684 matches
-
GERMAN 1. Vechi izvoare despre germani Germanii au fost o prezență activă a lumii antice. Teritoriul lor a fost locuit din timpuri preistorice 5. Cultura și civilizația lor subliniază încă o dată, dacă mai era nevoie, că în afara ariilor de civilizație elenistică sau romană, pe teritoriul Europei exista și o "altă lume antică". În cadrul acestei "alte lumi" se situează și populațiile germanice, cu o arie de răspândire remarcabilă. Ca și în alte zone ale Europei, în centrul continentului apar o sumă de
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
alt loc din Grecia, așa cum soarele ascunde, în timpul zilei, toate astrele de pe cer. Olympia, cel mai faimos și vechi sanctuar din Grecia, este situată în Peloponez, la confluența râurilor Alpheos și Kladeos, la baza muntelui Kronion. Declinul olimpic În perioada elenistică (sec. III-I î. Hr.), Jocurile Olimpice capătă o mai mare răspândire, incluzând și cetățile din colonii. La Daphne și în alte orașe ale orientului sunt organizate Jocuri, dar cu un conținut mult diferit de cel cultivat la Olympia. Ele conțin parade
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
credințele din paleolitic, cele din Mesopotamia și Egipt; el ar descoperi Sankara, tantrismul și pe Milarepa, Islamul, pe Gioacchino da Fiore sau pe Paracelsus, după ce ar fi meditat în ajun asupra lui Zarathustra, Gautama Buddha și a taoismului, asupra Misterelor elenistice, înfloririi creștinismului, gnosticismului, alchimiei sau mitologiei Graalului; el ar întâlni pe iluminiști și pe romanticii germani, pe Hegel, Max Miiller, Freud, Jung și Bonhoejfer, la puțin timp după ce ar fi descoperit pe Quetzalcoatl și Viracocha, cei doisprezece Alvări și Grigore
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
religioase ți criza politice în Egiptul antic Horus. Astfel el a inaugurat un nou mod de a exista: dintr-o umbră lipsită de putere, el a devenit o "persoană" care "știe", o ființă spirituală inițiată exemplar 41. Probabil că Misterele elenistice ale lui Isis și Osiris au dezvoltat idei similare. Osiris reia de la Ra funcția de judecător al morților; el devine Stăpânul Dreptății, instalat într-un palat sau pe Colina Primordială, adică în "Centrul Lumii". Totuși, așa cum vom vedea (§ 33), tensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a acestor împreunări între îngerii căzuți și fiicele muritorilor. Oricare ar fi originea acestor teme mitice (Cain și Abel, patriarhii 9 Să adăugăm totuși că mitul "căderii" n-a fost întotdeauna înțeles conform interpretării biblice, începând mai ales din epoca elenistică și până în timpurile iluminismului, nenumărate speculații au încercat să elaboreze o mitologie adamică mai îndrăzneață si, de multe ori, mai originală. 10 Cf. M. Eliade, Forgerons et alchimistes, pp. 89 sq. Când Israel era copil." dinaintea Potopului, coborârea "fiilor lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Charles Picard, Leș religions pre-helleniques, pp. 117 sq. 9 Cf. H. Jeanmaire, Courot et Couretes, pp. 427 sq. Lf) Euripide, fragment dintr-o tragedie pierdută, Cretanii (fr. 472 Nauck). 11 în Mediterana orientală acest proces va permite încorporarea moștenirii romane, elenistice și iraniene în structura imperiului bizantin și, mai târziu, păstrarea instituțiilor bizantine de către otomani. Vezi partea a IlI-a a lucrării de față. Zeus și religia greacă divinației, în special la Dodona, în Epir, unde ghicirea se făcea după "frunzele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
el descoperă focul) sa, puterea sa de a se face nevăzut și de a ajunge pretutindeni într-o clipă anunță deja atributele de înțelepciune, și mai ales de stăpânire a științelor oculte, atribute care vor deveni, mai târziu, în epoca elenistică, specifice, prin excelență, lui Hermes. Cel ce se orientează în întuneric, călăuzește sufletele morților și circulă cu iuțeala fulgerului, fiind, deopotrivă, văzut și nevăzut, reflectă, în ultimă instanță, o modalitate a spiritului: nu numai inteligența și viclenia, ci și gnosa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
oculte. Hermes este unul dintre puținii zei olympieni care nu-și vor pierde actualitatea religioasă după criza religiei "clasice" și nu vor dispărea o dată cu triumful creștinismului. Asimilat cu Thot și cu Mercurius, el va cunoaște o nouă vogă în epoca elenistică și, în calitate de Hermes Trismegistul, va supraviețui, prin intermediul alchimiei și hermetismului, până în secolul al XVII-lea. Deja de pe acum, filosofii greci vor vedea în Hermes logios-ul, personificarea gândirii. El va fi considerat posesorul tuturor cunoștințelor și în primul rând al gnosei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
impulsului sexual primar. Vastele resurse spirituale ale dragostei vor fi călăuzite de alte figuri divine, în primul rând de către Eros. Scriitorii și artiștii plastici vor exploata exact această sexualitate irațională și ireductibilă a zeiței; dovadă este faptul că, în epoca elenistică, "farmecele Afroditei" vor deveni clișee literare. Ești aproape ispitit să vezi în această dezvoltare artistică sub semnul Afroditei, desacralizarea radicală a iubirii fizice, în fapt, este vorba de un camuflaj inimitabil și bogat în semnificații, precum se pot regăsi în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
oamenilor. Eroizarea personajelor reale - regii Spartei, luptătorii căzuți la Marathon sau în Plateea, tiranoctonii - se explică prin faptele lor excepționale, care îi despart de restul muritorilor și îi "proiectează" în categoria eroilor 48. Grecia clasica și mai cu seamă epoca elenistică ne-a transmis o viziune "sublimă" asupra eroilor, în realitate, natura lor este în afara regulilor, ambivalență, chiar aberantă. Eroii se dovedesc "buni" și "răi", în același timp, și concentrează atribute contradictorii. Ei sunt invulnerabili (e. G. Ahile) și totuși sfârșesc prin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
epopteia. Oricum, mărturiile privind aceste hiera ascunse în recipiente indică nu mânuirea, ci arătarea lor solemnă. E deci probabil, așa după cum susțin G. H. Pringsheim, Nilsson și Mylonas, că synthema se referă la ceremonii atestate mult mai târziu, în epoca elenistică, în onoarea zeiței Demeter (cf. G. E. Mylonas, op. Cit., pp. 300 sq., și n. 39). S-a presupus că mystii participau la o masă sacramentală, ceea ce e plauzibil, în acest caz, masa avea loc la început, după băutul ciceonului, adică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
depinde de ceea ce fac cei doi în întuneric"8. Dar nici o cameră subterană (katabasion) n-a fost descoperită în telesterion, deși săpăturile au explorat în întregime stânca. Mai probabil e că Asterios s-a referit la Misterele săvârșite în epoca elenistică, în Eleusionul din Alexandria. Oricum, dacă acel hieros gamos a existat într-adevăr în cadrul Misterelor, cu greu înțelegem cum ar fi putut Clement - după ce a vorbit despre Eleusis - să-1 desemneze pe Hrist ca "adevăratul hierofant". În secolul al IH-lea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tip agricol, dar respinse de religia olympică. "Revelarea" continuității misterioase dintre viață și moarte îl reconcilia pe epopt cu ineluctabilitatea propriei sale morți. Inițiații în Misterele din Eleusis nu formau o "Biserică", nici o asociație secretă comparabilă cu Misterele din epoca elenistică, întorși acasă, myștii și epopții continuau să participe la cultele publice, în fond, numai după moarte inițiații se regăseau din nou împreună, despărțiți de mulțimea celor neinițiați. Din acest punct de vedere, Misterele eleusine de după epoca lui Pisistrate pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din Eleusis, în pofida prestigiului lor de neegalat, nu constituiau o creație unică a geniului religios grec: ele se inserau într-un sistem mai larg, despre care suntem, din păcate, destul de puțin informați, deoarece aceste mistere, ca și cele din epoca elenistică, de altfel, presupuneau inițieri care trebuiau să rămână secrete. Valoarea religioasă și, în general, valoarea culturală a "secretului" sunt încă insuficient studiate. Toate marile descoperiri și invenții - agricultură, metalurgie, tehnici diverse, arte etc. - Implicau, la început, secretul: numai cei "inițiați
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sine qua non. Nu altfel era în cazul diverselor inițieri atestate în societățile arhaice. Ceea ce singularizează "secretul" eleusinian, este faptul de a fi devenit un model exemplar pentru cultele de Mistere. Valoarea religioasă a "secretului" va fi exaltată în epoca elenistică. Mitologizarea secretelor inițiatice și hermeneutica lor vor încuraja cu timpul speculații nenumărate, care vor sfârși prin a modela stilul unei întregi epoci. Secretul sporește prin sine valoarea lucrului care trebuie învățat", scrie Plutarh (Despre viața și poezia lui Homer, 92
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lucrările lui H. S. Nyberg și G. Widengren în Le Chamanisme, pp. 312 sq. Zarathustra și religia iraniană implicând dezmembrarea trupului și regenerarea viscerelor - se întâlnesc doar în texte târzii, putând să reflecte influențe străine (centrasiatice sau derivând din sincretismul elenistic, în special din religiile de Mistere)12. Se poate admite că lui Zarathustra îi erau familiare tehnicile șamanice indo-iraniene (cunoscute de altfel de către sciți și de indienii epocii vedice), și nu vedem de ce s-ar suspecta tradiția explicând extazul prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
bărbați" ariene, atât de curajos atacate de către Profet. Dar procesul de mitizare s-a prelungit de-a lungul a cel puțin cincisprezece secole. Am reamintit mai sus câteva exemple de apoteozare a lui Zarathustra în tradiția mazdeană (§ 101). În lumea elenistică, Zoroastru este exaltat ca mag exemplar, și tot în calitate de Magus îl vor evoca filosofii Renașterii italiene, în fine, reflexe ale celui mai frumos mit al său se regăsesc în Faust-ul lui Goethe. 105. Religia Ahemenizilor Opoziția dintre Ahură Mazda și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
să existe, din moment ce semnificațiile ezoterice ale riturilor secrete și inițiatice sunt atestate în întreaga lume, la toate nivelurile de cultură). În plus, nu trebuie să limităm morfologia speranței eshatologice la expresiile cu care ne-au familiarizat orfismul ori misterele epocii elenistice. Ocultarea și epifania lui Dionysos, coborârile sale în Infern (comparabile cu o moarte urmată de o resurecție) și, mai ales, cultul lui Dionysos-copil19, cu rituri celebrând "trezirea" sa - lăsând deoparte tema mitico-rituală a lui Dionysos-Zagreus, asupra căruia vom insista îndată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în spiritualitatea geților, nu era atribuit geților sau tracilor, ci inspirației și transpunerii din altă parte, din Egipt, din Orientul fabulos al mitologiei și practicilor orgiastice: „Chiar ideea de nemurire getică este trecută de Pomponius Melaă prin teoriile și prejudecățile elenistice” . Deși relatările lui Herodot sunt din auzite, de la grecii din Hellespont și Marea Neagră, fără deci, o cunoaștere pe viu, directă, nu sunt mai puțin importante, chiar dacă se face confuzia între traci și geți. Chiar de la început, Herodot aruncă o lumină
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Heliade ar fi putut deveni un foarte mare poet.” „Zburătorul” de I.H. Rădulescu este o baladă scrisă În versificație clasică, așa cum era firesc la vremea aceea. Mai mult, se face aprecierea că există din acest punct de vedere o influență elenistică, anacreontică și chiar a poeziei limbilor moderne, franceză și engleză. Textul poetic este scris În versuri lungi, de 13 - 14 silabe, impunânduse În acest caz cezura. Rima este Încrucișată, cade pe silabe accentuate, destul de variată În ceea ce privește cuvintele care rimează. Ritmul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
spațiul arhitectural; • în arta romantică: forma, proporțiile corpului sunt încorporate elementelor arhitectonice pe care le decorează; • în stilurile clasice umaniste (de exemplu: renașterea, clasicismul greco-roman neoclasicismul): predomină căutarea idealului de frumusețe fizică și morală a omului superior; • în stilurile anticlasice (elenistic, gotic, baroc, romantic): personajele exprimă trăiri și sentimente intense, proporțiile diferă în funcție de forma corpului 66. De multe ori, în istoria civilizației, sfârșitul unui secol a marcat schimbări radicale din punct de vedere politic, economic, social, cultural, psihologic și artistic. Mulți
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
lui Eliade pentru iudaism; evoluția ideilor sale asupra chestiunii; unde s-a înșelat Eliade și de ce: influența lui Scholem; un hegelianism invers; izvoarele gândirii lui Eliade; studiul iudaismului vs. lozincile legionare; Cioran; problema lui Eliade: duplicitatea; Arnaldo Momigliano și ebraismul elenistic; „dosarul” Momigliano; Eliade: presupusa continuitate antisemită între legionarism și operă; viziunea simplistă asupra lui Eliade; o înțelegere mai complexă; Grupul Eranos, influența lui Scholem asupra lui Eliade în problema Cabalei; cota lui Eliade astăzi; Culianu și Eliade; declinul influenței lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
avea o admirație absolută pentru tot ce era arhaic - tu spui și mai bine: arhaic și rural -, în vreme ce trecerea către ceea ce el interpreta ca fenomene de istoricizare și urbanizare era pentru el o scădere. Un fel de trădare de către evreii elenistici a autenticității - și, poate, misiunii - lor originare. M.I.: Da. Însă povestea se complică datorită felului în care Eliade XE "Eliade, Mircea" a prezentat iudaismul. Pentru că el nu a cunoscut textele originale, s-a bazat exclusiv pe literatura secundară. În literatura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
istoric care știa destul de bine limba ebraică și tradiția ebraică. Dacă îl întrebai pe el ce este iudaismul, îți răspundea ca Eliade XE "Eliade, Mircea" : ebraismul, transcendentul etc. S.A.: Da, ca și Eliade XE "Eliade, Mircea" , avea viziunea unui iudaism elenistic, care cunoscuse mutația declanșată de raționalismul elin. M.I.: Sigur că da. Așa că Momigliano XE "Momigliano, Arnoldo" e și el un caz special. Citesc mult pe temele astea. E un mod al meu de a înțelege lumea în care trăiesc. Așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
textualistă timp de sute de ani, a putut părea savanților un regres. Numai pentru Eliade XE "Eliade, Mircea" ar fi fost un fenomen pozitiv: el și-ar fi regăsit admirația pentru evrei dacă aceștia s-ar fi lepădat de raționalismul elenistic și intelectualismul lor textualist care pentru el reprezentau o decădere din regimul auroral al iudaismului cosmic. Ar fi fost - în ochii lui - o dinamică asemănătoare creștinismului cosmic, cel puțin acelei părți din creștinismul cosmic care nu a supraviețuit din epoca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]