3,503 matches
-
el foarte mult, o sursă de texte vizionare, un cernoziom fertil al propriei creații, ca sursă de aluzii fie extrem de rafinate, fie, dimpotrivă, unanim delectabile. Ne poate da de gândit și astăzi curajul lui T.S. Eliot de a crede fără echivoc că teama de cultură este nemotivată și de a acționa în consecință. În capodopera sa The Waste Land (Țara pustie sau Tărâmul pustiit), el citează din Dante, din poeții elisabetani ori din mistica Indiei, echivalând, în nota sa, o formulă
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
p. 15). Potențialitatea, virtualitatea sunt suverane. Poezia e, aici și mai departe, declanșatorul unor ficțiuni despre felul de a fi al poeziei. Nu punct terminus al unui discurs. De altfel, Sociu a fost și rămâne greu de întrecut în arta echivocului. Am convingerea că, dincolo de aluzia pregnant culturală, opțiunea pentru titlul acesta e motivată tocmai de posibilitatea secundară a unei lecturi credule. Pentru o mare parte din public, care nu l-a citit pe Schiller, poeziile sunt, toate, naive și sentimentale
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
lozinci. Totodată, ei au afișat pancarte pe care au scris: "Opriți anchetele staliniste!", Copiii mei sunt emigranți, ai lui Băsescu sunt parlamentari și imobiliari", dar și citate din Constituție. Potrivit manifestanților, rezultatele referendumului din data de 29 iulie arată "fără echivoc" faptul că "Traian Băsescu nu mai este și nu poate fi președinte al României". "Ca și cetățeni onești și responsabili, îi rugăm pe membrii Curții Constituționale a României, pe domnul președinte Augustin Zegrean, concitadinul nostru, să manifeste corectitudine în deciziile
Protest spontan anti-Băsescu la Bistrița-Năsăud () [Corola-journal/Journalistic/42807_a_44132]
-
politică. Când survine postum, măsurile juridice sau administrative nu mai reprezintă o motivație. În cazul lui Nae Ionescu ea era menită să demonstreze (sau să confirme) lipsa lui desăvârșită de originalitate și, deci, de valoare filozofică. Marta Petreu conclude fără echivoc: era original doar în viața personală, în prelegerile universitare nu era decât un „plagiator și compilator de filozofi occidentali“. Disproporția dintre prestigiul filozofic de care s-a bucurat și „demonstrata“ lipsă de originalitate implică faptul că Nae Ionescu nu a
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
foarte largi, în condițiile în care tocmai scena ar fi ajutat la crearea unui sentiment de detașare, de vis, ar fi venit în ajutorul celui care vrea "să vadă idei". Să admitem că avem de-a face cu un sentiment echivoc: acela că te afli în teatru fără să existe realitatea scenei, te afli în ironie, farsă, joc, fără să existe realitatea bucuriei. Până la urmă, un poet ca Emil Botta tinde spre echilibru dar repudiază cu strășnicie ținta spre care tinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
practică același simbolism macabru al verbului, același clar-obscur orchestrat într-o perspectivă nelimitată: Au gibet noir, manchot aimable, Dansent, dansent les paladins, Les maigres paladins du diable, Les squelettes de Saladins. "IAD înseamnă TIMP" (Un timp), declară Emil Botta fără echivoc. Sentimentul timpului, a fi în timp, pentru Goliatul Dezolării înseamnă, nu rareori, așteptare: Lore a fost exasperat de o așteptare care nu se mai sfârșea. (Liniștiți și neliniștiți) Așteptarea se materializează, capătă contururi concrete, este ca o temniță: închide nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
află în trecut, în amintire. Amintirea devine oglinda în care poetul, narcisiac, se autocontemplă: Lașitățile mele vor fi transpuse prin oglinzi, motivate amabil și îmi vor fi atribuite intenții pe care niciodată nu le-am știut. Avem aici mărturisită fără echivoc capacitatea de a deforma a oglinzii. Emil Botta este prizonierul propriului său sistem de oglinzi ("Voi fi prizonierul oglinzilor"). Dar mai mult decât atât, el devine una cu oglinda. Este iarăși o devenire circulară, care nu oferă scăpare: Revin iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
totul și cu totul altfel... Râsul tăcut) Ce anume generează falsul adevăr, dacă nu trăirea estetică? Sunt unii care trăiesc "așa și așa", alții care trăiesc "cu totul și cu totul altfel". Antagonismul, atât de radical la prima vedere, este echivoc în realitate. Ce înseamnă "așa și așa" și ce înseamnă "cu totul și cu totul altfel" când nebunia lumii "este aceeași"? Numai cei care trăiesc "așa și așa" au de partea lor nebunia râsului tăcut, deci ei sunt protagoniștii teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
încet, forma culcată în valuri începu să suspine, să-și amintească. Așa cum, din baia de cloroform, cineva bolnav ieșise, înotând greu, la suprafață. Așa cum, în scoicile ce-s numai uscăciune, marea se întoarce uneori. (Hop-la!) Această "întoarcere" este o mișcare echivocă, sensul ei nu e foarte sigur, nu se lasă ușor decelat: spre interior (scoicile trag în sine marea)? Sau în afară (marea cucerește spațiul interior, deja înstrăinat, al scoicilor)? Aceste sensuri nici nu sunt, de fapt, perfect opozabile. Vino, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
merge nici Virgil... nu mai merge nici Vlad... și... A tăcut cîteva clipe privind cu ochi de prizonier străfundurile albastre ale cerului, apoi s-a întors spre mine și mi-a declarat cu o hotărîre în fața căreia nu mai exista echivoc: Și nici eu nu mă mai duc!... Cu cine să mă duc?... Cu Nuțu lui Răstoacă?... Ducă-se naibii și schelete de mamuți, și comori, și tot! Nu mă mai interesează... dacă nu-i așa cum trebuie să fie! A închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
intenția de vânzare trebuie să existe în momentul dobândirii bunului. Ceea ce contează este intenția inițială și nu cea născută spontan, ulterior. Intenția de revânzare trebuie să fie manifestată exterior de cumpărător și deci cunoscută de vânzător, sau să rezulte fără echivoc din împrejurările actului”.5 Curtea Supremă de JustiŃie, SecŃia Comercială prin Decizia nr 576 din 4 februarie 2003 consideră vânzarea întregului fond de comerŃ a unui imobil ca având caracter comercial.6 5 Magdalena Popeanga - referat „Definiție. Caractere juridice. Derogări
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
intenția de vânzare trebuie să existe în momentul dobândirii bunului. Ceea ce contează este intenția inițială și nu cea născută spontan, ulterior. Intenția de revânzare trebuie să fie manifestată exterior de cumpărător și deci cunoscută de vânzător, sau să rezulte fără echivoc din împrejurările actului”.5 Curtea Supremă de JustiŃie, SecŃia Comercială prin Decizia nr 576 din 4 februarie 2003 consideră vânzarea întregului fond de comerŃ a unui imobil ca având caracter comercial.6 5 Magdalena Popeanga - referat „Definiție. Caractere juridice. Derogări
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
După ce că e serios, mai pune și condiții! Ce condiție? Pe vremea mea numai eu puneam condiții. GETA: Lasă-l, mamă, să spună ce condiții. BUNICA (îngrijorată brusc): Ce condiții? Să nu-mi spui că-i cere să... (face un gest echivoc) Că știu eu ce vor bărbații în ziua de azi, că citesc și eu ziarele! EDUARD (răutăcios): Ba te uiți și la televizor. BUNICA: Și ce? Mă informez. EDUARD: Vineri noaptea? BUNICA (ca să se scuze): Persoanele în vîrstă adorm mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.” În consecință, tentativa este pedepsită doar în cazul infracțiunilor la care se face referire expresă cu privire la acest aspect juridic. Sunt anumite infracțiuni la care, în cuprinsul unui alineat distinct se precizează, fără echivoc, sub diferite formulări, faptul că “Tentativa se pedepsește”, “Tentativa faptelor prevăzute în alin... se pedepsește” sau “Tentativa la infracțiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepsește”. Cum stau lucrurile din perspectiva legii lui Dumnezeu? În cuprinsul Decalogului nu se face vorbire
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
nimic de-a face cu iubirea față de Dumnezeu. Un alt păcat împotriva poruncii I este acela prin care se fac tot felul de descântece, vrăjitorii sau prin care sunt chemate spiritele celor morți (spiritismul). În Sfânta Scriptură este precizată, fără echivoc, pedeapsa pe care o suportă cei care practică lucruri de felul acesta: “Bărbatul sau femeia, de vor chema morți sau de vor vrăji, să moară neapărat: cu pietre să fie uciși, că sângele lor este asupra lor.” (Levitic 20, 27
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
față, am arătat că în forme anterioare ale Codului penal românesc erau reglementate ca infracțiuni și alte fapte care, din rațiuni de interese individuale sau de grup, au fost eliminate din actualul Cod penal, deși faptele în discuție constituie, fără echivoc, fapte imorale în concordanță cu principiile moralei creștine la care ar trebuie să se raporteze întreaga societate românească și absolut toți indivizii ce o alcătuiesc. Din nefericire, eliminarea din Codul penal actual a unor infracțiuni cum sunt: insulta, calomnia, denunțarea
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
ca însăși ideea de principiu să fie o pistă falsă în cazul sensului; ea presupune a căuta continuu temeiul când de fapt întemeierea este una complexă, ireductibilă la un element sau la câteva, fiind prinsă într-o plasă de determinări. Echivocul de care este capabil limbajul nostru constituie unul din sensurile libertății. Obsesia ființei, manifestată de filosofie, ar putea să nu fie decât o determinare a limbajului nostru. În această variantă, căutarea principiilor a tot ceea ce este reprezintă de fapt o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de femeie în "Masă în fața ferestrei", ele par gata să părăsească cadrul tabloului... Dintre pictorii secolului al XX-lea, Pierre Bonnard este, alături de Dali, cel mai apropiat de arta cinematografică. Tablourile din expoziția de la Metropolitan sunt mai totdeauna pline de echivoc și această ambiguitate voită este una dintre cele mai fermecătoare caracteristici ale artei sale. În "Interior alb" (1932) descoperi repede o ușă, un radiator, o masă și un scaun. În spatele mesei este un personaj feminin, cu o pisică, pe care
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
dureriiť Ťatrocele înger cu aripile amputate zboară zboară zboarăť Ťzboară apoi te deturnează din moartea axiomă și te înfige în moartea demonstrabilăť" (înghițituri mici de beatitudine cînd dai click pe femeia hipnotică). Însă fragmentarismul rămîne suveran, sub semnul unui absolut echivoc, "ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat nici moartea nici penumbra". (va urma)
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
dezbatere" publică despre cartea lui Octavian Paler, în cursul căreia cititori "indignați" au demascat caracterul "nociv" și "dușmănos" al romanului. Fusese de fapt un proces, iar finalitatea procedeului nu era literară, ci politică. Obiectivul său nedeclarat, însă lipsit de orice echivoc, era scoaterea autorului din viața publică. Totul era o mascaradă, toată lumea știa că este o mascaradă și toată lumea se prefăcea că nu știe că este o mascaradă . Era o punere în scenă cu figuranți (indignații cititori nu cunoșteau cartea, ei
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
entre-deux. În vocabularul său analitic, aria ei de semnificație acoperă ideea unei situări (fizice, dar și metafizice, conceptuale, dar și existențiale) într-o zonă a indeterminării fertile, a ambivalenței care reunește proximitatea și distanța, legătura și ruptura, definitivul și provizoriul, echivocul și claritatea. Deschizînd ultima sa carte, intitulată Scena supravegheată - apărută, în această toamnă, aproape concomitent, în traducere română și maghiară - găsim aceeași formulă, chiar la început, într-un pasaj autoscopic. Aici, pentru prima oară, Banu pare să o investească cu
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
în interiorul realității ficționale, cu scopul exercitării supravegherii, sub ochiul avizat și "suprainformat" al spectatorului. Acesta se transformă într-un martor cu totul special, martor al supravegherii în desfășurare, fapt ce îi îmbogățește percepția și trăirile, chiar dacă într-un mod oarecum echivoc: el resimte deopotrivă atracție și oroare față de acest procedeu, fiind observator lucid și implicat ("spectator brechtian", îl numește Banu), dar încercînd, totodată, și o senzație de plăcere deloc inocentă, ba chiar "perversă și suspectă", care îl face să sucombe efectelor
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
un straniu liant al acestor existențe, o pia fraus pentru securistul reconvertit, așa cum adevărul poartă uneori marca (con)damnării. Minunată este scena întîlnirii neprogramate, într-un bar, dintre Wiesler în rolul publicului și actriță. Dialogul lor plin de un straniu echivoc dă posibilitatea agentului de a o convinge să renunțe la minciună, la relația cu ministrul. Publicul, alias agent XX/7, îi confirmă opțiunea morală, renunțarea la un compromis înjositor. Arta și adevărul sunt inextricabil legate, asta este opțiunea publicului, cel
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
antedatare a unui text, prezentată ca o evidență ignobilă ("truc ieftin"), cu o punere în scenă puternic emotivă ("rămânem stupefiați"), nu poate fi în nici un caz dovedită. Se face aici o confuzie între două sisteme de datare distincte, lipsite de echivoc pentru profesioniști. Indicația "august 1989" arată foarte clar că textul la sfîrșitul căruia se află nu a fost publicat: e o tipică marcare a momentului scrierii, pe care orice cititor avizat o percepe ca atare, în contrast cu datarea unui text apărut
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
Pentru a preîntâmpina astfel de interpretări superficiale în viitor, prozatorul își propune ca la următoarele sale volume de povestiri să anexeze și câte un ghid de întrebuințare în care să explice toate subtilitățile narative, astfel încât lectura să fie una fără echivoc, indiferent de pregătirea și atenția cititorului/comentatorului. Lipsa de emfază stilistică, pariul pus pe tonurile minore, miza pe universul mic și pe insignifiant conferă specificitatea scrisului lui Mircea Horia Simionescu. Autorul este primul care atrage atenția asupra acestui aspect printr-
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]