2,955 matches
-
Dacă și prin somn ești atît de egoist și avar, atunci te las în plata Domnului. Sperînd, totuși, la un pic de normalitate, femeia se apleacă, îl sărută pe fruntea lipicioasă și face o ultimă încercare. Plec acasă. Prea ești egoist. Un mormăit neinteligibil îi dă de înțeles că demersul ei este prostesc. Ajunsă acasă, Claudia se simte bine în patul ei și cum tot nu putea adormi, călătorește printr-o lume imaginară și comentează: Sînt casieriță, corectă, respectată, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
văzut, la colțul gurii. Doamne, toți sînt așa de porci?! se întreabă Claudia plîngînd. Trage de plapumă, dar Dan ține și el la căldura patului conjugal și nu cedează. Similitudinea o exasperează și atunci face o criză de nervi. Porcule, egoistule, jigodie afurisită, țipă zmucind plapuma. Bărbatul se trezește, primește uluit cîteva palme, este tras de păr jos din pat și lovit cu picioarele. Ce... ce ai... scumpa mea? Toți sînteți niște porci, niște animale nesimțite, țipă isteric Claudia. Adică, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
jigodie afurisită, țipă zmucind plapuma. Bărbatul se trezește, primește uluit cîteva palme, este tras de păr jos din pat și lovit cu picioarele. Ce... ce ai... scumpa mea? Toți sînteți niște porci, niște animale nesimțite, țipă isteric Claudia. Adică, cum? Egoiști jegoși. După ce vă faceți mendrele, uitați de noi și egoismul dă pe dinafară... Adică cum, Claudia? Dan începe să priceapă chestia cu "toți sînteți niște porci" și sîngele i se urcă în ochi și urechi. O palmă răsună în noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de-ajuns o ispită banală ca să renunțe la o alternativă care ar fi dus, în timp, la perfecțiune, la desăvîrșire. Cea mai nocivă, mai distructivă, mai parșivă viețuitoare pe pămînt este omul. Are plăceri perverse și apucături de dominare. Este egoist, nepăsător la suferințele altora și uneori savurează durerea aproapelui. Profesorul alunecă încet spre o gîndire, care putea conduce la concluzia că omul este Satana. În fond, ce păcate a făcut Satana și nu le-a făcut omul? Am convingerea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nimeni nu le-a văzut vreodată și nimeni nu le-a cunoscut ca existînd în realitate". Utopia e definită în termeni clari. Sub optimismul de suprafață, destinat celorlalți, există un scepticism ce vine la Machiavelli din neîncrederea în ființa umană, egoistă prin natura ei. în subiacent stăruie credința că nu binele guvernează lumea. Rănit de ingratitudinea unor apropiați care profitaseră de sfaturile sale și care acum nu-l ajutau să-și recapete poziția socială, spre a ieși din sărăcie, i se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un mediu de viață adaptat dezvoltării lor. Statul trebuie să apere interesele celor absenți, înlocuind eventuala lipsă de prevedere a generațiilor actuale. El are deplina legitimitate de a legifera în domeniul mediului înconjurător. Distrugerea unei păduri este o acțiune profund egoistă care permite actualei generații să crească consumul de lemn, să amelioreze costul bunurilor încorporându-l ca materie primă sau să permită utilizarea unui sol mai fertil în cadrul unei economii agricole. Acțiunea aceasta nu va jena probabil actuala generație, în schimb
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Rawls, Buchanan, Harsanyi, Kolm pentru care agenții din generații diferite lasă contracte sociale care trebuie să adune asentimentul unanim al tuturor 3 participanților plasați într-un laborator în care ignoră poziția lor reală și unde acționează în mod cu totul egoist. Cum nici un agent nu dorește să fie în cea mai rea situație posibilă, fiecare acționează pentru a-și mări la maximum situația, este cazul, așa cum arată Rawls, al celui ce se naște cu cea mai mare datorie posibilă. Principiul numit
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
14; Gal. 3,22). Omul se află hyph’ hamartian („sub păcat”); în același sens, „păcatul îi stăpânește (basileuein) pe oameni”. Hamartia se asociază cu: - blasphemia, hulirea, luarea în deșert a lui Dumnezeu; - apate, „rătăcirea”, „înșelarea” (Evr. 3,13); - epithymia, „pofta egoistă, înclinația spre lucruri pernicioase” (Iacob 1,15); - anomia, „fărădelegea”; păcatul presupune transgresarea unor norme divine (1Ioan 3,4); - adikia, „nedreptatea”; păcătosul refuză să fie drept atât față de om, cât și față de semeni (1Ioan 5,17); - prosopolempsia, „favoritism, părtinire”; insul aplică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în camera conjugală. Atunci, de durere, ea își luă lumea-n cap și fugi în pustie (adică în câmpul unde se afla și Ezdra). Ezdra se revoltă: cum își îngăduie această femeie să ajungă într-un asemenea hal de disperare egoistă (pentru un fiu!), când însuși Sionul agonizează, când însuși poporul lui Israel e amenințat să dispară de pe fața pământului?! („Acum e momentul să plângi, acum plângem cu toții; și să te întristezi, căci toți suntem triști; dar tu, tu ești tristă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
te-mbeți și să chefuiești, dar la mine și la copiii ăștia nu te gândești deloc! Puțin îți pasă că ai o familie!... De când ne-am luat, tu nu te-ai gândit decât la tine... Ești un om rău și egoist!!... îi imputa amarnic femeia, când se întâmpla să vină seara mai târziu acasă, fără să mai aibă răbdare să-l asculte explicându-i că asta era din cauză că serviciul pe care îl conducea se afla mai tot timpul grevat de lucrări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ei, ca oamenii, de soț și soție... De atunci, cu toate că după o vreme se împăcaseră și nu mai pomeniseră de casa de la București, ideea că el, Virgil, în ciuda aparențelor favorabile, ar fi fost în fundul inimii sale "un om rău și egoist", îi intrase și nu-i mai ieșise niciodată din cap. Ba mai mult, de câte ori era supărată și avea cui să se spovedească (maicii Agripina sau vreunei rude mai de-aproape), Mariana nu uita să-și reamintească de acea nenorocită istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aplicăm bine ce există, și anume democrația ce garantează proprietatea, siguranța, dreptul de a fi tu însuți(chiar și depășind bunul simț ) și accesul la informații? În acest caz să aruncăm o privire în trecut! Să fim atenți la cauze (egoiste ) și efecte. Dar am ajuns unde trebuia să ajungem: libertate, respect pentru viață, lipsa inhibițiilor, cunoaștere și exercitare de sine. Mă uit în jur: câtă frumusețe Cu atât mai mult cu cât o asociem timpului nostru. De ce ar vrea cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Însă ea află de înmormântare și vrea să vină. Eu nu vreau. În ceea ce mă privește, eu vreau să fiu cu tatăl meu și ea nu are ce căuta. Îi spun, frumos, că nu poate veni. Atunci ea mă face egoistă. O iau la bătaie cu ură. · Mi se oferă o sumă de bani și mă bat cu anume ființă vulgară. Accept. E simplu. Nu există reguli, numai această atitudine a mea de a o nimici ca două animale luptând pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fapt, acea palpitare de energie pură, ce te introduce în matricea primordială, redezvăluindu-ți absolutul, care pentru tine a fost creat, care dintotdeauna ți-a aparținut și care s-a ascuns vederii omului simplu doar din porunca unui tată atotputernic și egoist. Da! Însă, dacă m-ar auzi acum, toată gloata de teologi și-ar aduna imediat forțele, sunt sigur de asta, și mi-ar intona frumos, cu multă afectare-n glas, că numai așa Domnul meu a vrut ca eu să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bine doar de dragul de a l face... După aceste momente, te simți minunat și trupește, și sufletește! A aștepta, însă, o răsplată pentru asta este o înșelătorie îngrozitor de scârbavnică și de inutilă, căci această atitudine este apanajul sufletelor mărunte și egoiste, fiindcă doar sufletele mărunte și egoiste văd, în orice fac, un beneficiu personal. Privind din nou la carnetul cu însemnări, am văzut că mai erau doar câteva rânduri până la final, dar n-am mai citit; era fără niciun rost. Pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
face... După aceste momente, te simți minunat și trupește, și sufletește! A aștepta, însă, o răsplată pentru asta este o înșelătorie îngrozitor de scârbavnică și de inutilă, căci această atitudine este apanajul sufletelor mărunte și egoiste, fiindcă doar sufletele mărunte și egoiste văd, în orice fac, un beneficiu personal. Privind din nou la carnetul cu însemnări, am văzut că mai erau doar câteva rânduri până la final, dar n-am mai citit; era fără niciun rost. Pentru mine, totul era limpede: invidia curmase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
salvare in extremis a respectului personal. Sociologul francez Émile Durkheim, în lucrarea sa de pionierat Sinuciderea: studiu sociologic, oferă o magistrală sistematizare a temei, grupând sinuciderile în funcție de motivul care stă la baza acestora. Astfel, primul tip este reprezentat de suicidul egoist, care survine în urma inabilității individului de a se integra în structurile sociale (act determinat de raportul individual-individual). Din contra, tipul secund este constituit de suicidul altruist, care se manifestă atunci când individul se identifică în totalitate cu interesele grupului, apropriindu-și-le în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
convins că i-a dezamăgit pe ceilalți. Sfâșiat între aparență (tatemae) și esență (honne), el nu poate evita catastrofa (totuși, pentru a fi fidel realității, trebuie să notez că, mai ales în perioada contemporană, apar din ce în ce mai des cazuri de sinucideri egoiste sau amorale). Există mai multe situații în care japonezii își iau viața pentru că, în ochii lor, eșuează în încercarea de a-și îndeplini rolul pe care societatea l-a prescris pentru ei. Un profesor universitar, șef al unui colectiv de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-i tremure; ajungi aproape să te miri prin ce miracol reușește să se mențină în viață. Puțini realizează însă că tragicomedia femeii nipone este instrumentată, abil și pervers, de bărbat. Proiectând fără milă o imagine excitantă doar pentru simțurile sale egoiste, japonezul nu se gândește o clipă la drama identitară pe care i-o provoacă partenerei sale. Vulgaritatea machistă a formulelor utilizate de masculi pentru a descrie aventurile erotice sunt elocvente în sine. Dacă vrea să facă amor cu ea, el
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gigantești. Desigur, aceste înfiorări de spaimă nu le domolesc dorința arzătoare de a cunoaște această experiență, în mare parte datorită imaginii pline de romantism pe care o are bărbatul occidental, atent și sensibil în pat, contrastând puternic cu macho-ul egoist care este bărbatul japonez clasic. Însă japonezii, ei, stau și mai rău. Dacă un mădular de Gulliver poate, la o adică, dobândi virtuți eliberatoare, groaza de a fi înghițit într-o peșteră fără sfârșit, așa cum este imaginat vaginul alb, sau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
te rog ceva ... -Bine, roagă-mă. Cât de orgolios te știu, mă mir că îndrăznești. -Dar nu pentru mine. -Atunci pentru cine? -Pentru cântărețul întunericului, să-l cari și pe el să stea împreună cu noi. -Greierul nu este cârcotaș și egoist ca tine, l-am dus pe el mai întâi și după aceea am venit după tine. -Bine, bine! Atât a mai putut îngâna păianjenul, văzând cât de aspru l-a judecat furnica. Din acea zi, cei trei vecini, ieșeau afară
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu era născut. Acea lumină pe care o doream să apară de undeva, nu venea pentru că eram într-o crudă existență și nu trăiam într-o beznă, trăiam într-o lumină pe care eu nu o înțelegeam, pentru că eram un egoist, mai degrabă nerăbdător, sau amândouă la un loc însemnând neînțelegerea cursului vieții. De asemenea nu înțelegeam că destinul fiecăruia este scris înainte de a se naște și că își urmează cursul numai după ce te-ai născut și numai după ceea ce este
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
există mereu și persoane care ne dau motive întemeiate de neîncredere. Dincolo de asta, există un gen de indivizi neplăcuți, prezenți și în mediul politic, al culturii și științei, chiar dacă nu sunt totdeauna recunoscuți ca atare. Dar îi trădează parfumul lor "egoist". În cel mai fericit caz cred în ei înșiși sau, spus ad litteram, în nimic (lat. nihil). Nu recunosc nici o valoare, normă, adevăr, ideal și sunt definiți ca "nihiliști" cu referință la romanul lui Turgheniev Părinți și copii (1862) și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
omul, provenind din regnul animal cum am învățat de la biologii sociali era inițial orientat spre egoism. În primele faze ale evoluției umane trebuia să fie astfel, altfel și-ar fi pus în pericol propria existență. Dar că genele sunt exclusiv egoiste, iar noile specii, nasc doar întâmplator, cum susțin cercetările lui Richard Dawkins, reprezintă doar o parte din structura evoluției. Într-adevăr, genetica recentă dovedește că noi specii și noi organisme se nasc nu numai dintr-o selecție, dar și din
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
gândesc doar la acei politicieni polemici, la managerii lacomi de bani și la sindicaliștii lacomi de putere, la oamenii de știință în căutarea celebrității și la medicii fără scrupule, la religioșii ipocriți. Mă gândesc la cotidian și la o interpretare egoistă a propriei autorealizări, care se poate manifesta în formele și modalitățile cele mai complexe în fiecare dintre noi. Autodeterminarea, conștiința de sine, descoperirea de sine, dezvoltarea și deplina realizare a propriului eu trebuie să fie acceptate în măsura în care nu conduc la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]