61,238 matches
-
gîndesc (aproape) la fel și se completează reciproc. Din această perspectivă, finalul Introducerii este de-a dreptul lipsit de tact, sună aproape propagandistic, fapt ce ar putea influența negativ receptarea unei cărți altminteri foarte bune: „Convingerea noastră este că succesul efortului materializat în această carte este dat, în ultimă instanță, de măsura în care cei ce ne citesc se vor simți atrași să continue explorările noastre în universul deschis al problemelor și temelor liberalismului, cea mai profundă și puternică mișcare intelectuală
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
străin: cum se vede, un destin cît se poate de „epic” al cărui spațiu larg de desfășurare a permis Danei Dumitriu cuprinderea aproape monografică a perioadei istorice pe care a abordat-o. Cele trei volume din Prințul Ghica se circumscriu efortului de a descoperi epoca în întregul ei, fapt caracteristic pentru ceea ce unii numesc, cu o sintagmă discutabilă, „roman istoric”; Prințul Ghica este un roman-sinteză, un text despre care se poate spune că se scrie dintr-un roman de dragoste, dintr-
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
decenii a acestor scriitori marginalizați înainte de 1989, dar revendicați ca predecesori de generația optzecistă. Se cuvine a face două remarci în legătură cu acest gest recuperator. Prima privește intenția sau mai bine-zis motivația reeditării acestor articole, care nu poate fi străină de eforturile deja clasate ale autorului în discuție de a căuta în trecutul recent al literaturii române nume de scriitori care să legitimeze mișcarea postmodernă, nume de la care aceasta să se poată revendica - a se citi, spre exemplu, studiul sus-menționat despre Bacovia
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
nu e nici vinovată, nici inocentă de tot... Lucrurile, la Racine, se complică în ce privește personajul de bază. În prefață, mai scrie: Ea este târâtă de mânia zeilor către o pasiune nelegiuită de care are oroare cea dintâi; ea face toate eforturile să-și învingă pasiunea; mai bine să moară decât să o declare cuiva... Prea mult pentru... o târfă, ar zice un admirator al autorului grec și păgân... Dar... să aducem mai aproape de zilele noastre acest caz având ceva din „tragediile
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
convenții culturale posesive și lacome. Sărutul redeșteaptă memoria arhaicității, a imaginii sumare, subordonate unei exclusive funcții magico-simbolice, în timp ce Rugăciunea, prin austeritatea formei și prin expresia lapidară, se duce instinctiv, însă profund și fără nici o umbră de retorică exterioară sau de efort implicit, către figurația ambiguă, amestec de coduri convenționale și de vocație autentică a sfințeniei, a imaginii de tip bizantin. Și spre deosebire de Mestrovic sau de Paciurea, care au încercat adaptarea grafismului bizantin la tridimensional prin sugestia drapajelor și prin vibrația ritmică
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
animă toate compartimentele creației, creație la temelia căreia stă adînca sa vocație de desenator, de observator lucid și de constructor rațional. Indiferent dacă desenul își conține propria-i finalitate sau este numai o simplă etapă, el încorporează aceleași tensiuni, același efort de înțelegere și aceeași exprimare decisă. Și dinlăuntrul lui, din patul său germinativ, Marcel Iancu negociază spațiul, volumul și ritmul din arhitectură, dar și tonul, tușa, forma și compoziția în pictură. De fapt, atît în pictură, cît și în arhitectură
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
ar vrea să-i urmărească, mai ales că uneori i se pare că situațiile au haz, dar când crede că a prins firul demonstrației, lumina se stinge, locul acțiunii se schimbă și odată cu el apar și alte referințe culturale, durata efortului de adaptare o depășește pe cea a dialogului sau a monologului următor: când zici că ai înțeles, ei sunt deja în altă parte, sugerează că ar fi cazul să râzi de altceva... Te supui, dar rămâne senzația dacă participi la
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
altor cuvinte decât cele trecute în dicționare. Nu e necesar însă să fii terorizat de asemenea amintiri pentru sentimentul de înstrăinare provocat de spectacol. Mânia este mimată, hazul este căznit, mesajul autorului nu trece în jocul actorilor, deși ei fac eforturi stimabile pentru a rămâne în legătură cu spectatorul. Bănuiesc că în acest context cuvântul mesaj mă compromite, dar dacă autorul nu are nimic de spus, de ce mă ține de vorbă? Victimele acestei dispariții de semnal sunt și tinerii interpreți, care se străduiesc
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
public cuminte ori blazat să privească în față ceea ce el nu vrea să vadă, sau ceea ce, prin puterea obișnuinței, nici nu mai vede. Folosirea ei poate să corespundă în mod legitim unui fel de întreprinderi de lustruire a cuvintelor, unui efort de a reda vocabulelor indiferente, murdărite, degradate din cauza uzajului lor, un soi de inocență calmă, curată. Dar o soluție brutală rămâne mereu o soluție exterioară: cititorul ipocrit tinde să accepte cuvântul izbitor ca pe ceva pitoresc, aproape exotic, aproape asemeni
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
Cornelia Ștefănescu Noi am refăcut, prin efort propriu, din documentele câte există, această perioadă din viața lui Aron Cotruș, despre care se știe atât de puțin și despre care s-a scris tendențios și eronat. Dar, am refăcut-o nu fabulând sau delirând propagandistic, ci respectând adevărul
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
zilele noastre, Cioran ori Alexandru Paleologu. Andrei Pleșu merge și aici cu un pas mai departe decît predecesorii săi teoretizînd chiar rostul operelor alcătuite din fragmente într-un text cu nuanțe de artă poetică: „Cea mai adecvată expresie scrisă a efortului spiritual îmi apare a fi fragmentul. Pentru că fragmentul singur, numai el, respectă procedura intimă a gîndirii. Gîndim intermitent: intermitent la propriu, dată fiind incapacitatea noastră structurală de a păstra în act reflexivitatea (pe o unică temă) dincolo de intervalul cîtorva ceasuri
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
tot vorbit; riscând să mi se reproșeze că bat apa în piuă, enumăr totuși în fugă vreo câteva: societatea devenind una deschisă, oferta informațională și, chiar, cea existențială sunt incomparabil mai mari, cu tentații mai puternice și la îndemână, fără efort intelectual; apoi, lumea și-a modificat să nu zicem scara de valori, ci prioritățile, vectorii de interes; apoi, codul dominant și mijlocul dominant de comunicare par să se fi schimbat și ele: în loc de frazele cărții, limbajul computerului, în loc de cuvânt, imaginea
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
deprins cu lectura le poate trăi la nivel maximal. Și aici se vede cu adevărat marea lui capacitate de concentrare: tot ce pare că se manifestă spontan, din înseși latențele stihinice ale limbii, se naște, de fapt, printr-un enorm efort arheologic, printr-un procedeu de scufundare în materialul lingvistic pe care puțini creatori pot să îl facă și apoi să îl și valorifice cu aerul jubilatoriu al unui exercițiu ludic. Spontaneitatea de suprafață a poeziei lui Șerban Foarță este, în
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
ele sensibilitatea și căldura confesivă din Orbitor), cronici literare, articole de atitudine, analize politice și chiar o proză scurtă ( Zaraza). Trebuie spus de la bun început că Mircea Cărtărescu este cu adevărat Mircea Cărtărescu doar în textele cu pronunțată tentă artistică. Eforturile omului ajuns la maturitate de a recupera experiențele inițiatice din primii ani ai copilăriei prilejuiesc scrierea unor pagini de proză de cea mai bună calitate. Autorul ajuns la maturitate se plimbă pe străzi în căutarea casei în care și-a
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
al termenului, mi-a trezit suspiciuni când m-a prevenit Peter o sa moara fără să-și dezvăluie secretele. Acum, după ce am întors ultima pagina, precumpănitor nu este sentimentul umbrei și al disimulării, ci cel al luminii mereu sporite, dobândite prin efort, prin permanentă interogație la care Brook își supune propria viață. Pe parcurs, el ne împărtășește observațiile lui despre teatru, despre interpretare, asupra fluidității o virtute cardinala pentru teatrul sau, tehnici de repetiții pe care cititorul și le poate însuși, extinzandu
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
arătat de Dosoftei libertatății lui de inspirație față de originalul psalmilor davidici. Concludentă pentru dialectica interpretării, consideră Dan Buciumeanu aprecierea lui N. Manolescu din Istoria critică a literaturii române, și anume că nu traducerea psalmilor lui David de către Dosoftei contează, ci efortul lui de a-și crea limba poetică, "necesară uriașei întreprinderi." «Psaltirea în versuri» ca operă simbolică, Geneza stilului poetic, Imaginarul «Psaltirii în versuri» sunt cele trei mari departamente ale cărții, în care autorul ei lărgește și aprofundează, cu același gust
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
imens îi poate arunca în aer un mod de existență. O dată și ultima dată. "- Ce faci în viață? - Cum ce fac, o iubesc pe Olga..." E complicat să iubești. Și solicitant. Continuu. O viață. Oblomov nu poate să facă nici efort pentru totdeauna. Zboară, are aripi la întîlniri, dar zăbovește puțn în înaltul cerului. E mai bine în halatul ros, în groapa din patul lui, în suferința lui, decît în relața cu Olga Sergheevna Ilinskaia. E mai bine să fii iubit
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
În prima oră a spectacolului, Oblomov - Mihai Constantin stă aproape numai în pat. De acolo mormăie cîte ceva, vorbește cu Zahar, primește vizite, se lamentează, se îngrijorează, își spune replicile, se ceartă - scenă antologică - cu Zaharul lui Sebastian Papaiani. Un efort actoricesc imens. De acolo este smuls de prietenul Andrei Stolz și dus în grădina de iriși ca să o cunoască pe Olga Sergheevna. Îl farmecă ea sau cîntecul ei? Toca lasă să fie cîntată toată aria lui Bellini, Casta Diva. Și
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
un fel de proprietar al intelligence-ului românesc. Așezat cu posteriorul pe arhive, a blocat activitatea legală a CNSAS-ului, comportându-se asemeni precupeței care împarte grămăjoarele de păstârnac cui și cum are chef. Deși dl. Timofte n-a făcut nici un efort din a-și ascunde intențile barând accesul la istoria Securități, el devine garantul intangibilități unei instituți scoasă în afara legii , ultimele săptămâni au adus la paroxism încăpățânarea, deloc nevinovată, de a prelungi tabu-ul instituit asupra brațului înarmat al comunismului. Ieșirea
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
ca personaj întruchipat, este din familia creată de Aglaja Veterany. Nu înseamnă că sînt de valoare egală, autoarea prozei nu e Dostoievski și Radu Afrim e departe de perfecționsimul lui David Esrig, ei seamănă doar prin ingenuitatea percepției și prin efortul de a arăta fața nevăzută a lumii. În raport cu spectacolele anterioare ale lui Afrim (văzute de mine) acesta are meritul unei coerențe superioare: trăirea se integrează în narațiunea scenică, sistemul de imagini al spectacolului funcționează congruent cu informația captînd împreună capacitatea
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
cântă nostalgic cu dor. Nu se rețin piese, ci doar maniera pe față optzecistă, iar Vinicius are ghinionul de a persevera mizând pe jocuri și asociații facile de limbaj care te lasă complet rece. Se ghicește de prea multe ori efortul de a epata și a surprinde artificial, cam după rețetă, cum ar fi poemul pt. W (v.v.) - cu ajutorul lui joe cocker, un avangardism vizual răsuflat de tot. Departe de a fi ingenioase, unele titluri sunt imposibile: atunci când wulpea nici weverița
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
pe direcții și cu mijloace contrare, cea dintâi cu drastice restricții financiare, a doua cu înșelătoare promisiuni neonorate, amândouă conduc, paradoxal, spre același rezultat: pierderea tot mai accentuată a speranței de revenire la normal și restrângerea perspectivelor cercetării, implicit a eforturilor investite, mai exact spus, închircirea disciplinei în granițele constrângătore ale unor sponsorizări capricioase, deci nesigure și întâmplătoare. Plasarea literaturii comparate exclusiv sub semnul hazardului ar însemna practic dispariția ei, care ar produce breșe primejdioase în zonele de interferență cu alte
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
Subiectele numeroaselor lucrări de diplomă din domeniul în discuție constituie, până la un punct, o garanție în această privință. Ca să nu mai vorbim și de inițiativele independente ale multor oameni de cultură, care - atrași de tentațiile disciplinei - ajung să își cheltuiască eforturile cu predilecție în această direcție. Căci nu de puține ori, mobilul pecuniar, acaparant și paralizant, este împins în subsidiar de pasiunea și satisfacțiile cercetării. La aceste argumente solide se mai pot adăuga și altele care îndreptățesc optimismul în legătură cu evoluția comparatismului
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
care le deține sînt curat onorifice. Nu-i aduc nici bani, nici putere, ci doar îi consumă timpul și energia. Întorcîndu-ne la declarațiile de avere ale demnitarilor, remarcăm că parlamentarii fac mai degrabă declarații de sărăcie decît de avere, făcînd eforturi de a părea un fel de năpăstuiți ai soartei. Dacă dăm însă timpul nițeluș înapoi, la alegerile parlamentare, să ne reamintim de ceea ce spunea presa, atunci, despre costul unui fotoliu în Parlament, pe un loc eligibil. Pe atunci calculele se
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
Reforma n-a avut loc În mai toate domeniile de activitate, spre cinstea lor, actualii guvernanți au o contribuție hotărâtoare în înfăptuirea reformei. În mod inexplicabil, exact într-un domeniu în care reforma este cel mai ușor de finalizat, cu eforturi și costuri minime, în artă și cultură, așa-zisa reformă, de care fac, în mod nejustificat, atâta caz reprezentanții Ministerului Culturii, nu a venit cu înnoiri fundamentale, structurale, ci doar cu transparente, inutile "rebotezări" de instituții și foruri cultural-artistice, cu
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13916_a_15241]