542 matches
-
numărul de fier: expansiunea vieții este curmata periodic de obstacole ale Naturii căzute din Spirit, acesta din urmă fiind Viața pură și imposibilitatea extincției vieții. Așadar, din perspectiva acestor numere-legi ce guvernează structurile-procese din natură (natură fizică, reală, și natura edenica, ideală, transcendență), haosul este de fapt o dinamică ordonată de un înalt grad de complexitate. Tocmai acest model oscilant, sugerat în fragmentul de mai sus din "Căsătoria Cerului cu Iadul", este fundamental în întreaga gîndire a lui Blake și se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și a întoarcerii la inocentă după căderea inexorabila în experiența a devenit unul dintre laitmotivele cele mai firești. Această temă însă s-a extins și a dus la dorința romantică de a explora realitatea din temelii: inaccesibilul, nelimitatul, infinitul, Unitatea edenica nemărginita, lucrul unic și neimitabil, originalitatea, noul permanent, arta, Celălalt, originea, femininul că origine, "religia femeii", filosofia absolută, libertatea, principiile primordiale, Dumnezeu, sensul infinit al creației: toate acestea au devenit adevăratele forțe generatoare ale căutării romantice infinite. Din această căutare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
BCW Blake Complete Writings with variant readings, Geoffrey Keynes (editor), Oxford University Press, Oxford, New York, 1979. BCH G.E. Bentley Jr., William Blake: The Critical Heritage, London, Routlege & Kegan Paul, 1975. ANEXE -[Eternii] -[Plenitudine] -[Energie-Spirit] -[lege nedeterministică] -[libertate spirituală: Ierusalim] -[Ființă edenica androginică plenară♂☼♀] (Ființă♂-Ființă emanata♀)............................ Spectru sexualitate....................................non-sexualitate polaritate.....................................anti-polaritate semi-plenitudine............................ anti-plenitudine materie.......................................antimaterie afirmare...................................... negare lege........................................... antilege (Tharmas♂-Enion♀)................................... Spectrul lui Luvah (Urizen♂-Ahania♀)....................................Spectrul lui Urizen libertate materială (America)......................... libertate spectrala lege deterministică.....................................antilege deterministică Fig. 2 Dinamică
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pron. ta/ tău/ tăi/ tale; vostru/ voastră/ voștri/ voastre; reason subst. rațiune; your reason = rațiunea ta/ voastră INTERPRETARE ALTERNATIVĂ: Urizen nedecăzut: Apollo (în Vala); apoi, după cădere, Satan (cf. S.F. Damon) Urthona: Ur-th-on-a (cu [th] încorporat: Tharmas) (Los în ipostaza edenica) EBRAICA GREACĂ uri subst. lumină; on (part. prez. al vb. einai a fi) fiind, ființa, ființare ETIMOLOGIE ALTERNATIVĂ: Urthona GAELICA U-thorna nume geografic în poemele lui Ossian (Macpherson) ETIMOLOGIE ALTERNATIVĂ: Urthona: "earth owner" (cf. Damon) ENGLEZĂ earth subst. pămînt; owner
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Puternici sînt în fiecare Om", Vala, I, 6). Teoria celor patru Zoa ("Nemuritorii Înstelați", "Ființele vii") este concepția fundamentală a lui Blake, derivată probabil din viziunea lui Ezechiel sau a Sfîntului Ioan (Ezechiel 1, 5-6; Apoc. 4, 6-7). În starea edenica cei patru Zoa sînt uniți în armonie perfectă. Căderea lor înseamnă nu căderea întregii eternități în temporalitate, ci doar a unei părți (că în sistemul lui Böhme). Primul Zoa este Tharmas, "puterea Părinte", care se află în Vest (Apus). Al
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înnăscuta (în sensul lui Berdiaev, increată), avînd un corespondent în lumea materială: America, simbolul libertății materiale. 8 (I, 75) SPECTRU / SPECTRE: Spectrul este forța negației, este negația în sine. Cuplul (ființă căzută)-(spectru) este rezultatul fragmentarii creației. Astfel, ființa plenară edenica nonsexuată prin cădere se rupe în două entități sexuale, una masculină și una feminină (cea feminină ieșită din cea plenară prin emanație); la aceste două entități se adaugă a treia, Spectrul, care se naște nu printr-un proces de emanație
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
adaugă a treia, Spectrul, care se naște nu printr-un proces de emanație, ci ca rezultat al procesului de rupere care este simultan cu procesul de emanare (a ființei sexuate feminine). Așadar, Spectrul este forța vida de fragmentare a plenitudinii edenice. El este principiul absenței necesar pentru că procesul de emanație să aibă loc (nașterea femininului), dar el însuși, paradoxal, nu este principiu emanativ. Într-un sens, ideea de Spectru la Blake seamănă ciudat de mult cu noțiunea de antimaterie: Spectrul trebuie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
el însuși, paradoxal, nu este principiu emanativ. Într-un sens, ideea de Spectru la Blake seamănă ciudat de mult cu noțiunea de antimaterie: Spectrul trebuie să se reunească cu cele două ființe sexuate, masculină și feminină, pentru ca să fie refăcuta plenitudinea edenica. Similar, materia unită cu antimateria eliberează energia ținută captivă în materie, materia însăși fiind anihilata la impact (la fel ca si antimateria). Dacă luăm în considerare că energia este echivalentul Spiritului (cum, printre alții, a sugerat Koestler), atunci tocmai procesul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
departe strălucea în zare,/ Asemeni unui munte peste munte,/ Cu mii de piramide și de turnuri/ Cioplite-n mine mari de diamant/ Și-n stînci de aur; al lui Lucifer/ Palat [...] Muntele Soborului". 80 (ÎI, 187) Vestul este în starea edenica domeniul lui Tharmas. 81 (ÎI, 190) era-ntocmit în patru colțuri (form'd Foursquare) (despre Altarul de aur din lăcașul dinspre apus, din Sala de aur a lui Urizen): Vezi notă pentru (ÎI, 168): cerurile pătrată formă cu-o linie-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
structura majoră): cele patru structuri majore nu sînt altceva decît cele patru sfere ale celor patru Zoa. Structura cuaternara și suprastratificată este evidentă. Concluzia este că Urizen construiește după modelul divin, arhetipal al Golgonoozei, desi construcția să este în afara sferei edenice, fiind vorba de "Găoacea Lumii" materiale ieșite din sfera eternă a Spiritului. Spre deosebire de Blake care folosește modelul cuaternar al cosmosului, Milton vorbește de un sistem ternar (Paradisul pierdut, cartea a II-a, p. 55): "Se-arată, în sfîrșit, hotărnicirea/ infernului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vala, VIII, 442), sau a Mării Mame Uroborice, balaur feminin, identificabil cu Vala lui Blake, ca imagine a primei materia alchimice (Mandala alchimica), din care este alcătuit tot universul; este astfel proto-substanța cosmogonica. 82 (ÎI, 195) Estul este în starea edenica domeniul lui Luvah. 83 (ÎI, 202) Skirts vesminte ce acoperă trupul femeiesc de la talie în jos. 84 (ÎI, 252) pavilioane: Aici probabil în sensul de corturi mari, cu vîrfuri ascuțite, rezervate căpeteniilor armatei. 85 (ÎI, 253) aburi: Sau "efluvii". 86
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de altă parte, afirmînd că acești căi ai lui Urizen erau "mai iuți decît lumină" (ceea ce ne sugerează noțiunea de "tahion", particulă subatomica ipotetica mai rapidă decît lumină), Blake pare să îi identifice cu undele cerebrale, ale gîndului, în stare edenica, singurele capabile de o "viteza" mai mare decît a luminii, fiind în domeniul Imaginației romantice. Vezi și notă despre ai Luminii Aprigi Căi (V, 235), care sînt probabil caii lui Urizen. 149 (V, 215) Aurul și-argintul: Acestea sînt metalele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lumilor care prind viață: O altă citire: "ale lumilor care dau viață", deși în context mai puțin probabil. 202 (VII, 230) în amețire: Sau "leșin, pierdere a facultăților conștiente". 203 (VII, 272) spiritu-n grădină: Enitharmon (Spațiul) și Urthona (că Timp edenic). 204 (VII, 297) sclavul Creației pe care am zidit-o: Urthona-Fiul, zidind Creația, devine patibilis deus care trăiește dramă adîncurilor temporale. 205 (VII, 323) Probabil umbră lui Enitharmon. 206 (VII, 333) copacul Tainei: Se află în Golgonooza, în Poarta Luban-ului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acord, în ultimă instanță, în direcția unei armonii umane din ce în ce mai stabile și mai consistente. "Umanitatea" ce se va realiza prin respectul tot mai sincer acordat imperativului energetic va corespunde unei civilizații noi ce va avea o unitate perfectă. Această stare edenică ce va cuprinde universul uman poate fi dobândită doar prin adoptarea, ca normă a oricărei activități umane, a imperativului energetic: "expansiunea frumuseții și dragostei, extensiunea spiritului de sacrificiu și a devotamentului întregii umanități devin o exigență a imperativului energetic, o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o necesitate imanentă a întregii noastre vieți reglată într-o formă monistă"278. Orientarea într-o astfel de desfășurare a energiei, care are ca scop fericirea omului, o căpătăm prin știință, în general, prin știința culturii culturologie -, în special. Imaginea edenică pe care W. Ostwald o construiește ca un corolar al doctrinei sale energetiste ne interesează mai puțin aici. Am dorit să o schițăm doar pentru a servi ca termen de comparație cu corolarul personalismului energetic, care este (și) o teorie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
primitivă", originară. De fapt, trei "creații" suportă omul. Prima, divină în esența sa, este în orizontul binelui, al justiției perfecte și fericirii personale sub comendament sacru; omul se află sub ascultarea totală a sfaturilor divine; desigur, este vorba de starea edenică, așa cum aceasta apare în doctrina creștină. A doua "creație", naturală în esența sa, este în păcat și survine, se-nțelege, prin păcatul omenesc originar; ea este întreținută de căutarea "satisfacțiilor exclusive" și, desigur, este supusă răului; totuși, asemenea celei dintâi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
se abandonează metafizicii, poezia își asumă comunicarea cu celestul, pentru că imagistica ascensiunii poate funcționa ca terapie a stărilor depresive. Dar versurile din Complicitate (1998) relevă că întreținerea unor relații paradisiace cu lumea este iluzorie, întrucât ea a căzut din starea edenică într-o stare de egolatrie unde nu se mai află nici judecată, nici pedeapsă. Orice întâlnire esențială se vede amânată: nașterea - vinovată - a omului are loc sub semnul propriei absențe, iar eul poetic ajunge să trăiască din povestirea întâmplărilor altuia
ALUI GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285313_a_286642]
-
și pe care îl exorcizează prin intermediul unei „duble parodii”,parodia unei lumi-parodie. „Mitologia moftului” cuprinde varii subspecii, toate invenții ale presei, și efecte ale existenței-kitsch: „mitul revoluției”, „mitul progresului modern”, modelul cetățeanului responsabil, răsturnate parodic în imaginea rabelaisiană a unei „edenice” mahalale de absurd și perpetuu carnaval. Deși ia de multe ori forma unui joc speculativ, Planeta Moft este, în substanța ei, o temeinică cercetare a relațiilor dintre scriitorul (de literatură) și publicistul Caragiale, dintre universul său interior, cel al personajelor
CONDEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286357_a_287686]
-
percepția semnelor rău prevestitoare, obsesia tanatică și tentația senzualității fruste) dobândește accente dominante. Eul liric, înstrăinat în „lemnăria subconștientului”, își proiectează stările în imaginea unui univers ostil, într-un spațiu de o materialitate densă, grea, dizarmonică. Alternativa refugiului salvator în edenica lume originară, a satului, a naturii, niciodată uitată, rămâne de domeniul reveriei compensatoare și al unei chemări/întrebări fără răspuns: „Veniți cu mine pe câmp să privim de aproape spicul de grâu și să tragem adânc / în piepturi mirosuri de
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
o descriere sincopată, în ritm primitiv, și printr-o cromatică stranie. Feeria în versuri Făt-Frumos în grădina Sfintei Vineri (1903) a reținut atenția prin aerul de puritate și de gingășie al acestei compoziții mai degrabă ludice, imaginată într-un decor edenic, animat de personificări alegorice din mitologia autohtonă. În poemul dramatic Cheleș-Împărat (1923), elementele de basm au o pondere redusă și intervin numai indirect, prim-planul fiind ocupat de înfățișarea unor sentimente și fapte „reale”. O altă „feerie”, Norocul, are ca
BERARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285702_a_287031]
-
straturi involte, ca o baltă de purpură”. Sufletele morților sunt amăgite de aceste flori psihotrope : „Treci un câmp roșu de maci/ Nu vezi nici urmă de draci” (221). Vorba etnologului Ion Ghinoiu : macul este o „plantă sacră care înfrumusețează [...] peisajul edenic al Lumii de dincolo” (281). Tot în acest context de semnificații magico-rituale intră, pro- babil, obiceiul popular atestat în zona Vâlcea de a face - chiar în biserică - fumigații de cânepă „pe lângă sicriu”, pentru ca 479Narcotice și halucinogene în spațiul carpato-dunărean sufletul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
parodii ale Cinei cea de taină și ale slujbei religioase în serate secrete și nocturne. Un Hristos îmbrăcat în veșminte somptuoase, încoronat cu o diademă și având alături o Marie strălucitoare. Ei figurează cuplul primordial care celebrează întoarcerea la inocența edenică. Pentru aceasta, un predicator gol dă exemplul și invită participanții la adunare să se dezbrace ca semn de restaurare a ordinii adamice. Urmează sex colectiv în toată regula, cu acompaniament de cântări și mișcări exprimând bucuria! îUnii - istorici ai artei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu ajutorul căreia se operează o lărgire a orizontului critic și o mai atentă studiere a detaliului. Cele șapte capitole circumscriu două tendințe fundamentale în poezia lui Pillat: pe de o parte, „identificarea unei incinte originare, care să favorizeze declanșarea imemorialului edenic al copilăriei”, iar pe de altă parte, „interiorizarea spațiului contemplației poetice”. L. argumentează, prin analiza poemelor, metamorfozarea operei lui Pillat într-o „mitologie poetică” și încearcă să aducă în prim-plan arhetipurile și simbolistica unei poezii aflate într-o permanentă
LIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287843_a_289172]
-
mea, și nu te teme / Te voi duce spre glorie deși / Drumul trece pururi prin moarte” (Nu mă apăr). Dorința de abandonare a lumii reale și de regăsire a unui univers pierdut se transpune în căutarea Larosului, țară imaginară, mitică, edenică, unde ideea de puritate se va îngemăna cu simbolurile morții: „Se sinucid frunzele, tăindu-și venele / Simți? / E ca înaintea unei mari lupte” (Toamnă). Poemul Fără ură construiește un „scenariu” în care un fiu este inițiat în rosturile drumului din
HOTINCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287456_a_288785]
-
sale și în fascinația, aproape magică, față de suflul adînc al materiei activate și de viața autonomă pe care aceasta o dobîndește prin armonia celestă a componentelor sale. Dar dincolo de formele individuale, de lucrările sale obiect, artistul visează lumi integrate, retroversiuni edenice sau provocări dadaiste; el imaginează construcții-receptacul pentru lumea elementară, pentru aer și pentru lumină, pentru apă și pentru mișcările eoliene. Pînă și chipul privitorului este ademenit să se integreze în construcțiile sale ca o componentă implacabilă. Așa cum Arcimboldo încerca să
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]