342 matches
-
în afară de talent, au toate calitățile din lume. Unele popoare consideră că principala lor misiune e să-și urce valorile în avion. Adversarii noștri sunt pe malul prăpastiei. Noi suntem cu un pas înaintea lor. Cultura de masă este o utopie, elitismul o imprudență. Din eșecuri putem învăța foarte mult. E bine să descoperim însă și alte surse. Unor popoare le lipsesc resursele; altora elanul. Kant e demodat. Pentru că nu ne mai interesează nici legea morala din noi, nici cerul înstelat. Au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
familiarizați su Sfintele Taine; mai era socialismul nostru utopic, care Însemna doar grija pentru aproape, nu ne interesa să schimbăm lumea, să Îmbunătățim viața unor necunoscuți, ci doar pe cea a omenilor din preajma noastră, a celor pe care-i tutuiam. Elitismul paznicului de plajă Leac nu era de natură morală, ci estetică, În rest se arăta filantrop și plin de solicitudine când venea vorba de copiii din grija lui Sorin. Sorin era de fapt și campionul socialismului nostru minimal, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-n scrum. Miss Deemple mi-a spus: "Vă iese mai bine să negați decît să lăudați". Tu n-ai trăit comunismul, Șichy, ar fi trebuit să-i răspund. Eram cu ochii pe modele. Tocmai de-asta mă indispune așa-zisul "elitism", făcut fără ținută. Bine-l mai înțeleg pe nenea lancu: după ce ascultase, la un dineu, "vreme de trei ceasuri, opiniuni despre artă", simte nevoia să dea, acasă, "un picior strașnic cîinelui". Iartă-mă, Tano, dar cînd aud de globalizarea-a-tot-facătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la Iași în jurul unui grup de tineri intelectuali care se reunesc pentru a crea un cenaclu de reflecție filosofică și politică. Aceste personalități înțeleg să se îndepărteze de stilul liberalilor, de tonul ex-pașoptiștilor pe care îi consideră emfatici și grotești. Elitismul și voința critică îl caracterizează și pe Maiorescu, și pe Carp, și pe un Iacob Negruzzi. Ei fondează în 1863 societatea "Junimea" și se întîlnesc pentru serii de conferințe la cei cu dare de mînă, ca Mavrocordat, de exemplu, lăsînd
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lipsește din demersul lui Noica. Încă o dată, filosofia românească dominantă părăsește cîmpul politic, de care vrea să se desprindă pentru că, în prezent, acesta asuprește și pentru că el a fost abătut de la calea dreaptă prin influențele străine dintre cele două războaie. Elitismul tragic al elitelor "noiciene" se exprimă ca o replică la aroganța calificată drept megalomanică a șefului statului român. Liiceanu vorbește, pe 17 octombrie 1980, de riscul tiraniei care generează efervescența unui spirit jubilînd fără a avea un scop ultim. Scopurile
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
că discursul contemporan despre postmodernitate a apărut mai întîi în domeniul culturii, iar în prezent, tot în acest domeniu a apărut și febra postmodernă. În deceniul șase, a apărut "un nou tip de sensibilitate" ce se autodefinea ca reacție împotriva elitismului și a caracterului abstract al artei moderne și a formelor moderne de critică literară. Această nouă sensibilitate celebra nou-apărutele practici culturale caracterizate, printre altele, de reducerea distincției dintre arta "înaltă" și cea "comună", prin încorporarea între formele estetice a unei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
creeze forme noi, generează texte polisemice cu sensuri multiple și care necesită un interpret/spectator activ care să producă semnificații din materialul textului. O abordare mai recentă, de nuanță "postmodernă", a modernismului limitează tradiția și practicile moderniste la un puternic elitism cultural, păstrat în texte canonice în care revoltele moderniste se transformă în noi norme academice și culturale. În opoziție cu canoanele moderniste, textele și practicile postmoderniste subminează disocierea modernistă între cultură "înaltă" și cea "comună", respingînd încercarea de a produce
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Eisenstadt, Shmuel, Graubard, Stephen (coord.), Intellectuals and tradition, New York, Humanities Press, 1973. Eslin, Jean-Claude, Dieu et le pouvoir. Théologie et politique en Occident, Paris, Seuil, 1999. Etzioni-Halevy, Eva, The Elite conection, Cambridge, Polity Press, 1993. Field, Lowell G., Higley, John, Elitism, London, 1980. Gauchet, Marcel, Le Désenchantement du monde. Une histoire politique de la religion, Paris, Gallimard, 1985. Gella, Aleksander (coord.), The Intelligentsia and the intellectuals. Theory, method and case study, London and Beverley Hills, Sage, 1976. Genieys, William, La sociologie politique
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
denunță, pe acest temei, pretenția lui Fisher, potrivit căreia paradigma narativă ar fi, dintr-un motiv sau altul, superioară celei raționale. Chiar dacă retorica lui Reagan se angajează profund în regimul moralității, punând accentul, cum am văzut, pe argumentele morale, în detrimentul "elitismului tehnic"628, iată că tocmai am constatat cum această retorică, în baza apelului la o unică macronarațiune, poate, în fapt, "periclita moralitatea publică"629. În orice caz, în urma examinării cazului Reagan, încheie Lewis, nu reiese în mod suficient de concludent
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
adidași,/ bancuri, băieții de pe Calea Victoriei,/ pește oceanic, Cântarea României,/ totul". (Totul) O autentică scriere în stil postmodern, în care biografismul își face loc pretutindeni și în care universul liric se remarcă printr-o încercare de recuperare a puterii limbajului cotidian. Elitismul modernist este înlocuit de populismul postmodern, în care cuvintele desemnează realități obișnuite, care, însă, redate fragmental sau fragmentarist conduc la instituirea de imagini reprezentative pentru spațiul comunist. Poemul poate fi interpretat oricum, atâta timp cât nu se îndepărtează de context: cu iz
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Editura Marineasa, 1999. Pautrat, Bernard, Versions du soleil. Figures et systèmes de Nietzsche, Seuil, Paris, 1971. Parpală-Afana, Emilia, Poezia semiotică. Promoția '80, Craiova, Editura Sitech, 1994. Parpală-Afana, Emilia, Introducere în stilistică, [Pitesti], Editura Paralela 45, [1998]. Rachieru, Adrian Dinu, în Elitism si postmodernism. Postmodernismul românesc si circulația elitelor, [Chisinău], Editura Garuda-Art, 2000. Paleologu, Alexandru, Simțul practic, București, Editura Cartea Românească, 1974. Papahagi, Marian, Cumpănă și semn, București, Cartea Românească, 1990. Pavel, Laura, Onirismul între istoria literară și istoria politică, în "Vatra
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
56-66. 85 Ibidem, p. 56. 86Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 34, "Mai recent, teoreticienii postmodernismului tind să-l definească prin "esteticismul" său, înțeles ca modalitatea existentă de opoziție, față de dominanta rațiunii, un estetism care nu mai are, însă, nimic din elitismul modernist, și nici din puritatea formală clasică a aceluia, ci e expresia gustului societății de consum, absorbind "atâtea teme ale culturii de masă și valori dominante ale societății de consum". (Cf. F. Jameson, The Ideologies of Theory, Essays, Minneapolis, 1988
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Pentru că nu-și permite să-și declare culoarea părului, apelează la vopsea americană: se prezintă ca liberal și arată cu degetul o castă, un areopag, un conac, indignîndu-se În primul rînd de lipsa de transparență, de lipsa de permisivitate, de elitism, ca și cînd aici ar fi problema. și, de regulă, eșuează din cel puțin două motive: o dată, În vechiul regim, activismul anticeaușist nu putea tinde la democrație, era redus În mod obligatoriu la „gruopuri de prestigiu”, regulile de „inițiere” trebuiau
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
motive: o dată, În vechiul regim, activismul anticeaușist nu putea tinde la democrație, era redus În mod obligatoriu la „gruopuri de prestigiu”, regulile de „inițiere” trebuiau să fie stricte, altfel te trezeai imediat după gratii. În al doilea rînd, acuzația de elitism oferă inamicului pe tavă exact argumentul de care avea nevoie: aha, ți-e ciudă că sînt bun, Înseamnă că tu ești un mediocru, deci n-am ce discuta cu tine. Excepțiile de la acest război surd dus Între o dreaptă legitimă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-i permită să scape de dezgolirea progresivă a mizerabilei sale suferințe: disperare cronidu-și un drum obscur În sufletul meu Însingurat.” Dar romanciera este prea inteligentă pentru a accepta chiar și mult rîvnita consacrare literară: fidelitatea ei față de frază este jucată, elitismul numai pe jumătate sincer. Scriind așa, Anne Garréta nu face altceva decăt să-și exprime Îndoiala față de Literatură. A doua, În planul tematicii. Am tot vorbit despre eul reflectat, despre Descartes și Leibniz. Ei bine, există un cuvînt care sintetizează
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
proustianul À la recherche du temps perdu și propus ca slogan pentru o cremă de față; • manevrarea intertextului: Je pense, donc je lis La Presse (intertextul cartezian generator dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum adaugă o conotație de raționalitate și elitism actului cotidian de a citi ziarul "La Presse"; • permutări sintactice (de tip chiasm): "inteligența are nevoie de spațiu; spațiul are nevoie de inteligență". În sfîrșit, la NIVEL SONOR formularea pregnantă este efectul simetriilor, paralelismelor, recurențelor. Cu titlu de exemplu menționăm
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Ele nu sînt prea numeroase. Unele nu au trecut sau memorie, altele nu au limbaj. Sau au prea mult. Bătrînul nostru continent sufocat de moștenirea sa culturală este prea inteligent sau prea sofisticat să povestească istorii simple, înecat in estetism, elitism și artă de laborator. America preferă scriptul eclerajului, publicul larg cenaclurilor și face lumea să viseze" (J. Séguéla, 1983: 174). 7. SEMIOTICA GLUMEI 7.1. Actul umoristic în perspectivă lingvistică și enciclopedică Aduții participă la humour games cu o frecvență
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
3.1.8. Postmodernismul Postmodernismul este principalul curent cultural contemporan, incluzând și paradigma literaturii actuale. Generația pe care se sprijină masiv postmodernismul literar este cea a optzeciștilor, caracterizați prin atitudinea de frondă, prin refuzul cli șeelor culturale, prin distanțare de elitismul moderniștilor, prin reconectarea la realitățile cotidiene și, mai ales, prin recuperarea relației de comunicare cu lectorul. Chiar dacă pentru unii teoreticieni postmodernismul nu reprezintă decât o combinație eclec tică între modernism, avangardă și cultura populară/cultura pop sau un mit cultural
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
jumătate din eșantionul său fusese victimă a agresiunii fizice, amenințărilor sau furturilor. 52% dintre fetele și 36% dintre băieții cuprinși în această anchetă s-au plâns de agresivitate din partea adulților, mergând de la "priviri stânjenitoare" până la atitudini indecente. Rasismul, sexismul și elitismul sub formă de atitudini și comportamente negative față de anumite categorii de elevi fac parte din violența experimentată de elevi. Sexismul poate lua forma diferențelor de adresare față de băieți sau fete și a exigențelor mai mici după sexul elevilor. Anchetele despre
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de sine - a unui intelectual aparent rasat, doctorul Minda. Romanul Bunavestire, text-parabolă, cu un grad record de indeterminare și ambiguitate, falsă carte de învățătură despre o ciudată devoțiune - „un amestec de nietzscheanism și «trăirism» românesc din anii ’20-’30, un elitism reacționar care împarte pe oameni în stăpâni și slugi și visează construirea unei utopice lumi dictatoriale” (N. Manolescu) - și, în același timp, satiră anti mic-bugheză (un fel de Bouvard et Pécuchet autohton), marca evoluția către postmodernism. Personajul Grobei, „om mărunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
agissante, une expression d'art (...) le style esthétique, leș manières, leș gestes, la théorie de la grace" [Uzanne, 1910, p.26]. Pariziana este femeia mondenă care caută să se deosebească prin felul său aparte de a fi. O caracterizează dorința de elitism și diferențiere. Pentru Parizienele distinse de la sfârșitul secolului este caracteristic un rafinament sofisticat. Dorința lor de excentricitate, căutarea stilului, eforturile permanente de a lăsa fără suflare audiență, se compară cu voință Prețioaselor de a se demarca de vulgaritatea cadrului ordinar
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
derapaje, la un nivel acceptabil de inteligență și decență (fără cordialitate, e drept). Cu totul alta este situația unor „raderi” suburbane ale „Grupului de la Păltiniș” ori chiar ale ideii înseși de elită (confuzia, uneori voită, este aceea între elită și elitism); asemenea diatribe apar de regulă „într-o anumită parte a presei”, deci sunt citite de cei deja convinși, ostaticii unui paseism resentimentar care laudă până la greață ceaușismul; fapt regretabil, chiar unele periodice de ținută acceptă să publice uneori texte de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
respectiv primăvara 1970) și înainte de a ajunge la Chicago, unde cariera sa a cunoscut celebritatea maximă și un prematur sfârșit tragic. Multe din ideile controversate sau chiar greșite ale lui Bloom țin de dificultatea lui de a se raporta fără elitism la cultura populară, poate un indiciu că inteligența sa critică avea limite, era așadar inteligența unui om. Astfel, Bloom a putut compara Nürnbergul (festivitățile naziste) cu Woodstockul (festivalul pop, moment simbolic al contraculturii americane), crezând că ele ar avea „același
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Această formă de contracultură s-a instituționalizat oarecum după 1989, când în fond toți românii pot adera public la orice doresc, păstrându-și însă vehemența contestatară împotriva culturii oficiale, împotriva grupurilor deja consolidate, acuzându-le pe acestea din urmă de elitism și tactici conspiraționiste de recrutare, consolidare și cenzură. Gâlceava generațiilor, sănătoasă în principiu, capătă astfel o notă suplimentară și otrăvită de resentiment. Amărăciunea unei societăți care nu-și găsește făgașul și precaritatea materială endemică a multor contestatari amplifică radicalismul confruntării
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
clasele sociale, dar e și fascinat de ele, oglindă carnivoră În care Își contemplă propria declasare. Fascismul său, virulent și persistent, e Încercarea disperată de a depăși și de a anihila atât valorile burgheziei, cât și pe cele ale proletariatului. Elitismul său e unul de extracție mitologică, Întrupat În silueta hieratică a unui cavaler nordic pierdut În cețurile septentrionale. „Nebunia” lui Drieu e transcrierea greșită a unor idealuri preluate pe cale livrescă. Om de cabinet, În fond, el fantasmează dramatic, apelând la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]