962 matches
-
În ritmuri de vals” (Vals). Dihotomia eu-tu - apare în mai multe poeme și creează, nu numai imagini sugestive, dar și completarea unui rotund care se numește Iubire. Poeta e când exaltată, scriind poeme în ritm de vals, când nostalgică, elegiacă, misterioasă, căutând să se ascundă sub vălul tăcerii și al visului. E o contradicție aici. Dar și ființa umană e alcătuită din stări contradictorii. Când descrie splendoarea nopții și plimbarea lunii printre nori, poeta cutreieră, o dată cu luna spațiile cosmice, în
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
Byron roumain”, cum scria Macedonski, era de foarte multe ori amintit în scrierile sale, a fost tradus de prolificul Th. M. Stoenescu, care a tradus, printre altele, „Manfred, Corsarul, Întunerecul și Mazeppa”, operă spectaculos de romantice, dar și câteva erotice elegiace. Reluarea lui Byron la Literatorul se datorește în primul rând inclinațiilor pașoptiste ale lui Macedonski, care îl vedea pe Heliade că pe un maestru. Pentru el, Bayron însemna întruchiparea supremă a revoltei antifilistine, a geniului sortit să sesizeze râul contemporaneității
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
într-o explozie de veselie cu triluri melodioase, precum sunetele claviaturii unui armoniu, aruncând spre cer un imn al cutezanței, al sfidării imposibilului. O altă pauză - o altă revenire. Mica vietate și-a continuat concertul într-un ton minor, oarecum elegiac, îndulcind seara într-un suspin, într-un geamăt ce exprima tristețea unui amant solitar, o așteptare zadarnică, o dorință plină de durere, chemând-o, rugând-o implorând-o în finalul violent ca un țipăt de disperare stins brusc. Liniște. Când
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
de teme romantice, dintre care - indubitabil - cea mai puternică și mai evidentă dintre ele este iubirea. Acestei iubiri, cu multiplele sale valente, i se subordonează o multitudine de motive romantice, florale, picturale, în structuri lirice pastelate, împrumutând pe alocuri rezonante elegiace. Apar astfel: magnoliile, malinul, floarea de tei, nectarul florilor, lacrimile, frunzele arămii, toamna, primăvara, cântecul. Și toate acestea, ca motivație a vieții, convertind cu determinare faptă în vis, trăirea în ideal, întunericul în lumina pură a astrelor: „Răvășita mă-ntorc
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
ce patina ciudată/ Cândva chiar credeam că mă poartă/ Culeg ierburi mirositoare/ Semn că-s pusa pe fapte mari”. Remarcabile și câteva poezii în care sunt captate sugestiile contradictorii ale marelui oraș. Mai puțin reușește poeta atunci când abordează un ton elegiac. Este firesc să se întâmple așa, fiindcă înseși poeziile sale ne arată ca fiind „damnată” la fericire. A.I.BRUMARU Referință Bibliografică: Angela Nache. “DAMNATĂ” LA FERICIRE de A.I.BRUMARU. revista SĂPTĂMÂNA / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ANGELA NACHE. “DAMNATĂ” LA FERICIRE DE A.I.BRUMARU. REVISTA SĂPTĂMÂNA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357982_a_359311]
-
Întreg volumul este un autoportret liric ce îl aflăm în poeme încărcate de cutremurări delicate și de gesture premonitorii. Amestecul de jubilație candidă și de înfrigurare străbate, de altfel, aproape întreg volumul. Floarea Cărbune se lasă bântuită de un freamăt elegiac de cea mai aleasă speță.Poemele sale desfășoară frumoase proiecții ale reveriei, în care fragmentele de realitate stau alături de reprezentările fantaste.Observația și disertația fuzionează în discursul elastic și proteic, amintirea trecutului asaltează prezentul imaginației: „ Iată-mă/ Străbătând cărările vieții
FLOAREA CĂRBUNE-ANCESTRALELE CHEMĂRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358085_a_359414]
-
și contradictoriu, cât și prin voința creativă a așternut pe hârtie o lucrare de dimensiuni și structură echilibrată care o impun decisiv ca pe o romancieră matură și dotată cu arta comunicării pe teme majore. De aici dramatismul cu accente elegiace sau tragice țesute abil în proza sa. * Valentina Becart scrie, atât poezie cât și proză, nu pentru că e la modă să scrii, ci pentru că are ce comunica cititorului - mesajul vieții sale rezonează în reverberații cu cel al cititorului actual. Citind
RECENZIE. VOLUMUL DE PROZĂ „JERTFĂ DE SEARĂ”, DE VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357724_a_359053]
-
mai apropiat. Un alt poet, Radu Lucas Dupeș - ilustrat în chip inspirat de Raluca Andrei, are o definiție a poetului:“poetul / prelungire onirică a poeziei / (pasăre phoenix a frumuseții)” . Unele poeme scrise în stil clasic, sunt deosebit de frumoase, în stil elegiac, bacovian: “Tardiv: Păreri de rău, tardiv, te împresoară, / Nu mai există oameni de cuvânt, / Scâncind, chiar nemurirea stă să moară, / Se-ntinde nedreptatea pe pământ. / Când patima își ia, din plin, avânt, / Lumini se sting și umbre te-nfioară, / Lovit de
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
Olariu: Poeme apocrife - Editura Solaris, Michigan 2010 "Un univers liric fascinant prin complexitatea emoțiilor și caracterul surprinzător al imaginii ne întâmpină în volumul Poeme apocrife de Sorin Olariu. Un profund sentiment al tragicului conviețuiește cu sentimentul parodic al existenței, tonalitatea elegiacă stă alături de persiflare, întunericul este din când în când străpuns de lumină, grotescul lasă locul sublimului, apostazia se topește în pocăință. Cele trei secțiuni ale volumului nu sunt întâmplătoare, ci răspund unei evoluții poetice de la revolta luciferică la calmul contemplației
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
locul sublimului, apostazia se topește în pocăință. Cele trei secțiuni ale volumului nu sunt întâmplătoare, ci răspund unei evoluții poetice de la revolta luciferică la calmul contemplației marilor teme ale poeziei din totdeauna, Eros și Thanatos, de la sfâșierea lăuntrică la împăcare elegiacă, de la barocul imaginii la simplitatea clasică. Anotimp împăturit, prima secvență a volumului corespunde unei efervescențe metaforice care dă expresie convulsiilor interioare ale poetului. Poeziile acestui ciclu circumscriu o lume disonantă, dominată de alienarea care a urmat acelei “morți a lui
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
un vagin de lăuza”. (p. 15). În al doilea ciclu (Anotimpul regăsit) lirismul erotic și elegia se purifică de tentă grotescă, lăsând loc confesiunii simple, ca în poeziile Dacă, Vine o zi, Era așa tristețe, Gând siluit, Scurtă rugăciune. Filonul elegiac ocupă un loc special în întregul volum care este în profunzimea lui o stăruitoare meditație asupra morții. Evocarea părinților generează poezii care înfiorează. Dezbrăcat de orice teribilism al imaginii poetul lasă durerea să se prelingă în voie în stihuri cu
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
acum/când las în urmă/atât de multe toamne/primește-mi/sufletul/de piatră/la temelia templului tău Doamne.” (Scurtă rugăciune, p.69) În aceeași direcție a penitenței se înscrie poezia Șapte păcate. (p. 79-80) Tonalitatea dominantă a ciclului este elegiac contemplativă. Ebuliția primului ciclu este lăsată în urmă, în favoarea sublimării clasice a expresiei, ceea ce-l conduce pe poetul parcă obosit de dramatismul cuvintelor să se retragă în concizia haiku-urilor. Ce mare e distanța parcursă de la barocul expresiei din Trecerea
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
Olariu: Poeme apocrife - Editura Solaris, Michigan 2010 "Un univers liric fascinant prin complexitatea emoțiilor și caracterul surprinzător al imaginii ne întâmpină în volumul Poeme apocrife de Sorin Olariu. Un profund sentiment al tragicului conviețuiește cu sentimentul parodic al existenței, tonalitatea elegiacă stă alături de persiflare, întunericul este din când în când străpuns de lumină, grotescul lasă locul sublimului, apostazia se topește în pocăință. Cele trei secțiuni ale volumului nu sunt întâmplătoare, ci răspund unei evoluții poetice de la revolta luciferică la calmul contemplației
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
locul sublimului, apostazia se topește în pocăință. Cele trei secțiuni ale volumului nu sunt întâmplătoare, ci răspund unei evoluții poetice de la revolta luciferică la calmul contemplației marilor teme ale poeziei din totdeauna, Eros și Thanatos, de la sfâșierea lăuntrică la împăcare elegiacă, de la barocul imaginii la simplitatea clasică. Anotimp împăturit, prima secvență a volumului corespunde unei efervescențe ... Citește mai mult Măștile poetuluiSorin Olariu: Poeme apocrife - Editura Solaris, Michigan 2010"Un univers liric fascinant prin complexitatea emoțiilor și caracterul surprinzător al imaginii ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
Olariu: Poeme apocrife - Editura Solaris, Michigan 2010"Un univers liric fascinant prin complexitatea emoțiilor și caracterul surprinzător al imaginii ne întâmpină în volumul Poeme apocrife de Sorin Olariu. Un profund sentiment al tragicului conviețuiește cu sentimentul parodic al existenței, tonalitatea elegiacă stă alături de persiflare, întunericul este din când în când străpuns de lumină, grotescul lasă locul sublimului, apostazia se topește în pocăință.Cele trei secțiuni ale volumului nu sunt întâmplătoare, ci răspund unei evoluții poetice de la revolta luciferică la calmul contemplației
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
locul sublimului, apostazia se topește în pocăință.Cele trei secțiuni ale volumului nu sunt întâmplătoare, ci răspund unei evoluții poetice de la revolta luciferică la calmul contemplației marilor teme ale poeziei din totdeauna, Eros și Thanatos, de la sfâșierea lăuntrică la împăcare elegiacă, de la barocul imaginii la simplitatea clasică. Anotimp împăturit, prima secvență a volumului corespunde unei efervescențe ... Abonare la articolele scrise de sorin olariu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
pentru cealaltă o inimă încrețită și striată. Zilele Orașului Adjud au prilejuit pentru cei ce sunt, considerându-se mândri, concitadini cu soprana Angela Gheorghiu, o regăsire cu ea, prin mesajul adus de către soprana Mioara Manea Arvunescu dar și prin cuvintele elegiace pe care le-a rostit despre ea. Dacă se prăbușea răceala peste Adjud, dacă susurau lung și vestitor de vânturi răscolitoare la încremenirea anotimpului înfrigurător în pragul primăverii, între cerul plumburiu și orașul rărit de pânzele ploilor mărunte dinspre pustietăți
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
carte însumând 288 de pagini, apărută în condiții grafice deosebite. Elena Stan încheie acest periplu prin viața și opera poetului Grigore Vieru cu un scurt eseu intitulat: „Grigore Vieru denunță derapajele verbale și morale” în care poetul nu mai este elegiac ori idilic, nici spiritul ludic atât de necesar literaturii pentru copii nu mai e atât de viu, iar poetul manifestă îngrijorarea și chiar teama față de tendința de autodistrugere a omului. „În loc de postfață” este intervenția lui Menuț Maximinian, în care, reputatul
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
una de factură sentimentală, pronunțat depresivă, reflectând frustrarea claselor deposedate, în curs de lichidare. În Anglia preromantismul este reprezentat îndeosebi de poeții E. Young, J. Thomson și T. Gray, care pun în circulație motivele ruinelor, nopților, cimitirelor, cultivând o lirică elegiacă. În Franța, Fr.R. de Chateaubriand și M-me de Staël cultivă o literatură îngemănată cu filozofia și asociată aspirațiilor umane spre libertate. În Germania preromantismul îmbracă o formă specifică, fiind cunoscut sub numele de Sturm und Drang, având în J. Paul
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
poezia de azi. Dezinhibat și fără false pudori, exhibându-și inerente lascivități și apetituri carnale, el se deosebește totuși de minimaliștii și mizerabiliștii „puri”, oscilând între nevoia de autenticitate și discursul metaforic, capabil să exprime inefabilul feminin. Poemul sau despre elegiaca iubire pentru Ioana are toate ingredientele unei compoziții în care sentimentalismul se topește într-o retorica de bună calitate. Victor Teișanu Afinando la lira pară una confesión erótica y teniendo mucha que ver con el espacio romántico. Cezar Viziniuck Cătălin
JOANA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340409_a_341738]
-
adăpost, alți câțiva nu, dar ce să faci? Oamenii își văd mai departe de treburi, lasă că ei ne dau. Marți, negru, amnistie, colectiv, mită, incompatibil, librărie, doctorat, milionar. Generație, aspirație. Tonul de mai sus este în contrast cu starea de spirit elegiacă, aproape euforică, din Capătul lumii. Imaginile de aici redau adesea un mediu ideal în care știi că nu poți rămâne, dar din care nici nu poți pleca. It’s the end of the world as we know it. Așa coboară
Pe căi grele către stele, pe căi aspre către astre. Țara minunilor și capătul lumii () [Corola-blog/BlogPost/338791_a_340120]
-
în punga cu carnea tocată. Povestirea este captivantă pentru că nu lipsește culoarea locală, limbajul personajelor este tipic iar acțiunea se deschide ca un evantai. Aici realitatea legislativă și cea dorită sau imaginată se separă expresiv. Nuvela se încheie in notă elegiacă: “ Și ei, vrăjiți, ar mai vrea ca timpul să se întoarcă, să le zâmbească, să rămână stană de piatră...” Se simte un pronunțat iz de carte nouă. O așteptăm cu nerăbdare. (Fragment din volumul “Diminețile din templul cuvintelor” de Gabriela
“PASE ÎN DOI” de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340092_a_341421]
-
viața. Născut la 20 martie 43 î.e.n. la Sulamona, într-o familie bogată, a îndrăgit încă de mic Poezia, deși tatăl său îl întrebase : „De ce încerci o meserie nelucrativă ? Homer însuși n-a lăsat nicio avere !” Idolii lui erau poeții elegiaci. Ovidiu a declarat că acea care l-a inspirat întâia dată a fost o femeie „totam cantata per urbem”- cântată în toată Roma, ascunsă sub numele de Corina. August, pentru a da satisfacție aristocrației tradiționale, care cerea reînvierea vechilor virtuți
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
reprezintă un bilet trimis odată cu un inel. Poetul ar dori să fie inelul însuși ca să fie dus la buze atunci când puella își sigilează tabletele, să alunece în sânul ei, sau să intre cu ea în baie. „Amores” cântă în versuri elegiace dragostea ca sentiment ideal. Este adresată Corinei, femeie iubită pe care o exaltă în versuri înălțătoare. Aceste elegii i-au făcut pe contemporani să-l numească „tenerorum lusor amorum”, adică cântăreț al iubirilor gingașe. „Heroides” este o colecție de scrisori
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
aceasta presupune înarmarea cu instrumentele cele mai fine de analiză. Căci Constantin Frosin te poate înșela prin suprafețele versurilor lui, adâncimile însă scot la suprafață un poet fără niciun fel de complexe, de granițe lingvistice, un poet care aparține lumii. Elegiac, clasic prin structura și educație, el creează un univers poetic de mare sensibilitate, muzicalitate și rafinament, balansând continuu între sobrietate și ludic, gândirea să paradoxala, fiind armatura de neclintit a acestora. Spațiile aparente pe care le cutreiera eul poetic sunt
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]