2,092 matches
-
Romînia! După rostirea acestor cuvinte a urmat pronunțarea formulei de jurământ din partea Măriei Sale: Jur de a păzi Constituția și legile poporului român, de a mănținea drepturile lui naționale și integritatea teritoriului. {EminescuOpXI 24} Substituind deci principiul monarhic mult bântuitei domnii elective, țara a voit a crea acea instituțiune care să fie nu numai personificarea statului român, depozitar al tradițiilor politice ale țării, ferind-o de fluctuațiunile momentane ale partizilor, dar, în același timp, încunjurînd tronul cu instituțiunile constituționale, acel regim le-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
este destul să cităm că tronul nu era de drept divin, adică nu era expresiunea unei idei absolute, ci se alegea de boieri și fruntașii țării. Cu alte cuvinte voința națională ca factor principal în alcătuirea și conducerea statului. Sistemul electiv, care este o manifestare a ideei democratice, esista la noi chiar în timpul pe când aiurea domina ideea absolută și pe când Ludovic al XIV[-lea] zicea: "L'etat c'est moi! " Sâmburele ideilor democratice ce a esistat la noi istoricește se poate
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pe-o mare pururea turburată, până s-ajungă la domnia ereditară. Raportul d-lui Dim. Sturza prea e frumos pentru ca să nu figureze ca o pagină de istoriografie, de filozofie a istoriei chiar, în analele literelor române. Calamitatea politică a domniei elective e descrisă cu culori atât de vii, stabilitatea și dezvoltarea continuitivă de sub domniile ereditare e atât de ademenitoare pentru orice spirit care tinde a vedea păstrîndu-se bunurile naționale pe cari le-am câștigat în curgerea veacurilor încît nu ne îndoim
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
străin de țară în toate privirile și, într-o poziție foarte expusă, ar avea să se familiarizeze cu ea abia după, o silință de ani întregi. Cată să ne aducem aminte că, secole de-a rândul, România au avut domnia electivă, că ideea statornicirii unei dinastii e nouă pentru țară și că această idee are nevoie de multă îngrijire pentru ca să prinză rădăcini. Și țara și principele s-au ocupat mult cu cestiunea aceasta în vremea din urmă. Considerând textul clar al
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
esențială însemnătate dacă voim a înțelege starea politică dinlăuntru a României. După cele spuse mai sus e echitabil de-a nu aștepta de la români în genere un înrădăcinat sentiment de înclinare dinastică: țara lor a avut sute de ani domnie electivă, principii erau din capul locului aleși pe câțiva ani (șapte), arareori au ajuns chiar până la capătul acestei scurte domnii, ba adeseori erau răsturnați după câteva luni. Convenția de la Paris, din 1858, le-a acordat în adevăr Țărilor principi aleși pe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ani; concediul medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani iar, în cazul copilului cu handicap, pentru afecțiunile intermitente, până la împlinirea vârstei de 18 ani; concediul pentru formare profesională; concediul paternal; participarea la grevă; exercitarea unor funcții elective în cadrul organismelor profesionale constituite la nivel central sau local, pe toată durata mandatului; absențele nemotivate. Drepturile salariaților ale căror contracte individuale de muncă au fost suspendate diferă în funcție de cauza care a stat la baza deciziei de suspendare. Încetarea contractului individual
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
București, 1936; „Cei mai rodnici ani ai vieții” lui George Coșbuc. Poetul la Sibiu, Sibiu, 1938; Fenomenul românesc sub noi priviri critice, Craiova, 1938; Conceptul de artă populară, București, 1939; Sibiu. Cu 55 de figuri în text, București, 1940; Afinități elective: Titu Maiorescu și Goethe, București, 1940; Gândirea românească în estetică, Sibiu, 1943; ed. îngr. și pref. Mircea Muthu, Cluj-Napoca, 2003; Probleme estetice, Sibiu, 1943; Drăguș - un sat din Țara Oltului (Făgăraș), București, 1945; Domeniul esteticii, București, 1947; ed. îngr. și
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
XIV-lea al lui Mircea cel Mare e plin dincolo de munți de Knezii et seniores Olachales, de districte române, de veri nobiles, adevărați nobili, între cari întîlnim chiar Basarabi, de possesiones valachales având veche și aprobată lege proprie, [... ] și autorități elective din oameni onești și nobili, [... ]. Ba chiar a înnobila se chema boeronisare, a boieri. Din acest studiu se vede mai mult: identitatea instituțiunilor române de pretutindene, o unitate a poporului românesc, preexistentă formațiunii statelor dunărene, unitate ce cuprinde în unele
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Ceea ce numesc maghiarii ideea lor de stat e istoricește un neadevăr și, ca realitate etnologică, asemenea un neadevăr. Încă din suta a treisprezecea poporul românesc avea ținuturile lui proprii, legea lui proprie - antiquam et aprobatam legem -, principii proprii, autoritățile proprie elective, fără nici un amestec din partea Coroanei ungurești. Era un neam de ostași, oameni de arme, un popor aliat maghiarilor, nu supus lor, atât de puțin supus încît notarul regelui Bela nu se sfiește a-și încuscri pe cei întîi regi de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
observat atunci cînd vorbirea și gîndurile personajelor, care sînt redate în stilul indirect liber, sînt ridicate la nivelul stilului literar al naratorului auctorial. Această tehnică apare foarte frecvent în romanul timpuriu și este evidentă în mod special în opera Afinități elective a lui Goethe. Elementul auctorial este accentuat de elevarea stilistică a vorbirii sau a gîndurilor personajelor, care sînt prezentate prin stilul indirect liber, exact așa cum elementul personal este accentuat prin colocvializare, după cum se poate observa în romanul lui Döblin. Va
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Funke, Otto, 207 Galsworthy, John, 207, 234 Gangemi, K., 340 Genette, Gerard, 19, 33, 51, 90-91, 114, 181, 232 Głowiński, M., 113 Goethe, Johann Wolfgang von, 21 Die Leiden des jungen Werthers (Suferințele tînărului Werther), 223, 334 Die Wahlverwandtschaften (Afinități elective), 289 West-östlicher Divan, 275 Wilhelm Meister, 145, 223 Gogol, N.W., 110 Mantaua, 298-299 Golding, William, Pincher Martin (Martin cel avid), 337-338 Goldknopf, David, 101, 131, 157-158 Gombrich, E.H., 194-195, 221 Graevenitz, Gerhart von, 135 Graham, Kenneth, 139 Grass, Günther
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
revoluționară poate transforma un sistem cu risc scăzut într-unul cu risc ridicat, pe seama elitelor stabilite care vor fi măturate de mișcare. Pentru Robert Michels, una dintre sursele oligarhizării mișcărilor muncitorești constă în costurile ridicate legate de sfârșitul unui mandat electiv în sânul organizației. Într-adevăr, foștii conducători nu puteau decât să fie confruntați cu o pierdere însemnată în privința statutului și a veniturilor. În sfârșit, modurile de recrutare a elitelor politice au și ele un efect de socializare asupra nou-veniților. Competiția
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
proprie a oricărei secte, fie ea creștină sau de altă factură... - discursul rămâne literă moartă. El necesită viu grai, or acesta a dispărut definitiv, bineînțeles. Practica gnostică este sectară, în sensul prim al termenului: ea presupune secta, adică o comunitate electivă, aleasă prin cooptare. Există o mulțime de motive care justifică această poziție secretă sau discretă, printre care sentimentul de a aparține unei elite, frica de a fi deconspirat în caz de persecuții și logica intrinsecă a sectei care obligă la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
afla în viața filosofică pe care o postulează? Departe de texte, de suluri și de hârtii care ar urma să fie citite ca niște documente secundare, întrucât există numai în funcție de pregătirea pentru o existență sublimată, Grădina oferă exemplul unei microcomunități elective care merită singură să fie studiată ca un obiect filosofic. Desigur, tradiția nu îndeamnă la așa ceva și preferă să intergloseze pentru a o suta oară cu privire la cvadruplul remediu, clasificarea dorințelor sau natura plăcerilor la Epicur, găsind prea banală chestiunea existenței
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îînceputul secolului al IV-lea î.Hr.). Or, Epicur creează Grădina cu vreo douăzeci de ani mai târziu, în 305-306, într-o perioadă în care conjunctura politică sumbră își poate găsi antidotul în secesiunea efectuată undeva la adăpost, în această microsocietate electivă. Lumea trosnește din încheieturi? Civilizația se prăbușește? Războaiele, foametea, abuzurile și corupția minează cotidianul? Politica și politicienii ne dezamăgesc? Bunurile materiale înstrăinează, înșală și jalonează drumuri fără ieșire? Munca nu oferă nicio împlinire? Familia înseamnă altceva decât ceea ce ne învață
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu mai bune rezultate în afara ei, dincolo de porțile Grădinii. De unde și necesitatea unei anumite perspicacități: nu filosofezi și nu duci o viață filosofică singur, dar nici chiar cu oricine. Față de cei care nu pot intra în mod decent în comunitatea electivă epicuriană, punctuală sau durabilă, geografic reperabilă, sedentară, sau legată de fluxurile intersubiective, nomade, îți rămâne ultimul recurs al materialiștilor, al subversivilor și al maeștrilor imanenței: râzi - și te bucuri în altă parte... XII PHILODEMOS DIN GADARA și comunitatea hedonistă -1-
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de portocale erau înscriși 11 aditivi); conform Regulamentului Comisiei Europene nr. 178/2002 privind siguranța alimentelor, categoria vitamine, minerale, plante și ceaiuri medicinale, produsele stupului fac parte exclusiv din categoria alimentelor și nu pot fi considerate ca medicamente sau medicamente elective în prevenirea bolilor. Această decizie de anulare a unor practici tradiționale, uneori multimilenare și care s-au dovedit a fi un izvor de sănătate, a fost întărită prin Regulamentul CE 1924/2006 cu valabilitate începând cu anul 2011. Dacă se
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
politică, e totdeauna poezie de dragoste. Cine nu-și poate iubi, dar cu nesfârșită putere, femeia, copiii, prietenii, acela nu poate iubi până la capăt nici cetatea. Principiul generator al cetății e cuplul la treapta umană (în romanul lui Goethe Afinitățile elective, personajul Herr Mittler spune același lucru: căsnicia e temeiul civilizației). Iubirea înseamnă mângâiere, tandrețe, răbdare, dar deseori și asprime, necruțare, mânie. Și totdeauna curaj. Ea se exprimă în elegii sau imnuri, dar niciodată în tămâiere și flagornerie. Ea presupune neapărat
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
exegeză exemplară a domeniului. Pentru M. alegerea operei lui I.L. Caragiale ca poligon de încercare pentru un instrumentar critic cu aplicație personală nu a fost deloc întâmplătoare. Inteligența scriitorului și inteligența criticului, un blazon asumat, au funcționat ca adevărate afinități elective. Cartea Caragiale și Caragiale a presupus și cercetări minuțioase de istorie literară, finalizate cu identificarea în presa vremii a unor texte necunoscute. Efortul denotă, pe de o parte, seriozitate și, pe de altă parte, necesitatea cunoașterii în întregul ei a
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
vieții. Dar M. sondează și altă epocă, timpul catastrofei și destinul evreului francez Simon, prizonier în Germania, care își pierde tânăra soție rusoaică într-un bombardament. Evenimentul istoric polarizează întotdeuna spectaculos destinele. Ideea unui univers dramatic, guvernat de legea atracției elective și de încrederea în valorile umane domină proza autorei. Poeziile, unele risipite în cărțile de proză, concentrează momente de meditație lirică. Aventura existenței e comunicată în formule grave (Maturitate, Peștera furtunii). Alteori intervine soluția dialogului naiv, mai puțin inspirată. SCRIERI
MAXY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]
-
și transport centralizate, uzine și ferme mari, orașe cu structură geometrizată), pentru că acestea se Încadrau foarte bine În viziunea modernismului extrem, servind În același timp intereselor lor politice În calitate de reprezentanți ai statului. Este vorba, folosind termeni blânzi, de o afinitate electivă Între modernismul extrem și interesele multor oameni de stat. Ca orice ideologie, aceasta a apărut și s-a dezvoltat Într-un anumit context temporal și social. S-ar părea că punctul culminant l-au reprezentat rezultatele remarcabile ale mobilizării economice
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
așezat astfel”. Viziunea lui Descartes definește de fapt echivalentul urban al pădurii amenajate științific: străzi rectilinii ce se intersectează În unghiuri drepte, clădiri uniforme din punct de vedere al mărimii și arhitecturii, totul clădit conform unui unic proiect global. Afinitatea electivă dintre un stat puternic și un oraș cu structură uniformă este evidentă. Lewis Mumford, specialist În istoria formelor urbane, situează originea europeană modernă a acestei simbioze În stilul baroc deschis și lizibil al statului-oraș italian. El afirmă, În termeni care
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fiind condițiile de cvasi-război din zonele rurale, soluția era În egală măsură rodul ocupației militare și „pacificării”, pe de o parte, și al „transformării socialiste”, pe de altă parte. Cred că se poate spune și ceva mai general cu privire la „afinitatea electivă” dintre modernismul extrem autoritar și anumite structuri instituționale. Ceea ce urmează este Într-o stare destul de incipientă, dar ne va servi drept punct de plecare. Ideologia extrem-modernistă Întruchipează o preferință doctrinală pentru anumite orânduiri sociale. Statele extrem-moderniste autoritare, pe de altă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
termen lung. Cu fiecare nouă variabilă introdusă, numărul de interacțiuni suplimentare ce trebuie luate În calcul crește În progresie geometrică. Nu cred că am Împinge lucrurile prea departe dacă am afirma că cercetarea științifică În domeniul agricol are o afinitate electivă pentru acele tehnici care sunt În raza de acțiune a puternicelor sale metode. Maximizarea producției culturilor pure este o tehnică ce permite o bună exploatare a avantajelor științei. În măsura În care puterea instituțională a permis-o, organismele agricole, ca și susținătorii silviculturii
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
una industrială și una agricolă - aflate sub comanda directă a inginerilor statului, care vor constitui noua clasă științifico-politică privilegiată”. Citat În W.D. Maximoff, The Political Philosophy of Bakunin: Scientific Anarchism, Free Press, New York, 1953, p. 289. Termenul de „afinitate electivă” provine din analiza pe care o face Max Weber relației dintre normele și instituțiile capitaliste, pe de o parte, și protestantism, pe de altă parte. Raționamentul său nu pledează pentru cauzalitatea directă, ci pentru adaptare și simbioză. Vezi cărțile 4
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]