1,522 matches
-
fie văzut de la distanță mare , astfel că oamenii il foloseau ca să se ghideze în drumul lor . Însă timpul nu iartă pe nimeni iar el , copacul , îmbătrânise , Crengile au început să i se usuce , frunzele să-i cadă rămânând doar câteva duzini în ceea ce mai rămăsese din falnica lui coroană . La umbră acelui trunchi găunos m-am oprit și eu , l-am privit și l-am numit " Omenie "... XIV. POVESTEA UNUI COPAC, de Remus Strugar, publicat în Ediția nr. 1868 din 11
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
și l-am numit " Omenie "... XIV. POVESTEA UNUI COPAC, de Remus Strugar, publicat în Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016. Povestea unui copac În anii cei dintâi copacul nu era decât o tulpină firava cu câteva crenguțe și o duzină de frunze . Fiind un pom solitar , el creștea în mijlocul unei vaste câmpii plină de iarbă și flori de toate culorile . Timpul trecea cu ușurință , iar el se tot ramifica conturandu-se o coroană deasa la umbră căreia , drumeții osteniți de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
fie văzut de la distanță mare , astfel că oamenii il foloseau ca să se ghideze în drumul lor . Însă timpul nu iartă pe nimeni iar el , copacul , îmbătrânise , Crengile au început să i se usuce , frunzele să-i cadă rămânând doar câteva duzini în ceea ce mai rămăsese din falnica lui coroană . La umbră acelui trunchi găunos m-am oprit și eu , l-am privit și l-am numit " Omenie " Citește mai mult Povestea unui copacIn anii cei dintâi copacul nu era decât o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
coroană . La umbră acelui trunchi găunos m-am oprit și eu , l-am privit și l-am numit " Omenie " Citește mai mult Povestea unui copacIn anii cei dintâi copacul nu era decât o tulpină firava cu câteva crenguțe și o duzină de frunze . Fiind un pom solitar , el creștea în mijlocul unei vaste câmpii plină de iarbă și flori de toate culorile . Timpul trecea cu ușurință , iar el se tot ramifica conturandu-se o coroană deasa la umbră căreia , drumeții osteniți de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
fie văzut de la distanță mare , astfel că oamenii il foloseau ca să se ghideze în drumul lor . Însă timpul nu iartă pe nimeni iar el , copacul , îmbătrânise , Crengile au început să i se usuce , frunzele să-i cadă rămânând doar câteva duzini în ceea ce mai rămăsese din falnica lui coroană . La umbră acelui trunchi găunos m-am oprit și eu , l-am privit și l-am numit " Omenie "... XV. DÂNSUL MUZEI, de Remus Strugar, publicat în Ediția nr. 1867 din 10 februarie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
Pagină realizată de GERHARD Binder O doctoriță și un jurist din Timișoara au pus bazele primei instituții poștale particulare române Un serviciu alternativ care se impune în vestul țării și câștigă încrederea orășenilor Mai bine de două duzini de bicicliști, femei și bărbați de diferite vârste, pot fi văzuți zilnic până la ore târzii din noapte, pedalând prin cartierele Timișoarei, distribuind la aproape toate cele 127 000 de case și apartamente din oraș scrisori și colete cu ștampila „Lycos
Agenda2005-22-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283755_a_285084]
-
și tu, e frig afară! Haide, mai așteaptă-oleacă, Lasă timpul să mai treacă! A rugat-o, dar degeaba; Încăpățânată, baba Și-a luat oile toate Și-a pornit pe nemâncate, Este drept, cam supărată, În cojoace îmbrăcată, Multe, multe, o duzină, De cald negreșit să-i țină. Dar urcând s-a încălzit Și pe drum a tot zvârlit Câte un cojoc pe zi, Nu știa ce frig va fi! Dar curând avea să știe; Către seară, prin chindie A-nceput din
BABA DOCHIA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382410_a_383739]
-
conform anchetatorilor. „Revoluția” lui Adrian Sarbu De ce este Adrian Sarbu un protejat al sistemului? Pentru acest lucru trebuie să aruncăm o privire în timp, în urmă cu aproape 25 de ani. În împrejurări neelucidate încă, Adrian Sarbu, un regizor de duzină angajat la Sahia Film, ajunge în decembrie 1989 în clădirea Comitetului Central al PCR, unde filmează evenimentele care au schimbat România pentru totdeauna. Mai mult, devine membru al Consiliul Frontului Salvării Naționale, organismul care în 23 decembrie a preluat conducerea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93357_a_94649]
-
îl mai făcusem de vreo câteva ori după aceea, iar la sfârșitul săptămânii o invitasem la film. Rula o peliculă italiană cu Sophia Loren, după câte îmi amintesc, ceva despre începuturile cinematografului, iar Sophia Loren interpreta rolul unei actrițe de duzină, pe care impresarul ei voia s-o vâre mereu, prin procedee dintre cele mai ingenioase, pe gâtul diverșilor producători. La un moment dat, o prezintă unuia pe protejata sa drept cea mai importantă actriță cehoslovacă, iar Sophia Loren, neînțelegând cuvântul
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
secretarii cei Înșelători, curteni precum inchizitorul Noffo Dei, care se Înrolaseră de partea lui, asmuțiți de Îndată pe străzile Florenței, În căutare de nu se știa prea bine ce anume. Dar mai ales nu Îi erau pe plac cele două duzini de mercenari Înarmați cu arbalete și cu lăncii care, În ciuda opoziției sale din Consiliu, fuseseră autorizați să Îl urmeze pe Înaltul prelat Între zidurile cetății, și care acum transformaseră Santa Maria Novella Într-un fel de avanpost al forțelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
alături de masa simplă din piatră, Înconjurată de scaune din lemn, fusese aranjată o estradă grosolană din scânduri. De pe acel amvon improvizat, un om vorbea adresându-se micului grup de credincioși Îngrămădiți În jurul său. Nu era multă lume, poate că două duzini de persoane, bărbați și femei. Unii Împrăștiați printre coloane, alții șezând pe niște bănci simple din lemn, iar alții ghemuiți pe pardoseală, cu toții adânciți În ascultare. Tocmai fețele lor uimite, fețe simple, de oameni de la țară, Îi atraseră atenția, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îmbrăcat În uniforma țipătoare a Artei, Îl chemă fără politețe și Îl conduse la etajul superior, deasupra galeriei ce acoperea spațiul vechii Piețe. Rectorul ședea Înapoia unui pupitru Înalt de scris, Înconjurată de alte pupitre mai mici, ocupate de o duzină de contabili care rânduiau În câteva mari volume actele comerciale ale companiilor și ale negustorilor. Ce pot face pentru domnia ta, priorule? Comuna se interesează de Arta noastră? Îl Întrebă. Bărbatul Îi vorbise cu un glas rece și incolor. Același ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dintre doi studenți, din Înaltul catedrei. Părea satisfăcut de mersul discuției. Partizanul lui sic Își isprăvise argumentația, În timp ce susținătorul lui non se pregătea să Încheie. Tânărul citea În picioare, În fața catedrei maestrului, În timp ce, În spatele său, ceilalți studenți, o jumătate de duzină, ascultau șezând pe o bancă și luând notițe pe tăblițele de ceară. Lângă dânsul, rivalul său din această zi asculta atent, gata să surprindă orice contradicție sau incongruență, pe care i le semnala magistrului ridicând degetul și pronunțând cuvântul nego
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a face asta, se putea prevala de autoritatea sa. Aruncă o privire spre Porta Carraia, cântărit iute timpii. Dacă s-ar fi grăbit, ar fi putut să ajungă la palat, să de alarma și să revină cu o jumătate de duzină de polițai, Înainte de ivirea zorilor. Le-ar fi ordonat mișeilor acelora să răscolească toate paturile, să se uite Îndărătul tuturor perdelelor. Dar simțea că pe femeie nu avea să o mai găsească. Așa cum i se Întâmplase și În prăvălia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu adevărat secretul fabricării aurului, dacă Își putea permite să abandoneze o asemenea avere Într-un cufăr nepăzit. Aruncă repezit pe jos conținutul lăzii, căutând alte bijuterii. Amestecate În devălmășie printre prețioasele tunici de mătase și de in se aflau duzini de asemenea podoabe. Cufărul era arca unei comori. Îl răsturnă, vărsându-i pe dușumea Întregul conținut, care se Împrăștie de jur Împrejur, strălucind. În turnul acela se găsea comoara unei Împărății. O Împărăție... Antilia era cu adevărat urmașa marelui Frederic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pământ românesc În portul acestui oraș dunărean. Ca să acopăr tăcerea instalată la masă din vina mea, am sorbit cu poftă prefăcută din paharul cu votcă și mi-am aprins cu gesturi ostentativ meticuloase Încă o țigară. Ca-n romanele de duzină si-n filmele cu proști, exact În clipa În care am declanșat flacăra brichetei, mi-a explodat În gând, salvator, numele Adam Adam. Celebrul și misteriosul istoric se născuse la S..., eram absolut sigur de asta, doar Îi studiasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să cred ce vedeam: după ceasul meu, potrivit preventiv Încă de ieri după fusul orar al Franței, de la plecarea de la aeroport trecuseră mai bine de patru ore. Era aberant, infailibilul meu Longines o luase, desigur, razna ca un mecanism de duzină! Măgarul... Am aruncat nemulțumit privirea pe ceasul de la bordul mașinii și iritarea mea a virat subit În stupefacție: arăta exact aceeași oră! Am strivit Între dinți un neacademic ei, drăcia dracului și am respirat adânc, silindu-mă să mă desprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că m-ar fi dezonorat, Doamne ferește, dar una-i una și alta-i alta. Eu mă străduisem să rămân permanent Între granițele științei istorice, să cultiv o abordare pozitivistă, factologică asupra lucrurilor, fără glisări În ezoterisme ieftine și senzaționalisme de duzină, și credeam că am reușit. Dar dacă domnul profesor Blacke are altă părere și mă tratează de la obraz de teozof, atunci nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă revolt, să-mi clamez pe toate drumurile sfânta indignare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întotdeauna oameni care s-au pus de-a curmezișul istoriei, i-au dat la cap, au faultat-o grosolan și i-au schimbat biomecanica. Oameni foarte puternici sau foarte abili. Ori și una, și alta - sigur nu niște nevolnici de duzină. De ce au făcut-o? Ce urmăreau? Cui bono? - avea dreptate bătrânul Cato. Cui Îi folosea aberația asta sinistră? Oameni Împotriva oamenilor, oameni Împotriva omenirii - absurd! Și totul făcut În profundă cunoștință de cauză, cu metodă și cu asumarea consecințelor... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ridică de la masa impunătoare, de formă elipsoidală, care tronează În mijloc și-mi face semn să mă așez. - O, domnul profesor Adam, ce surpriză... Cărui fapt datorez plăcerea acestei vizite neașteptate? mă Întreabă, parodiind relaxat limbajul stas al romanelor de duzină. Scot din buzunar discheta și pistolul, le pun cu mișcări Încete pe birou și, În câteva fraze, Îi divulg proveniența și Împrejurările În care intrasem În posesia lor. Mă ascultă atent, dar nu peste măsură de mirat. Când termin, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
hotărâre mai Înțeleaptă?”. Convingerea că, puși În situația respectivă, s-ar fi descurcat mai bine, le trădează propensiunea secretă spre implicare. În orice istoric doarme un potențial făuritor de istorie. Charles Redford nu era nici pe departe un psiholog de duzină... 29 Rămânea În suspensie o mică problemă: ce rost mai avea să mă curteze În condițiile În care intenția lui de a-i păcăli pe Ceilalți pentru a-i trimite la pieire nu era decât o cacealma ordinară? Ca să stăpânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
materie de toponimie urbană, numerotând, pur și simplu, străzile și bulevardele. Știam și o așezare din sud-vestul României, undeva pe clisura Dunării, unde edilii locali adoptaseră metoda colegilor lor din Noua Anglie, chiar dacă totalul străzilor din localitate nu depășea o duzină. Criptograful Centrului fusese un bun psiholog. Optase deliberat pentru litere, contând pe reflexul oamenilor de a complica lucrurile În virtutea convingerii că ascunzătorul a făcut aceeași mișcare pentru a-și proteja secretul: a complicat drumul către el, a Încifrat indiciile, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
erau niște banali conspiratori, nici o gașcă de teroriști culeși din filme de serie B; erau oameni de știință, somități mondiale, supercreiere, și atunci, cum era posibil să-și compromită astfel condiția, cum se puteau coborî la comportamentul unor gangsteri de duzină care Își dispută supremația În cartier? Personajul savantului tenebros, măcinat de impulsuri ucigașe sau, și mai rău, de visuri nebunești de stăpânire a lumii, Îmi păruse Întotdeauna o găselniță penibilă În neverosimilul ei livresc, fără nici o legătură cu realitatea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu care să împartă patul în fiecare noapte, dar știau foarte bine că nu aveau multe șanse să-și găsească perechea, când tot ce puteau să ofere erau doar un puț amărât, câteva straturi de zarzavat, trei palmieri și o duzină de capre și cămile. Sărăcia poate fi mult mai dezolantă când o compari cu bogăția; în seara aceea, văzând cum francezii scoteau din minunatul lor automobil cutii peste cutii cu produse exotice, admirând luxul hainelor și încălțărilor lor și minunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ca ultimul dintre noi să continue să fie așa cum a fost cel dintâi. — Mama mă-sii de mândrie tuaregă! — Și ce altceva ne-a mai rămas, în afară de mândrie? întrebă Gacel. Privește ce am. O jaima zdrențuită, câteva cămile înfometat, două duzini de capre, un puț otrăvit și o pușcă atât de veche, încât în orice clipă poate să-mi explodeze în față. Dacă mi-aș pierde mândria, aș sfârși aruncându-mă în puț... Beduinul se ridică încet în picioare și aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]