438 matches
-
contul „C” a fost un act de complezență, pe care l-am făcut în urma stăruitoarelor dumitale rugăminți. „Qui ne risque, ne gagne pas”. Astfel că orice pretenție ridicată de dumneata în fața acestui caz de forță majoră e înălțată pe un eșafod prea șubred, pe care îl voi dărâma la prima instanță judecătorească. Cât privește amenințarea dumitale că intenționezi să-mi suprimi alimentarea depozitului, trebuie să te fac atent că, procedând astfel, contravii flagrant dispozițiunilor contractului existent între noi, abatere pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
carte de istorie și morală; pentru osteneala de a citi suntem din plin răsplătiți; pentru anumite situații, ea oferă o simbolistică de cea mai perfectă speță. Nu este o carte de citire, dar trebuie citită.” J. W. Goethe 163. „Pe eșafod, Madame Roland ceru cele necesare scrisului, pentru a-și așterne gândurile cu totul deosebite care i-au plutit înaintea ochilor pe ultimul ei drum. Păcat că i s-a refuzat; căci, la sfârșitul vieții, îi vin concentratului spirit idei până
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cu rochie neagră de mătasă. Prezența ei era explicată prin raporturile amicale pe care și ea și Doru le păstrase cu Lina. Vederea ei ar fi înveninat pe gemeni în orice altă zi. Azi însă stau în fața catafalcului ca în fața eșafodului. Se mai întrebau, în dubla lor preocupare, dacă ei" în adevăr, au omorât pe Sia și de vor fi trași la răspundere. Rim. ce-i simțea înapoia lui supărători, știa că nu el a omo-rit-o și gândul acesta îl întuneca
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cititori. Cititorii îl remarcă, într-adevăr, dar îi și aruncă, îngroziți, cartea din mâini. Cum ar putea rămâne indiferenți când descoperă, în aproape fiecare poem, imagini de o mare cruzime, evocând Evul Mediu: „femeia urâtă cu sânii uscați / zace pe eșafodul / din fața porții în așteptarea / celui ce va ridica piatra“; „cu limba scoasă de un cot / îți retez carotida / să simt otrava / ca pe bunavestire“ etc. Cât privește lirismul, el a fost de multă vreme strangulat de autor. Dulcegarii Cartea de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
într-o noapte târzie, Ochii-mi căutau pe străzile pustii Orașul culcat pe-a mea poezie. A întins un braț ce voia să rămâi. Noaptea îmi arunca capcane de zări, Prin ținutul fantomei de stele, El, prin sufletul lunii un eșafod de chemări, El, roua de cer rostogolită-n speranțele mele. El, mi-a inserat drumul ce-aveam de urmat, Mi-a vindecat teama de noapte, Sărăcia din himera cu capul plecat, El, dorul de viață prin nimfa de șoapte. El
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
împletească într-un vîrtej fantastic cuvintele: "mămăligă", "flecăreală", "molîu"... De ce oare i le-o fi spus Ilinca tocmai lui? Nu cumva îl disprețuiește? Și porni încet, cu mîinile la spate și ochii în pămînt, de parcă s-ar fi dus la eșafod. Departe, în fața lui, se puteau vedea alergînd cît puteau de repede Ilinca și Nuțu... Iar norul de la asfințit se făcuse mai mare și mai rotund, aidoma unei pleoape trase pe un ochi ce nu vrea să se mai deschidă. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nici o clipă cu tine. ― Ei haide, haide, Innelda, spuse unul dintre bărbați. Doar n-ai de gînd să dai un asemenea spectacol ieftin. Bagă de seamă ce spui, băiete, se înfurie Împărăteasa, căci altfel ai să-i împărtășești soarta pe eșafod. Bărbații de la masă schimbară între ei priviri cu subînțeles. Unii dintre ei dădură dezaprobator din cap, dar apoi cu toții începură să vorbească între ei, ignorînd-o pe Împărăteasă. Hedrock așteptă. Iată țelul pentru care se străduise, dar acum că-l atinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ierarhică, până în biroul comandanților Mihai Cosmescu și Mihaela Bonațiu, dar și până la Regina-Mamă, Carmen Mihail. Biroul comandanților. Biroul - cât o celulă. În stânga, o mică bibliotecă, cu Submarinele Dox, cu Galan, Popovici-Bayreth, Mihadaș - Pe muntele Eral, Ungheanu - Lecturi și rocade, Aitmatov - Eșafodul, Dumitru Popescu - Pumnul și palma, Pas - Prezențe, Materialism istoric, D. C. Tanăsescu - Ispita speranței, ceva polițiste, ceva călătorii, o vază ce pare curgândă, poate din borcan învelit în miez de pâine trecut prin gură și clei, o casetă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mâinile crispate manuscrisul discursului plin de ștersături. Arătam întocmai ca el, mai ales că și eu aveam aceeași culoare de om care suferă de bilă. Dacă o să încep să mă cred Robespierre? m-am întrebat. Pe cine aș trimite la eșafod? M-am gândit imediat la îmblînzitorii care-mi dădeau, rânjind batjocoritor, monedele înapoi și la mutra pe care ar fi făcut-o dacă le-aș fi replicat: "Dar nu vedeți că pe moneda asta e chipul meu?" După care aș
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
foarfeca demult. Cădea în neorânduială. Individul nu se pieptăna, probabil, decât cu degetele. Atunci mi s-a părut și mai cunoscut, iar noaptea m-am lămurit. Semăna întocmai cu călăul pe care-l văzusem într-o stampă făcîndu-și meseria pe eșafod. Abia am așteptat a doua zi să vină seara. Când i-am auzit pașii târșiți pe trepte, m-am și repezit la ușă. De obicei îl lăsam să bată, să-mi arunce cu pietricele în geamuri, doar-doar va crede că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu cele ale desenului pe care-l studiasem toată noaptea. Nu era nici o îndoială. Semăna foarte bine. Am simțit atunci că mă cuprind amețelile. Ce putea să însemne asta? Ce să caute în orășelul meu un călău care servise pe eșafod la sfârșitul secolului al XVIII-lea? El se uita la mine iscoditor. Avea o căutătură vicleană. Și pentru prima oară îl simțeam stingherit. Mai repede decât în alte zile își bâigui obișnuitul "Mă iertați" și vru să plece. Eu însă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe un ton poruncitor să nu plec nicăieri de-acasă. Mă vedeam de-acum dus la tribunal, învinuit de omor. Culmea e că simțeam teama ca o dungă rece pe gât, parcă mă aștepta ghilotina. Probabil, pentru că citisem atâta despre eșafod... Toată ziua n-am ieșit din casă. Spre seară, am văzut doi îmblînzitori trecând pe stradă și cercetând îndelung fereastra unde mă aflam. Unul i-a șoptit celuilalt ceva la ureche. M-am hotărât, uitând vechea mea aversiune față de ideea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu ținea loc de dovadă... Și, la drept vorbind, nici atunci când studiasem tot ce găsisem despre ghilotină, la mijloc nu fusese atât o problemă de istorie, cât o problemă de caracter: atracția paralizantă pe care o exercita asupra mea teama. Eșafodul mă fascina și mă îngrozea în același timp. De câte ori citeam despre execuții, parcă stam și eu lângă treptele eșafodului și așteptam să-mi aud numele. Istoria dispărea și rămâneam între semne. Ca atunci când am mers de-a lungul liniei ferate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu fusese atât o problemă de istorie, cât o problemă de caracter: atracția paralizantă pe care o exercita asupra mea teama. Eșafodul mă fascina și mă îngrozea în același timp. De câte ori citeam despre execuții, parcă stam și eu lângă treptele eșafodului și așteptam să-mi aud numele. Istoria dispărea și rămâneam între semne. Ca atunci când am mers de-a lungul liniei ferate, după ce-am coborât din mărfarul care m-a lăsat în plină noapte pe un câmp împădurit. De o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de documente și stampe; stările contradictorii prin care trecusem atunci; ba găsindu-i justificări Incoruptibilului (credea ca un fanatic în virtutea lui, îmi ziceam; cu excepția prietenilor, toți ceilalți erau pentru el scelerați și pungași; și apoi a plătit el însuși pe eșafod prețul pe care l-a impus altora), ba închipuindu-mi înfiorat cum se rostogoleau capetele, inclusiv cel al lui Robespierre, în coșul călăului. Desigur, rememorarea nopților în care mă așteptasem să aud din întuneric strigătul "a la guillotine, a la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai mare era primejdia să mă pomenesc ascultând vântul ca îmblînzitorii. De aceea mi-am asumat riscul de a răscoli prin spuza unei nebunii vechi, redeschizând procesul ghilotinei și privind frica în ochi. Căci, pentru mine, a mă gândi la eșafod și la capete retezate însemna să privesc frica în ochi. Cândva, avusesem o vorbă. "Nu te purifici de frică decât lăsînd-o să-ți pârlească mîinile", spuneam. Dar niciodată această formulă n-a fost decât o deviză de fanfaron. Făceam caz
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
om. Nu poate judeca în numele unor principii uscate, în afara experienței și problemelor sale. Și cred că e de datoria mea să mărturisesc ce mă frământă. Nopți întregi, în care am studiat acest dosar, m-am gândit cu spaimă la scândura eșafodului și la faptul că niciodată n-am știut să iau hotărâri. Aici a fost mereu punctul meu vulnerabil. Am ezitat să ajung la o concluzie și s-o urmez. Iar astăzi înțeleg că excesele în istorie au fost totdeauna încurajate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
astăzi înțeleg că excesele în istorie au fost totdeauna încurajate de oameni ca mine. Așa cum înțeleg, onorată curte, de ce oamenii ca mine, oricâte justificări și-au găsit singuri, au fost totdeauna vinovați de impasul lor. O victimă nu poate evita eșafodul, nu depinde de ea acest lucru. Dar ea poate evita să fie complice cu cel care a trimis-o la eșafod. Ea nu poate evita moartea. Dar poate evita indecența de a da dreptate morții. Mă întreb cu inima plină
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mine, oricâte justificări și-au găsit singuri, au fost totdeauna vinovați de impasul lor. O victimă nu poate evita eșafodul, nu depinde de ea acest lucru. Dar ea poate evita să fie complice cu cel care a trimis-o la eșafod. Ea nu poate evita moartea. Dar poate evita indecența de a da dreptate morții. Mă întreb cu inima plină de o imensă nedumerire: cum a fost posibil să fie ridicat steagul fraternității deasupra ghilotinei? Și nu mă pot opri să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a da dreptate morții. Mă întreb cu inima plină de o imensă nedumerire: cum a fost posibil să fie ridicat steagul fraternității deasupra ghilotinei? Și nu mă pot opri să adaug: dar cei care au stat în acest timp lângă eșafod și au privit totul, ce-au făcut? Dumneavoastră chiar, domnilor judecători, unde ați fost? Nu erați, ca și mine, printre cei care așteptau în fața ghilotinei, cu capul în pământ, dezgustați de atâta sînge?... O, să nu-mi răspundeți că noi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fost întrebat ce a făcut în tot acest timp a răspuns zîmbind: "Am trăit". Și ca el au fost alții, atunci și mereu, atâția alții cărora eu și dumneavoastră le semănăm, domnilor judecători. Așadar, amintiți-vă. Eram împreună și priveam eșafodul. Unora ne era, e drept, silă de execuții, dar ne consolam cu ideea că au ne aflam noi acolo lângă călău. Noi eram jos și gâtul nostru rămânea neatins de cuțit. Capul nostru rămânea la locul lui și asta ni
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și asta ni se părea de ajuns. Ne consolam că nu noi eram victima și nu noi eram călăul. Nu noi am semnat sentința de condamnare la moarte, nu noi l-am împins pe cel condamnat din căruță pe treptele eșafodului, nu noi am râs când călăul i-a poruncit să-și descheie cămașa și i-a examinat gâtul... Nu, noi "am trăit". Ne-am cutremurat în tăcere și ne gândeam că, într-o zi, cineva va trebui să plătească pentru
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Nu se poate, ne spuneam, ca atâta sânge să curgă fără să fie răscumpărat. Și, într-adevăr, așa este. Nu se poate, n-ar fi drept să nu se tragă nici o concluzie din atâta sânge care a înroșit mereu podeaua eșafodului. Numai că ar fi prea simplu să arătăm doar spre cei care au hotărât moartea. Ei au putut hotărî moartea pentru că noi i-am lăsat să hotărască. Și atunci n-ar trebui oare, domnilor judecători, să treceți și dumneavoastră și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
hotărască moartea... Dar cineva trebuie să judece, veți obiecta. Așa e, cineva trebuie să judece. Și am ajuns astfel la ce vroiam să amintesc tribunalului: dacă judecăm, n-avem voie s-o facem la fel ca atunci când stana înghesuiți lângă eșafod și priveam în tăcere, nemișcați; trebuie să ne separăm și de nedreptăți și de consolările noastre. Mă veți înțelege acum de ce nu voi pleda, de fapt, împotriva lui Robespierre. Voi pleda împotriva eșafodului folosit ca metodă și împotriva fricii. Ar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la fel ca atunci când stana înghesuiți lângă eșafod și priveam în tăcere, nemișcați; trebuie să ne separăm și de nedreptăți și de consolările noastre. Mă veți înțelege acum de ce nu voi pleda, de fapt, împotriva lui Robespierre. Voi pleda împotriva eșafodului folosit ca metodă și împotriva fricii. Ar fi greu de precizat, poate, după atâta vreme unde începe și unde sfârșește vina lui Robespierre ca om și cât cântărește ea în comparație cu meritele lui. La urma urmei, ideile pe care le invoca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]