750 matches
-
Se observă o preocupare deosbită pentru mișcare, grandoare, efecte scenografice și de grup, în special în perioada cuprinsă între 323 î.Ch. și 150 î.Ch. Mai târziu, se revine în parte la tendințe clasiciste, cu mai multă sobrietate. Arhitectura elenistică, în comparație cu cea clasică, are un caracter pronunțat eclectic, care se manifestă încă de la început prin tendința la suprapunere a stilurilor doric, ionic și corintic, corespunzătoare efectelor scenografice cu efecte decorative. Conform exigențelor curților domnitoare, apar edificii cu aspecte noi, gimnazii
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
al unei străzi care traversează întreaga "acropolă". Pe o parte se află clădirile administrative, politice și militare, pe cealaltă sanctuarele, dintre care marele altar monumental, prevăzut cu frize ce reprezintă zeități și giganți din cultul tradițional grec, capodoperă a sculpturii elenistice. Este epoca realizărilor gigante din arhitectură: amfiteatrul din Pergamon cu o capacitate de cca. 10.000 spectatori, templul lui Apollo din Didyma, opera arhitecților Daphnis din Milet și Paionios din Efes. În timpul perioadei elenistice sculptura capătă accentuate trăsături naturalistice, abandonând
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
cultul tradițional grec, capodoperă a sculpturii elenistice. Este epoca realizărilor gigante din arhitectură: amfiteatrul din Pergamon cu o capacitate de cca. 10.000 spectatori, templul lui Apollo din Didyma, opera arhitecților Daphnis din Milet și Paionios din Efes. În timpul perioadei elenistice sculptura capătă accentuate trăsături naturalistice, abandonând într-o oarecare măsură idealurile de frumusețe și perfecțiune fizică, caracteristice epocii clasice. Personaje comune, animale și scene domestice, subiecte exotice devin teme obișnuite ale sculpturilor, comandate de familiile înstărite pentru decorarea vilelor și
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
pentru școlile din Rodos și Alexandria, se dezvoltă și una mai sobră destinată templelor și locurilor publice. Dar chiar și acestea produc efecte dramatice și plastice neobișnuite pentru canoanele estetice ale artei grecești clasice. Unele dintre cele mai cunoscute sculpturi elenistice, ca "Victoria din Samotrace", "Venus din Milo", "Soldat gal murind" sau "Grupul Laocoon", reprezintă teme clasice, dar prelucrarea lor este mult mai senzuală, emotivă, plină de "pathos" și de dramatism, departe de frumusețea austeră caracteristică subiectelor analoge ale sculpturii din
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
lui Zeus, întinse pe 110 metri, printre care ""Gigantomachia"", pun în scenă momente dureroase redate în mod expresiv prin compoziții tridimensionale, adesea sub forma unui suprarealism anatomic. Expresia sentimentelor, forța detaliilor și violența mișcărilor sunt caracteristicile stilului pergamonian. În perioada elenistică începu și practicarea artei portretului, până atunci neobișnuită la vechii greci. Marea personalitate a lui Lysipp precum și schimbarea condițiilor sociale și culturale au îndepărtat și ultimele reticențe din calea artei portretistice, prin care erau redate în mod fidel trăsăturile somatice
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
Interesante sunt și mozaicurile realizate de Sosos din Pergamon, în secolul al II-lea î.Ch., de ex. cele aflate în prezent în Muzeul din Vatican, sau compoziția ""Bazin de apă cu porumbei"", aflat la Muzeul Capitolin din Roma. Epoca elenistică marchează un declin al picturii pe vase. Vasele cele mai răspândite sunt de culoare închisă, decorate cu motive simple stilizate de flori și ghirlande. În această epocă apar vase cu motive în relief, imitând vasele din metale prețioase. Formele vaselor
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
Vasele sunt caracterizate de un fond roz, personajele, adesea feminine, au veșminte colorate: albastru-violet, galben, alb. Stilul acestor producții amintește de vasele găsite la Pompei și au trăsături comune cu pictura contemporană. Prelucrarea vaselor de metal a căpătat în epoca elenistică o deosebită amploare. La Derveni nu departe de Salonic, s-a găsit un vas de bronz în greutate de 40 kg., datând aproximativ, din anul 320 î.Ch., decorat cu o friză în relief, reprezentându-i pe Dionysos și Ariane
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
epocei excelează în arta detaliior și filigranelor, imitându-se frunze de arbori sau spice de grâu. În această epocă apar și încrustațiile cu pietre prețioase. La început destinate folosirii în cadrul ceremoniilor religioase, figurile din pământ ars (""teracotă"") realizate în epoca elenistică au un scop decorativ sau de uz funerar. Finețea modelării permite obținerea unor adevărate statui în miniatură. Pictate în culori vii, ele reprezintă de cele mai multe ori femei elegante în scene pline de farmec. Într-un gen total diferit sunt figurile
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
cucerirea tuturor regiunilor până la râul Indus a schimbat radical situația în lume, așa cum a fost la acel moment.După moartea lui Alexandru, vastul imperiu creat de el a fost împărțit între generalii săi, în regate care ar prevală în perioada elenistica (3-lea 1-lea î.Hr.). În această perioadă Grecia a rămas mai mult sau mai putin autonomă, dar a pierdut mult din vechea putere și prestigiu.Apariția românilor pe scena militară și socio-politică și cucerirea finală a Greciei, în 146
Istoria Greciei () [Corola-website/Science/310503_a_311832]
-
după 279 î.Hr. Cucerirea română din secolul I î.Hr. a slăbit triburile paleo-balcanice și regiunea a fost organizată în Moesia Inferior în 87 d.Hr. de împăratul Domițian, după moesi, un trib dac învins de armată română, sub Crassus. Influență elenistica religioasă este atestata prin descoperirile arheologice de la Rovine și Tamnič unde Hercule a fost venerat,reliefuri ale lui Zeus, Hercule și Dionysos au fost găsite în Bukovo. Situl român de la Selište cu necropola a fost excavat în satul Rogljevo. Fibule
Negotin () [Corola-website/Science/311251_a_312580]
-
și practica alchimistă. Aici se află celebra formulă care sugerează legătura dintre ermetism și alchimie: În istoria Greciei alexandrine, alchimia a cunoscut trei faze evolutive: Speculațiile filozofice se încheagă într-o religie esoterică cu ritual misterios, limbaj specific. În etapa elenistică se dezvoltă o literatură filozofico-soteriologico-religioasă (literatură ermetică), având ca suport doctrinal neoplatonismul, neopitagorismul. Alchimia romană a preluat în linii mari pe cea greacă și egipteană cu al lor ermetism. Pentru perioada de sfârșit a Imperiului, să menționăm numele Sfântului Augustin
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
populației cunoscute mai apoi sub numele de samariteni. Sub stăpânirea persană ahemenidă, începând din 529 î.Hr. orașul a fost capitala satrapiei Samarina. Samaria și-a pierdut cu totul specificul ebraic-samaritean după cucerirea Palestinei de către Alexandru Macedon, devenind un oraș grecesc elenistic.Numele în limba română și în alte limbi provine din pronunțarea grecească a numelui orașului - Samaria. Samaritenii s-au revoltat prin anul 331 î.Hr împotriva stăpânirii greco-macedoniene și l-au ars de viu pe guvernatorul Andromachos. Samaria a fost
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
ori o cauză a revoltei menționate, ori, poate, o măsură luată de cuceritori în urma ei. Drept consecință, Samaria a încetat de mai fi principalul centru al samaritenilor, acesta fiind transferat la Sihem (Shhem) și la templul de pe Muntele Grizim. Samaria elenistică a fost distrusă până la temelie în anul108 î.Hr.în cursul cuceririi ei de către regele hasmoneu al Iudeii,Ioan Hyrcanos (Yohanan Hyrkanos). După cum indică monedele găsite la fața locului,Samaria a fost din nou locuită încă în vremea Hasmoneilor. În anul
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
laude, adevărate comori, și tot despre el se spune că ar fi autorul binecunoscutului Acatist al Maicii Domnului. Astfel, în muzică bizantina, care încet încet prinde contur, fiind "un sincretism" al vechilor moduri antice muzicale ale popoarelor moștenitoare a culturii elenistice (sau cel puțin în sfera de influență elenistico-bizantină), apare o notație proprie și un sistem de scriere original, find primul de acest fel din lume. În Constantinopol, centru cultural puternic și inima Bizanțului (și putem afirmă că chiar a întregului
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]
-
contrast cu oroarea de aspectele degadante ale vieții. Sappho a fost o artistă desăvârșită a cuvântului scris. Dialectul eolic ce-l întrebuințează nu a împiedicat (în general, «pentru detalii vezi Pierderea Poeziei lui Sappho») răspândirea poemelor ei, grupate de exegeții elenistici în 9 cărți. Mele (adică Cântecele) compuse de Sapho, grupate de filologii alexandrini după criterii metrice, erau în majoritatea lor monodii. Cele mai izbutite poeme rămân acelea în care sunt notate propriile ei trăiri. Evident, Sappho avea un model ilustru
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
antic Samaria-Sebaste se afla pe povârnișul estic al unui deal care se înalță deasupra părții zidite moderne a localității. Aici se găsesc ruine din mai multe culturi care s-au succedat vreme de 10,000 ani - între care, canaanită, israelită, elenistică, iudeeană herodiană, romană și bizantină A fost cucerită în anul 634 de oastea califului arab Omar, sub comanda lui Amr Ibn al-As, care a cruțat locuitorii și bunurile lor în schimbul unui impozit de tip capitație. După mărturia lui Al
Sebastia () [Corola-website/Science/330387_a_331716]
-
Mai târziu, a apărut folosirea peiorativă a cuvântului "bizantin" . Imperiul Bizantin (Imperiul Roman de Răsărit) poate fi definit ca un stat, inițial, roman pe un substrat multietnic și multicultural, treptat elenizat, care s-a dezvoltat, ulterior, ca un imperiu creștin, elenistic și și-a încheiat istoria ca un stat grec-ortodox. Unii autori, îndeosebi greci (Nikolaos Svoronos, de exemplu), dar nu numai (Charles Diehl, Petre Năsturel, George Ostrogorski...), analizează Imperiul tardiv ca o națiune elenică, aproape de înțelesul modern al acestui termen, și
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
divine iar împăratul este alesul lui Dumnezeu și omologul său pe pământ; ca atare, puterea sa este (de drept) absolută, întrucât are un caracter divin. Religia creștină a fost o componentă fundamentală a Imperiului Roman de Răsărit. Numai sinteza culturii elenistice și a religiei creștine cu structura statală romană a permis formarea acelui fenomen istoric care se numește Imperiul Bizantin. Încă în sec. III Aurelian adusese din Siria idealul oriental al unei monarhii sacre și instituise un fel de monoteism solar
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de Istorie Natională și Arheologie din Constanța, într-o cladire nouă. În "Muzeul Arheologic" Histria sunt expuse piese de arheologie greacă, romană și bizantină, provenind din cercetările de la Histria și din împrejurimi: amfore, inscripții, vase ceramice, sticlă, opaițe, podoabe, basoreliefuri elenistice, documente epigrafice. Prin ordonanța nr. 43 din 30 ianuarie 2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, Histria a fost înscrisă prima pe lista celor 5 zone de interes arheologic prioritar. Situl arheologic
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
în domenii ca: matematică, filozofie, astronomie, din care foarte puține au supraviețuit timpului. Al-Kindi a fost cel mai mare filozof islamic al epocii sale. Una din principalele sale contribuții în acest domeniu este aceea de a face filozofia greacă și elenistică accesibilă și acceptabilă pentru publicul islamic. Fară traducerile sale, care au constituit un standard pentru limba arabă, nici strălucirea lui Avicenna sau Al-Farabi nu ar fi avut atâta intensitate. Printre filozofii de care s-a ocupat (și care l-au
Al-Kindi () [Corola-website/Science/312263_a_313592]
-
sunt: teatrul din Epidaur și monumentul lui Lysicrates, unde se remarcă geniul artistic al lui Hipodam din Milet. Arta greacă s-a răspândit în timpul Imperiului lui Alexandru cel Mare. Membrele și drapajele figurilor au devenit mult mai dinamice în perioada elenistică, între secolele IV-I î.e.n. Formele statice au cedat locul unor lucrări însuflețite dramatic. romane se divide în două mari perioade: La început, arta romană a fost dominată de influențe etrusce și grecești (încât unii o consideră chiar o copie
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
un caracter statal, este o artă unitară, bazată pe talentul organizatoric, spiritul utilitar și simțul practic al romanilor. De la Roma pornesc principiile, soluțiile, noutățile, pentru a se extinde, apoi, în toate provinciile. În timp ce, în secolul II î.e.n, statele elenistice intrau în declin, în Roma lua naștere o nouă și distinctă formă artistică, care s-a extins, apoi, în întregul imperiu. Romanii au imitat, în sculpturi și lucruri decorative, modele italice și elenistice, dezvoltându-și imagistica proprie, specifică, în portrete
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
în secolul II î.e.n, statele elenistice intrau în declin, în Roma lua naștere o nouă și distinctă formă artistică, care s-a extins, apoi, în întregul imperiu. Romanii au imitat, în sculpturi și lucruri decorative, modele italice și elenistice, dezvoltându-și imagistica proprie, specifică, în portrete și reliefuri. Busturile care reproduceau fidel subiectele erau populare grație cultului străbunilor din perioada republicii, până în 27 î.e.n. În timpul domniei primului împărat roman, Augustus, când au fost promovate științele și artele, în portretistică
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
îi oferă macheta orașului, iar la stânga Iustinian I-ul îi oferă macheta bisericii Sfânta Sofia. Poarta de bronz a vestibulului, prin care se iese afară, datează din sec. 2-1 e.A. Este numită "Frumoasa poartă", a fost adusă de la un templu elenistic din cetatea Tarsus, Asia Mică, cetate de care este legată viața Sfântului Paul. Una dintre curiozități o reprezintă coloana de marmură cu secțiune pătrată, plasată în extremitatea de sud-est, în spațiul central. Pe ea există o amprentă de palmă care
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
Ionia, din a doua jumătate a secolului VIII î.Hr., și care a preluat în epopeele sale, "" și "Odiseea", tradiții, fragmente și motive din mituri vechi și cântece populare. Iliada este compusă din 15 337 de hexametri dactilici și, din epoca elenistica, divizată în 24 de cânturi. Textul a fost probabil compus între 850 și 750 î.Hr. (date deja menționate de către Herodot), deci cu patru secole după perioada în care istoricii înscriu războiul mitic pe care acesta îl relatează. Tema epopeii o
Iliada () [Corola-website/Science/300831_a_302160]