913 matches
-
includea jumătate din populația masculină (observație fără îndoială valabilă pentru Algeria, Iran, Indochina etc.). Ca și confrații săi, iacobinismul a transformat genealogia sa mediatică în ordin moral și cult civic. Republica este o idee a literelor, masculină adică, urbană, intelectualistă, elitistă, egocentristă, învrăjbită cu corpul și cu Erosul, gustînd ceremoniile și solemnitățile publice, dar respingînd din instinct teatrul și dansul. O idee de biblioman, concepută de cititori pentru cititori. "Comuniunea republicană" imaginată sub Directorat de un iacobin, Leclerc, nu are oare
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
străzii i-au determinat pe francezii de stînga ai anilor '60 să gîndească marxist mai mult decît conținutul lui L' Huma-Dimanche și a fortiori decît cărțile lui Garaudy și Althusser. Concepția asupra lumii" este deci o formulă prea intelectualistă, prea elitistă pentru a desemna un imaginar colectiv, care nu este un sistem articulat de idei politice vizînd viitorul, ci o nebuloasă de mituri și legende împărtășite și moștenite din trecut. Mesianismul latino-american pe care tocmai l-am evocat se traduce printr-
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe care le-ar fi provocat librăriei pariziene editarea în Olanda sau Elveția. Oricum, au scăpat de interdicții, prin forța lucrurilor, elementele cele mai joase și cele mai înalte ale gamei de producție: literatura populară, zisă de colportaj, și literatura elitistă de contrabandă 71. Adică de mic și de mare calibru. O putere în criză se teme mai mult de primele, cu bătaie scurtă, dar eficace, decît de ultimele. Malesherbes: Nici o forță din lume nu poate să împiedice cîntecele, epigramele, nici
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mai mare în cazul cuvîntului scris, în particular prin legile privind învățămîntul gratuit și obligatoriu în școala republicană, care a încheiat cu succes vasta mișcare socială din Franța. Cuvîntul scris a decăzut, luînd calea generalizării populare a unui model cultural elitist. Ecranul s-a înălțat: era prezent la muncitori înainte să-și facă simțită apariția la burghezi, intelectualii l-au disprețuit, iar înalta societate internațională încă îl mai ignoră. Difuzarea cuvîntului scris a îmbrățișat rigolele și relieful terenului social. Factor de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cu vînzare lentă. Este, ar fi spus Michelet, locuitorul de la munte împotriva celui din Gironde, inspirația împotriva scribului, spiritul credinței împotriva spiritului legilor. Or se întîmplă ca, paradoxal, filiația Cărnii, populistă, să fie mai mult autoritară, iar cea a Cuvîntului, elitistă, mai mult liberală. Cu imaginea-sunet, familia Walesa are șanse reale de a cîștiga teren pretutindeni. Astăzi, prioritatea nu-i revine dovezii, ci mărturiei. Nu discursului, ci locutorului. Nu argumentului, ci "prezenței". Conectați-vă, apăsați pe buton. Nu se demonstrează nimic
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
o numi astfel -, între cei care produc mărfuri și cei care produc mărci. Acest tip de diviziune se bazează pe "ideea că o corporație de succes trebuie să producă în primul rând mărci, și nu bunuri"92. Potrivit unui grup elitist de corporații, "oricine poate produce bunuri... Așadar, astfel de sarcini umilitoare ar trebui și pot fi atribuite unor contractori și subcontractori, a căror unică preocupare este să onoreze comanda la timp și să se încadreze în buget... În tot acest
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
aceeași măsură simptomatice între specializări, între cei cu diplome obținute în străinătate și autohtonii care au trudit la construcția instituțională actuală (vezi polemica din paginile revistei 22 din decembrie 2005), între perspectiva managerială și cea „autonomistă” a guvernării universităților, între „elitiștii” orientați către atingerea de performanțe academice și „vocaționaliștii” preocupați mai mult de satisfacerea nevoilor de calificări și competențe ale beneficiarilor. Toate antinomiile enumerate anunță mutații importante în instituțiile de producere a elitei educate a națiunii și reflectă diversitatea de interese
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
rămase în urma economiilor occidentale 2. 4. Câteva concluzii privind direcția politicilor educaționaletc "4. Câteva concluzii privind direcția politicilor educaționale" La noi, este puțin probabil să se poată realiza o reformă centralizată a actualului sistem puternic orientat teoretic și ideologic, foarte elitist, în care grupurile profesionale exercită presiuni redutabile în cadrul sistemului. Soluția, găsită de englezi în urmă cu mai bine de cincisprezece ani - când a devenit evidentă inadecvarea curriculumului la necesitățile economiei engleze -, constă în descentralizarea sistemului de învățământ, atât în plan
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
legitimând diferențe create în realitate prin procese de ordin social. Criticii unor asemenea lucrări (vezi Fraser, 1995, sau Gillborn și Youdell, 2001) se străduiesc nu doar să demonstreze erorile metodologice ale acestora și apartenența lor la o tradiție de gândire elitistă și conservatoare, care tinde să justifice și chiar să aplaude inegalitățile sociale, și recomandă persistent reducerea eforturilor de protecție socială din partea colectivităților. tc "" 2. Educație și gen: diferențe între băieți și fete în ceea ce privește performanțele școlaretc "2. Educație și gen\: diferențe
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
rațiuni politice, pentru a da tuturor copiilor aceeași șansă de debut, dă naștere la clase eterogene, în care elevii cu aptitudini sau ritmuri intelectuale superioare se simt frânați în dezvoltarea lor intelectuală; crearea unor clase sau chiar școli de tip elitist dă unor astfel de elevi posibilitatea de a obține performanțe superioare în învățare. • Stiluri didactice deficitare: de exemplu, suprasolicitarea intelectuală și nervoasă a elevilor prin exces de sarcini didactice (de exemplu, zeci de exerciții sau probleme cerute de la o zi
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ochii și, adesea, În aplauzele publicului, nu este nouă și nici secată. Personajele „rezonabile” preferă să stea „În banca lor”. Din păcate o astfel de atitudine conduce, adesea, la dominarea discursului public de către ceilalți, mult mai necruțători față de diferențe, mai elitiști și, În cazul interbelic, de-a dreptul fasciști. În anumite sensuri, ideile eugeniste au sprijinit răspândirea secularismului dincolo de cercurile intelectuale, căci populația țărănească nu a avut (și, din păcate, nici acum nu are) un rol activ În cultura publică. Aceasta
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
urmeze vocații intelectuale (Ovidiu Comșia). A existat Însă și o ilustră figură care a contrazis acest determinism biologist, afirmând că doar factorii culturali construiesc astfel de diferențe: psihologul Alexandru Roșca. El susține că raritatea manifestării genialității (termen atât de drag elitiștilor români, indiferent de timp) la femei este cauzată de lipsa șanselor egale de dezvoltare intelectuală. Astra vedea Însă misiunea eugenică, naturală a femeilor drept prioritate absolută. De aceea, deși foarte lăudabile, școlile pentru femei erau și școli ale limitării șanselor
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de a se face simpatic, abilitatea, duplicitatea sau chiar conformismul: toate însușirile în care efectiv se poate da dovadă de superioritate. Și, dacă vom continua consultarea dicționarului, informându-ne și asupra derivaților relativ recenți ai termenului elită, cum ar fi elitist sau elitism, ne vom convinge foarte rapid că suntem confruntați cu o serie de noțiuni frecvent încărcate cu conotații negative pentru opinia publică. Citim aici elitismul favorizează și selecționează o elită în detrimentul majorității. Iar expresia citată ca exemplu face referire
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Petit Robert este reflectarea concepțiilor celor mai răspândite în epoca noastră. Este suficient să citim ziarele sau să ascultăm conversațiile din jurul nostru pentru a ne convinge de acest lucru. Termenul elită, utilizat la singular sau la plural, și derivații săi elitist, elitism sunt întrebuințați cel mai adesea cu scopul de a dezaproba sau de a respinge. Giovanni Busino (1992, p. 4) afirmă: „sunt tot atâtea cuvinte încărcate cu conotații negative, depreciative chiar”. În zilele noastre, a califica un proiect ca fiind
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
elitism sunt întrebuințați cel mai adesea cu scopul de a dezaproba sau de a respinge. Giovanni Busino (1992, p. 4) afirmă: „sunt tot atâtea cuvinte încărcate cu conotații negative, depreciative chiar”. În zilele noastre, a califica un proiect ca fiind elitist înseamnă, în cele mai multe cazuri, a-l descalifica. A-l trata pe cineva drept elitist înseamnă a pune la îndoială legitimitatea opiniei sale. Ar fi excesiv să vedem în asta un fel de insultă, dar, în orice caz, se recurge la
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
respinge. Giovanni Busino (1992, p. 4) afirmă: „sunt tot atâtea cuvinte încărcate cu conotații negative, depreciative chiar”. În zilele noastre, a califica un proiect ca fiind elitist înseamnă, în cele mai multe cazuri, a-l descalifica. A-l trata pe cineva drept elitist înseamnă a pune la îndoială legitimitatea opiniei sale. Ar fi excesiv să vedem în asta un fel de insultă, dar, în orice caz, se recurge la un termen considerat puțin măgulitor, care scutește de orice argumentație ulterioară. Este ceea ce-l
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
deloc la modă. Așa cum remarca Alain Minc (2002, p. 262) într-o notă polemică, „cuvântul însuși a ajuns dubios, dacă ținem cont de atmosfera populistă și recriminatorie din jurul său”. Desigur, o sociologie a elitelor nu trebuie neapărat calificată ca fiind elitistă. Totuși, termenul elită trebuie să aibă pentru ea un sens și să-i sugereze un obiect de investigație teoretic și metodologic acceptabil. Dar nu va fi de mirare dacă vom percepe ecoul unor incertitudini în privința felului obișnuit de a raționa
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o organizație compusă, firește, dintr-o minoritate numerică, prin care se desfășoară întreaga activitate guvernamentală” (ibidem, p. 22). În acest caz, ne aflăm la frontierele științei politice cu ideologia, fapt care antrenează o confuzie frecventă între teoriile elitelor și doctrinele elitiste. Nu este întotdeauna clară distincția între constatarea axiologic neutră conform căreia „dominația minorității asupra majorității este un fapt consubstanțial vieții oamenilor ce trăiesc în societate” (Busino, 1992, p. 7) și pledoaria antidemocratică. Bineînțeles, așa cum a fost adesea cazul în sociologie
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
se poate stabili între cei doi termeni ai concepției paretiene, ezitările între folosirea singularului sau a pluralului (elită sau elite) tind să se traducă printr-o explozie a obiectului. În această privință, John Scott face distincție între teoreticienii așa-ziși „elitiști” (noi îi vom numi unitariști, pentru a evita confuzia cu normativiștii), a căror atenție este centrată pe existența unei singure elite conducătoare (guvernamentale sau nu), și teoreticienii care pot fi calificați drept „pluraliști”, care, dimpotrivă, se ocupă de diversitatea elitelor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
universaliste. În zilele noastre, în cadrul societăților moderne diversificate, există o tendință generală - mai mult sau mai puțin pronunțată, în funcție de țară - de recrutare pe baza unei certificări formale. Astfel, o mare importanță a fost acordată anumitor instituții de învățământ cu caracter elitist, cum ar fi de exemplu, „marile școli” franceze, Oxford sau Cambridge și public schools britanice, Universitatea din Tokio, academiile militare americane sau Institutul de Relații Internaționale de la Moscova (Putnam, 1976, p. 109). Această evoluție poate fi pusă în relație cu
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și Cavalerul singuratic din Santa Fé. Pseudonimul lui Buck Dexter este sursa unei neînțelegeri care ține de-a lungul Întregii cărți. Martins este, Într-adevăr, confundat de serviciile culturale ale Ambasadei cu un alt Dexter, pe nume Benjamin, un romancier elitist, ale cărui cărți, printre care Prora arcuită, fac parte din același curent literar cu cele ale lui Henry James. Martins se ferește Însă să elimine confuzia pentru că a ajuns la Viena fără nici un ban, iar această greșeală identitară Îi dă
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Întoarce În țara din care a fugit fără să Își primejduiască libertatea. Astfel, exilul se caracterizează prin asumarea conștientă de către individ a responsabilității de a acționa public pentru a face cunoscută situația țării din care provine, avînd Întotdeauna o dimensiune elitistă, care Îl diferențiază radical de celelalte forme de migrație. Totuși, exilul poate fi interior, asumat ca forma mentis de intelectuali, dar, dacă este exterior, atunci este, În mod necesar, militant, fie la nivel individual, fie la nivel colectiv. Sociologul parizian
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un complex sacerdotal, fără a reuși să medieze între cei doi factori 26. Din acest motiv, revoluția din decembrie 1989 nu a putut propulsa figuri emblematice ale societății civile, ci doar ale aparatului comunist. Ceva mai inspirată a fost categoria elitistă a „călugărilor“. Erudiții au fost egali cu ei înșiși, preferând izolarea îngemănată cu orgoliul superiorității lor profesionale, morale ori, după caz, spirituale. Prin această metodă ei vor salva cultura autentică, fără să afecteze prin nimic bazele sistemului. În schimb, negocierea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deschis? O cultură a hipertextului și a „postcriticii” imaginează Gregory L. Ulmer când recomandă discursului critic tehnicile „colajului” (invenția și justificarea), pentru scrierea unui tip de discurs academic asemănător romanului, mystory, În care se Întretaie discursuri diferite, private și publice, elitiste și de masă, Într-o „teleteorie”2. Cunoașterea este abordată astfel de pe poziții diferite față de omnisciența criticului sigur pe sine, care știe, dacă nu adevărul, atunci cel puțin la ce să se aștepte. A scrie mystory Înseamnă așadar a scrie
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
despre mine ca despre o personă care a rezistat, lucrul acesta, neavând șansa să Îl datorez religiei, l-am datorat literaturii. Marius Jucan: Mi se pare un exemplu care validează perfect formula mea, considerarea scriitorului ca o formă de actor elitist, poate chiar de religie, care Înlocuiește politicul. Deci literatura l-a salvat pe intelectual. Sanda Cordoș: Te Înșeli - literatura a salvat interioritatea, m-a salvat ca om. Eu În ’89 aveam 23 de ani și nu aveam deloc o identitate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]