5,416 matches
-
său, încă se ruga la fel ca în copilărie, iar singura rugăciune pe care o cunoștea era: "Înger al lui Dumnezeu, fă-mă bun, ca la tine în cer să ajung și eu". Dintr-un punct de vedere general, Biblia ebraică, Noul Testament și Coranul sunt caracterizate fără îndoială de înțelegerea lui Dumnezeu ca Dumnezeu personal, înțeles personal. În Occident totuși, tradiția mistică indiană a avut acces mult prea devreme în Grecia prin Asia Mică. Elemente mistice singulare se regăsesc la Sfântul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de vină, făcându-ne rugăciunea dificilă și luându-ne uneori bucuria de a ne ruga, tocmai pentru că aceste niveluri maxime nu pot fi atinse. Astfel, pentru mine a fost o mare eliberare interioară când am conștientizat meditând că nici Biblia ebraică, nici Noul Testament nu cunosc o metodă sistematică și o tehnică psihologică de rugăciune: nici un nivel de rugăciune ce trebuie depășit, nici o reflecție psihologică asupra rugăciunii, absența oricărui gen de analiză, tehnică respiratorie sau eforturi intelectuale de asceză pentru atingerea anumitor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu ușurință transferate Tatălui și Domnului care este în ceruri și viceversa, aici pe pământ se folosește autoritatea Tatălui ceresc pentru a o întări pe cea a bărbatului asupra femeii și a copiilor. Este suficient să amintim că în Biblia ebraică Dumnezeu își arată latura feminină, compasiunea și misericordia maternă? Nu, trebuie luat în serios și în liturghie că numele de "Tată" și "Domn" folosite pentru Dumnezeu nu semnifică faptul că el este un bărbat. Sunt însă simboluri și cifre ale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
terorismului religios, iar hindusimul, budismul au fost pacifiste încă de la început. Totuși, orice religie ar trebui să controleze propriile surse și să ia act de faptul că episoadele de violență sunt cuprinse nu doar în Coran, ci și în Biblia ebraică, că nu pot fi sub nici o formă folosite pentru justificarea acțiunilor violente și a războaielor prezentului. Însă Noul Testament? Evanghelia după Ioan, redactată mai târziu decât celelalte, conține afirmații cristologice constant citate de fundamentaliști și care, înțelese în sens exclusiv, ar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un alt atribut divin, esențial pentru "spiritualitatea" mea, și mă refer tocmai la "spiritualitate". Dumnezeu ca Spirit "Atotputernic" (din lat. omnipotens, "cel care poate tot"; în gr. pantokrátor, "stăpânul tuturor") nu este cuvântul meu preferat. În traducerea greacă a Bibliei ebraice, acest termen este folosit pentru sabaoth (domnul oștirilor) în Noul Testament, în schimb cu excepția Apocalipsei (la Sfântul Pavel) termenul este în mod vădit evitat. Acest predicat al lui Dumnezeu asumă o importanță deosebită începând de la teologia Părinților Bisericii și a scolasticii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
furtuna... Toate limbile au o expresie pentru exprimarea acestui concept, dar genul diferit al fiecăreia dintre ele arată că spiritul nu se poate defini atât de ușor: spiritus în latină este la masculin ca și Geist în germană, ruah în ebraică este la feminin, iar în greacă este doar neutrul pneuma. Spiritul este deci ceva mult diferit de o simplă persoană de sex masculin. Ruah, conform începutului relatării creației în cartea Genezei, este acea "respirație de viață", "suflu", sau "briză" a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
am depășit, pe parcursul urcării noastre spirituale, zidul abrupt ce ne conduce spre transcendent, constatăm că există mai multe căi pentru a ajunge în vârf. Multitudinea popoarelor și a culturilor apare în mod clar încă de la începutul primei cărți a Bibliei ebraice. După relatarea potopului, descendența fiilor lui Noe este enumerată "după generațiile lor, în popoarele lor" (Gen., 10, 11). În Noul Testament relatarea Rusaliilor din Faptele Apostolilor (cap. 2) dă un răspuns confuziei limbilor: sunt enumerate diferite popoare și limbile lor, printre
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
perfecționatorul lumii și istoriei. Asemenea evreilor, noi, creștinii, în timpul serviciului liturgic folosim multe elemente (Psalmi), realizăm multe lucruri fundamentale (rugăciuni, lecturi) și avem momente cu un conținut religios ce derivă din iudaism. Asemenea evreilor, noi creștinii acceptăm Sfintele Scripturi, Biblia ebraică, Tanàkh, parte a Vechiului Testament, care constituie documentul credinței comune, dar și al numeroaselor valori și structuri ale gândirii comune. Asemenea evreilor, noi creștinii respectăm etica dreptății, sincerității și disponibilității, pe baza iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui... În anul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
obiect de dispreț, care nu respectă legea, vameșii, "păcătoși" și "păcătoase". În consecință, mesajul lui Isus și comportamentul său constituie o provocare fără precedent pentru sistemul religios și social, dar și pentru reprezentanții săi, ierarhia. El pune la îndoială modelul ebraic tradițional. Acțiunea sa de protest împotriva comerțului în templu și a beneficiarilor săi reprezentase provocarea decisivă, care în cele din urmă a condus la arestarea și condamnarea sa ca eretic, fals profet și blasfemiator. Isus nu era nimic din toate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
trei sute de milioane de musulmani adepți ai profetului Mahomed. Ca musulman, aș crede asemeni evreilor și creștinilor în Dumnezeul unic al lui Avraam, cel bun și iertător care creează, păstrează și conduce la desăvârșire toți oamenii. Dar, în timp ce pentru modelul ebraic punctul central este Israel (poporul lui Dumnezeu), iar pentru creștini Isus Cristos (Mesia și Fiu al lui Dumnezeu), pentru mine ca și musulman sprijinul ar fi Coranul, adică acele Cuvânt și Carte a lui Dumnezeu. Nu aș avea dificultăți în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
el. Această înălțare, ca musulman, aș putea să o afirm cu putere. M-aș putea identifica destul de ușor cu interpretarea iudeo-cristiană a lui Cristos, cea pe care foarte probabil a cunoscut-o și Mahomed. Să presupunem că creștinătatea de origine ebraică, de la care derivă creștinismul, ar fi fost reprezentată la Conciliul din Nicea din secolul IV, când fusese stabilită profesiunea de credință: cu siguranță nici iudeo-creștinii nu ar fi acceptat unele formule elenistice, cum prin urmare avea să facă și Mahomed
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din Germania și care și-a pierdut mama la Auschwitz susține că Dumnezeu a tăcut și nu a intervenit nu pentru că nu a vrut, ci deoarece nu a putut să o facă. În acest fel, se încadrează în tradiția misticii ebraice, a Kabalei, ce vedea în creație o lucrare a lui Dumnezeu, o "contracție" (în ebraică zimzum) și "retragere" voluntară înapoi, o autolimitare a lui Dumnezeu. Este acesta un răspuns mulțumitor pentru evrei, pentru creștini? Cu tot respectul pentru Hans Jonas
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și nu a intervenit nu pentru că nu a vrut, ci deoarece nu a putut să o facă. În acest fel, se încadrează în tradiția misticii ebraice, a Kabalei, ce vedea în creație o lucrare a lui Dumnezeu, o "contracție" (în ebraică zimzum) și "retragere" voluntară înapoi, o autolimitare a lui Dumnezeu. Este acesta un răspuns mulțumitor pentru evrei, pentru creștini? Cu tot respectul pentru Hans Jonas, căruia îi datorăm importanta operă Principiul responsabilității, observ că mi s-au confirmat dubiile pe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sens foarte speculativ, plecând de la istoria suferinței divine ce se consumă în dialectica dintre Dumnezeu și Dumnezeu, sau chiar Dumnezeu împotriva lui Dumnezeu, în interiorul Sfintei Treimi (a Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt). Toate acestea, desigur, fără nici o referință la Biblia ebraică sau la Noul Testament. Unui cititor atent al Bibliei îi va fi greu să înțeleagă speculațiile al căror obiect este un Dumnezeu decăzut. Karl Barth mi-a spus odată: "De ce ar trebui să mă simt mai bine eu dacă și Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
atunci și păcatele omului (de exemplu crimele naziștilor) ar trebui, într-un anumit fel, să devină păcatele lui Dumnezeu. Un "Dumnezeu crucificat" deci? Nu pot fi de acord cu această teză a teologilor creștini. Prefer să urmez Noul Testament și Biblia ebraică, nu speculațiile gnostico-cabalistice. Pe crucea lui Isus Cristos nu a fost crucificat direct Dumnezeu: nu Dumnezeu, ho théos, care în Noul Testament este totdeauna Tatăl, Deus pater omnipotens. Altfel cum ar fi putut Isus Cristos, abandonat de Tatăl pe cruce, să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cel mai fericit caz propriile proiecții sau propria construcție teologică. Ajunși în acest punct extrem, la această întrebare foarte dificilă, mi se pare mult mai potrivită o teologie a tăcerii. Dacă l-aș cunoaște aș fi El", spune un proverb ebraic. Iar unii teologi evrei, care în fața suferinței imense a Holocaustului preferă să renunțe la a-l justifica pe Dumnezeu, citează doar fraza lapidară ce urmează relatării morții celor doi fii ai lui Aron, uciși de focul divin: "Aron tăcea" (Lev
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
iubirea pentru ceilalți oameni într-o unitate indisolubilă. Iubirea pentru oameni devine criteriul devoțiunii și al comportamentului plăcut Domnului. Isus rezumă toate poruncile în acest dublu precept al iubirii față de Dumnezeu și oameni, ce avea o poziție centrală în Biblia ebraică. Prin asta nu înțelege acel "Îmbrățișați-vă, mulțimi! Acest sărut să ajungă în lumea întreagă" din Odă bucuriei de Schiller și Beethoven, ci mai curând iubirea pentru "aproapele". Iar ca indice de măsurare a acestei iubirii îl stabilește pe cel
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în apele Eufratului într-un coș uns cu smoală, de unde a fost apoi pescuit și adoptat de un țăran; nu putem să nu remarcăm similitudinea dintre soarta lui Sargon I și cea a lui Moise, despre care aflăm din scriptura ebraică faptul că, a fost abandonat de propria-i mamă în apele Nilului, înspăimântată că fiul său ar putut fi ucis ca urmare a politicii demografice din acele timpuri. Moise a fost scos din apele fluviului și crescut de fiica faraonului
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
creștin, o discuție în contradictori cu un adept al cultului baptist și mi-a cam închis gura cu argumentele lui fără cusur!... De la celălalt capăt al net-ului, Arm începu să-l lămurească: Sfântul Ioan, al cărui nume însemna, în ebraică, „mila lui Dumnezeu” ( I-auzi! se miră Bart în sinea sa, fata asta chiar este doldora de știință ebraică), cel din urmă dintre prooroci și Înaintemergătorul, botezându-l pe Iisus în apa Iordanului descoperise, cu harul primit de la ceruri, că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lui fără cusur!... De la celălalt capăt al net-ului, Arm începu să-l lămurească: Sfântul Ioan, al cărui nume însemna, în ebraică, „mila lui Dumnezeu” ( I-auzi! se miră Bart în sinea sa, fata asta chiar este doldora de știință ebraică), cel din urmă dintre prooroci și Înaintemergătorul, botezându-l pe Iisus în apa Iordanului descoperise, cu harul primit de la ceruri, că cel botezat de dânsul era cu adevărat Mesia, cel așteptat de toată lumea, să vină și să o mântuie: „Eu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
construite pe baza unor asemănări de formă sau sens. Se pare că multă lume e convinsă că termenul ghenă provine din gheenă, ipostază a infernului prezentă în textele bisericești, dar și în blesteme și imprecații ("focul gheenei"); cuvântul provine din ebraică (Gehenna, Gehinnam, Gehinnom), a trecut în greaca textelor creștine (în primul rând din Noul Testament), intrând în română prin intermediar slav. DOOM recomandă scrierea sa cu inițială minusculă (ca și în cazul cuvintelor iad și rai). Atestări ale falsei explicații se
La ghenă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6889_a_8214]
-
a fost jgnită de bărbați ultra-ortodocși care considerau că este îmbrăcată indecent. "Mi-e teamă că aș putea fi rănită", a declarat Na'ama, care a explicat că ultra-ortodocșii ar vrea ca ea să se îmbrace ca o Haredi - termenul ebraic pentru evreii cu haine negre, care îl respectă pe Dumnezeu. Na'ama se teme cel mai tare de drumul de la școală spre casă, care nu are mai mult de 300 de metri, și spune că viața în Beit Shemesh este
Fanaticii religioși din Israel, un pericol pentru copii. Vezi povestea fetiței căreia îi este frică să meargă la școală () [Corola-journal/Journalistic/67642_a_68967]
-
care nu are mai mult de 300 de metri, și spune că viața în Beit Shemesh este înspăimântătoare. Mama fetiței, Hadassa, o imigrantă americană care se îmbracă cu fustă și poartă eșarfă pe cap în semn de respect față de tradiția ebraică, a declarat că ea și fetița ei au fost scuipate, numite prostituate și bastarde și sfătuite să plece. Dacă aceste lucruri se întâmplă acum, iar autoritățile nu fac nimic, ce se va întâmpla peste câțiva ani? Acesta este un grup
Fanaticii religioși din Israel, un pericol pentru copii. Vezi povestea fetiței căreia îi este frică să meargă la școală () [Corola-journal/Journalistic/67642_a_68967]
-
degenerare în erezie a conotațiilor biblice și dogmatice. În schimb, reputatul lingvist, George Pruteanu, spune că ambele forme sunt corecte. "Termenul de "Paști", are în limba română numai formă de plural pentru exprimarea corectă a multiplelor lui sensuri, din limba ebraica biblică: Chag ha’Ppesách= Sărbătoarea trecerii, sau "Ppesachim" = "a trecerilor" ( de la pesách = trecere)(cf. O. Densusianu, Istoria limbii române, I, 1964, p.173; și tot așa: Dicționarul limbii române moderne, Editura Academiei R.P.R., 1958, p. 589 și toate edițiile ulterioare
“Paşte” sau “Paşti”. Vezi care este forma corectă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79532_a_80857]
-
egipteană, iar în limba română ar fi ajuns prin filiera bizantino-latina, cu forma "Paschae"). În aramaica, dialectul postexilic ( vorbit și de Iisus ), există termenul peschá, care definea sărbătoarea iudaica târzie a Paștilor, cu ceremonialul ei calendaristic. În vocabularul creștin, termenul ebraic "Paști" a fost preluat fără nici o dificultate, pentru că Patimile și Învierea Domnului, ca evenimente prăznuite în cea mai deplină comuniune ecclesiala, au coincis cu Pastile evreiești. Altă legătură între ele, în mod sigur nu există (cf. Corinteni 5, 7-8), decat
“Paşte” sau “Paşti”. Vezi care este forma corectă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79532_a_80857]