341 matches
-
pupă cu toată loja și mai că nu se prăvălește pe geam peste supușii noii generații picate în adulație. Nețoiu cade cu scaunul, Borcea țopăie „à la Shakira“, în așteptarea Ligii Campionilor, într-un balcon dinamovist care lasă impresia, prin elitismul său dîmbovițean, că a strîns cromozomii regali ai întregii Europe. Dintre toți aristocrații gazoanelor românești, George Copos seamănă cel mai mult cu Albert. Îi plac motoarele, iubește turismul, e susținătorul financiar și suporterul teoretic detașat al unei echipe de fotbal
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
social; c) Revanșa victimelor târzII ale persecuțiilor ecleziastice prin intrarea în rândurile mișcării New Age; d) Atracția inițierii personale. Creștinismul a respins de la început tipul de religie-mister bazată pe ritualuri de inițiere secrete. Misterul creștin era asumat și aclamat deschis. Elitismul gnostic cu ritualurile sale secrete era stigmatizat. Creștinismul se adresa tuturor. Or, ezoterismul contem poran marca New Age oferă sentimentul că respectivul om este ales și valorizat ca personalitate din „mulțimea anonimă și stingheră”; e) Căutarea stării de comuniune ca
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a nu fi deloc străine de nemulțumirea scriitorilor naționalist-securiști din jurul Săptămânii, care mă onoraseră, lungă vreme, cu atenția lor. Se menționa așadar, cu Înțelegere, inevitabila „subiectivitate” a autorului care ignorase lista oficială de valori; nu erau trecute cu vederea nici elitismul „aleșilor” săi, „accentele polemice”, mai ales În susținerea „generației ’80”, critica pe care o Încercasem Împotriva „unilateralităților” din viața literară și chiar, culmea!, „refuzul a ceea ce trebuia refuzat”. Profesorul Ianoși găsise un mod de a roti În sens „umanist” și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aceeași temă, În ciuda suspiciunii și chiar a unui soi de aversiune „anti-tribală” cu care o priveam? Cum de ne-am „potcovit” amândoi cu astfel de belea, evacuați În „fundătura” cu indicatoare de traseu atât de puțin ispititoare precum antisemitism, Holocaust, elitism xenofob? Cum Înfrunți cinicul joc politic care manipulează adevărul, cum să spulberi clișeele, reînviate de mereu altă conjunctură? Nuanțare, distanțare, controversă civilizată și obiectivă?... Ți se pune lațul de gât. Și măcar de am confrunta antimonopoliști sau anticapitaliști sau antisemiți
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înțelegere, solidaritate și Îngrijorare, Gabriela Adameșteanu În numeroase dintre articolele ei de presă, ca și În excelenta culegere intitulată Cele două Românii, apărută În ultimii ani. * „Ce legătură au toate acestea cu numărul 750 al unei reviste apăsate de povara elitismului?”, se Întreabă redactora-șefă a sărbătoritei reviste, referindu-se la viața de toate zilele, din România pre-europeană. Vechea și mereu noua prăpastie Între „popor” și intelectualitatea care pretinde, cu deșartă vanitate, a-l reprezenta, sau nici nu pretinde măcar așa ceva, pare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vulnerabilitatea și coruptibilitatea și izbăvirea omului. Intelectualul Își găsește locul doar ca individualitate și ca profesionist, nu ca tribun, nici ca dascăl paternalist al națiunii. Obligat să concureze pentru atenție și să se resemneze cu egalitarismul unei societăți suspicioase față de elitism, el trebuie să joace fair-play, cu o aparență de modestie și bun-simț, chiar când Își comercializează asiduu abilitățile. În pragul unui ev postmodern, În care va intra, probabil, tot prima, dacă nu a și intrat, America se reconfirmă ca o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prea bine că proiectul politic al Gărzii de Fier Însemna, În definitiv, o suprimare totală a libertății, Își dorea totuși să fie un „om liber”... Pretinzând pentru sine dreptul de a se răzvrăti, de a fi diferit, unic, deasupra mulțimii. „Elitismul” său părea a fi, cum accentuează Marta Petreu, motivul esențial pentru vederile sale politice ultrareacționare din anii 1930 și 1940. „O epocă de libertăți nelimitate, de democrație «sinceră» și extremă, prelungindu-se la nesfârșit ar Însemna un inevitabil colaps al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
militantă de dreapta sub direcția lui Nichifor Crainic. Este, de asemenea, condamnat ministrul de Interne C. Argetoianu pentru măsurile represive luate împotriva studenților legionari care manifestaseră la Tutova în sprijinul candidatului lor. De dreapta este revista prin apelul la naționalism, elitism, mesianism și moralism, prin respectul ierarhiei și al autorității, prin cultul față de tradiție. Sunt evidente simpatiile față de mișcarea legionară și aderarea la principiile acesteia: fundamentalism ortodox, purificare morală, dimensiune mistică, militarism, tendințe vizibile în programul literar și cultural al revistei
DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286868_a_288197]
-
Pentru că nu-și permite să-și declare culoarea părului, apelează la vopsea americană: se prezintă ca liberal și arată cu degetul o castă, un areopag, un conac, indignîndu-se În primul rînd de lipsa de transparență, de lipsa de permisivitate, de elitism, ca și cînd aici ar fi problema. și, de regulă, eșuează din cel puțin două motive: o dată, În vechiul regim, activismul anticeaușist nu putea tinde la democrație, era redus În mod obligatoriu la „gruopuri de prestigiu”, regulile de „inițiere” trebuiau
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
motive: o dată, În vechiul regim, activismul anticeaușist nu putea tinde la democrație, era redus În mod obligatoriu la „gruopuri de prestigiu”, regulile de „inițiere” trebuiau să fie stricte, altfel te trezeai imediat după gratii. În al doilea rînd, acuzația de elitism oferă inamicului pe tavă exact argumentul de care avea nevoie: aha, ți-e ciudă că sînt bun, Înseamnă că tu ești un mediocru, deci n-am ce discuta cu tine. Excepțiile de la acest război surd dus Între o dreaptă legitimă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-i permită să scape de dezgolirea progresivă a mizerabilei sale suferințe: disperare cronidu-și un drum obscur În sufletul meu Însingurat.” Dar romanciera este prea inteligentă pentru a accepta chiar și mult rîvnita consacrare literară: fidelitatea ei față de frază este jucată, elitismul numai pe jumătate sincer. Scriind așa, Anne Garréta nu face altceva decăt să-și exprime Îndoiala față de Literatură. A doua, În planul tematicii. Am tot vorbit despre eul reflectat, despre Descartes și Leibniz. Ei bine, există un cuvînt care sintetizează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de adversitate față de filosofia păgână, căreia i se reproșează formalismul, excesul de erudiție care este fără folos pentru viață, disensiunile insurmontabile dintre școlile filosofice, contradicția dintre teorie și practică, chiar lăcomia câștigului aici fiind vizați în primul rând sofiștii -, pretinsul elitism"20. Filosofia pre-creștină era văzută ca un izvor nesecat și periculos de erezii, care îi inducea omului iluzia fatală că rațiunea îi oferă posibilitatea de a descoperi adevărul pe cont propriu. Această ruptură între filosofia înșelătoare, păgână și cea reală
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu sunt deloc noi, expunerea practicilor curente, ignorate sau exersate tacit ca daturi ale învățământului nostru, poate surprinde neplăcut mulți lectori nepregătiți. Mihaela Miroiu concentrează în două capitole tarele neasumate ale școlii românești, glosând mai ales despre autoconcentrare și autosuficiență, elitism, excepționalism și intelectualism, segregare și asocialitate, autoritarism, hiperierarhizare și hipercentralizare, depersonalizare și antihedonism, respectiv discriminări etnice, sociale și de gen. Toate aceste aspecte pot fi așezate conclusiv sub semnul conservatorismului și al subdezvoltării (ceea ce a și reluat într-un capitol
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
maniera nu a fost poate cea mai protocolară și profesionistă. Aici cum stăm? Mihai-Răzvan Ungureanu: Politica externă a avut întotdeauna, și acesta cred că e un subiect predilect al comentatorilor celebri în relațiile internaționale, a fost întotdeauna suspectată ba de elitism exagerat, un proiect al elitei, niciodată cu difuzie în masă, pentru că ei sunt mult prea sensibili, mult prea fini, greu de înțeles, sau dimpotrivă, a fost o politică plebiscitată. Și într-un caz, și în celălalt, se judecă în funcție de circumstanțe
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
unui text, izbesc cuvintele puternic marcate evaluativ, nu declarațiile de obiectivitate care le însoțesc. În cazul de față, cîțiva termeni conțin în mod clar judecăți de valoare, considerate de autor ca automate și indiscutabile: modern e folosit ca termen pozitiv, elitism e un cuvînt negativ. Polaritatea se poate verifica în context, prin asocierea cu alți termeni: generația elitiștilor pașoptiști deturnează idei și sensuri, nu se sfiește să facă uz de ele; în sfera elitismului se situează elementarul, neraționalul; "idealurile elitiste au
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]
-
indiscutabile: modern e folosit ca termen pozitiv, elitism e un cuvînt negativ. Polaritatea se poate verifica în context, prin asocierea cu alți termeni: generația elitiștilor pașoptiști deturnează idei și sensuri, nu se sfiește să facă uz de ele; în sfera elitismului se situează elementarul, neraționalul; "idealurile elitiste au deformat idealurile moderne" (p. 10) ș.a.m.d. Chiar termenul paramodern sugerează o imperfecțiune față de standardele recomandate (e sufixul din paraliteratură, nu cel din paraleu; cititorul frustrat e totuși consolat să afle că
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]
-
a adevăraților scriitori. Am uitat cu desăvîrșire cum îmi alegeam autorii în primii ani. Cine mi l-o fi scos în cale pe Ștefan Luca? Dar pe Aurel Mihale? Pe neașteptate, am ridicat ștacheta foarte sus (în raport cu standardele vremii, desigur). Elitismul acesta era, probabil, un mod de a nu mă lăsa înghițit de mediocritate. Trebuie să fi fost deliberat, dar nu pot jura. Chiar și duritățile tînărului cronicar (oho, destule!) au, de la un punct încoace, în vedere scriitori buni sau, în
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]
-
numai de pe lista Andreei, ci de pe tot mai multe liste - a literaturii. De ce într-o țară cu mii de scriitori se uită că există pe lume și scriitori. Unii critici literari tineri cred că o cauză a răului o constituie elitismul scriitorilor importanți, care nu se pot adapta la noul orizont de așteptare al publicului. Acești critici pledează pentru renunțarea la elitism și pentru acceptarea ideii că există și o literatură populară, care trebuie luată în serios și respectată, de pe o
S-a desființat literatura! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14358_a_15683]
-
uită că există pe lume și scriitori. Unii critici literari tineri cred că o cauză a răului o constituie elitismul scriitorilor importanți, care nu se pot adapta la noul orizont de așteptare al publicului. Acești critici pledează pentru renunțarea la elitism și pentru acceptarea ideii că există și o literatură populară, care trebuie luată în serios și respectată, de pe o poziție multiculturalistă. Sunt de făcut, aici, câteva observații. O literatură populară, în sensul tradițional al sintagmei, nu cred că se mai
S-a desființat literatura! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14358_a_15683]
-
de Marina Țupran Am terminat liceul cu elitisme, pretenții de intelectuală fină și alte apucături cultivate și crescute cu sârg în cadrul sistemului, la un liceu bun, fiind dintre puținii încă receptivi la așa ceva. Devenim ce suntem, nu? Eu deveneam un bărbat trecut de 50 de ani, probabil fumător
Nu-mi place () [Corola-website/Science/295782_a_297111]
-
asupra societății, optică care sperie puterea. Problema era, de fapt, că operele care erau criticate în țară erau apreciate foarte mult peste hotare, ceea ce se întâmpla și cu opera marelui regizor rus A. Tarkovki. Paradoxal, regizorul acuzat foarte frecvent de elitism, primește din partea publicului foarte multe scrisori, de la oameni de cele mai diverse profesii și niveluri de instruire. Impresiile erau diferite, dar marea majoritate erau mărturisiri pline de căldură, care dădeau certitudinea că regizorul este înțeles și iubit de foarte multă
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]
-
Veneției", 1851-1853). Bun prieten și susținător al pictorului William Turner, Ruskin i-a influențat decisiv pe teoreticieni și eseiști de valoare, ca William Morris și Walter Pater, în cadrul mișcării ""Arts & Crafts"". Format sub auspiciile ideilor lui Thomas Carlyle, campion al elitismului cultural, Ruskin n-a practicat totuși "cultul eroilor", dar a știut să se înconjoare de personalități, cărora le-a recunoscut de timpuriu talentul și vocația. Printre aceștia se numără Robert Browning, Oscar Wilde, Dante Gabriel Rossetti, Edward Burne-Jones și John
John Ruskin () [Corola-website/Science/299079_a_300408]
-
timpului (de exemplu, cea de pe peretele depozitului Muzeului Stedelijk din Amsterdam, Olanda, realizat în anul 1986), dar altele au fost distruse (precum cea realizată pe Zidul Berlinului în Germania, tot în anul 1986). În anul 1986, ca o reacție împotriva elitismului din lumea artiștilor, Haring a deschis în New York Pop Shop, un magazin care vindea suveniruri create de el. Desenele bizare, dar pline de energie, ale lui Haring au fost aplicate pe o gamă largă de produse, de la tricouri până la un
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
războaie, iar cunoașterea modului în care guvernul a sedus cetățenii pentru a intra în războaie precedente era important. El și-a extins aceste opinii în două eseuri "Război, pace și statul" și "Anatomia statului". Rothbard a folosit descoperiri ale teoreticienilor elitismului Vilfredo Pareto, Gaetano Mosca, și Robert Michels pentru a construi un model al personalului statului, obiective și ideologie. Într-un necrolog pentru istoricul Harry Elmer Barnes, Rothbard a explicat de ce cunoștințele istorice sunt importante: Rothbard a discutat despre opiniile sale
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
a menținut un înțeles onorific, până când titlurile latine au ieșit din uz pe măsură ce greaca devenea limba curții. În engleza modernă, cuvântul "patrician" este în general folosit pentru a denota un membru al clasei superioare, adesea cu conotații de avere moștenită, elitism și un sens de datorie nobilă. Această definiție derivă din înțelesul inițial al cuvântului anterior. În seriile satirice de fantasy "Discworld" de autorul britanic Terry Pratchett, orașul Ankh-Morpork era condus de o figură prezidențială asemănătoare vechii nobilimi romane. Liderul conducea
Patrician () [Corola-website/Science/299491_a_300820]