709 matches
-
David gesturile astea frizau abuzul infantil. În consecință, Jake crescuse aproape complet nedisciplinat. N-a fost o palmă în toată regula, s-a apărat Fiona cu toate că știa că gogoașa se înfuriase. Lipsa de responsabilitate a lui Jake fusese acum totalmente eclipsată de temporara ei lipsă de control, iar soțul ei o privea cu aceeași expresie oripilată pe care ar fi adoptat-o și dacă Rose West ar fi stat lângă el, pe canapea. —Să-ți fie rușine, a murmurat el clătinând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dacă nu cumva îmi citește gândurile, gândurile mele eretice, interzise în profesia noastră, pentru că, așa cum vorbeam înainte cu Anat, în fața acestor suferințe problemele noastre personale erau nesemnificative, și iată că mie mi se întâmplă acum exact contrariul, problemele mele le eclipsează pe toate celelalte din jurul meu, care cer să fie rezolvate cu blândețe, dar nu mai am răbdare. Nu mai am răbdare pentru aceleași conversații bine cunoscute, nu mai am răbdare să le ajut să își analizeze situația, să le arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
hoți, ce i-a fost luat, cât de mult se diminuaseră mădularele acestea, toate organele acestea importante ce se ascund înăuntru, sub pielea aceea decolorată. Nu, toate sunt la locul lor, dar, cu toate acestea, ceva lipsește, ceva ce le eclipsează pe toate celelalte, sexul, el lipsește, sexualitatea care supunea totul voinței sale încăpățânate, însă iată că totul s-a risipit pe neașteptate, și-a pierdut controlul asupra propriului său trup, fără sexualitate, parcă a devenit o creatură aproape lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
informat de acest lucru, dar declară că e liniștit. Continuă să participe, alături de rege, la ceremoniile oficiale, ca un prinț Între prinți. Clement al V-lea tergiversează lucrurile, regele bănuiește că papa vrea să le dea Templierilor timp să se eclipseze. Nimic mai fals, Templierii beau și Înjură În comanderiile lor, neștiind nimic din toate acestea. Și asta e prima enigmă. La 14 septembrie 1307, regele trimite mesaje sigilate tuturor judecătorilor și seneșalilor regatului, poruncind arestarea În masă a templierilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nervoase nevestei sale să tacă până isprăvește. Agățând receptorul, zise plictisit: ― Ce vrei, soro?... Mai lasă-mă acuma, că am de lucru... Doamna Boiangiu citea Universul foarte regulat și era spăimântată de veștile despre tulburările țăranilor tot mai stăruitoare, care eclipsau toate crimele și faptele diverse ce o interesau de obicei pe ea în jurnal. De vreo două zile însă, de când citea despre lumea care se refugiase la orașe, își întreba întruna soțul că ea ce face și cum rămâne aici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
foc de artificii proiectând în spațiu maldăre de metal îndoit, topit, de plastic sfâșiat. Această primă explozie se istovi, apoi urmă o iluminare incandescentă când rafinăria se dezintegră. Două miliarde de tone de gaz și mașini se vaporizară în spațiu, eclipsând-o, apoi dispărând. Unda de șoc îmbrânci năpraznic naveta spațială. Când mica navă se stabiliză, Ripley își desfăcu chingile și se ridică. Nostromo și colegii săi încetaseră de a mai exista. Nu mai erau. Gândul acesta o bruscă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
prin apelativul ce-i anunță conținutul și natura angajării sale în mundanul cetății. În acest context, profesia este investită cu mai multă valoare și importanță decât chipul lăuntric al omului căruia îi aparține. Aici interogarea Cine este? se dovedește profund eclipsată de pragmaticul întrebării Ce este?. Finalului de viață i se propune așezarea la sine în preajma celor indicați de stabilitatea prieteniei și consubstanțialitatea înrudirii. Aceștia sunt figuranții principali ai scenetei ce învăluie și pregătește pelerinajul fără de întoarcere al celui secătuit de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
odată cu încercarea de prigonire și deplină estompare a manifestărilor ei. Posibilul final s-ar reduce aici la o implozie a superficialului cotidian pe fondul presiunii excepționale a supraviețuirii și amplificării spiritualului din ființa umană, spiritual care, departe de a fi eclipsat întru totul, s-ar chema necontenit pe sine. Pentru a evita împlinirea unui astfel de scenariu sunt acceptate izbucnirile de exuberanță ale artei fiind însă riguros încadrate în mobilitățile sociale sub impresia unei protecții ocrotitoare. De fapt, în acest context
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spațiu a acestor tragedii echivalând cu o suspensie enigmatică a dinamicii cotidiene. Astfel, din perspectiva banalului social, mundaneitatea ancorată imanentului este un mozaic uman de suferințe. Dar tocmai utilizarea, pe fundalul acestei perspective, într-un mod excesiv al termenului suferință eclipsează sensul său autentic, sens care se regăsește corect evaluat în sferele înalte ale trăirilor mistice, acolo unde dragostea întru spirit poate înnobila sufletul uman ce se mistuie transcendenței. Tensiunea suferinței reale nu poate fi inserată timpului și spațiului. Ea doar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
răului. Astfel, paradigma junglei evocată în viziunea ateului este asumată de mistic ca un aspect de suprafață, ca un element comparativ secundar. Aici nu este negată asemănarea omului pătruns de răutate cu ferocitatea viețuitoarelor junglei ci este gândită ca fiind eclipsată de una cu mult mai adâncă. Misticul ne spune că dinspre transcedență se relevă o entitate cu care omul răutății seamănă mai intens decât se întâmplă cu ierarhiile organicului inferior. Astfel, clarvăzătorul ce ascede spre sfințenie indică ca terifiantă prezență
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
survenirea și intensitatea acestei dureri de ordin sufletesc? Privind spre trupul lipsit de spirit al celui în care ne-am investit conviețuind în echilibrul compatibilităților profunde, ceea ce ne reține privirea întru deprimantă atenție este chipul său deflorat de viață și eclipsat de albastrul disoluțiilor ce-și încep topirea străbătătoare până în albul scheletic al corporalității. Acest chip ne apare stins, paralizat în ultima clipire de viață, închis și pietrificat în sfera acelui moment final când ținta spre care începea să-și fixeze
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cel lipsit de funcționalitatea primordială a mâinii, alături de ceilalți suferinzi din deficiențele corporalității. Banalitatea unor automatisme își relevă aici chipul fals ce ascunde semnificațiile și fundamentul metafizic profund al oricărui element și act ce ne survine în preajmă. Superficialul ce eclipsează, obișnuința repetitivă sunt diluate și neutralizate de statutul și modalitatea specială de a se conexa oricărei acțiuni și prezențe la îndemână a celui aflat în suferințele insuficiențelor corporale. Acesta deține timp și răbdare pentru a prelua elementele din jur mult
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ale interiorității umane, din energia telurică ce poartă profunzimea de duh a ființei umane. Dar poezia este un har ce rareori zăbovește peste ființarea extenuată a omului prăbușit în profan iar ne-poeticul, grotescul înveșmântat în sluțenia unei materii ce eclipsează spiritul își manifestă dominarea peste mundan asemeni unei constante otrăvitoare. Ceea ce noi citim sau redăm printr-un surplus de efort concentrat al voinței cel lipsit de putința auzului sau a rostirii ori de absența acestor ambe trăsături ale firescului corporal
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în câmpul unei neutralități glaciare ci este inundată de veninul bucurii răutăcioase. Această fericire malefică că altul este supus torturii interiorității propria ființă aflându-se în liniștea unui adăpost existențial constituie unul dintre afectele ce trebuie ferit descoperirii. El este eclipsat de falsitatea exagerată a conduitei ce pare reflexia unei compasiuni în realitate inexistentă. Intensitatea acestei ascunderi urcă până la survenirea uitării sale chiar de către cel în interiorul căruia s-a declanșat. Astfel, el pierde treptat din vedere conștientizarea erupției propriei sale răutăți
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
limitare sufletească întru activarea energiilor potență și sub impulsiunea chemărilor hipnotice ale frumuseții ce coboară spre a lumina pașii sinelui aventurat în căutarea spiritului. Capodopera sau opera de artă sunt așezate ex-punându-se reculegerii admirative ca implozii metafizice a căror strălucire eclipsează, într-adevăr, posibilitatea de întrebuințare, de utilizare calculată și eficientă a lor prin încorporarea în mecanismul pragmaticului cotidian. Ele nu pot fi restrânse în perimetrul unui statut oferit de vulgul mundaneității efemere pentru că tocmai desprinderea, descătușarea de acest vulg este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-ți recunoști că te-ai plictisit mai repede decât te așteptai, tot contemplând aceeași atotputernică lună rurală ce se ridică peste teii învecinatei Șosele și pe care, hélas !, presimți că nici într-o sută de ani n-au s-o eclipseze luminile unei adevărate metropole... O halucinație a auzului sau, într-adevăr, un țârâit de sonerie ? Trezit deodată din visare, ascult încordat, și liniștea casei se umple de inofensive foșnete - un scârțâit de ușă, un trosnet de podele undeva la etaj
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prin apa cristalină, scânteietoare, care se legăna, ba umflându-se, ba sugându-și undele molcome. Băiețașul se amuza, încurajând cățelul să i se urce pe umăr. Marea părea să se fi încălzit, iar cerul își radia albastrul orbitor peste orizontul eclipsat de valurile înalte, ritmice, din depărtare. Tom, mânat de impulsul lui frenetic, alergă pe plajă. Brian și Alex căutau de zor ceasul rătăcit în nisip. Dădu buzna peste ei: Voi știți că Iisus a fost în Anglia? Ce ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
orișicare, chiar împotriva evidenței, numai ca să facă celuilalt în necaz. Cu coada biciuștei, păstrată încă în mână - venise în dog-cart - lovea o crupă sau o coamă, adresîndu-se lui Lică cu mojicie. Whip, băgând de seamă că inspecția nu-1 privea, se eclipsă, plin de presimțiri rele. Cu tot raglanul neplătit, Lică simțea că furia i se urcă; accese pe care ușuraticul Trubadur le avea uneori. Pricinile căutate de Ada erau tot mai absurde, mai provocatoare. Lică se conținea abia, 190 furios și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
poftă, Încît a trebuit să-i ceară iertare rotofeiului Romero, care continua să se vaiete de ți se rupea sufletul. Îi Întinse telegrama lui Juan Lueas și Începu și el să rîdă În timp ce citea, Încheind cu trei ha-ha-ha sonore, care eclipsară complet durerea rotofeiului. — Ce se petrece? Îi Întrebă Romero, puțintel cam supărat de atîtea rîsete. — Bobby ne cere voie să-și serbeze bacalaureatul organizînd o petrecere acasă. Nu văd unde-i hazul, sincer vă spun. — Citește biletul. — Nu, mulțumesc. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
duse la școala de artă și-l agăță în sala de ședințe, unde rătăci printre ceilalți studenți duși pe gînduri sau care vorbeau ca niște flașnete. Era sătul de el acum, părea supralicitat și plicticos, dar încă se aștepta să eclipseze lucrările celorlalți și se deprimă văzînd alte două lucrări la fel de bune. Acestea prezentau interiorare de bucătării obișnuite. Vopselele erau bine mînuite pentru a reprezenta figuri în relief și spațiul dintre ele, iar profunzimea banală a luminii și aerului era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și se îngustă luînd forma trupului său. Rămase așa privind la un cerc de culoare crem din tavan, înconjurat de negură. îl auzi pe Monboddo murmurînd Bon voyage, și o formă neagră, rotundă lunecă peste cercul din tavan și-l eclipsă cu un zăngănit lung. Apoi, spațiul în care stătea întins căzu. Căderea a fost un picaj oprit de o smucitură stridentă. Apoi urmă o altă cădere. Cu un strigăt înăbușit, știu că o ia din nou în jos prin marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
argintiu, care se avânta către înaltul cerului la vreo zece kilometri de hotel. Grădinile și palatul prezidențial învecinat, dispăreau în parte, mascate de coroanele arborilor. Dar lui Gosseyn puțin îi păsa de asta. Mașina, și numai mașina, îi polariza privirea, eclipsând orice alt obiect din câmpul său vizual. Imaginea ei era extrem de tonifiantă. Fără voie, și în ciuda proastei sale dispoziții, Gosseyn resimțea un fel de încântare. Se afla acolo, în sfârșit, gata să ia parte la jocurile Mașinii, jocuri care semnificau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
politice mânuind vieți omenești. Ardea de dorința de a se dedica luptei, de a participa la sacrificiul suprem al propriei vieți, la fel cum o făcuseră și ceilalți. Nevoia de a se identifica total cu popi nul venusian aproape că eclipsa orice alt sentiment. Apoi, în mod inconștient, punându-și cortexul la lucru îndepărtă de această tentație morbidă. Nu tot ce era just pentru ei, era în mod obligatoriu just și pentru el. Prin însăși esența gândirii non-A două situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
argintiu, care se avânta către înaltul cerului la vreo zece kilometri de hotel. Grădinile și palatul prezidențial învecinat, dispăreau în parte, mascate de coroanele arborilor. Dar lui Gosseyn puțin îi păsa de asta. Mașina, și numai mașina, îi polariza privirea, eclipsând orice alt obiect din câmpul său vizual. Imaginea ei era extrem de tonifiantă. Fără voie, și în ciuda proastei sale dispoziții, Gosseyn resimțea un fel de încântare. Se afla acolo, în sfârșit, gata să ia parte la jocurile Mașinii, jocuri care semnificau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
politice mânuind vieți omenești. Ardea de dorința de a se dedica luptei, de a participa la sacrificiul suprem al propriei vieți, la fel cum o făcuseră și ceilalți. Nevoia de a se identifica total cu popi nul venusian aproape că eclipsa orice alt sentiment. Apoi, în mod inconștient, punându-și cortexul la lucru îndepărtă de această tentație morbidă. Nu tot ce era just pentru ei, era în mod obligatoriu just și pentru el. Prin însăși esența gândirii non-A două situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]