461 matches
-
Jocul lui Ender" și înainte de "Vorbitor în numele morților". Card a anunțat că vrea să scrie "Shadows Alive", o carte care să lege Saga Umbrelor cu Saga lui Ender. În 2008, Card a anunțat că "Jocul lui Ender" urmează a fi ecranizat, dar că încă nu se găsise un regizor (inițial fusese ales Wolfgang Petersen, dar acesta s-a angajat în alte proiecte). Filmul urma să fie realizat de Chartoff Productions, scenariul fiind scris chiar de Card. Printre celelalte opere se numără
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
relatare a întâmplărilor și din reflectarea lor în relatarea celuilalt. În "Colecționarul" se conturează autoportretul unui intelectual care cultivă propria versiune a existențialismului; aceea a unui căutător al propriei identități, așa cum o caută personajele tuturor romanelor lui. Romanul a fost ecranizat în 1965 sub același nume, regizor William Wyler, cu Terence Stamp și Samantha Eggar în rolurile principale.
Colecționarul () [Corola-website/Science/313007_a_314336]
-
alături de piesa "The Antipope" a lui Robert Rankin. "Lumea Disc" a fost destul de dificil de adaptat pentru cinematografie, mai ales din cauza complexității romanelor seriei - lui Pratchett i-a plăcut în mod deosebit anecdota cu un producător care a vrut să ecranizeze "Mort" la începutul anilor '90 și căruia finanțatorii americani i-au cerut "să renunțe la a privi lucrurile din perspectiva Morții". Iată în continuare o listă a adaptărilor: Iată și o listă a adaptărilor aflate în faza de pre-producție: BBC
Lumea Disc () [Corola-website/Science/314476_a_315805]
-
mai pregnant este însă legătură puternică de care musulmanii se leaga atunci când este vorba de tradiționalism. Dintre celelalte române ale sale foarte apreciate sunt și "Nunta lui Zein", apărut în 1966 și "Bandar Șah" (1971-1978). "Nunta lui Zein" a fost ecranizat în 1976 de către regizorul kuweitian "Khalid Alsiddig" și a fost pusă în scenă la Cairo și Khartum la sfârșitul anilor 80.
Tayeb Salih () [Corola-website/Science/313525_a_314854]
-
doilea război mondial, apărut pe scena culturală macedoneană, respectiv iugoslavă. Unul din românele sale, "Golemata Vodă" ("Apă cea mare") a fost tradus în mai multe limbi, printre care se numără și limba engleză. "Apă cea mare" a fost de asemenea ecranizat într-un film cu un nume omonim, . Alte lucrări ale sale, precum sînt piese de teatru și povestiri au fost traduse și publicate în mai multe colecții, în mai multe limbi.
Živko Čingo () [Corola-website/Science/313678_a_315007]
-
costumație exotică” și de aspectele decorative ale romanului de inspirație; în opinia lor, filmul a fost golit astfel de „fiorul prozei sadoveniene”. Poetul Gheorghe Tomozei afirma într-un articol publicat în 1965 în revista Cinema că "„Drăgan a vrut să ecranizeze un roman clasic, sobru și dens, cu mijloacele realizatorului de superproducții, a vrut să împace logica dramaturgică a textului cu plastica filmelor de capă și spadă”". Analizând cele mai vizionate 10 filme românești ale tuturor timpurilor, tânărul critic Andrei Gorzo
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
la bordul unei nave spațiale, intervențiile tehnice făcute în afara navei prin intermediul navetelor și a costumelor spațiale și chiar funcționarea unei toalete în condițiile lipsei gravitației În 1982 a fost publicată o continuare a cărții, intitulată "", aceasta fiind la rândul ei ecranizată în 1984 (fără implicarea lui Kubrick). Clarke a mai scris ulterior două continuări: "" (1987) și "" (1997). Până la această dată, ultimele două romane nu au fost ecranizate. Deși romanul și filmul au fost elaborate simultan, cartea urmează proiectul inițial, de la care
2001: O odisee spațială (roman) () [Corola-website/Science/314448_a_315777]
-
1982 a fost publicată o continuare a cărții, intitulată "", aceasta fiind la rândul ei ecranizată în 1984 (fără implicarea lui Kubrick). Clarke a mai scris ulterior două continuări: "" (1987) și "" (1997). Până la această dată, ultimele două romane nu au fost ecranizate. Deși romanul și filmul au fost elaborate simultan, cartea urmează proiectul inițial, de la care versiunea finală a filmului a deviat. Aceste schimbări au avut în general la bază criterii practice legate de economia filmării, doar puține dintre ele pornind de la
2001: O odisee spațială (roman) () [Corola-website/Science/314448_a_315777]
-
ale unei comete care îi fac pe oameni să se comporte rațional și să abandoneze un război european ("În zilele cometei" (1906)), fie controlul lumii este preluat de un consiliu de savanți, cum se întâmplă în "Chipul lucrurilor viitoare" (1933, ecranizat în filmul din 1936 al lui Alexander Korda "Things to Come"). Cartea descrie cu multă acuratețe războiul mondial, cu orașe distruse de bombe aeriene. Wells a mai portretizat ascensiunea dictatorilor fasciști în "Dictatura d-lui Parham" (1930) și "teroarea sfântă
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
Harris " Enigma" se desfășoară în contextul celui de-al doilea război mondial și al criptologilor care lucrau la Bletchley Park încercând să citească mesajele cifrate de Enigma navală în Hut 8. Cartea, care face câteva modificări în acțiune, a fost ecranizată în 2001, filmul omonim fiind regizat de Michael Apted și avându-i în rolurile principale pe Kate Winslet și Dougray Scott; filmul a fost criticat pentru multe date istorice imprecise și pentru neglijarea rolului jucat de Biuro Szyfrów la spargerea
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
A doua ediție a romanului "Eragon" a fost publicată de Knopf în luna august a anului 2003. La vârsta de 19 ani, Paolini a fost desemnat unul dintre cei mai bine vânduți autori de către New York Times. Romanul "Eragon" a fost ecranizat în filmul cu același nume. Eseul lui Paolini, "It All Began with Books" (“Totul a început cu cărțile”), a fost inclus în antologia din aprilie 2005 intitulată "Guys Write for Guys Read". "Eragon II. Cartea primului născut, continuarea cărții "Eragon
Christopher Paolini () [Corola-website/Science/314871_a_316200]
-
nu există niciuna care le infirme. Prin urmare, în ciuda unui mare număr de speculații (printre care se numără și cele privitoare la suicid), sfârșitul său rămâne înconjurat de mister. Povestirea lui Bierce "An Occurrence at Owl Creek Bridge" a fost ecranizată de cel puțin trei ori: filmul mut "The Bridge" (1929), o versiune franțuzească alb-negru fidelă povestirii originale intitulată " La Rivière du Hibou" și regizată de Robert Enrico (1962), precum și una regizată de Brian James Egen (2005). Versiunea franțuzească a fost
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
serialul de televiziune al celor de la ABC "" ("The Long Con", difuzat pe 8 februarie 2006). Înaintea ecranizării din "Zona crepusculară", povestirea mai fusese adaptată într-un episod din "Alfred Hitchcock Presents". Povestirea "Eyes of the Panther" a fost și ea ecranizată de două ori. Prima versiune, având aproximativ 60 de minute, a fost realizată în 1990 pentru emisiunea "Nightmare Classics" a lui Shelley Duvall. O altă versiune, de doar 23 de minute, a fost lansată în 2006 de regizorul Michael Barton
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
a compozitorului american Rodney Waschka II are la bază viața lui Bierce. Dispariția lui Bierce a fost un subiect extrem de popular. Romanul "The Old Gringo" a lui Carlos Fuentes reprezintă o relatare fictivă a dispariției lui Bierce și a fost ecranizată în 1989 în filmul omonim, cu Gregory Peck în rolul protagonistului. Călătoria în Mexic și dispariția scriitorului au oferit cadrul filmului horror cu vampiri "From Dusk till Dawn 3: The Hangman's Daughter" (2000), în care personajul lui Bierce are
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
scris în tradiția fantasy englezească pre-J. R. R. Tolkien și călcând pe urmele unor autori ca Edward Plunkett și Hope Mirrlees. El povestește aventurile unui tânăr din satul Wall, care mărginește magica Lume a Zânelor. În 2007, cartea a fost ecranizată în filmul "Pulbere de stele", primind în general aprecieri pozitive. Gaiman a făcut unele referiri la posibilitatea unei continuări sau, cel puțin, la o altă carte în care să apară satul Wall. "Pulbere de stele" începe într-o mică localitate
Pulbere de stele (roman de Neil Gaiman) () [Corola-website/Science/320445_a_321774]
-
bună nuvelă", și premiul Nebula pentru "Cea mai bună nuvelă", după ce în 2002 primise premiul Bram Stoker pentru "Cea mai bună lucrare pentru cititorii tineri". A fost comparată cu "Alice în Țara Minunilor" a lui Lewis Carroll și a fost ecranizată în 2009 într-un film de stop-cadre regizat de Henry Selick. Povestea începe când Coraline Jones și părinții ei se mută într-o casă veche cu patru etaje. Ceilalți locatari sunt Miss Spink și Miss Forcible, două bătrâne care s-
Coraline () [Corola-website/Science/320481_a_321810]
-
lui Ivan Benbrook, iar regia lui Andy Jordan. Alun Armstrong l-a interpretat pe Gully Foyle, Miranda Richardson pe Olivia, Siobhan Redmond pe Robin Wednesbury și Lesley Manville pe Jisbella McQueen. Deși multă vreme romanul a fost considerat imposibil de ecranizat, drepturile au fost achiziționate în 2006 de către Universal Pictures. Stephen King face referire la "Destinația mea: Stelele" în câteva dintre operele sale. În "Lisey's Story" (2006), personajul din titlu își amintește despre romanul preferat al soțului ei decedat. Povestirea
Destinația mea: Stelele () [Corola-website/Science/320495_a_321824]
-
și Pământ se reface: o navă de pe Pământ ajunge în imperiu, fiind bine-primită. În epilog se face referire la evenimentele petrecute pe Pământ după 1345, căpitanul navei pământene fiind un supus loial al Imperiului Israelit. "Cruciadă în cosmos" a fost ecranizat în 1994 în regia lui Klaus Knoesel și Holger Neuhäuser, producători fiind Roland Emmerich, Ute Emmerich și Thomas Wöbke. Filmul diferă de roman în multe aspecte, fiind scrisă într-un stil comic. Nava-cercetaș care poată cavalerii englezi aterizează pe o
Cruciadă în cosmos () [Corola-website/Science/323451_a_324780]
-
O actualizare făcută în 2001 menționa că proiectul nu fusese concretizat. În 2012, un scenariu al romanului "3001" a fost pus pe site-ul 2001:Exhibit website, în speranța de a stârni interesul celor de la MGM și WB pentru a ecraniza ultimul roman al seriei. Habitatul inelar aflat pe orbită geostaționară în jurul Pământului a apărut pentru prima dată în opera lui Clarke la sfârșitul romanului "Fântânile paradisului". Deși romanul a avut succes, el nu s-a ridicat la standardele stabilite de
3001: Odiseea finală () [Corola-website/Science/323991_a_325320]
-
mitul prelungirii existenței dincolo de moarte. Filmul, ce urma să fie o coproducție franco-elvețiană (Milos-film / Freddy Landry, Meudon - Les Verrières, Elveția), nu a mai fost realizat. Scenariul lui Radu Gabrea se află astăzi la Biblioteca Universității din Chicago. Nuvela a fost ecranizată în anul 1992 de către regizorul Viorel Sergovici, după un scenariu scris de regizor în colaborare cu Adriana Rogovschi și Florica Gheorghescu, într-un film de televiziune omonim cu o durată de 109 minute. Rolurile principale au fost interpretate de Adrian
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Alva Keel, născut Alva John Kiehle (25 martie 1930, Hornell, New York - 3 iulie 2009, New York NYC) a fost un jurnalist american și un ufolog influent cel mai bine cunoscut ca fiind autorul cărții din 1975 "The Mothman Prophecies" ("Profețiile omului-molie" - ecranizată în 2002). Keel s-a născut în Hornell, New York, tatăl său fiind liderul unei mici trupe muzicale. Părinții săi s-au despărțit și Keel a crescut alături de bunicii săi. A fost interesat de magie (iluzionistă), iar prima sa povestire, publicată
John Keel () [Corola-website/Science/333014_a_334343]
-
din costurile de producție, dar poate ajunge la 60% în cazul proiectelor care contribuie la intensificarea diversității culturale și lingvistice europene. 1.3.2. În privința festivalurilor: Măsurile programului urmăresc: (a) să sprijine festivalurile audiovizuale organizate pe bază de parteneriat, care ecranizează o mare parte din producțiile europene; (b) să încurajeze proiectele realizate în colaborare la nivel european care implică evenimente în domeniul audiovizualului desfășurate în cel puțin opt state participante sau colaboratoare în acest program și care au drept obiectiv comun
jrc4549as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89715_a_90502]
-
de vedere moral”, amintindu-și că, cu șapte ani în urmă, scriitorul îi mărturisea că „îmi vine să-mi tai mâna cu care am scris "Drum fără pulbere"”. În 1953 apare un nucleu al viitoarei capodopere, nuvela "Bijuterii de familie" (ecranizată de două ori). În 1957 vede lumina tiparului "Cronică de familie", cea mai însemnată capodoperă a prozei românești care cuprinde un veac de istorie și 200 de personaje, apariția și evoluția claselor sociale, formarea identității românești. "Cronică de familie", o
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
se numără Jeremias Gotthelf (1797-1854) și Gottfried Keller (1819-1890). Giganții incontestabili ai literaturii elvețiene a secolului al XX-lea sunt Max Frisch (1911-91) și Friedrich Dürrenmatt (1921-90), al căror repertoriu de opere cuprinde "Die Physiker" (Fizicienii) și "Das Versprechen" ("Legământul"), ecranizat în 2001 la Hollywood. Principalii scriitori elvețieni francofoni sunt Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) și Germaine de Staël (1766-1817). Între autorii de dată mai recentă se numără Charles Ferdinand Ramuz (1878-1947), ale cărui romane descriu viața țăranilor și muntenilor, într-un mediu
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
în 1968, la comanda studioului cinematografic „București”, la șantierul naval din Tulcea și în rada portului Brăila, cu ajutorul uzinelor de utilaj greu „Progresul”, pentru turnajul filmului inspirat de roman: "Toate pînzele sus!" de Mircea Mureșan. În 1976, acesta a fost ecranizat pentru televiziune. Radu Tudoran a trăit retras până la sfârșitul vieții sale, dar a publicat numeroase best-seller-uri. În 1977, numărul total al exemplarelor din cărțile sale - aproape fiecare reeditată de mai multe ori - depășea cu mult 1 500 000 de exemplare
Radu Tudoran () [Corola-website/Science/297622_a_298951]