602 matches
-
observat roiul globular M30. În consecință, cel puțin pentru observatorii aflați în România, Maratonul Messier se reduce la 109 obiecte. Un "Maraton Messier" incomplet poate fi efectuat și în alte perioade ale anului. În special, există o scurtă "fereastră" din jurul echinocțiului de toamnă, când cele mai multe obiecte Messier pot fi văzute. În mod obișnuit, Maratoanele Messier sunt organizate de cluburi astronomice locale sau de societăți astronomice, cel puțin o dată, în fiecare an. Cluburile / societățile organizatoare eliberează certificate de participare sau pentru reușirea
Maratonul Messier () [Corola-website/Science/329873_a_331202]
-
livezile și grădinile, se scot stupii de la iernat și se "retează" fagurii de miere utilizați ca leac în medicina populară etc. Martie începe cu aceeași zi a săptămânii ca și Februarie cu excepția anilor bisecți și ca Noiembrie în fiecare an. Echinocțiul de primăvară în emisfera nordică, respectiv echinocțiul de toamnă în emisfera sudică, (data când ziua este egală cu noaptea), este o dată care variază de la 19 martie la 21 martie (UTC).
Martie () [Corola-website/Science/296718_a_298047]
-
iernat și se "retează" fagurii de miere utilizați ca leac în medicina populară etc. Martie începe cu aceeași zi a săptămânii ca și Februarie cu excepția anilor bisecți și ca Noiembrie în fiecare an. Echinocțiul de primăvară în emisfera nordică, respectiv echinocțiul de toamnă în emisfera sudică, (data când ziua este egală cu noaptea), este o dată care variază de la 19 martie la 21 martie (UTC).
Martie () [Corola-website/Science/296718_a_298047]
-
automobile și de autocare? Turiștii vor avea, oare, credința vechilor pelerini să parcurgă, pe jos, ultimii 300 de metri? Mareele, în zona Muntelui Saint-Michel, sunt deosebit de spectaculoase, printre cele mai puternice din Europa, având amplitudinea de până la 15 metri. La echinocții, în timpul refluxului, marea se retrage până la cincisprezece, chiar optsprezece kilometri, iar fluxul este printre cele mai înalte din lume. La reflux, în ciuda avertismentelor, unii oameni se aventurează pe nisipul rămas ud, se îndepărtează de țărm pentru a pescui, în micile
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
luni și apoi dispare continuu timp de șase luni. Singurul loc la fel este Polul Nord, unde se află gheață, în mijlocul Oceanului Arctic.) În timpul celor șase luni de "zi", unghiul de elevație al Soarelui deasupra orizontului variază continuu. Soarele răsare la echinocțiul de primăvară (toamna la noi), atinge unghiul maxim deasupra orizontului la solstițiul de vară în emisfera sudică, în jur de 20 decembrie, și apune la echinocțiul de toamnă (primăvara la noi). În timpul celor șase luni de "noapte", vremea devine extrem de
Stația Amundsen-Scott () [Corola-website/Science/321559_a_322888]
-
de "zi", unghiul de elevație al Soarelui deasupra orizontului variază continuu. Soarele răsare la echinocțiul de primăvară (toamna la noi), atinge unghiul maxim deasupra orizontului la solstițiul de vară în emisfera sudică, în jur de 20 decembrie, și apune la echinocțiul de toamnă (primăvara la noi). În timpul celor șase luni de "noapte", vremea devine extrem de rece la Polul Sud, cu temperaturi ale aerului, uneori, scăzând sub -73 ° C. Acesta este, de asemenea, momentul din an când viscolul, uneori cu vânturi puternice
Stația Amundsen-Scott () [Corola-website/Science/321559_a_322888]
-
multe zboruri pe zi a avioanelor Hercules LC-130 de la McMurdo la stația de alimentare. Misiunile de aprovizionare sunt denumite colectiv Operațiunea "Deep Freeze". Polul Sud vede răsăritul și apusul soarelui doar o dată pe an, din punct de vedere tehnic la echinocțiul din septembrie și echinocțiul din martie, respectiv, dar refracția atmosferică face ca soarele să stea deasupra orizontului pentru aproximativ patru zile mai mult la fiecare echinocțiu. Locul nu are timp solar, nu există niciun maxim de zi sau înălțime minimă
Stația Amundsen-Scott () [Corola-website/Science/321559_a_322888]
-
a avioanelor Hercules LC-130 de la McMurdo la stația de alimentare. Misiunile de aprovizionare sunt denumite colectiv Operațiunea "Deep Freeze". Polul Sud vede răsăritul și apusul soarelui doar o dată pe an, din punct de vedere tehnic la echinocțiul din septembrie și echinocțiul din martie, respectiv, dar refracția atmosferică face ca soarele să stea deasupra orizontului pentru aproximativ patru zile mai mult la fiecare echinocțiu. Locul nu are timp solar, nu există niciun maxim de zi sau înălțime minimă solară deasupra orizontului. Stația
Stația Amundsen-Scott () [Corola-website/Science/321559_a_322888]
-
răsăritul și apusul soarelui doar o dată pe an, din punct de vedere tehnic la echinocțiul din septembrie și echinocțiul din martie, respectiv, dar refracția atmosferică face ca soarele să stea deasupra orizontului pentru aproximativ patru zile mai mult la fiecare echinocțiu. Locul nu are timp solar, nu există niciun maxim de zi sau înălțime minimă solară deasupra orizontului. Stația se folosește de fusul orar din Noua Zeelandă (UTC+12, UTC+13 în timpul orei de vară).
Stația Amundsen-Scott () [Corola-website/Science/321559_a_322888]
-
care cântărește 36 de tone. Chiar lângă el se află trepte mici acoperite cu lespezi de granit, gravate cu marcaje pentru ore și jumătăți de oră, precum și cu un marcaj pentru fiecare lună și alte patru marcaje pentru solstiții și echinocții. Din punct de vedere astronomic, duna Parnidis este un loc ideal și unic în Lituania pentru acest ceas solar. Există probleme de mediu legate de cordonul litoral al Curlandei, adesea promovat ca refugiu al naturii curate. Din cauza importanței turismului și
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
de zile în anii normali și de 366 de zile în anii bisecți, ceea ce dă o medie de 365,2425 zile. Această valoare este foarte apropiată de durata anului islamic, (care se calculează pe baza perioadei de timp dintre două echinocții de primăvară), și anume de 365,2424 zile. Calendarul iulian, spre deosebire de cel gregorian, are o durată de 365,25 zile, iar cel iudaic are o durată de 365,2468 zile. Anul tropic, cu o durată de 365,242187 zile in
An calendaristic () [Corola-website/Science/314503_a_315832]
-
cu lumea de dincolo. Un alt factor important în arhitectură au fost corpurile cerești, unele piramide și alte monumente au fost aliniate cu corpuri cerești, în anumite momente speciale, altele au fost construite pentru a obține efecte de lumină în timpul echinocțiilor sau în alte zile considerate importante în viziunea asupra lumii mesoamericană. Un exemplu în acest sens este piramida "El Castillo" (sau "Piramida lui Kukulcán") de la Chichen Itza, care reflectă lumina prin partea superioară a treptelor în spirală, și care dă
Arhitectura mesoamericană () [Corola-website/Science/328325_a_329654]
-
1388' pe zi, adică aproximativ 1°/zi. Această mișcare de la Vest la Est este desigur contrară mișcării aparente de la Est la Vest a sferei cerești. Ecliptica și ecuatorul ceresc se întretaie în două puncte, vizavi unul de celălalt. Se numesc "echinocții" momentele în care Soarele apare în aceste puncte (adică, din punct de vedere heliocentric, când Pământul se situează pe aceste puncte ale orbitei sale). În acele momente ziua și noaptea durează fiecare aproximativ 12 ore, iar acest lucru este valabil
Ecliptică () [Corola-website/Science/296795_a_298124]
-
orbitei sale). În acele momente ziua și noaptea durează fiecare aproximativ 12 ore, iar acest lucru este valabil pentru orice loc de pe globul pământesc. Una dintre aceste intersecții se numește punct vernal. El corespunde poziției Pământului pe orbita sa la echinocțiul de primăvară și constituie punctul de plecare a măsurărilor unghiulare ale punctelor eclipticii. Cealaltă intersecție este punctul autumnal. Punctul de pe ecliptică care este cel mai la nord de ecuatorul ceresc se numește "solstițiu de vară" în emisfera nordică / emisfera boreală
Ecliptică () [Corola-website/Science/296795_a_298124]
-
de papa Grigore al XIII-lea (al cărui nume l-a primit acest calendar) la 24 februarie 1582. Introducerea "calendarului gregorian" a fost necesară deoarece, în cazul calendarului iulian, anul mediu era ceva mai lung decât anul astronomic, făcând ca echinocțiul de primăvară să se mute ușor înapoi în anul calendaristic. Motivul Bisericii Catolice pentru ajustarea calendarului era acela de a sărbători Paștele la data pe care o credeau ei că a fost stabilită la Primul conciliu de la Niceea în anul
Calendarul gregorian () [Corola-website/Science/297120_a_298449]
-
aceasta nu s-a întâmplat. Biserica Alexandriei sărbătorea Paștele în sâmbăta după sau în a 14-a zi după luna plină care cădea după echinoțiul de primăvară, pe care l-au stabilit pe 21 martie. Însă Biserica Romei considera că echinocțiul cădea pe 25 martie și folosea altă zi a de sărbătorire. Din secolul al X-lea, toate bisericile (cu excepția a câteva de la granița Imperiului Bizantin), au adoptat Paștele alexandrin, care plasa încă echinocțiul pe 21 martie. Deși călugărul britanic Beda
Calendarul gregorian () [Corola-website/Science/297120_a_298449]
-
21 martie. Însă Biserica Romei considera că echinocțiul cădea pe 25 martie și folosea altă zi a de sărbătorire. Din secolul al X-lea, toate bisericile (cu excepția a câteva de la granița Imperiului Bizantin), au adoptat Paștele alexandrin, care plasa încă echinocțiul pe 21 martie. Deși călugărul britanic Beda Venerabilul notase deja schimbarea datei în 725, ea a continuat să se schimbe chiar în secolul al XVI-lea. Mai mult, numărarea fazelor lunii care erau folosite ca să calculeze Paștele erau fixate pe
Calendarul gregorian () [Corola-website/Science/297120_a_298449]
-
Danemarca, Norvegia și zonele protestante ale Germaniei au adoptat noul calendar solar în 1700, datorită influenței astronomului danez Ole Rømer, dar nu au adoptat și schimbările făcute anului lunar. În loc de aceasta, ei au hotărât să calculeze ziua Paștelui folosind momentul echinocțiului și fazele lunii conform "Tabelelor Rudolphine" ale lui Kepler din 1627. Ei au adoptat schimbarea făcută anului lunar doar în 1776. În cazul Suediei, trecerea la calendarul gregorian a fost un proces gradual. S-a început schimbarea în 1700, dar
Calendarul gregorian () [Corola-website/Science/297120_a_298449]
-
mediu de 365,242503 zile medii solare, ceea ce este o aproximație satisfăcătoare (cu o eroare de 1 zi la 3300 ani) a anului tropic de 365,242187 zile, dar mai puțin de o jumătate de zi prin comparație cu anul echinocțiului de primăvară de 365,24235 zile. Amândouă aprecierile sunt mult mai precise decât cea iuliană, care are o eroare de 1 zi la 128 de ani, rezultând din aproximarea anului ca având 365,250003 zile. Pe o perioadă de mai
Calendarul gregorian () [Corola-website/Science/297120_a_298449]
-
mii de ani, calendarul gregorian va rămâne în urma anotimpurilor datorită scăderii vitezei de rotație a Pământului, care face ca durata zilei să crească în timp (vezi și accelerația de maree și secunda în plus), în timp ce anul își păstrează durata constantă. Echinocțiul va apărea mai devreme cu un număr de zile egal cu [anul în viitor/5000]. Această problemă este valabilă pentru oricare versiune de calendar, inclusiv pentru cel gregorian. Această imagine arată rămânerea în urmă a calendarului gregorian față de anotimpuri. Axa
Calendarul gregorian () [Corola-website/Science/297120_a_298449]
-
Roman cu excepția primilor creștini. Învierea lui Iisus Hristos (Paștele) este cea mai mare sărbătoare a mai multor biserici printre care și Biserica Ortodoxă, Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică sau Biserica Reformată. Este sărbătorită în prima duminică de după prima Lună plină de după echinocțiul de primăvară și diferă de la un cult la altul datorită calendarului adoptat de o Biserică sau alta (calendarul gregorian sau calendarul iulian) Conform lui Juan Garcés, curator la British Library, care a studiat Codex Sinaiticus, anumite paragrafe din învierea lui
Învierea Domnului () [Corola-website/Science/312329_a_313658]
-
1400 d.Ch. în latină. Scrierile sale au rămas până în secolul al XVII-lea opera fundamentală a astronomiei europene. De asemenea, Hiparh a inventat scara magnitudinilor (a alcătuit un catalog de 1052 de stele clasate după strălucirea lor), a descoperit precesia echinocțiilor, a dat lunației (intervalul după care se repetă fazale lunii) o valoare medie (prezintă o eroare de mai puțin de o secundă față de valoarea exactă) și a determinat anul sideral și anul solar cu o diferență de numai 50 de
Astronomia în Grecia Antică () [Corola-website/Science/299284_a_300613]
-
cursul anului și cunoscute sub denumirea de sabbaturi. Patru dintre acestea sunt sabbaturi mari și coincid cu vechile date când celții sărbătoreau festivalurile focului. În 1958 coven-ul din Bricket Wood a adoptat sabbaturile mici, cele ce cad de solstiții și echinocții. Numele date acestor sărbători sunt deseori inspirate din păgânismul germanic sau celtic, dar trebuie observat că ele nu sunt reconstituiri ale acestora, ci înclină mai degrabă spre o formă de universalism. Practicile rituale ocazionate de sabbaturi pot prezenta trăsături specifice
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
unui ciclu sezonier extrem. Ambele emisfere, sudică și nordică, se află timp de 42 de ani într-un întuneric total, și timp de alți 42 de ani în lumină solară permanentă. O dată la 42 de ani, când Uranus are un echinocțiu și planul său ecuatorial îl intersectează Pământul, devin posibile ocultații reciproce ale sateliților lui Uranus. Un astfel de eveniment, care a durat aproximativ șase minute a fost observat la 4 mai 2007, când Oberon l-a oculatat pe Umbriel. Oberon
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
are și alte nume: „Cap de primăvară”, „Cap de vară”, „Sânt Ion de primăvară”, „logodnicul pasărilor”, „Dragomiru-Florea” sau „Granguru”. Dragobetele tradițional se sărbătorește pe 24 februarie. Marcel Lutic a observat ca acestea se află „în preajma zilelor Babei Dochia și a echinocțiului de primăvară. Mai ales în sudul României, există o perioadă întreagă, la îngemănarea lunilor februarie cu martie sau, cel mai adesea, în martie care sta sub semnul Dragobetelui”. În majoritatea locurilor, data celebrării este 24 februarie, iar Nicolae Constantinescu a
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]