1,171 matches
-
bandit un polițai. Am căpătat și guturai și nu mai am cuvinte‐ n grai să te curtez ca orice crai... CONFLICTE Dar să intrăm în ale vieții miezuri; e plină lumea asta de conflicte: unii se bat, iar alții dau edicte, omoară unii, alții fac botezuri. Câștigă unii numai din delicte de le scânteie ochii ca la viezuri, au miere‐ n stup și vite și orezuri de sunt vestiți în șapte‐opt districte. Cei mai slăbuți pe grandomani admiră o căciuleală
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mijloacele cu putință pentru a reface muntele. Va fi dificil, atâta vreme cât Seniorul Nobunaga mai e în viață. — Și sunt conștienți cu toții de acest lucru. Și-au îndreptat o mare parte din energie spre Curte, încercând să obțină de la Împărat un edict pentru a-l convinge pe Seniorul Nobunaga, dar, cum reușita nu se întrevede, în ultimul timp, au început să caute sprijinul oamenilor de rând. Cutreieră toate provinciile, solicitând contribuții, bătând la fiecare ușă, și am auzit că au început chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o lună după aceea, reverendului Bob i-a venit următoarea idee genială. Cultura seculară distruge America, a declarat el, și singura modalitate de a repara răul e să respingem tot ce ne oferă. Atunci a început să emită așa-numitele Edicte de Duminică. Mai întâi, toată lumea trebuia să arunce televizoarele. Apoi aparatele de radio. Apoi cărțile - absolut toate cărțile din casă, mai puțin Biblia. Apoi telefoanele. Apoi computerele. Apoi CD-urile, casetele și discurile de vinil. Poți să-ți imaginezi? Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zi, a acoperit geamurile camerei cu scânduri. Ce sens mai are o închisoare, dacă deținutul se poate furișa pe fereastră, nu? Apoi, cu multă amabilitate, iubitul meu soț a adus sus toate lucrurile pe care le depozitaserăm în pivniță după Edictele de Duminică ale reverendului Bob. Televizorul, aparatul de radio, CD player-ul, cărțile. Nu e împotriva regulilor? l-am întrebat. Ba da, mi-a răspuns David, dar am vorbit cu reverendul azi-dimineață după slujbă și el mi-a dat dispensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
religie. În propaganda de douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru a Doamnei Mao, din Mao nu mai rămâne nimic altceva decât însuși Buddha. În spatele zidurilor groase ale Orașului Interzis, Mao concepe sloganuri care să inspire masele. Ca un împărat, el emite edicte. Astăzi, „Toți sunt egali în fața adevărului”, iar mâine „Încurajați-i pe soldați să preia conducerea școlilor”. Guvernatorii și primarii - mai ales primarul Beijingului, Peng Zhen, și șeful Biroului Cultural, Lu Din-yi, sunt dezorientați. Cu toate astea, Mao îi forțează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în Filisteea (20). Povestirea din Gn 24, în care slujitorul lui Abraham se întoarce la Haran pentru a găsi o soție pentru Isaac este un text tardiv. Textul utilizează apelativul divin „Dumnezeul cerului” (24,7) pe care îl regăsim în edictul lui Cirus (2Cr 36,23; Esd 1,2). Expresia este tipică limbajului din epoca persană. Și Iacob este prezentat ca model al israeliților care au mers în exil și apoi s-au întors acasă. Călătoria lui Iacob este o prefigurare
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
iudaică care a avut loc spre sfârșitul domniei lui Traian (115-117 î.C.). În acest document fragmentar este menționată batjocura unui aspirant să devină monarh: „Paul [a vorbit] despre rege, cum l-au condus și [batjocorit]; și Theon a citit edictul lui Lupus poruncindu-le să-l aducă la Lupus ca să-l ia în râs pe rege...” (Papirusul Louvre, 68,1.1-7). La începutul secolului al II-lea d.C., Plutarh (Pompei 24,7-8) povestește un episod în care pirații își băteau
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
se poate spune că, până atunci, oamenii acestor locuri au fost nis te păgâni, ținând seama că Sfanțul Apostol Andrei, cel dintâi chemat, a desăvârșit procesul de creș tinare început încă din primele secole ale erei creștine, proces construit prin Edictul de la Milan din 313 dat de împăratul Constantin cel Mare. Dar în această zonă, cu deosebire, lăcașurile de cult erau din lemn cu o durată în timp scurtata și din această cauză nu sunt menționate în documente, doar preoții, oamenii
BISERICA SFÂNTA TREIME DIN SATUL CHIRCEŞTI, COMUNA MICLEŞTI, JUDEŢUL VASLUI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2084]
-
a fi fanfaron, să continui cu îndrăzneală. Orice idee autentică presupune curaj și necesită o atitudine fermă și decisă. În fața excomunicării care îl lovea, Spinoza nu înțelegea să răspundă cu proteste vane: rixas prorsus horreo, ci a bravat cu serenitate edictele inchizitoriale și ideile dogmatice 59. În acest sens trebuie să continuăm. Să continuăm să ironizăm doxa intelectuală, această jumătate de măsură a teoriei. Să rezistăm la ordine. Să refuzăm supunerea față de gândirea corectă intelectuală. În acest domeniu, să continuăm să
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nouă și nici urmașilor noștri; ca semn al prețuirii noastre față de înaintașii lor, prin bunăvoința noastră am scutit pe sus- numiții și pe rudele și urmașii Fecioarei, și prin prezenta îi scutim și pe viitor, în pofida oricăror ordonanțe, statute, edicte, practici consacrate, revocări, cutume, interdicții și instrucțiuni, promulgate sau care vor fi promulgate, care contravin hotărârii noastre. În acest scop, prin cele hotărâte în prezenta, poruncim celor care se ocupă de veniturile noastre, trezorierilor și dregătorilor numiți sau care vor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
cezura istorică care marchează începutul Epocii Fierului (în terminologia arheologică) urmată de dezvoltarea, în Siria-Palestina, a unor state „etnice” (în terminologia istorică, cf. Liverani, 2003, pp. 88 ș.u.) nu foarte asemănătoare între ele; a doua limită corespunde așa-numitului „edict” al lui Cirus (538 î.C.), eveniment de la care începe această nouă perioadă culturală numită „iudaismul antic” (cf. Martone, 2008). Studiul religiei antice din Israel și Iuda: izvoare și metodologie Înainte de a începe discursul istoric și religios propriu acestui volum
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
yahwist în Ierusalim după abandonarea țării în voia cultelor idolatrice ale „altor” populații. Restaurarea cultului originar yahwist ar fi avut loc prin bunăvoința și „libertatea religioasă” permisă de suveranii persani, de regele Cirus în special, care ar fi acordat personal edictul de reconstruire a templului din Ierusalim (Esd 1,2-4; 6,3-5). Libertatea religioasă îngăduită de Cirus, care este considerat de Isaia chiar un „ales, uns” al lui Yhwh (Is 45,1), ar fi confirmată arheologic de descoperirea faimosului cilindru al
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de vedere conceptual, derivă din doctrina pitagoreică și neoplatonică, își vor găsi o sistematizare mai originală, mai coerentă și mai puțin fragmentară în Sf. Augustin. 2.3 Epoca sintezei: secolele IV-VI Începând cu jumătatea secolului al IV-lea, datorită Edictului din Milan (313 d. Cr.), care a promulgat libertatea cultului religios în Imperiul Roman, Biserica s-a aflat într-o poziție nouă față de societate și de puterea politică, fiind constrânsă să regândească raportul ei față de cultura seculară. Acestui nou scenariu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
o ocazie pentru a desfăta urechile în detrimentul adevăratului obiectiv: lauda adusă lui Dumnezeu și sanctificarea credincioșilor. Situația muzicală în sine era în sintonie cu trăsăturile „stilului baroc”, chiar dacă nu era compatibilă cu finalitatea liturgiei. Nu ne surprinde, așadar, afirmația următorului edict arhiepiscopal: „Templele au devenit piețe publice, chiar mai rău, scene unde sunt reprezentate vanități și obscenități scandaloase, locuri de distracție și teatre ale falsității”. Au existat și tentative de a împăca exigențele noului tip de muzică cu exigențele liturgiei, prin
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în cultul divin romano-catolic, și nu numai, muzicii i se acordă un spațiu larg. Cântul bisericesc latin își află obârșia în sinagoga ebraică, chiar dacă nu sunt excluse influențe din lumea muzicală greacă sau romană. Odată cu libertatea de exprimare religioasă (313, Edictul de la Milano) și construirea lăcașurilor de cult, al căror spațiu arhitectonic permitea rezonanțe sonore inedite, se dezvoltă și primele forme liturgice muzicale care vor alcătui repertoriul Bisericii Catolice, așa-numitul cânt gregorian. Inițial, fiind unicul cânt admis de autoritățile bisericești
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de a împărtăși și altora experiența apropierii lui Dumnezeu de oameni. «Fără Cina Domnului nu putem trăi» În anul 303, împăratul roman Dioclețian ordonă distrugerea tuturor lăcașurilor de cult creștine și interzicerea reuniunilor de rugăciune. Printre teritoriile în care acest edict statal a fost aplicat cu o deosebită duritate a fost Africa de Nord, unde încă de pe atunci existau comunități creștine înfloritoare. În ziua de 12 februarie a anului 304, 49 de creștini dintre care 31 bărbați și 18 femei au fost duși
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
mie) de fețe ale lui“ (în volum: „Falduri pentru William Wilson“), „În plan“ (în volum: „Mod“), „Lemn sfînt“, „Uvedenrode“, „Toaletă“ (în volum: „Înfățișare“), „Curcanii“ (în volum: „Izbăvită ardere“), „Epitalam“ (în volum: „Aura“), „Fund biblic“ (în volum: „Poartă“), „Treime“ (în volum: „Edict“) ș.a..Aceastea sînt tipărite în versiuni mai mult sau mai puțin apropiate de cea edită. În general, versiunile din Contimporanul sînt mai „plebee” și mai concrete. Un caz interesant îl reprezintă „Răsturnica“, de o paternitate rămasă multă vreme incertă: textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mă îndoiam cu adevărat de ceea ce susținusem până atunci. O abjurare formală era soluția cea mai inteligentă în situația în care mă aflam. Sfântul Oficiu apucase să decidă că teoriile mele erau erezii și să anunțe public asta printr-un edict. Nu mai putea da înapoi fără să se compromită. ― Singura ieșire era să te compromită pe tine. ― Acceptând ceva impus, sub amenințare, se vedea și mai bine că ideile mele erau foarte periculoase pentru Inchiziție. Ei recunoșteau, indirect, că se
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
aparții. I-am povestit tot ce aflasem lui Rotari, și el n-a vrut să vadă mormântul și mi-a interzis să-i dezvălui acel secret Gailei. Prefera să creadă că pământul o înghițise pe Romilde. Grasulf a dat un edict care interzicea să se mai pună vreunui copil numele de Romilde, deși, cu siguranță, nu ar fi fost nevoie de așa ceva. După câteva zile a avut loc despărțirea. La Cividale au sosit soli din partea regelui, însoțiți de zece soldați. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
detenție și, sătui de a asculta la nesfârșit viersul mierlei pe acoperișuri, doream să ne-ntoarcem cât mai curând la Pavia. Când a sosit de la Bizanț solul imperial cu confirmarea alegerii și porunca de a-și da acordul scris pentru edictul Ektesis al patriarhului monotelist Sergiu, Severino a refuzat, drept care solul i-a retras confirmarea. A plecat, lăsându-l pe noul papă și pe noi împreună cu el, la bunul-plac al lui Mauriciu. În fine a reapărut Adeodato, pământiu la față de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-a rugat s-o reînhumezi pe Romilde într-un loc binecuvântat, ducându-i resturile în biserica Gruse. Mai erau două zile până la calendele lui decembrie, anul 643, și Rotari, chiar în aceeași zi, și-a promulgat în chip solemn edictul privind codexul de legi, de față cu o mulțime de longobarzi înarmați. În a treia zi după echinocțiul de primăvară am plecat spre Cividale cu o escortă de doisprezece oameni comandați de vasalul Ariberto. La intrarea în oraș, ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cinci zile după plecarea noastră. Ticălosul de rege Ariberto, aflând că eu fusesem cel care sustrăsese rămășițele pământești ale prietenilor mei, m-a acuzat de grabworfin, adică de profanare de morminte și de răpire de cadavre. Conform capitolului XV din edictul lui Rotari, pedeapsa mea ar fi fost doar o amendă de nouă sute de parale, plătibilă fiscului regal. El însă nu s-a mulțumit doar cu atât: m-a învinuit că aș fi acționat în scopuri necurate, pentru a provoca cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o mistificare - a propriilor tradiții și a propriei originalități care, uneori, nu corespund adevărului istoric și nu sunt compatibile cu nevoile din timpurile noastre. Ca să nu ne lungim, vom da doar două exemple. Prosperitatea monastică a celor trei secole de după edictul de la Milano reflectă aceeași dorință de a fi fideli față de evanghelie, însă avem de-a face cu diferite împrejurări și metode, în funcție de zona geografică și în funcție de diferitele necesități psiho-fizice și, în mod firesc, au existat și contradicții interne, exagerări ori
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a remarcat printr-un plan ambițios de reforme menite să restaureze puterea statului roman aflat în declin, atât în ceea ce privește forța militară, cât și în cee ce privește moralitatea publică romană tradițională, ultimul obiectiv implicând persecutarea creștinilor, împotriva cărora emite un edict în anul 250 (n. tr.). 28 "Până la moarte, moarte pe cruce", vers latin din cântul liturgic gregorian Christus factus, oficiat în Biserica Catolică de Joia Mare (n. tr.). 29 În practică, oamenii au făcut întotdeauna distincția între un act de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și el la rândul său să se intereseze de teatrul nostru. Sîntem în epoca când fiecare actor contractează angajamente și cu toate aceste nimic nu știm despre formarea viitoarei trupe. Tot ce știm este că triumviratul teatral a dat un edict prin care invita ori pe cine ar voi să joace să meargă să se înscrie la biuroul d-lor. Acest mijloc credem că nu este cel mai nemerit, căci, dacă sânt actori care aleargă pe la toți directorii spre a fi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]