie. Am intrat în curte, fiindcă prispa casei, văruită în albastru și destul de înaltă, fiind la umbră, parcă ne făcea cu ochiul. Îndemnați de gazde, am adus și bicicletele în curte. În timpul negocierilor, ca să meargă treaba mai bine am adus
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Cu vârful ghetei sictirit te plângi că-n față fuși lovit; O, jalbă care-și are hazul: Stimate, unde-ți porți obrazul? Și tot George Voevidca semna următoarele două: Fapt divers: Un tip zănatec mi-a furat în tren valiza durdulie... Când va deschide-o-s răzbunat: ticsităi de ... filologie! Unui profesor de matematică: E practic cum pereche n-are: adună cifre și avere. Dar numa-n adunare-i tare, încolo nui decât ... scădere... Dar la una din ele i se
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cifre și avere. Dar numa-n adunare-i tare, încolo nui decât ... scădere... Dar la una din ele i se răspunde de către l.i.t., autorul rubricii Oglinda cu imagini: Te bucuri că ți s a furat În tren valiza durdulie. Ceai zice dacă hoțu-ar fi profesor de filologie? La comemorarea a 10 ani de la moartea lui Al. Vlahuță, organizată de Societatea Studențească „Dacia”, printrun festival la Teatrul Național, C. Loghin scria în Tribuna din 21 decembrie 1929: „Vlahuță a fost
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
se văd picioarele așa de frumoase ca la ghilit pânzele, cum le-a văzut el. Și era frumoasă domnișoara Aneta Grigorescu ca din poveste. Nici până atunci și nici de atunci încolo n-am văzut o fată așa frumoasă și durdulie. Și la 15 August 1908 s-a făcut mare serbare la Baea urmată de bal. La bal a venit și brigadirul Stamate cu Dna și cu Aneta Grigorescu. Și am dansat o noapte întreagă cu ea. Și de se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dat eu la liceu, pe Bogdan cel mai mare al meu, m-am dus să cumpăr o carte de muzică de la Dna Aneta L.Băncilă fosta domnișoară Aneta Grigorescu din 1908. Dar nu mai era aceea de atunci frumoasă și durdulie ca o zână din povești ! Era bolnavă de ficat și foarte slabă și foarte supărată și distrusă. Soțul ei Diaconul Leon Băncilă, mare dirijor de cor la biserica Adormirea din Fălticeni, și om e rară vrednicie, murise de tifos exantematic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pierdut din anii de activitate și deci o pensie mai mică, n-am regretat niciodată, căci n-am știut ce este noaptea nedormită din cauza copilului, n-am știut care sunt bolile copiilor. Ciuchița a fost un model de copil sănătos, durduliu, totdeauna binedispus, fiind adesea invidiați de familiile colegilor. Dar totul i se datorează lui Milly, care a transformat-o În păpușa familiei și a străzii, mândria vieții noastre. A dus-o la Școala Populară de balet, la diferite concursuri pentru
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Înapoi la secție, unde am mai așteptat cîteva ore. Pe la prînz tipul cu pipa și Încă un bărbat au venit la secție și ne-au dus pe o parte dintre noi la sediul federal. Tipul cel nou era tînăr și durduliu. Molfăia o țigară de foi. Cole, McCarthy, eu și doi negri ne-am Înghesuit pe bancheta din spate. Tipul cu țigara era la volan. Și-a scos țigara din gură și s-a-ntors spre mine. - Cu ce vă ocupați, domnule Lee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mai putea întoarce. Vorba ceea: "Vrei, nu vrei, bè Grigori agheasmă!" Mi-am examinat cu toată îngrijirea carabina ca nu care cumva să mă deie de sminteală tocmai la adică; dealtfel, drăguța mea de carabină cu două țevi era destul de durdulie și glonții destul de mașcați, ca să nu-i poată mistui 129 dihania oricât de bun pântece ar fi avut. Am stat așa două ore întregi pe ceasornic pănă ce a pornit goana, căci la munte nu-i ca la câmp; locurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe malul rîului - un peisaj foarte plăcut, deși frumusețea lui a scăpat Într-o oarecare măsură atenției noastre estetice, transformîndu-se În tot felul de delicatese bune de mîncat. În apropiere, trăgînd cu ochiul prin crăpătura unui gard, am surprins contururile durdulii ale unor portocale. Ospățul a fost groaznic și trist; Într-un minut, stomacurile noastre au devenit pline și acide, iar În următoarea clipă au revenit crampele dureroase ale senzației de foame. Lihniți, ne-am hotărît să alungăm puțina rușine care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
în cele mai pitorești și incredibile poziții de înfocați consumatori de agheasmă. Dormeau liniștiți și nepăsători față de grija zilei de mâine. N-aveau probleme. Cu gâturile groase, cu venele umflate, strangulate de cravatele cu puchinele roșii, cu fălcile și obrajii durdulii, cu pleoapele închise și înecate în straturile de grăsime, așa cum arătau acolo jos, trântiți și tolăniți unii peste alții, aduceau foarte mult cu ființele cărora Iisus le-a permis să se arunce în mare de pe o trambulină naturală și asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
priloage, Țin orânda trei jidance <endnote id="(99, vol. I)"/>. Uneori, clienții o hărțuiesc sexual pe tânăra soție a cârciumarului evreu sau pe fiica acestuia (cum este „ovreicuța rumână” din romanul sadovenian Floare ofilită, publicat În 1905, sau „crâșmărița tinerică, durdulie și sprintenă” a cârciumarului Neumann din romanul Ion, publicat de Rebreanu În 1920, sau hangița Nehe, „o femeiușcă oacheșă și simpatică”, din romanul Stele rătăcitoare, scris de Șalom Alehem prin 1909) <endnote id="(377, p. 141 ; 737, p. 138 ; 744
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe intrusa mea - abia atunci am reușit să-mi fac curaj ca să-i vorbesc. Văzută prin lentilele timpului șterse cu grijă, frumusețea chipului ei Îmi este la fel de apropiată și strălucește la fel ca Întotdeauna. Era scundă și un pic cam durdulie, dar foarte grațioasă, cu glezne suple și o talie zveltă. Un strop de sânge tătar sau cerchez explica ochii ei negri și veseli, puțin oblici și obrajii rumeni măslinii. Un puf discret, asemănător celui de pe fructele din specia migdalei, Îi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
însemna și faptul că am ajuns la destinație. Mi-am întrerupt mișcarea degetelor din buzunare și mi-am concentrat atenția asupra a ceea ce se întâmpla afară. Dincolo de ușile liftului era un coridor și pe coridor stătea o femeie. O tânără durdulie îmbrăcată într-un costum roz și cu pantofi roz cu toc. Costumul avea o croială superbă și era dintr-un material puțin lucios. Îi venea foarte bine. Tânăra m-a privit de parcă dorea să-mi confirme prezența ei acolo și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că tânăra avea probleme cu vorbitul. Mergeam în urma ei. Tocurile înalte și ascuțite răsunau strident pe coridorul gol. Parcă ne aflam într-o carieră de piatră în toiul zilei. Purta dresuri, iar gambele i se reflectau în marmura sclipitoare. Era durdulie, am mai spus. Tânără și frumoasă, dar cam dolofană. Ciudat. Mergeam în urma ei și-i priveam atent gâtul, brațele, picioarele. Nu știu de ce, dar îi asemănam corpolența cu un strat gros de zăpadă... după ce ningea liniștit toată noaptea. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pas, aceștia sclipeau ca niște luminițe. Era destul de sprintenă pentru corpolența ei. Cred că s-a strâns cu o burtieră ca să arate mai bine. Oricum, șoldurile i se ondulau frumos. Mi-a făcut o impresie bună. Era genul de femeie durdulie care îmi plăcea. Nu vreau să mă scuz, dar nu mi se prea întâmplă să mă dau în vânt după femei de la prima vedere. Ba dimpotrivă, aș zice că mă las impresionat destul de greu. Dacă văd că-mi place totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
afiș ca să nu estompeze imaginea băuturilor, adică să le fixeze mai bine în ochii privitorilor. Parcă începeam să înțeleg mesajul afișelor. Fiecare lucru își avea motivația lui. Mi-era clar. Se făcuse ora șase tot privind la afișe. Fata cea durdulie nu apăruse încă. Nu pricepeam de ce întârzia atât de mult. Îmi spusese să vin cât puteam de repede și eu mă conformasem. Deci nu era problema mea, ci a ei. Nu mă simțeam cu nimic vinovat. Am comandat o cafea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
date, prilej cu care mi s-a făcut cadou un craniu de unicorn; m-am întors acasă, mi-a venit pe cap individul acela de la gaze, plătit de dușmanii mei ca să-mi fure craniul; a doua zi dimineața, fata cea durdulie îmi cerea să o ajut pentru că era convinsă că Întunegrii i-au răpit bunicul; am așteptat-o la locul întâlnirii, dar nu și-a făcut apariția. Eu aveam asupra mea două obiecte extrem de importante: craniul și datele permutate. Le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a mea. Zidul reprezenta probabil limitele ce-mi îngrădeau viața. Tăcerea - o rămășiță a întâlnirii mele cu desonorizarea. Imaginile estompate din jurul meu - un indiciu al crizei iminente cu care se confrunta imaginația mea. De strigat, cred că mă striga domnișoara durdulie îmbrăcată în costum roz. După ce mi-am analizat rapid viziunile de moment, am redeschis cartea. Dar nu mai eram capabil să mă concentrez. Viața mea nu înseamnă nimic, mi-am zis. E egală cu zero. Gol total. Ce-am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
gând să dorm până venea broasca cea râioasă, mare ca un Volkswagen Golf. N-a fost să fie cum mi-am dorit. N-am apucat decât vreo două ore de somn. Pe la unsprezece seara s-a înființat la mine domnișoara durdulie în costum roz. M-a scuturat zdravăn de umeri. N-avea nimeni dreptul să-mi perturbe somnul. Nu eram mingea de ping-pong a nimănui. — Lasă-mă în pace! am bombănit. — Te rog, scoală-te! Te implor! insistă ea. — Lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că o aud de undeva de departe... de la câțiva kilometri. Parcă vâjâia vântul. — Deci ai nevoie de mine? mă întrebă ea. — Bineînțeles. 17 În țara aspră a minunilor Sfârșitul lumii, Charlie Parker, bomba cu ceas — Te implor, striga fata cea durdulie. Dacă nu te scoli, se sfârșește lumea. N-are decât să se sfârșească, am mârâit eu. Mă durea îngrozitor rana. Parcă băteau în burta mea patru picioare a doi gemeni zdraveni. Ce s-a întâmplat? Ce te doare? Am respirat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Dacă nu încerc să fac ceva în sensul ăsta, cineva va avea de suferit. Acel cineva sunt chiar eu, se pare. — Deci, oricum trebuie să-l salvăm mai întâi pe bunicul. — Pentru că noi trei suntem oameni buni? Da, zise fata durdulie. 18 La capătul lumii Citirea viselor Incapabil să-mi sondez sufletul, m-am întors la cititul viselor vechi. Pe măsură ce iarna avansa, n-aveam altceva mai bun de făcut. Așa că, cel puțin temporar, am reușit să mă detașez de senzația de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
roz? — Îi place bunicului. Zice că-mi vine foarte bine. — Așa și e, îți vine foarte bine. Femeile grase arată groaznic în roz, ca niște tarte cu căpșune. Dar ei i se potrivea de minune. — Bunicului tău îi plac fetele durdulii îmbrăcate în roz? — Da, bineînțeles. De aceea sunt întotdeauna foarte atentă la ce mănânc. Cum nu sunt, cum slăbesc. Așa că nu-mi lipsesc untul și smântâna din meniu. — Ei, nu mai spune! Am deschis dulapul din perete și am scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]