617 matches
-
pe care le-am dat în cartea mea. Cereti se bazează pe Stanislas Giet, fără a-și da seama că acesta a declarat tocmai contrariul în Hermas et les Pasteurs. Păstorul lui Herma nu face nicio referință la vreo practică eclezială a epocii: încă o dată, nu se demonstrează nimic. În textul din Păstorul lui Herma nu ar exista niciun ecou din Mt 5,32 sau 19,9, nicio influență a acestor versete asupra textului său: fără îndoială se îndrăznește mult, iar
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
a lui Cereti, Divorț, nouă căsătorie și pocăință în Biserica primară, rezervând în mod expres unei ulterioare cercetări examinarea capitolelor V și VI, a căror teză este următoarea: digamoi pe care Conciliul de la Niceea vrea să-i admită în comuniunea eclezială de la novațienii reconciliați nu-i desemnează numai, așa cum se înțelege în mod comun, pe văduvii recăsătoriți, ci și pe divorțații recăsătoriți. 1. Sensul ordinar al SSSSSSSSla Sf. Părinți Trebuie să reluăm studiul pe care-l face Cereti asupra acestui termen
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
Muzeul de Artă, Iași, în urmă cu un an la expoziția de grup de la Sala Gotică a Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi deschisă împreună cu: Valentina Acasandrei, Mihaela Stafie și Floarea Popescu, să-mi fie acceptată. Expoziția a avut ca tematică artă eclezială și laică, la care selectarea lucrărilor pentru expoziție, cu toate că era de grup, după părerea mea a fost cam cusută cu ață albă, mi-au fost acceptate doar două lucrări ce au fost expuse rezemate undeva într- un colț
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Expoziția Națională de Icoane ,,Crăciunul și Anul Nou în Creația Populară” - București, Teatrul de Comedie. 1999 Salonul de primăvară al A.A.P. - Iași, Galeria Emil Alexandrescu; Expoziție de grup la Sala Gotică a mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi - Iași, tematica artă eclezială; Festivalul de Artă Naivă First - Timișoara, Muzeul Satului; Expoziție personală - Iași, Galeria Emil Alexandrescu; Salonul de toamnă al A.A.P. - Iași, Galeria Emil Alexandrescu; Expoziția Națională de Artă Naivă - Pitești, Galeria de Artă Naivă; Salonul Național de Pictură ,,1 Decembrie
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
După Sesiune ne-a condus într o aplicație la Mănăstirea Putna. Era singurul care putea organiza o astfel de aplicație deoarece soția sa, Mariana Mustață era un om al mănăstirii. Organizase un Șantier Național pentru conservarea Mănăstirii și a bunurilor ecleziale din Muzeul mănăstirii împotriva agenților biodeterioratori. Cu această ocazie am cunoscut-o și pe distinsa doamnă. Am fost primiți împărătește, ca la Curtea lui Ștefan cel Mare. Am văzut niște realități care ne-au impresionat și au rămas întipărite pentru
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
După Sesiune ne-a condus într-o aplicație la Mănăstirea Putna. Era singurul care putea organiza o astfel de aplicație deoarece soția sa, Mariana Mustață era un om al mănăstirii. Organizase un Șantier Național pentru conservarea Mănăstirii și a bunurilor ecleziale din Muzeul mănăstirii împotriva agenților biodeterioratori. Cu această ocazie am cunoscut-o și pe distinsa doamnă. Am fost primiți împărătește, ca la Curtea lui Ștefan cel Mare. Am văzut niște realități care ne-au impresionat și au rămas întipărite pentru
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
și Grigore I. Ghica a aderat la catolicism în 1667, la Viena). A studiat în Franța, pământul străbunilor lui dinspre mamă, dar vacanțele le petrecea în România la Bozieni. În 1903 a făcut votul de a nu accepta nici o demnitate eclezială, pentru a avea numai autoritate morală. În 1904 V. Ghika se afla la Roma și a contribuit la urgentarea formalităților de construire a bisericii Unite din strada Polonă. La Salonic (1904-1906) a întâlnit-o pe Sora Pucci, împreună cu care a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
sub diferite forme, care variază în funcție de contextul cultural istoric și de orientarea religioasă ce înglobează principiile, credințele și modelele comune de comportament. Cuciuc și Dupu (1998) identifică un număr de tipuri de comunități religioase mai frecvente pentru religiile creștine: * Comunitățile ecleziale (bisericile), care reprezintă structuri sociale construite pe baza unor principii, dogme și practici comune ce le delimitează de restul societății. Fie că este vorba despre biserici universale, biserici naționale sau confesiuni, acest tip de comunități este marcat de experiențele religioase
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
și studiilor din domeniu realizată de Campbell (2006) a identificat doar patru tipuri de activități religioase în spațiul virtual: * Căutarea și culegerea informațiilor cu privire la religie cea mai frecventă activitate cu caracter religios din spațiul virtual, care devine "o vastă bibliotecă eclezială" (Larsen, 2001). * Închinare și ritualuri online cyber-biserici și cyber-temple care sunt medii online destinate reproducerii vieții spirituale a unei anumite religii. * Activități misionare online "E-vanghelism" ce poate îmbrăca forme multiple: prezentarea principalelor credințe ale unei grupări religioase pe website-ul propriu
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
apus și a pâinii dospite în răsărit etc.)”; d) supărarea Papei Nicolae față de consacrarea laicului Fotie la rangul de patriarh, „uitând” de cazul lui ambrozie, devenit episcop „al Milanului”. În general, cauza ar consta în consacrarea unor laici în funcții ecleziale; e) proclamarea de către Papă, în secolul al VI-lea, a „supremației Bisericii asupra puterii temporale”; f) ratificarea încoronării de către Papă a lui carol cel Mare în anul 800. Până atunci, „acest drept aparținuse dintotdeauna Împăratului bizantin”; g) tema legată de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
constă în ignoranță; e) New Age practică o sinteză a înțelepciunii orientale cu știința occidentală. automântuirea. XV.3. Personalități New Age una dintre tezele de bază ale mișcării New Age susține existența unei crize sociale și spirituale a creștinismului. Ierarhiile ecleziale n-au putut transforma omul. Numai oamenii transformați de divinitate ar putea transforma, la rândul lor, omul. Printre aceștia, mișcarea New Age Îi enumeră pe Fritjof capra, David Bohm, Marilyn Ferguson, arnold Keyserling, Karl H. Pribram, Johan Quanjer, rupert Sheldrake
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cu câteva decenii înaintea lui Hipolit din Roma, undeva între secolele al II‑lea și al III‑lea [...]. Autorul operelor exegetice, în afara spiritului său antiroman și a tendințelor milenariste, e o persoană închisă într‑un orizont cultural de tip strict eclezial, fără nici o deschidere spre cultura clasică; în schimb, Hipolit din Roma, respectuos față de Roma și non‑milenarist - e o persoană cu o vastă cultură, cu legături la curtea imperială, căruia îi place să‑și etaleze erudiția și preocupările culturale sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cap. 7). Iudeii sunt actorii unei escalade a nelegiuirii - ei au trădat succesiv Legea, Profeții, Evangheliile și Apostolii (58, 2) - care va culmina cu recunoașterea lui Anticrist. În același timp, Hipolit citează Is. 18,1‑2, dând pasajului o interpretare eclezială. Este vorba de metafora Bisericii‑navă „zguduită de furtuni” pe „marea lumii” (59, 1), metaforă sortită unei cariere îndelungate. La îndemnul iudeilor, Anticrist declanșează o persecuție nemiloasă împotriva „sfinților”. Textul de bază este episodul referitor la „femeia și balaurul” din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acest lucru nu este nici reprezentativ și nici suficient. Astfel de semne, chiar mai impresionante, s‑au arătat atât păgânilor, cât și creștinilor din vremea lui Isus. Ideea de „sens al istoriei” deja prezentă la Irineu, devine fundamentală în cadrul viziunii ecleziale și politice a lui Augustin. Întruparea conține întregul „program” eclezial și politic pentru „vremurile eshatologice”, care nu sunt altele decât vremurile domniei Bisericii. Fără să cunoască data exactă a parusiei, creștinii simt că aceasta se apropie vertiginos. Contemporanii lui Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de semne, chiar mai impresionante, s‑au arătat atât păgânilor, cât și creștinilor din vremea lui Isus. Ideea de „sens al istoriei” deja prezentă la Irineu, devine fundamentală în cadrul viziunii ecleziale și politice a lui Augustin. Întruparea conține întregul „program” eclezial și politic pentru „vremurile eshatologice”, care nu sunt altele decât vremurile domniei Bisericii. Fără să cunoască data exactă a parusiei, creștinii simt că aceasta se apropie vertiginos. Contemporanii lui Augustin se află mult mai aproape de a doua venire decât contemporanii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care vorbește 2Tes. 2,6. Mai exact, Anticristul ar fi Biserica septentrională, alcătuită din cei care, prin faptele lor, îl neagă pe Cristos, cea din care se va naște Anticristul de la sfârșitul veacurilor. Rezumat și concluzie Eshatologia augustiniană este profund eclezială, demitizată și psihologizantă. Caracterul eclezial se referă la faptul că o bună parte a scenariului tradițional trece, o dată cu Augustin, în registrul ecleziologiei: realitatea eshatologică poate fi înțeleasă din activitatea de zi cu zi a membrilor Bisericii. O lectură atentă a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Mai exact, Anticristul ar fi Biserica septentrională, alcătuită din cei care, prin faptele lor, îl neagă pe Cristos, cea din care se va naște Anticristul de la sfârșitul veacurilor. Rezumat și concluzie Eshatologia augustiniană este profund eclezială, demitizată și psihologizantă. Caracterul eclezial se referă la faptul că o bună parte a scenariului tradițional trece, o dată cu Augustin, în registrul ecleziologiei: realitatea eshatologică poate fi înțeleasă din activitatea de zi cu zi a membrilor Bisericii. O lectură atentă a „micilor apocalipse” cuprinse în evangheliile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a membrilor Bisericii. O lectură atentă a „micilor apocalipse” cuprinse în evangheliile sinoptice, relevă tripla referențialitate a discursului Mântuitorului. Sunt vizate simultan trei evenimente: distrugerea Templului și cucerirea Ierusalimului de către Titus; sfârșitul lumii; venirea lui Isus per Ecclesiam. Această parusie eclezială, permanentă, modifică radical datele moștenite din tradiția anterioară. Potrivit terminologiei propuse de Thomas Kuhn, „noua paradigmă” eshatologică nu mai distinge între „deja realizat” și „nu încă”. Cei doi termeni se includ reciproc. După înălțarea lui Isus, Biserica nu ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trăiește nu în biblioteci, ci în viața comunității. Sarcina intelectualului creștin ni se pare a fi altoirea și cultivarea acelor idei evanghelice care pot face dintr-o minoritate „sarea pământului”. În acest fel, creștinul participă nu doar la edificarea Trupului eclezial, ci și la viața comunitară a cetății. În absența acestei contribuții decisive - atât de vizibilă în America vizitată de Tocqueville -, orice societate modernă ar tinde să devină un spațiu irespirabil. Amenințată de spectrul osificării prin uzul limbii de lemn, Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
măsură a tuturor lucrurilor, a celor ce sunt ca cele ce sunt, și a celor ce nu sunt, ca cele care nu sunt. Din această perspectivă am vrut să discutăm responsabilitățile civice ale Bisericii și ierarhiei, condiția politică a comunității ecleziale și raportul acesteia cu Statul, Universitatea și alte instituții seculare. Un loc aparte îl are relația dintre Biserica Ortodoxă Română și fosta poliție politică din perioada comunistă. În sfârșit, două eseuri pseudo-areopagitice sunt în chip dureros dedicate tineretului ortodox și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
psihologie, istorie ori sociologie până la dezvoltări mai recente, precum medicina genetică sau bioetica - să nu fie interpelate teologic, cu tâlc și premeditare, prin atenția generoasă a acelui spirit creștin care a făcut din epoca patristică un reper normativ pentru conștiința eclezială ortodoxă. Dacă ar fi să măsurăm amploarea misiunii sale sociale și culturale, am putea spune atunci că în Biserica Răsăriteană din România nu abundă astăzi hermeneuții devenirii întru devenire. Există, desigur, câteva remarcabile excepții de cronicari ortodocși, care dau lupte
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un elementar studiu de psihologie a maselor le poate explica. Altele sunt necazurile. Smintelile, persistente cum sunt, vin chiar de la forurile conducătoare ale Bisericii. Nici cea mai patetică apologie a ortodoxiei și nici cel mai convingător eseu teologic despre „Ființa eclezială” nu le poate ignora dacă vor să rămână întru adevăr. A evoca sublimul contemplației filocalice fără să șoptești o vorbă despre ruina concretului prin fața căruia defilăm zilnic mi se pare nedrept. Este imoral să lauzi virtuțile atemporale ale unei tradiții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Guvernul României”. Spre cinstea lor, unii păstori ai Bisericii au protestat cu voce tare în fața mentalității de mercenar încurajate de puterea politică. Dar cu o floare nu se face primăvară. Iarna continuă să fie anotimpul favorit al somnambulicei noastre conștiințe ecleziale. Profeții pustiei și glasul patrieitc "Profeții pustiei și glasul patriei" În replică la această stare de spirit, unii creștini au încetat să mai înțeleagă ultimul articol din Crezul niceno-constantinopolitan. La ce oare ne referim când spunem „și într-una sfântă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sine, o izbândă. În fapt, integrarea europeană va face ca orele de „religie” să adopte și în România un caracter non-confesional, deși accentul pe tradiția ortodoxă va rămâne probabil fundamental. Educația seculară nu poate oferi însă un substitut al catehizării ecleziale. Tineretul venit la credință între anii 1990 și 2000 a rămas până astăzi necatehizat. Știm prea bine că fără sarea cunoașterii duhovnicești, pământul inimii noastre - oricât de râvnitoare, simțitoare sau pioase - este amenințat să rămână lipsit de roade. Dacă o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi” (I Ioan 4, 19). Parafrazând, ca ortodocși putem spune că iubim Biserica întrucât Biserica - ca trup viu de credincioși mărturisitori - ne-a iubit mai întâi, în Hristos Iisus. Raportul de apartenență eclezială nu poate fi înțeles în termenii unui voluntarism afectiv. Legătura ontologică a credinciosului botezat cu Biserica nu poate fi comparată cu nici o altă relație, menținută prin contract ori asociere de interese. Când subiectivismul individualist ne ancorează conștiința religioasă în prezent
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]