12,960 matches
-
frustă a culorilor, surprinse într-un personal dans abstract. într-una din seri, l-am remarcat pe cel căruia îi fusese dedicat filmul, venit să revadă pelicula al cărui principal personaj era. Stătea într-un scaun pe rotile, foarte aproape de ecran, privind jocul imaginilor, privindu-se pe sine. Poate și în sine. în timpul proiecției, capul i-a căzut de câteva ori într-o parte: vârsta, oboseala... Imaginile simultane ale lui Antonioni în sală și pe ecran m-au făcut să mă
Întâlnire de gradul trei by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/11525_a_12850]
-
scaun pe rotile, foarte aproape de ecran, privind jocul imaginilor, privindu-se pe sine. Poate și în sine. în timpul proiecției, capul i-a căzut de câteva ori într-o parte: vârsta, oboseala... Imaginile simultane ale lui Antonioni în sală și pe ecran m-au făcut să mă gândesc la triumful spiritului asupra materiei, a creației ce învinge biologicul. Cu un an în urmă, la Festivalul International al Filmului de la Cannes, fusese prezentat cu mult succes scurtmetrajul artistic Privirea lui Michelangelo. Un film
Întâlnire de gradul trei by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/11525_a_12850]
-
fiecare spectator intra singur și, preț de zece minute, intra în interacțiune cu artista, pentru ca, trecând în ultima cameră, să constate că, pentru cei de dinaintea sa, făcuse și el parte din ,sperctacolul" pe care ceilalți îl priviseră, pe niște mari ecrane, cât timp fiecare fusese în aceeași cameră cu Astrid Toledo. Cred că în acest moment, dansul, de la noi și de pretutindeni, cuprinde sub umbrela sa, mult mai mult decât teatrul, tot felul de experimente, greu încadrabile. Pentru a ne familiariza
Explore Dance Festival by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11547_a_12872]
-
pentru așa ceva. Un amănunt interesant m-a intrigat: camera e mobilă, dar nu într-un mod ostentativ (și cumva agresiv față de spectator ca uneori la Florin Piersic jr.), ba chiar extrem de discret, te prinzi de asta uitându-te prin colțurile ecranului. Ceea ce are un efect binecuvântat de defamiliarizare - necesar, decorurile din film le știm cu toții din cotidian - și de destabilizare subversivă a percepției, chiar și atunci când unghiurile de filmare sunt clasice.
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
câteva ori - o peliculă care 1. a fost prezentată anul acesta la Cannes în secțiunea greilor ca Wenders și Cronenberg, dar a pierdut Palme d'Or și a plecat acasă doar cu Marele Premiu Tehnic, 2. va veni pe marile ecrane din România (din câte știu eu). Cu alte cuvinte, un film numai bun ca să îmi aduc aminte de vremurile în care făceam cronică de întâmpinare și să îmi exersez mâna în acest sens. Pelicula de care vorbesc este Orașul Păcatului
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
de benzi desenate, neținându-se întotdeauna seama de regulile de bază ale racordurilor. Ei bine, era de așteptat, nici montajul nu e lipsit de eliptism. Ceea ce e obligatoriu de spus și întru lauda actorilor: grosul peliculei s-a filmat cu ecran verde. Cam atât aveau actorii drept decor, restul fiind efecte digitale, pe care Rodriguez le manipulează expert. Ele explică și mizanscena superstilizată. Într-un cuvânt, merită văzut.
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
de film: La Nouvelle Vague. Măcar mă consolez cu observația că și câțiva dintre confrații mei împărtășesc această obsesie. Plus că de data asta am chiar și un motiv ca să scriu despre un film oarecum asociat acestui curent: pe marile ecrane autohtone aterizează ultimul lungmetraj al lui Alain Resnais, Nu pe gură! (2003). Ei, "oarecumul" merită relativizat și mai mult, pentru că regizorul francez în cauză nu prea are multe în comun cu restul celor asociați cu La Nouvelle Vague. Se deosebesc
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
sporturilor", unde armonia reușită între stilul lui Ovidiu Ioanițoaia și cel al lui Cătălin Tolontan au condus la crearea unei veritabile instituții a presei românești de azi. Nu cred că Ion Cristoiu și Cristian Tudor Popescu pot fi eliminați de pe ecranele televizoarelor prin astfel de campanii nedemne. Cine nu dorește să-i vadă, posedă arma necruțătoare a remote-control-ului. În clipa când cuvintele lor nu vor conta, fiți siguri că realizatorii de programe, aflați sub teroarea nemiloasă a "rating"-ului, îi vor
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
la ce se întâmplă în această zonă, a cadrelor care vor domina mâine viața publică. Or, n-am observat ca în domeniul discutat în acest articol să fi apărut vreunul (îl exclud pe Robert Turcescu, deja un "senior" al micului ecran) care să-mi fi captat atenția mai mult de-o fracțiune de secundă. Nu cred, așadar, că soluția la criza reală din mass-media românești e diabolizarea lui Cristian Tudor Popescu și a lui Ion Cristoiu. Ei pot (și merită adesea
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
fără a suferi de "arete" (virtute). Se crede că, la capitolul violență ficțională, nimic nu poate depăși desenele animate. Iar în anii '90 s-a operat o schimbare majoră: desenele animate de pe TV s-au cățărat cu succes pe marile ecrane. Filmul South Park: mai mare, mai lung & netăiat dă apă la moară acestei ipoteze. Violența verbală e în mare vogă, intonată ritualic de puștani, cuvintele anglo-saxone cu patru litere sunt omniprezente. Nu animația vă va atrage privirile, nu are nimic
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
O dată creată această schemă, a emisiunii muzeale, a fost aproape imposibil să se renunțe la ea. Tinerii care au preluat ștafeta de la înaintașii epocii comuniste s-au integrat de minune modelului. Îmbătrâniți înainte de vreme, conformiști, posaci, incapabili să "treacă" dincolo de ecran, ei nu doar că au făcut deservicii ideii de cultură (pe care probabil că o admiră sincer), dar au contribuit la prăbușirea (se pare că iremediabilă) a prestigiului culturii la televiziune. Ceea ce n-au observat (sau nu le păsat) mai-marii
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
în actualitate, nu m-am atins până acum. Dar mi se pare că merită să mă las dusă de acest puseu paseist cu atât mai mult cu cât vacanța m-a cam îndepărtat de ce se găsește pe micile sau marile ecrane de aici, și la prima vedere, oferta nu pare prea tentantă. După ceva muncă de documentare, nu mă ambiționez să ofer o istorie exhaustivă a debutului filmului în istoria omenirii, doar o schiță care, probabil, va fi, din cauza spațiului, o
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
în 1891, Edison și W.K.L. Dickson își patentau kinetoscopul. Și acum, o scurtă incursiune tehnică: filmul produce iluzia continuității schimbând o serie de imagini într-o succesiune rapidă în fața unei surse de lumină care permite proiectarea lor pe un ecran. În cazul kinetoscopului nu poate fi vorba de cinema, pentru că erau filmulețe care puteau fi vizionate doar de o singură persoană o dată. Se puteau vedea doar dacă privirea spectatorului era orientată frontal. Fluxul luminii era asigurat tot de percepția spectatorului
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
și descriind totodată psihologii individuale și colective după modelul dostoievskian. De asemeni, în ciclurile sale romanești compune o frescă a provinciei franceze contemporane și elaborează biografii ale unor nume literare ilustre ale Franței. Se remarcă și ca scenarist, adaptând pentru ecran sau televiziune unele dintre romanele sale sau creând scenarii; cel mai cunoscut publicului românesc fiind cel după care s-a realizat filmul Oaia cu cinci picioare. Vom menționa doar câteva dintre titlurile care-i alcătuiesc opera: Ecaterina cea Mare, Elisabeth
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
care era filmată în condiții proaste petrecerea de revelion. Pe măsură ce filmarea este prelucrată, jocurile de amor cu femeile de la petrecere sunt povestite cadru cu cadru. Plasarea intrigilor seducției la un nivel secund și fragmentar al narării, în realitatea catodică a ecranului, îl scutește pe cititor de balastul narațiunii directe, detaliate și, mai ales, la persoana întâi. Această distanțare face bine prozei lui Dumitru Ungureanu. Finalul "contaminează" însă proza. "De ce totuși în seara aceea m-am certat totuși cu soția?" se întreabă
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
din vreo pasăre de noapte aciuită pe la Cotroceni. Ce mai?! Era personificarea unei nenorociri maligne pe capul demnitarilor... În schimb, îl iubeau pensionarii până la căderea în prostrație; chiar și soacra lui Haralampy, cu o pensioară sub 2 milioane, săruta micul ecran fix în zona moțului viitorului ministru, cădea în genunchi în fața televizorului mulțumindu-i pentru lupta sa neostoită întru sănătatea și fericirea pensionarilor, iar după ce își făcea trei cruci potrivit de mari, fiindcă o fulgera artrita de la umăr, implorá Providența în
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
în râs (de ce, oare ?), numai că... Apropo: tu ai auzit de unul Marin Sorescu și de cuvântul "plagiat"? Suntem gata să dezlănțuim o gâlceavă de toată făinețea, Haralampy simțindu-se profund jignit de o asemenea întrebare. Noroc că pe micul ecran apare o imagine, cam neclară, dar care ne absoarbe atenția... Cine sau ce să fie, Doamne ? Privim și... -A, e Berlusconi, zice Haralampy hotărât. -Poate-ai vrut să spui Chirac, îl contrez eu imediat. Adevărul e că imaginea aduce binișor cu
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]
-
în subminarea realismului. Pentru a atinge un maximum de repetiție, Woolf submina genul tradițional de biografie, dar avea un biograf în anti-biografia ei. Și nu orice biograf, ci unul teribil de complicat dacă era vorba să fie transportat pe marele ecran. Nu e vorba de tradiționalul alter ego auctorial, dar mai are câteva reziduuri din acesta: deține monopolul asupra gândurilor lui Orlando pe care le reproduce pentru cititor povestindu-le sau, cel mai rar, le citează pur și simplu. Pe de
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
mirosul de cozonaci și de fripturi... Nu vreau să exagerez și nici să fiu interpretat greșit, dar parcă-parcă aș fi de acord cu Haralampy când îmi spune că s-a cam săturat să vadă de ani de zile pe micul ecran aceleași filme despre Cristos, cu actori intepretând aceleași scenarii cu dialoguri adesea insipide, unele chiar mediocre, "apreciate" doar pentru că abordează tematica respectivă... -Excepțiile fac regula de granit, devine îngăduitor Haralampy după o pălincă. -Da, îl aprob, o întăresc... Semirevolta prietenului
Sfintele Paști și cântec de lebedă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11779_a_13104]
-
rebeli care hoinăresc prin lume atacând cu parșivism tot ce întâlnesc în cale ? Să fi reintrat brusc în funcțiune ancestrala și eficienta comunicare animal-om ? Nu se știe și, probabil, nu se va ști niciodată. Cert este că pe micul ecran a apărut brusc domnul Ion Iliescu, cu figură de speriat că masele popular-pesediste nu mai vroiau să le păstorească. Îl priveam împreună cu prietenul cum stătea acolo, în prezidiu, înaintea ultimei sale gafe care, probabil, l-a făcut să regrete că
Sfintele Paști și cântec de lebedă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11779_a_13104]
-
și ofertei, că asta vrea poporul; adică vrea ce știm cu toții: o muzică super - lejeră ce nu deranjează cu absolut nimic pe tot omul ce doarme vioi, în picioare. Iar acest suveran dar nefericit cântec de leagăn afluește dinspre toate ecranele, dinspre toate receptoarele radio, este promovat în textura tipăriturilor. Am putea numi acest fenomen muzica zilelor noastre. Cealaltă - ce rămâne - ar fi muzica "independentă" sau poate mai corect - muzică. Așadar, se poate încerca o mică discuție despre grațioasa relație dintre
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
în toți acești ani ieșiți din țâțâni, cineva a avut incredibilul curaj să facă abstracție de necazurile și nevoile ce ne-au îmbătrânit înainte de vreme, de morișca politicianistă hârâind în gol, de VIP-urile de trei lulele avortate de micul ecran, preferând să escaladeze de unul singur masivul muntos și, ajuns pe creste, să înfigă al doilea steag tricolor. Am zis eu bine cândva: "de n-aș fi atât de mult Mihai Cantuniari, mi-ar fi plăcut să fiu Sorin Mărculescu
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
intenții în mod străveziu suspecte. Subiectul de telenovelă devine mai mult decât atât pentru că la examen nu se prezintă doar personajele, femei zăpăcite și bărbați bețivi, ci societatea trecutului apropiat, responsabilă pentru anomia de acum. Scena este în spatele unui fost ecran dintr-un fost cinematograf, scaunele desperecheate și mesele rupte - decor (Puiu Antemir), costumele (Anca Răduță) rimează cu ruina, cu hărmălaia din sufletul oamenilor de aici. Sunt îmbrăcați alandala, poartă semnele care înnobilau proletariatul, fosta clasă conducătoare și veșminte presupus a
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
Nevastă-sa, însă, e convinsă că fusese vorba de "trei internări" la casa de nebuni, părere spusă din neatenție cu voce tare în timpul unui telejurnal. Greșeală fatală care l-a făcut pe Haralampy să arunce cu un pantof în micul ecran încremenind pentru două ore imaginea cu domnii Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Valer Dorneanu, Adrian Năstase și Preafericitul Patriarh Teoctist așteptând la rând, cuminți și emoționați, să primească diploma aniversară a 175 de ani de presă în România. Soacra lui Haralampy
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
singură, o albină uriașă a intrat înăuntru și, după câteva lupinguri executate cu zgomot de F16 sau MIG 29 în miniatură, că n-am putut distinge clar, și câteva viraje spectaculos-înspăimântătoare, s-a prăbușit în picaj direct în micul nostru ecran. Imaginile tv s-au pus în mișcare și ceremonia acordării diplomelor a continuat în timp ce insecta spunea în dialect chirilic: -Se acordă aceste diplome celor care de-a lungul a 175 de ani și-au adus contribuția publicistică la "creșterea limbii
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]