916 matches
-
specifice populației românești și germane din zonă. Condițiile moderne oferite de muzeu îl fac un loc predilect de organizare a unor expoziții diverse, lansări de carte, simpozioane etc. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea este monument în stil eclectic.
Muzeul de Arheologie și Artă Religioasă „Gheorghe Petre” () [Corola-website/Science/331381_a_332710]
-
de mijloc a compozitorilor fără pretenții, cuminți, cum s-ar spune, ce nu vor să fie deranjați, dar nici nu doresc să supere pe cineva. Cum altfel aș putea aprecia Trio-ul său (compus în 1990-91) decât ca o lucrare eclectică, pornind de la o substanță sonoră aflată în siajul lui Bartok și de la un suflu componistic dator-vândut lui Sostakovici . La fel de necritic și de convenabil a fost și primul invitat al serii - Pierre Farago - cu al său Flugelnacht pentru cvartet de coarde
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
1968, pp. 72-73). E lesne de identificat aici purismul crocean în materie de poezie. Împreună cu toți criticii din generația lui, Călinescu identifica poezia cu lirismul pur, despărțit și de raționalitate sau etică și de retorică sau proză. Modernismul fiind oarecum eclectic, poezia pură reprezenta totuși formula cea mai radicală și mai caracteristică pentru schimbarea la față a poeziei tradiționale. Studiul din 1948 are o altă premisă. Avîndu-și universul propriu, așa cum continentele au fauna și flora lor, poezia nu cuprinde toate lucrurile
Simbol sau "formă goală"? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16109_a_17434]
-
la desen era o catastrofă. Interesul lui major era atras de aberații arhitecturale precum castelul contopit de fier forjat al lui Ludwig de Bavaria și ciudata catedrală „organică“ a lui Gaudi din Barcelona. Era atras de tot ce era hibrid, eclectic și de structurile atît de deformate de folosire și de timp Încît deveneau de nerecunoscut. Călătorise prin Europa În căutarea fantomelor și a locuitorilor ei fantomatici. — Arhitectura modernă, i-a spus el unei fete pe nume Judith cu care petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
incluzând toate băuturile situate între ele, totul era folosit în avantajul nostru. Când eram mai tânără, în zilele fericite de dinainte de a descoperi ce putea face alcoolul pentru mine, în casă a existat un bar plin, deși într-un stil eclectic. Cea mai pură vodcă poloneză stătea umăr la umăr cu sticle de un litru de Malibu. Sticle de țuică ungurească se comportau de parcă aveau tot dreptul să stea lângă o sticlă de Southern Comfort. În barul nostru nu exista nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
personal de salvarea manuscriselor, pentru că acum făceam parte din editură: „Dar Gudrun nu-i În stare să le reașeze, o să pună foile greșit, În alte dosare decât trebuie“. „Dacă te-ar auzi Diotallevi, ar exulta. Or să iasă cărți diferite, eclectice, Întâmplătoare. E În stilul diabolicilor.“ „Dar o să ne trezim În situația cabaliștilor. Milenii Întregi până să găsim combinația care trebuie. Dumneavoastră o puneți pur și simplu pe Gudrun În ipostaza maimuței care bate o veșnicie la mașina de scris. Deosebirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a abandona și renega atâtea lucruri în care am crezut odată, înseamnă progres sau regres sau oprire sau criză trecătoare... * E necesar s-amintesc că, la epoca în care mi-am făcut liceul, programul învățământului secundar era încă unitar și eclectic. Anii la care mă refer au fost cei de pe urmă ai regimului acestuia; iar seria din care am făcut eu parte, una din ultimele. Căci reforma lui Spiru Haret, care a introdus trifurcația, în cursul superior, datează din 1898. Reforma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că erau la curent cu toate mișcările, cu toate propunerile, cu toate argumentele, cu toate reformele de pretutindeni. Că între ei între noi, adică părerile se diferențiau, ca în toate lucrurile, unii fiind partizanii clasicizmului, alții ai modernizmului, unii pentru eclectic, alții pentru bifurcație sau pentru trifurcație. Eu am fost și am rămas partizanul sistemului mixt, eclectic, al aceluia căruia îi datoresc cultura mea, spiritul meu și în mare parte sufletul meu. Consider că specializarea prematură din secundar nu numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de pretutindeni. Că între ei între noi, adică părerile se diferențiau, ca în toate lucrurile, unii fiind partizanii clasicizmului, alții ai modernizmului, unii pentru eclectic, alții pentru bifurcație sau pentru trifurcație. Eu am fost și am rămas partizanul sistemului mixt, eclectic, al aceluia căruia îi datoresc cultura mea, spiritul meu și în mare parte sufletul meu. Consider că specializarea prematură din secundar nu numai că nu fasonează îndeajuns mintea copilului și n-o pregătește pentru activitatea viitoare, dar nici nu îngăduie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
realmente independent. (Sunt atâtea publicațiuni care-și spun așa, fără să fie!). Nu era organul vreunui partid, nu apăra nici o doctrină politică, nu se găsea în serviciul nici unei școale. Era, cu alte cuvinte, o tribună liberă, liberă într-un spirit eclectic. Noutatea, în fine, era o publicație tinerească. Toți cei care ne găseam în jurul ei eram tineri, abia ieșiți de băncile școalei, a școalei secundare. Mai toți eram studenți; eu unul, de pildă, abia îmi luasem bacalaureatul. Singurul om matur între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
știe că în Moldova nu există roșii. Liberalii de acolo s-au numit fracționiști și au fost aproape totdeuna în opoziție. Principiile lor politice se-ntemeiază pe doctrinele răposatului Simeon Bărnuț, iar acestea din urmă au drept izvor o adunare eclectică de principii din dreptul roman și din doctrinele etice ale filozofiei germane. La dreptul vorbind nu au a face nici în clin, nici în mânecă cu roșii din Țara Românească, căci toată seria de principii e atât de deosebită de-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
poporanistă coincide cu prima decadă a „Vieții românești” (1906-1916), de fapt până în 1920, când „Viața românească” reapare în a doua serie. Ultima etapă a scrisului său de până la sfârșitul vieții nu e nici prioritar estetică, nici impresionistă, ci mai degrabă eclectică. În Spiritul critic în cultura românească I. invocă frecvent natura complexă a relațiilor dintre cultura română și alte culturi europene. El trece rapid peste secolele XVI-XVIII, pentru a studia în detaliu particularitățile culturii române în perioada 1840-1880. „Nu e nici un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
presocraticilor, nici de pesimismul Ecleziastului, nici de rigoarea scepticilor, nici de savoarea savantă a lui Teofil Simensky (Un dicționar al înțelepciunii), nici de spaima pascaliană (Cugetările lui Blaise Pascal), nici de La Rochefoucauld, nici de Vauvenargues. Sub acest aspect, este un eclectic modern, paradoxal, în sensul Logicii dinamice a contradictoriului a lui Ștefan Lupașcu, trecut prin heideggerianism și prin synaletismul lui Constantin Noica din Scrisori despre logica lui Hermes. În subtext, unda folclorică autohtonă se decelează cu ușurință: "De multe ori, notează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dincolo de ea, considerată drept admirabilă, dar excentrică în care se ocupa de teoria ideilor la Platon. (A mai scris și o cărțulie, greu de găsit azi, despre Conceptele matematice la Platon.) George l-a cunoscut în acest stadiu haotic și eclectic al evoluției lui, când (așa cum avea să-l caracterizeze mai târziu William Eastcote): „lansa focuri de artificii în toate direcțiile“. Următoarea fază a lui John Robert a fost aceea în care a declarat (ceva ce mai spusese din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
inaccesibile cu putință. La gât, acesta purta o amuletă ujdat, în mâna dreaptă, el ținea detașat o cheie de aur încrustată cu safire, iar în picioare încălțase sandale romane, de la asediul Massadei, ceea ce conferea întregii sale apariții, o notă pronunțat eclectică. Sunt Arhanghelul Uriel! vorbește Epifania, cu un glas mlădios, melodios și grav, de bariton, în momentul în care tăcerea prelungită căpăta accente vădit necuviincioase. Cunoașterea Divină! Bine...! răsuflă oarecum ușurat Bursucul. Eu, Călăuza, am fost trimis să vă îndrum, să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de viață în postcomunism, blocuri cenușii și cartiere fragile, vecini fără vise ori numai cu vise, instalatori care fac treaba de mântuială etc. Observatorul distant, calculat și, în același timp, expresiv Conținutul volumului Însemnări dintr-un bordel turcesc e totuși eclectic, fiindcă printre pozele la minut ale postcomunismului în capitală se strecoară și instantanee cu morală americanizată sau descrieri pasionale ale unor aventuri (scriitoricești) cu parfum oriental. Ceea ce le unește e crezul autorului-irlandez-bucureștenizat exprimat explicit, o ars poetica a observatorului distant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
căci în România dacă țăranului nu i se acorda principala atenție, era mult prea ușor să nu fie luat în considerație deloc 23. Țărăniștilor - continua istoricul american - nu li se poate imputa faptul de a fi adoptat un veșmânt cumva eclectic în ideologia lor. Dar este îndoielnic dacă o asemenea combinație ar fi fost capabilă să ajute de fapt țărănimea. În primul rând, - observa Roberts - una dintre cele mai profunde rele ale societății românești a fost abisul dintre țăran și clasele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și iunie-iulie 1935. Este condusă de Niculae Cantonieru, redactor responsabil și proprietar al publicației, Mihail Chirnoagă și Aurel Marin; după primele trei numere Aurel Marin se retrage, în ultima perioadă fiind cooptat în redacție Vasile Spiridonică. F. este o publicație eclectică; în articolul-program, N. Cantonieru afirmă intenția de a păstra echidistanța atât față de modernism, cât și față de tradiționalism, dar materialele inserate indică mai accentuate tendințe moderniste. În paginile revistei se publică versuri, proză, eseuri, cronici literare, traduceri. Rubricile obișnuite se intitulează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287092_a_288421]
-
dublă competență: în teoria și critica literară pe de o parte, și în aprofundarea unor texte din domeniul antropologiei, filozofiei imaginarului și psihocriticii, foarte numeroase și generoase în sugestii, dar aproape imposibil de adus la un numitor comun. Chiar și eclectic fiind, criticul, în tentativa de a da o notă originală interpretărilor operei literare are sentimentul bizar al unei investiri personale inconștiente. Și asta pentru că este interesat de inconștientul Autorului. Ciudata osmoză duce la o stare deconcertantă de incompletudine, de perpetuă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
când e vorba de viața socială. Structura narativă se particularizează prin înglobarea, în narațiunea propriu-zisă, a unor rapoarte, cereri, procese-verbale, ordine administrative, proteste, scrisori oficiale sau particulare. Practic, aceste pretinse „documente” nu se delimitează de „narațiune”, de aici și aspectul eclectic, de cronică, scrisă când de un narator impersonal, anonim („autorul”), când de personaje. Mic roman de aproximativ o sută de pagini, Vacek este o parabolă despre bine și rău, înțelepciune și nebunie, credință și necredință, dragoste și ură, de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
GAZETA DE DUMINICĂ, publicație periodică literar-culturală apărută la București, săptămânal, între 8 noiembrie 1925 și septembrie 1930, fără indicarea comitetului de redacție; de la numărul 216/1929 își schimbă titlul în „Duminica - Magazin (Gazeta de duminică)”. Are caracterul unei publicații literare eclectice, menită să popularizeze marile nume ale literaturii române și universale și să educe gustul public prin texte reprezentative. Rubricile, în mare parte nesemnate, au încă de la început un caracter specializat, păstrându-se aproape neschimbate pe toată durata de existență a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287187_a_288516]
-
numește, caracteristic, Adaosuri la o hagiografie, textele fiind în ansamblu „un fel de scholii, de comentarii cvasiepicizate sau cvasipoematice în jurul câte unei «scripturi» adeseori la fel de inventată ca și meditațiile prozatorului mascat în mitograf” (Ion Vartic). Punând în scenă un „panteon eclectic, de la cel elin la cel oriental”, contextualizat în „epoci amestecate, de la un Ev Mediu tenebros la epoci vag protoistorice” (Adrian Oțoiu), prozatorul acționează un mecanism în care trapele livrescului se deschid continuu către surse obscure sau concrete, colate, trunchiate, inventate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
socotesc cel mai reprezentativ pentru tradiția masoretică, fie Codex Aleppo, fie Codex St. Petersburg. Reproducerea codexului ales încearcă să fie întru totul fidelă manuscrisului de bază, mergând până la preluarea întocmai a greșelilor. Prin urmare, criticismul modern evită stabilirea unei ediții „eclectice” a textului masoretic ebraic, ca și cum un singur manuscris ar conține textul masoretic, iar toate celelalte manuscrise ar deriva din acest manuscris. În acest context, devine clar rolul pe care îl joacă legătura dintre textul codexului și ansamblul de note care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
un singur manuscris ar conține textul masoretic, iar toate celelalte manuscrise ar deriva din acest manuscris. În acest context, devine clar rolul pe care îl joacă legătura dintre textul codexului și ansamblul de note care formează masora. Într-un codex eclectic este practic imposibil să stabilești o legătură între un text constituit pe baza mai multor manuscrise și masora, care reprezintă parte integrală a fiecărui manuscris 2. 3.5. Accenteletc "3.5. Accentele" Accentele (<ymuf) sunt semne adăugate literelor, între 600-750
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
conține și fragmente ce provin din tradiția Ben Naftali 1; el socotea că anumite pasaje care lipsesc din manuscrisul Ben Naftali pot fi preluate întocmai din Leningradensis 2. Teicher este de părere că Samuel b. Jacob, a compilat un text eclectic, pe baza mai multor codice corectate și adnotate de către Aaron b. Așer3. Cu toate acestea, întrucât textul este atât de vechi, Kahle a făcut tot ce i-a stat în putință pentru ca acest text să fie folosit drept text de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]