1,130 matches
-
mai mult sau mai puțin ușor deductibil, plecând de la indicii ce trebuie decriptate de către cititor sensul configurațional al secvenței: Scriitorii pun clar în evidență această complementaritate narativă dintre secvență și configurație. Astfel Milan Kundera vorbește în Arta romanului, despre "arta elipsei" ca despre o necesitate pe care o explică în termeni foarte apropiați de cei amintiți de E. A. Poe: "Imaginați-vă un castel atât de mare, încât nu poate fi cuprins cu vederea. Imaginați-vă un concert care durează nouă ore
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
8 la 14, 18-19, de la 24 la 30) inserate într-o structură narativă elementară: Pn 0-Rezumat (v. 1-2) și introducerea-prefață (v. 3) + Pn 1-Situația inițială (v. 4-6) + Pn 2-Complicația (v. 7-14) + Pn 3-Evaluarea extradiegetică (v. 15-17) + Pn 4-Rezolvarea (v. 18-30) + (elipsa din Pn 5-Situația finală) + Pn Ώ-Evaluarea finală (v. 31-40) și Morala popriu-zisă (v. 41-42). În încheierea acestei discuții, trebuie să subliniem, că probabil tocmai existența acestei operații generale de ancorare îl determină pe M. Riffaterre să afirme despre sistemul descriptiv
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
secvență, iar teza anterioară (P.arg.0) poate fi subînțeleasă. Este similar cu ceea ce intervine în cazul topicii macro-propozițiilor și în cel al caracterului mai mult sau mai puțin eliptic, în cazul secvenței narative. 4. Analizele secvențiale 4.1. Respingerea și elipsa concluziei-teză nouă Fără a aduce prejudicii lizibilității mișcării argumentative, în anumite condiții, concluziateză nouă (P.arg.3) poate fi subînțeleasă. Acest poem scurt de Raymond Queneau, pe care de altfel îl analizez în detaliu în altă lucrare (1990:227-236) demonstrează cu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Primul operator [DE CE] introduce prima macro-propoziție, al doilea [PENTRU CĂ] aduce cu sine o a doua macro-propoziție, și regăsim, în general, așa cum observă D. Coltier, o a treia macro-propoziție care poate fi fie transferată la începutul secvenței, fie elidată (efect de elipsă), iar ansamblul, așa cum nota J.-B. Grize, este adeseori precedat de o descriere care corespunde unei schematizări inițiale destinate să aducă în prim-plan obiectul problematic pe care îl tematizează macro-propoziția pe care o voi nota cu [P. expl. 1
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
delimităm nucleul dur prototipic prin excelență al înlănțuirilor secvențelor dialogale. Această schemă prototipică nu are un rol normativ mai important decât cele precedente. Datorită specificului interacțiunii verbale, ea este cu siguranță însă, mai mult decât cele precedente, supusă influenței unor elipse și unor realizări incomplete. Atkinson și Heritage definesc unitatea de analiză într-un mod foarte apropiat de cel adoptat până aici; Unitatea de analiză, a conversației este construită, într-o analiză a conversației, mai curând de secvențe și de schimburi
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
îi dau legătura lui Cognac-Jay. (lasă în jos privirea și începe din nou să tricoteze) C. Klotz-Reiner, Cosmos-Cross, ed. Christian Bourgois Absența secvențelor fatice ritualice de deschidere și de închidere se explică foarte bine aici prin genul de interviu televizat. Elipsei oricărei secvențe fatice de deschidere îi corespunde totuși o secvență de închidere ritualică (intervenția JF 9): mulțumiri și redarea legăturii în studioul de televiziune. Cu foarte mult umor, bineînțeles, are loc aici o răsturnare de roluri: persoana care ia interviul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
la dialog: 538-542) Morala (543-548) (e) Dialogul și apoi povestirea 2. Așa cum putem observa, inserția dialogului în Pn2-Pn3-Pn4 și, mai ales, evaluările ce urmează după declanșatorii Pn2 și Pn4 subliniază structura internă a secvenței. Trebuie să adăugăm la aceasta că elipsa evenimentelor rezumate în v. 537 reprezintă un pretext pentru soțul gelos de cerere a unei noi povestiri complementare (povestirea 2). Molière găsește o rezolvare la această problemă tehnică prin introducerea unui povestiri în cadrul dramei, moderând momentele de întrerupere ale naratoarei
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a avea hrană. Ansamblul textului de J. Verne citat nu reprezintă decât macro-propoziția centrală a oricărei povestiri: o descriere de acțiuni și de acte de vorbire (Pn3). Povestirea se încheie printr-un paragraf subliniat cu caractere italice care dă Rezolvarea-Pn4. Elipsa situației finale este dată ca fiind posibilă prin faptul că cititorul este cel care va stabili destul de ușor dacă exploratorii sunt salvați ( Pn5). De aceea nucleul acestui text nu trebuie privit decât ca o dezvoltare a lui CUM TREBUIE PROCEDAT
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mai pal și trandafiri ca lămîița ce străluceau ca razele de soare, erau toate nuanțele grumajilor de ambră pe care, fierbinți, îi inunda un soare lucitor. Acest schimb semantic (ibidem, p. 198) contaminează părți întregi din Paradou și face posibilă elipsa descrierii actului sexual printr-o deplasare narativă asupra grădinii (cosmos) și care se regăsește recategorisită în subiect animat (Anthropos): (17'') Albine i se oferi. Serge se înfruptă din trupul său. Iar grădina întreagă, întocmai perechii de îndrăgostiți, se prăbuși, într-
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Rezumatul PnO6. Fiecare frază tipărită se descompune după cum urmează: P1 = pn1: corespunde unui prim eveniment (e1) precizînd un agent (prin catafora "il"), un proces și un timp, P2 = pn2: un al doilea eveniment (e2) fără agentul procesului corespunde unei veritabile elipse narative. P3 = pn3: Această ultimă micropropoziție corespunde stării finale (îndeplinit) a unei povestiri; în cel mai pur stil de titlu de ziar, ea precizează la ce se referă catafora inițială și restituie agentul (eroul) absent din cele două propoziții precedente
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
duminică, două vizite). Cei doi îndrăgostiți, prin modul de exprimare, ignoră cunoștințele botanice (vocabular comun) arătînd doar preocuparea lor de moment (de unde descrierea expresivă care asociază metaforic tufișul cu ființa iubită). Gest subliniat, metalingvistic, prin exclamația cît este de romantic! Elipsa (rămaseră...) este ștrengărească și voluntară. Savantul (cu patronim stereotip) reprezintă punctul de vedere al specialistului asupra obiectului tufiș. Fie are intervenții neînțelese de către un nespecialist (vocabular-tehnic), fie le descifrează prin adăugarea la nomenclatură a unor relative cu valoare explicativă. EXERCIȚIUL
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acestuia modifică limbajul autorului, îi scade valoarea textului, datorită unor fenomene ce apar inevitabil: spontaneitatea și rapiditatea redării conținutului textului sau acomodarea cu un limbaj mai puțin supravegheat (introducerea de expresii familiare ), iar din punct de vedere al sintaxei, la elipse. În modul acesta am efectuat experimental ci următoarele texte literare: Ursul păcălit de vulpe,de Ion Creangă; Capra cu trei iezi, de Ion Creangă; Punguța cu doi bani ,de Ion Creangă; Albă ca Zăpada, de frații Grim; Iedul cu trei
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
89 2 Povestirea: aspecte / 91 1 Remarci preliminare / 91 2 Ordonarea secvențială / 93 Direcția: Posibilități / 96 Nuanțe de anacronism / 99 Distanța: tipuri / 101 Funcții / 102 Durata / 104 Anticipări / 106 Acronia / 108 3 Ritmul / 110 Informații preliminare / 110 Ritmul general / 111 Elipsa / 113 Rezumatul / 114 Scena / 115 Încetinirea / 116 Pauza / 118 4 Frecvența / 120 5 De la actori la personaje / 123 Probleme / 124 Predictibilitatea / 128 Construcția conținutului / 133 Completarea profilului / 134 Surse de informare / 137 Problematica eroului / 138 6 De la loc la spațiu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
subiective, punctuale și durative, complete și incomplete, și detalierea analizei distanței în timp a anacroniilor și a duratei lor. Autoarea ilustrează de asemenea limitele analizei centrată pe aspectul temporal al evenimentelor, mai ales în romanul postmodernist, oprindu-se asupra efectelor elipsei și paralipsei. Ea explică de asemenea și conceptul de acronie: o deviere cronologică ce nu poate fi analizată din cauza lipsei sau insuficienței informaței, situată de obicei în interiorul unei figuri complexe precum anticiparea în interiorul unei retroversii sau retroversia în interiorul unei anticipații
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
îl discută preluînd conceptele elaborate de Percy Lubbock și Günter Müller. Ritmul rezultat al raportului dintre timpul evenimentului la nivelul fabulei și spațiul din text, exprimat în rînduri sau pagini consacrate lui în povestire acoperă o varietate de posibilități precum elipsa, sumarul narativ, scena, ralenti-ul, pauza, prin care unele evenimente (cele semnificative) sînt scoase în prim plan, iar altele din contră, sînt dispuse în plan secund sau chiar ignorate. Mieke Bal relevă subtilitatea și aspectul novator al mînuirii ritmului de către Proust
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ni se spune, într-un capitol al romanului, că eroina este însărcinată, iar la începutul capitolului următor ne regăsim în camera copilului, deja locuită, informația despre nașterea propriu-zisă lipsește. În romanele victoriene, o astfel de omisiune în fluxul informațiilor, o elipsă de acest gen de obicei nu e completată, de dragul "decenței". Elipsa o formă asupra căreia voi reveni în scurt timp mai poate fi folosită și pentru motive mai specifice, ce caracterizează povestirea. În Doamna Bovary de Flaubert, finalul primei părți
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
însărcinată, iar la începutul capitolului următor ne regăsim în camera copilului, deja locuită, informația despre nașterea propriu-zisă lipsește. În romanele victoriene, o astfel de omisiune în fluxul informațiilor, o elipsă de acest gen de obicei nu e completată, de dragul "decenței". Elipsa o formă asupra căreia voi reveni în scurt timp mai poate fi folosită și pentru motive mai specifice, ce caracterizează povestirea. În Doamna Bovary de Flaubert, finalul primei părți este: Cînd au plecat din Tostes, Doamna Bovary era însărcinată", sărindu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
plecat din Tostes, Doamna Bovary era însărcinată", sărindu-se peste nașterea propriu-zisă și intensificîndu-se această omisiune prin rapiditatea frazei ce subliniază marele eșec al căsniciei Emmei, și anume precaritatea vieței sexuale. Un narator mai puțin econom ar putea șterge asemenea elipse cu ajutorul retroversiilor interne. Pe lîngă această funcție complementară, retroversiile interne mai pot avea și altă funcție. Atunci cînd nu completează o elipsă sau o paralipsă spre exemplu, lipsa de informații cu privire la o linie laterală dar prelucrează în schimb informații deja
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
eșec al căsniciei Emmei, și anume precaritatea vieței sexuale. Un narator mai puțin econom ar putea șterge asemenea elipse cu ajutorul retroversiilor interne. Pe lîngă această funcție complementară, retroversiile interne mai pot avea și altă funcție. Atunci cînd nu completează o elipsă sau o paralipsă spre exemplu, lipsa de informații cu privire la o linie laterală dar prelucrează în schimb informații deja furnizate, ele par a fi o repetiție. Repetarea unui eveniment descris anterior e folosită de obicei pentru a schimba sau a pune
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nu vrea cu adevărat să o cunoască. Aluziile la casa mobilă a Ceciliei, ca și toate anticipările subiective, nu pot fi clasificate ca interne sau externe, deși mie mi se par a fi interne. Anticipările interne completează frecvent o viitoare elipsă sau paralipsă: lucrurile sînt clare acum, astfel încît mai tîrziu se poate trece peste ele sau ele pot fi menționate doar în trecere. Dimpotrivă, asemenea anticipări pot avea o funcție de legătură sau accentuare cînd nu constituie altceva decît reperul: "Voi
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este o marcă importantă. Lubbock a operat deja o distincție între cele două forme, scena și rezumatul. S-a observat, și pe drept cuvînt, că acest contrast relativ ar trebui dus pînă la capăt. Pe de altă parte, putem distinge elipsa, omiterea în povestire a unei secțiuni din fabulă. Cînd unei anume părți de timp acoperite de fabulă nu-i este acordată nici o atenție, valoarea operatorului TF (timpul fabulei) este infinit mai mare decît TP (timpul povestirii). Pe de altă parte
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Dialogul, și în principiu fiecare scenă, fiecare prezentare detaliată a unui eveniment cu pretenție de izocronie, funcționează ca punct de comparație. Prin "scenă" înțelegem aici un segment de text în care TF=TP. În total, vom distinge cinci tempouri diferite: elipsa TF=n TP = 0 deci TF > ∞ TP rezumatul TF > TP scena TF < ≈ TS încetinirea TF < TS pauza TF=0 TP=n deci TF < ∞ TS Aici > înseamnă mai mare decît < înseamnă mai mic decît ∞ înseamnă infinit ~ înseamnă este ± egal Supoziția mea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
decît < înseamnă mai mic decît ∞ înseamnă infinit ~ înseamnă este ± egal Supoziția mea este că fiecare narațiune poate fi divizată în segmente care corespund în parte unuia dintre aceste cinci tempouri. În secțiunile următoare voi discuta cîteva caracteristici ale fiecărui tempo. Elipsa O elipsă nu poate fi percepută: conform definiției, într-o povestire nu se menționează nimic despre dimensiunile timpului fabulei. Dacă nu se spune nimic, nu putem ști ce ar fi trebuit spus. Tot ceea ce putem face, cîteodată, este să deducem
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mai mic decît ∞ înseamnă infinit ~ înseamnă este ± egal Supoziția mea este că fiecare narațiune poate fi divizată în segmente care corespund în parte unuia dintre aceste cinci tempouri. În secțiunile următoare voi discuta cîteva caracteristici ale fiecărui tempo. Elipsa O elipsă nu poate fi percepută: conform definiției, într-o povestire nu se menționează nimic despre dimensiunile timpului fabulei. Dacă nu se spune nimic, nu putem ști ce ar fi trebuit spus. Tot ceea ce putem face, cîteodată, este să deducem logic, pe
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
face, cîteodată, este să deducem logic, pe baza anumitor informații, că ceva a fost omis. Să observam că acest tip de deducție se bazează pe citirea realistă, care poate fi predominantă, dar nu totdeauna semnificativă. Ceea ce a fost omis conținutul elipsei nu-i nevoie să fie lipsit de importanță; din contră, evenimentul despre care nu se spune nimic putea fi atît de dureros că a fost eliminat tocmai pentru acest motiv. Sau evenimentul este atît de dificil de exprimat în cuvinte
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]