1,061 matches
-
Mack ("Daredevil") și de artistul Pascal Alixe ("Ultimate X-Men"), coperta fiind realizată de artistul Paul Pope. Tot în 2009, BOOM! Studios a editat o mini-serie BD de 24 de numere cu adaptare după "Visează androizii oi electrice?". "Vânătorul de recompense", ecranizarea realizată în 1982 după "Visează androizii oi electrice?", a fost adaptată anterior sub forma unui BD sub titlul "A Marvel Comics Super Special: Blade Runner". În 1986, revista BD Weirdo a editat Experiența religioasă a lui Philip K. Dick a
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
familie, relația dintre viața și moarte, dintre iubire și fericire. Privirile scriitorului se extind însă și asupra unui câmp social vast, cuprinzând negustori, intelectuali, țărani, etc. "„Anna Karenina”" este considerat cel mai "„cinematografic”" roman al lui Tolstoi, beneficiind de numeroase ecranizări. Nefericita Anna a fost întruchipată de actrițe celebre: Greta Garbo (1935), Vivien Leigh (1948), Jacqueline Bisset (1985), Sophie Marceau (1997), Keira Knightley (2012). Între anii 1889—1899, Tolstoi scrie cel de-al treilea roman, "„Învierea”", inspirat din viața epocii și
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
s-ar putea imagina dacă ar citi o versiune a "Doctorului Jivago" scrisă de Lev Troțki și nu de Boris Pasternak. Romanul "Orașe și ani" a fost adaptat de două ori în plan cinematografic și o dată în domeniul muzical. Prima ecranizare, regizată de Evgheni Cerviakov, a fost realizată în 1930 de studioul sovietic Lenfilm, după un scenariu scris de Evgheni Cerviakov, Dmitri Tolmacev și Natan Zarhi. Durata filmului este de 94 de minute. Rolul principal a fost interpretat de Ivan Ciuvelev
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
de caracter a personajului. Filmul conține numeroase clișee artistice (declamații teatrale ale artiștilor, aristocrați cu fețe machiate) tipice acelei perioade a istoriei cinematografiei și ratează, probabil din cauza restricțiilor politice, oportunitatea de a descrie credibil dilema morală a protagonistului. Finalul acestei ecranizări este senzaționalist: Andrei Starțov se sinucide atunci când este amenințat cu execuția de prietenul său german, Kurt Wann, iar ultima imagine a filmului este zâmbetul satisfăcut întipărit pe fața glacială a bolșevicului german. Filmul mut al lui Cerviakov a fost primit
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
regizor cu o anumită abilitate și deși constrângerile politice au împiedicat fără îndoială o confruntare directă cu problemele morale, filmul demonstrează că cinematografia mută a devenit prea ușor rece și stereotipă, chiar și cu subiecte promițătoare”. Cea de-a doua ecranizare, regizată de Aleksandr Zarhi, a fost realizată în 1973 ca o coproducție URSS-RDG (Mosfilm - DEFA Berlin), după un scenariu scris de Aleksandr Zarhi și Vladimir Valuțki. Durata filmului este de 128 minute. Rolurile principale au fost interpretate de Igor Starîghin
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
unele flashback-uri, folosind puterea miraculoasă a nepotului ei pentru a face să apară în oglinzile din salon personaje din alte vremuri. Criticul Călin Căliman considera acest film ca fiind „cel mai ambițios proiect estetic” al lui Dan Pița, o ecranizare „ambițioasă, riscantă și dificilă” a scrierilor lui Mircea Eliade. În opinia sa, filmul lui Dan Pița prezintă încercarea disperată a intelectualului ce trăiește într-o epocă totalitară și absurdă de a-și regăsi identitatea pierdută, proces în care se rătăcește
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
numără "Dune: A Whisper of Caladan Seas" (2001), "Dune: Hunting Harkonnens" (2002), "Dune: Whipping Mek" (2003), "Dune: The Faces of a Martyr" (2004), "Dune: Sea Child" (2006) și "Dune: Treasure in the Sand" (2006). În 1984, Universal Pictures a lansat ecranizarea "Dune", în regia lui David Lynch. Pe 3 decembrie 2000, pe Sci-Fi Channel a avut loc premiera unui serial de televiziune în trei părți intitulat "Dune". Continuarea care a vut premiera pe 16 martie 2003, "Copiii Dunei", a îmbinat "Mântuitorul
Seria Dune () [Corola-website/Science/298427_a_299756]
-
fost traduse în treizeci și șase de limbi și reflectă pasiunea autorului pentru fenomenele paranormale. a fost producătorul executiv al filmului Neguțătorul din Veneția (2004) și a colaborat la serialul Bedsitcom, nominalizat la Rose d’Or. În prezent, lucrează la ecranizarea bestsellerului "Viu sau mort", unul dintre cele mai vândute unsprezece romane din Marea Britanie în prima jumătate a anului 2006. Romanul "Să mori frumos!" a stat șapte săptămâni în topul Ten Bestseller al Sunday Times și a ajuns pe primul loc
Peter James () [Corola-website/Science/313082_a_314411]
-
filmul a fost premiat la gala premiilor Zmeura de Aur ediția din anul 1999, grupul „câștigând” la categoriile: „Cea mai proastă imagine", „Cea mai proastă actriță într-un rol secundar", „Cel mai prost cuplu într-un film”, „Cea mai proastă ecranizare" și „Cel mai prost debutant”. Pe data de 7 noiembrie 1997 formația l-a concediat pe Simon Fuller. Concedierea acestuia a fost publicată pe prima pagină a ziarului The Sun, răspândindu-se rapid în întreaga lume. Mulți comentatori au bănuit
Spice Girls () [Corola-website/Science/312987_a_314316]
-
Acest moment a reprezentat începutul unei colaborări strânse cu Cartoon Network, Hanna și Barbera continuând să-și consilieze fosta companie, dar lucrând în paralel și la crearea unor noi desene animate, cum ar fi seria "The Cartoon Cartoon Show" și ecranizările "Familiei Flintstone" (1994) și "Scooby-Doo" (2002). Barbera a murit din cauze naturale la vârsta de 95 de ani în Studio City (Los Angeles) la data de 18 decembrie 2006, după o carieră de șaptezeci de ani în domeniul filmelor de
Joseph Barbera () [Corola-website/Science/324274_a_325603]
-
ca Felix să afle ce se întâmplă cu Otilia. Scenaristul Ioan Grigorescu și regizorul Iulian Mihu au purtat „lungi și fructuoase discuții” cu George Călinescu cu privire la realizarea unui film după romanul "Enigma Otiliei". Scriitorul a spus că el dorea ca ecranizarea să fie făcută în stilul filmului "Umbrelele din Cherbourg" (1964), un film cântat în întregime. El a fredonat o melodie pe care scenaristul i-a dat-o compozitorului Anatol Vieru și care a devenit apoi cântecul: "„Ce este această viață
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
a scenariului a purtat titlul „Interzis minorilor” și a fost anunțată în presă în anul 1968. Într-un articol publicat în "România literară" nr. 2 (24) din 12 iunie 1969, Iulian Mihu îi împărtășea jurnalistului Al. Racoviceanu opinia sa cu privire la ecranizarea romanului: "„Pentru mine acest film va fi rezultatul unei îndelungate munci de cercetare și studiu cinematografic. Dacă nu mi s-ar părea exagerat, l-aș numi „filmul vieții mele”. De la „Viața nu iartă”, pe care l-am realizat în 1956
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
ale narațiunii, înainte ca în rol să intre culoarea, investită și aceasta cu o valoare estetică pregnantă”. Criticul de film Călin Stănculescu consideră inspirată distribuirea în rolurile principale a doi actori neprofesioniști, filmul fiind considerat ca "„un frumos exemplu de ecranizare iconoclastă”". În opinia sa, prestația celor doi actori tineri a egalat-o pe cea a marilor nume de pe generic - Clody Bertola, Gheorghe Dinică, Gina Patrichi, Eliza Petrăchescu, Violeta Andrei sau Ovidiu Schumacher. Regizorul Savel Stiopul îl consideră "„un film de-sine-stătător
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
Tolkien și lucrările sale. "Stăpânul inelelor" a inspirat și continuă să inspire arta, muzica, industria filmului și televiziunea, jocurile video și literatura ulterioară. Adaptări ale Stăpânului Inelelor au fost realizate pentru radio, teatru și film. Producerea în 2001-2003 a aclamatei ecranizări a trilogiei Stăpânul inelelor a generat un nou val de interes față de "Stăpânul inelelor" și de celelalte lucrări ale lui Tolkien. Fondul istoric al trilogiei "Stăpânul inelelor" se dezvăluie pe măsură ce acțiunea avansează și este elaborată în anexe și Silmarillion, publicate
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
iar ediția lor a fost găsită că violase drepturile de autor ale lui Tolkien conform legii americane. De la tipăririle originale din anii 1950 și 1960, au apărut multe ediții diferite ale "Stăpânului inelelor". În anii 1990 (parte din cauza anticipării viitoarei ecranizări a trilogiei Stăpânul inelelor) mai multe noi ediții au fost publicate, inclusiv o ediție de trei volume cartonate de la editura Houghton-Mifflin, prezentând ilustrații color realizate de către Alan Lee. În 2004 o nouă ediție a fost publicată pentru a celebra a
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
orice portiță de evadare de sub teroarea gândirii comuniste, era de bun augur pentru societatea sovietică. După mai multe încercări nereușite, scenariul următorului film, "Solaris", făcut după cartea scriitorului polonez Stanislaw Lem, capodopera a literaturii est-europene, a fost aprobat de către conducere, ecranizarea peliculei fiind considerată mai puțin periculoasă. Blocul Comunist trebuia să apară în fața opiniei publice interne și externe, din rațiuni propagandistice, ca un monolit indestructibil, cu elementele componente într-o armonie impecabilă, cu funcționare ireproșabilă, sistemul în care oamenii muncii își
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]
-
Colin Farrell îl joacă pe Danny Witwer, un agent al ministerului de justiție care este trimis să observe procesul, Samantha Morton este pre-cog-ul senior Agatha, iar Max von Sydow este Lamar Burgess, superiorul lui Anderton. Filmul este unul din multele ecranizări bazate pe schițele lui Philip K. Dick. Producția filmului a costat peste 100 milioane USD, deși a avut încasări de trei ori mai mari pe plan mondial, și a vândut peste 4 milioane de DVD-uri în primele luni de la
Raport Special () [Corola-website/Science/312311_a_313640]
-
pozitive, printre care s-a numărat una de la Los Angeles Times, care afirma că „piesa este un Dick vechi, care oscilează între inventivitate și paranoia”. Pe 1 februarie 2004, "Variety" a anunțat că Utopia Pictures & Television a achiziționat drepturile de ecranizare pentru trei romane ale lui : "Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul", "VALIS" și "Radio Free Albemuth". În 2007, Halcyon Company a cumpărat prima opțiune asupra operelor lui Dick, anunțând în mai 2009 că, după "Terminator Salvation" (2009), intenționează să ecranizeze "Curgeți
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul () [Corola-website/Science/335319_a_336648]
-
Pădurea spânzuraților este o ecranizare din 1964 a romanului omonim al scriitorului român Liviu Rebreanu. Regizat de Liviu Ciulei, a fost primul film românesc care a obținut o largă recunoaștere internațională. În anul 1966 a câștigat categoria „Première Oeuvre” a festivalului de film de la Cannes
Pădurea spânzuraților (film) () [Corola-website/Science/302637_a_303966]
-
fost adaptată pentru radio de Ernest Kinoy în 1952 ca parte a serialului NBC Presents: Short Story. Înregistrarea difuzării din 4 ianuarie poate fi găsită în Arhiva "NBC Short Story". Pe 16 martie 1952, "CBS Television Workshop" a difuzat o ecranizare a povestirii, cu Martin Ritt în rolul principal. Joe Orlando și Al Feldstein au publicat o adaptare BD în numărul din noiembrie-decembrie 1953 al publicației "Weird Science", folosind titlul original al povestirii - "Outcast of the Stars", aceasta regăsindu-se și
Aici sunt tigri () [Corola-website/Science/327061_a_328390]
-
roman, de spionaj, "William Conrad", în 1950. A urmat, în 1952, romanul de aventuri, cu tentă autobiografică, "Le Pont de la riviere Kwai", iar în 1963 romanul de științifico-fantastic "La Planète des Singes", care i-au adus celebritate, mai ales după ecranizarea lor. Pierre Boulle s-a stins din viață la 31 ianuarie 1994. "William Conrad", primul său roman, a fost publicat în 1950. Avea 38 de ani și nicio formație literară, dar povestea agenților secreți a lui "Boulle" are o aură
Pierre Boulle () [Corola-website/Science/314928_a_316257]
-
și să se topească, lăsând doar albul proiectorului, care se va deteriora și el, lăsând sala în întuneric, cu spectatorii întrebându-se în ce fel de antichitate vor trebui să potrivească cheile mașinii când vor ieși afară". Tommy Pallotta, producătorul ecranizării cărții "Substanța M" a declarat într-un interviu din iulie 2006 că el încă deține "opțiunea pentru "Ubik" și intenționează să realizeze cu film de acțiune". Fata lui Dick, Isa Dick Hackett, a declarat că negocierile pentru ecranizarea cărții "Ubik
Ubik () [Corola-website/Science/320781_a_322110]
-
Pallotta, producătorul ecranizării cărții "Substanța M" a declarat într-un interviu din iulie 2006 că el încă deține "opțiunea pentru "Ubik" și intenționează să realizeze cu film de acțiune". Fata lui Dick, Isa Dick Hackett, a declarat că negocierile pentru ecranizarea cărții "Ubik" se află într-un stadiu avansat. În mai 2008, filmul a fost contractat de Celluloid Dreams. Va fi produs de Hengameh Panahi de la Celluloid Dreams și Isa Dick Hackett de la Electric Shepherd Productions, fiind planificat pentru intrarea în
Ubik () [Corola-website/Science/320781_a_322110]
-
Într-un articol din 1965 publicat în „România literară”, Eugen Atanasiu remarca umorul de esență folclorică care leagă basmul lui Creangă de filmul lui Gopo, fără a altera nici basmul, nici direcția fundamentală a fanteziei comice. Dana Duma considera că ecranizarea acestui basm i-a solicitat cel mai mult imaginația lui Gopo. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că filmul "De-aș fi... Harap Alb" „i-a solicitat la maximum imaginația [regizorului - n.n.], dovada fiind și marile
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
timp pentru a accepta alegerea lui Robert Pattinson pentru rolul lui Edward în filmul "Amurg". Momentan, nu există planuri oficiale pentru o adaptare cinematografică, desi Summit Entertainment, studiol care a produs filmul "Amurg", a anunțat că a obținut drepturile de ecranizare pentru toate celelalte trei cărți din serie, inclusiv pentru "Zori de zi" Meyer este de părere ca daca "Zori de zi" va fi ecranizata, vor trebui să fie făcute două filme, deoarece „e greu să îmi imaginez acțiunea comprimata în
Zori de zi (roman) () [Corola-website/Science/315037_a_316366]