764 matches
-
M. Vulcănescu, Gr. C. Mano, P. Pencovici, Al. Stăncescu, membri; Societatea Ajutorul clerului român, str. Silvestru; Comitet: preot N. Pestreanu, președinte; preot șt. Călinescu, preot P. Constantinescu, vicepreședinți; Chir. G. Bidoianu, diacon, O. Mușuleanu, secretari; preot T.R. Arbăreanu, casier; Societatea ecvestră română: președinte, general I. Em. Florescu; Societatea pentru Fabrica de hârtie, fabrica la Bacău, sediul la București, str. Calvină, 3; Consiliul de administrație: colonel Alcaz, președinte; C. Porumbaru, vicepreședinte; șt. Ioanid, Gr. Păucescu, G.D. Candianu, A. Stolojan, membri; C. Olănescu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
dioscurii în serviciul unei zeițe. Îl întâlnim frugal utilizat și de Pârvan, chiar în varianta sa iraniană, ca model de descripție a unui grup statuar de bronz de la Năeni 1, identificat de Pârvan într-o morfologie cu caracter războinic sau ecvestru, alimentată de motive arheologice și folclorice autohtone: „cavalerul trac” sau „danubian”, cabirii 2. Probabil că una dintre sintezele culturale care s-ar fi putut naște în jurul motivului cavalerului, războinicului s-ar fi aflat la intersecția dintre pozitivitatea cercetărilor arheologice ale
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
scria Wikander, erau atestate cele mai multe și mai elocvente mărturii epigrafice. Din punct de vedere iconografic, Wikander identifică o omogenitate perfectă între motivul arborelui înconjurat de un șarpe, ocurent atât în reprezentările „cavalerului trac”, cât și în cele ale lui Mithra ecvestru, din zona blacanică. Această ipoteză a originii balcanice „ar explica și de ce soldații recrutați din aceste regiuni au contribuit la expansiunea mithraismului: această expansiune nu ar fi decât consecința foarte firească a marelui rol jucat de elementul traco-iliric în timpul anumitor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ale reliefurilor Cavalerilor danubieni din Scythia Minor”, Pontica 5 (1971), pp. 503-511; (împreună cu G. Popilian) „Patru monumente inedite ale cavalerilor danubieni”, Studii și cercetări de istorie veche și arheologie 27 (1976), 2, culminând cu o sinteză fastuoasă despre acest material ecvestru în areal danubian, publicată în două volume la prestigioasa editură E.J. Brill - vezi D. Tudor, Corpus monumentorum religionis equitum Danuvinorum (EPRO, 13), I. The Monuments, Leiden, 1969; II. The Analysis and Interpretation of the Monuments, Leiden, 1976. 3. La vremea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
croisée, Încă și mai evidentă la București ca la Paris); chiar aici este așezată Universitatea (construcția inaugurată În 1869 și extinsă după 1900). În Piața Universității se Înalță câteva statui reprezentative, prima și cea mai simbolică dintre toate fiind statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul (dezvelită În 1874; și ea, oricât ar fi de patriotică, tot opera unui francez, sculptorul Carrier-Belleuse; gurile rele spun că francezul ar fi preschimbat o Jeanne d’Arc În Mihai Viteazul!). Bucureștiul modern nu a fost
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ei — chiar dacă strada Berthelot mi se pare că deține recordul. Nici bronzul statuilor nu s-a dovedit mai rezistent. Prea multe n-au fost niciodată În București. Comuniștii au distrus o bună parte dintre figurile-simbol, În primul rând impunătoarea statuie ecvestră a lui Carol I din fața Palatului Regal (operă a renumitului sculptor croat Ivan Meštroviæ; ar putea fi refăcută, dar cine se mai gândește la asta?), ca și statuia lui I.C. Brătianu, aflată În rondul de la intersecția celor două bulevarde centrale
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Pedro de Alcántara, din alt capăt al urbei. Castelul poate fi un reper excelent, față de care să-ți determini cu ușurință poziția în spațiu. Trecem printr-o succesiune de piețe dreptunghiulare, Do Rosiio și, respectiv, Figueira, unde se înalță statuia ecvestră a regelui Pedro IV, înveșmântat în armură de cavaler. Căldura este destul de suportabilă, o „înmoaie”, din fericire, briza marină. Pavajul alb al străzilor, striate cu dungi negre, mă ajută să recunosc imediat romburile de pe coperta volumului Cartea neliniștirii de Fernando
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din câte văzusem până acum la Lisabona, închisă din trei părți de clădiri galbene cu portic, formând un unic ansamblu arhitectural. Piața se varsă către uriașul estuar al râului Tajo, cel care desparte orașul în două. În mijloc tronează statuia ecvestră a regelui José I, ale cărui veșminte te duc cu gândul la Secolul Luminilor. Contemplăm apele tulburi, sprijiniți de parapetul debarcaderului, fojgăiala bancurilor de pești în căutarea hranei: spinările subțiri și negre, ca niște alge marine, unduindu-se în bătaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
e unul dintre cele mai scumpe orașe din lume. Ocupă locul opt într-un clasament condus de Tokyo, iar Moscova, unde vom ajunge peste câteva zile, este pe locul cinci. Vai de capul rusului (dar și al turistului) nevoiaș... Statuia ecvestră a lui Petru I („călărețul de bronz”). Mai „interesantă” mi se pare stânca - crestată și ondulată sub formă de val marin - pe care e urcat „călărețul”. Vizităm Catedrala Isaakievski, proiectată de A. Monfferrand: uriașă, care poate găzdui aproape 10.000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dat, de o piață, mai slab luminată, în care perspectiva se diluează, la propriu, din cauza ploii ce nu mai contenește. Zăresc aici, învăluite în umbră, câteva clădiri istorice - seamănă cu două catedrale, deosebit de impunătoare, în stil clasic, și o statuie ecvestră alături. Tăblița de pe soclu mă dumerește că este Regele Frederich cel Mare. Fiecare loc, cu eroii săi mitizați. Abia când ajung la hotel, realizez cât de obosit sunt - prea multe emoții pentru o primă zi la Berlin... 15 iulie, sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
descoperiți aici vreun locșor feeric, pierzându-vă în vreo fundătură. În acest mușuroi uriaș, nu veți găsi niciunul din acele accesorii de scenă cu care vă farmecă, în jurul Mediteranei, orașele-teatre din lumea bună. Odeoane, lacuri acoperite cu nuferi, peristiluri, statui ecvestre, obeliscuri, colonade, amfiteatre, palate, forumuri luați-vă gândul de la astfel de titluri de noblețe! Nici cavea, nici marmuri. Nici sarcofage, nici porfir (doar, câte ceva, la muzeul Rockefeller, numit odinioară "al Palestinei", din Ierusalimul de Răsărit, în sălile cu puțini vizitatori
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
e posibilă în absența „ajutoarelor năzdrăvane” (V. I. Propp) pe care flăcăul le are sau le dobândește. Ele reprezintă „doar o expresie a puterii și capacităților eroului”. Calul este cel mai important dintre ele și apare semnificativ faptul că reprezentarea ecvestră a astrului este identică în colinde cu cea a feciorului neofit: „Nu-i stobor de mari boieri,/ Și-i Soare tânăr călare/ Pe un călușel gălbior./ Da’ nu-i galbior de fel/ Și-i gălbior de flori,/ Cu șeaua de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pământ nu este familiar planului mundan : „Da nu joacă, cum se joacă,/ După soare se d-întoarce./ După soare când răsare,/ După lună când lumină” (Berbești - Maramureș). Împăratul însuși năzuiește la calul feciorului și se pregătește de întâlnirea cu perechea ecvestră ca pentru un omolog suveran: „Împăratu s-o gătat,/ În haine albe s-o-mbrăcat,/ La voinic și-o d-alergat./ - Dă-i, voinice, să jucăm,/ Și murgu să ni-l schimbăm”. Deși pare că se pregătește pentru un moment de trecere
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Prado și să admir jocul apei din fântânile din Piața Cibelis. Am avut plăcerea să văd, din exterior, Palatul Regal, înconjurat de grădinile Sabatini, de Cabo Nova și de Campo del Moro. Am fost în Piața de Oriente, la statuia ecvestră a lui Filip al VI-lea, unde am avut sentimentul că văd Versailles. Constatam amprenta puternică rămasă de la regii din familia Bourbon. Masa de seară am luat-o cu colegul meu la un bistro dintr-o piață centrală de unde în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cărți de citire; abia în clasa a patra și-a dat seama că alfabetul trebuie învățat în întregime. * În acest tablou, autorul nu a vrut să spună mai mult decât a spus, pentru că nu a avut ce. * Cu această statuie ecvestră, sculptorul s-a întrecut pe sine. Dacă mai făcea și calul, ar fi devenit mai important decât personajul pietrificat. * Pentru a ți se recunoaște valoarea, mai întâi trebuie să mori. * Din victorie în victorie, înfrângerea este asigurată. * Gloria postumă e
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
aproape hipnotică, într-o locvacitate aiuritoare, cu stiluri flamboiante fie în lumea baroului, a cazinourilor sau a modei, fie în codurile de onoare ale diferitelor caste (militare, diplomatice, juridice, religioase, parlamentare, medicale, sportive etc.), ca și la hipodrom, în "flirtajul ecvestru" etalat de Claymoor, ori în boema cafenelelor (...) Totul se face pasional, cu o efervescență ce frizează constant patologicul, chiar și în zonele (domeniile) tradițional caracterizate prin rigoare, calcul rece și stilistică à quatre épingles". Acestei mode (sau acestui model) i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în bătălia spartanilor de la Termopile, conduși de nemuritorul rege Leonidas. Un act de jertfă pe altarul patriei. Extraordinar! Cu adevărat niște eroi! Salvatorii patriei! Statul și guvernul vor lua urgent măsuri și vor aloca fondurile necesare pentru realizarea unui monument ecvestru de bronz în mărime naturală, așa ca al lui Mihai Viteazul călare pe un armăsar pur sânge intrând măreț și triumfător în cetatea Alba-Iulia, la prima Unire în 1600. În fiecare oraș, în fiecare comună și cătun se vor așeza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
moralul adânc zdruncinat, trăind cea mai mare dezamăgire, cel mai mare eșec din cariera lui. O catastrofă! De unde se aștepta să fie elogiat, admirat și invidiat pentru metodele lui științifice de cercetare a infractorilor... Poftim! Adio Premiul Nobel, adio statui ecvestre în mărime naturală!... Mircea și Lică s-au apropiat de masă, m-au ridicat și m-au depus ușor-ușor pe dușumea. Mă durea glezna înfiorător; corpul îmi era învinețit de loviturile nemiloase ale bastonului cauciucat. Încă eram în stare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în timp e prilej de panoramare. Sar în ochi în comparație cu alte centre urbane lăcașurile de cult ortodox, mănăstirile (Golia, Galata, Frumoasa, Trei Ierarhi, Cetățuia, Mitropolia), dar și Iașul arhitecturii civile (Palatul administrativ, Palatul Roznovanu) și statuile, în primul rând statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, opera francezului Frémiet. "Sufletul Iașului? Iată-l... Iată-l risipit în toate lucrurile aceste, în mare parte inexplicabile fără el sau în afară de el (după cum, printr-un fel de reversiune, el însuși ar rămânea adesea inexplicabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
14 luni în vamă! A fost înmormântat în 1856 în cimitirul din Montevideo și, ulterior, la împlinirea a 100 de ani de la deces, urna a fost depusă definitiv în mausoleul construit special în Plaza de la Independencia, la baza statuii sale ecvestre, inaugurată în 1923. După depunerea coroanei, m-am reîntors la ambasadă cu escorta oficială, așteptat și fotografiat de membrii ambasadei și de vecini. Au urmat o "masă festivă" cu "colectivul", telefoane de felicitări, vizionarea jurnalelor canalelor de televiziune care consemnau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pariziană. * Statuia din Paris a lui George Washington nu este - mai mult ca sigur - cea mai faimoasă statuie din marele oraș. Cu toate acestea, dintre cele văzute de mine, e cea care m-a impresionat cel mai mult. O statuie ecvestră ca toate statuile ecvestre, altfel. Nu-i lipsește nici sabia eroului. Numai că sabia - aici e aici, subțire ca o floretă de scrimeur, ca un fir de oțel (așa mi s-a părut cel puțin mie) este ținută într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a lui George Washington nu este - mai mult ca sigur - cea mai faimoasă statuie din marele oraș. Cu toate acestea, dintre cele văzute de mine, e cea care m-a impresionat cel mai mult. O statuie ecvestră ca toate statuile ecvestre, altfel. Nu-i lipsește nici sabia eroului. Numai că sabia - aici e aici, subțire ca o floretă de scrimeur, ca un fir de oțel (așa mi s-a părut cel puțin mie) este ținută într-o splendidă poziție verticală, miraculos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din vremea lui Ludovic al treisprezecelea” (s.n.). Radu Albala explică (în Luceafărul, nr. 9/1985) cine erau acești „curteni”, anume „les courtisans du cheval d’airain”, cum erau numiți inșii fără căpătâi care-și aveau locul de întâlnire la statuia ecvestră, de bronz, a acestui rege. (Traducând impropriu prin „spijă”, Matei a cedat gustului său pentru cuvintele rare.) Dacă expresia e de pe vremea lui Ludovic al XIII lea, cum afirmă Pașadia, care probabil nu greșea, atunci nu e de crezut că
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
neantul primește cele mai înalte vibrații. Obsedată mai mult de Marcus Aurelius decât de împăratul Traian, de strigătul lui filozofic în realitatea vieții mele, i-am invitat pe toți colegii mei la o masă copioasă, într-o trattoria din apropierea statuii ecvestre. Primisem telegrafic o sumă importantă de bani și un bilet de avion, de la René, pentru a-l întâlni la Copenhaga. Vinul și mâncarea au fost foarte apreciate de colegii mei, dar după ce burțile s-au umplut și vinul s-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
învățătoare în vârstă de 19 ani. Ecuația cu multe necunoscute a rezolvat-o sigur și precis mama, Elena Istrati, care a tocmit un căruțaș să ne ducă taman acolo, în așezarea de albanezi. Am trecut Prutul și într-o cursă ecvestră de toată frumusețea, din Vulcănești - Greceni - Traian Val, iată-ne la Bolgrad și pe seară, la Caracurt. Am oprit la școală unde directorul școlii, învățătorul Nicolae Dogaru ne-a primit omenos. El era din șivița, la o aruncătură de băț
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]