931 matches
-
aceeași măsură simptomatice între specializări, între cei cu diplome obținute în străinătate și autohtonii care au trudit la construcția instituțională actuală (vezi polemica din paginile revistei 22 din decembrie 2005), între perspectiva managerială și cea „autonomistă” a guvernării universităților, între „elitiștii” orientați către atingerea de performanțe academice și „vocaționaliștii” preocupați mai mult de satisfacerea nevoilor de calificări și competențe ale beneficiarilor. Toate antinomiile enumerate anunță mutații importante în instituțiile de producere a elitei educate a națiunii și reflectă diversitatea de interese
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
rămase în urma economiilor occidentale 2. 4. Câteva concluzii privind direcția politicilor educaționaletc "4. Câteva concluzii privind direcția politicilor educaționale" La noi, este puțin probabil să se poată realiza o reformă centralizată a actualului sistem puternic orientat teoretic și ideologic, foarte elitist, în care grupurile profesionale exercită presiuni redutabile în cadrul sistemului. Soluția, găsită de englezi în urmă cu mai bine de cincisprezece ani - când a devenit evidentă inadecvarea curriculumului la necesitățile economiei engleze -, constă în descentralizarea sistemului de învățământ, atât în plan
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
legitimând diferențe create în realitate prin procese de ordin social. Criticii unor asemenea lucrări (vezi Fraser, 1995, sau Gillborn și Youdell, 2001) se străduiesc nu doar să demonstreze erorile metodologice ale acestora și apartenența lor la o tradiție de gândire elitistă și conservatoare, care tinde să justifice și chiar să aplaude inegalitățile sociale, și recomandă persistent reducerea eforturilor de protecție socială din partea colectivităților. tc "" 2. Educație și gen: diferențe între băieți și fete în ceea ce privește performanțele școlaretc "2. Educație și gen\: diferențe
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
al deciziilor economice, este considerată bun comercial ca oricare altul; rolul decisiv al pieței financiare, în special al bursei, ca barometru al activității economice; mobilitate ridicată și în timp scurt în ierarhia economico-socială; clasă mijlocie relativ redusă; sistem de învățământ elitist; politică economică și sistem de valori care încurajează consumul; grad redus de securitate economică față de riscuri. Tipul renan, inspirat din filozofia ordoliberalismului, se întemeiază pe următoarele principii de bază<footnote Albert Michel, op. cit., p. 79 și urm. footnote>: mecanismul economic
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
dintre ironie și parodie, Hutcheon consideră că parodia uzează de ironie, când nu se transformă de-a dreptul într-o permanentă ironie a prezentului față de formele pe care le îmbracă trecutul literar. Ajunsă la acest capitol, atrage atenția asupra caracterului elitist pe care parodia, datorită manifestărilor ei recente, a ajuns să-l dezvolte, întrucât nu în toate cazurile sunt împărtășite codurile necesare înțelegerii sale atât de către cel care încifrează, cât și de către cel care descifrează. Un element organic discutării subiectului este
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
noi) și atingând în cunoaștere orizonturi științifice care îi dau competențe de atoatecunoscător, optează pentru "utopiile terestre", pe care singur le creează și le distruge, ca pe niște forme moderne ale eschatologiei religioase. Sub forma sa victorioasă, cu un caracter elitist marcat, mitul creat de modernitatea europeană dezvoltă ceea ce poate fi numit − consideră Dubois − "complexul lui Prometeu", ale cărui avataruri sau ecouri (supraomul, victoria raselor superioare, repartiția egalitaristă a bunurilor) duc în practică la eșecuri tragice, cum știm, considerate a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
un loc alături de zeii venerați. Schema glorificării romane își are rădăcina în ritualul funerar grec, mai ales în cel practicat odată cu secolul V (461) și cu Atena democrată. Manifestarea nu este însă aceeași: gloria, ca mnēma, nu este individuală și elitistă, ca în cazul auguștilor, ci colectivă și egalitară. Roma poate că nu și-ar fi dorit și nu ar fi pretins altceva, pentru că ea însăși era o putere triumfalistă, uneori concurenta propriului autocrat; instituția imperială însă, prin întreg vocabularul ceremonial
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
schimbare de fond, așadar instituția imperială își va menține milenarul status quo. Deși se formează o clasă socială puternică, într-un sistem politic mobil pe verticală - teoria dinastică nu s-a impus cu adevărat niciodată -, aristocrația "de togă", închisă și elitistă (secolele XI-XII), nu a reușit nimic altceva decât să întărească rigiditatea statului bizantin și să blocheze ceea ce, în trecut, asigurase o anumită "democrație" în accesul la putere (v. cazul lui Iustinian I însuși). Mult mai târziu, în Țările Române, afirmarea
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
The Life and Times of Samuel Bronston, Builder of Hollywood in Madrid: A Study in the International Scope and Influence of American Popular Culture", teză de doctorat, Harvard University, 2000, "Appendix: The Power of American Pop Culture Evolution of an Elitist Critique", pp. 402-415 și passim. 31. Arendt, citată în Michael Ermath, "German Unification as Self-Inflicted Americanization", în Wagnleitner și May, "Here, There and Everywhere", p. 267. 32. Nosa Owens-Ibie, "Programmed for Domination", în Wagnleitner și May, "Here, There and Everywhere
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
absența unei educații pentru cultură care să ofere criterii valorice și modele autentice, această „coborâre în stradă“ a marii culturi poate avea un efect paradoxal: în loc să deschidă o via magna cât mai multor căutători de aur, izolează în alte cercuri elitiste capodopere ale umanității, fie ele clasice, moderniste sau postmoderniste. Restrângând sfera de referință la domeniul literaturii, sunt convins că textualismul, intertextualitatea, fantezia irepresibilă ce aruncă în joc concepte și reprezentări din toate zonele cunoașterii și ale existenței sunt înțelese și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
conducător*, aflat la ordinele liderului care dispune de o putere cvasi-absolută, mai ales sub Stalin între 1936 și 1953. Conducere, aparat, aderent, societate Definit de Lenin ca „avangarda” conștientă a proletariatului, PCUS apare după Revoluția din Octombrie ca o structură elitistă ai cărei membri, puțin numeroși, trebuie să se arate întru totul devotați cauzei revoluționare și idealului comunist; totuși, însușindu-și puterea, vede îngrămădindu-i-se în rânduri sute de mii de oameni hotărâți să profite de pe urma statutului privilegiat de „membru
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
marcați de experiența de propagandiști și de organizatori, proiectul bolșevic în ceea ce privește cultura se întemeiază pe o dublă concepție: ajungerea la mase și slujirea puterii. Modalitățile de punere a lui în aplicare evoluează în funcție de inflexiunea priorităților politice. Cultură revoluționară și cultură elitistă Transpunerea revoluției bolșevice în domeniul culturii se traduce printr-o neînțelegere. Desigur, artiștii revoluționari afirmă că se pun în serviciul noii puteri; Maiakovski scrie astfel: „Eu doresc ca baioneta să fie egală cu pana”. Categoric, ei afirmă că vor să
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
au o poziție importantă; ceea ce particularizează noul sistem de muncă este reprezentat de aplicarea tehnologiei, iar cele mai înalte poziții de prestigiu și autoritate sunt asumate de către o elită meritocratică plină de inteligență și creativitate: tehnocrația. Saint-Simon a fost incontestabil elitist. Muncitorii manuali nu sunt în măsură, cu propriile puteri, să organizeze și să execute activități noi eficient și rațional. Ei au nevoie de autoritatea și conducerea elitei de tehnocrați. * Socialismul promovat de Saint-Simon (în realitate el nu a fost socialist
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
în Italia); în epoca lui Teodoric, chiar tentativa de a promova o renaștere a artelor liberale a fost blocată după câțiva ani. Cultura italică, așadar, cel puțin până în vremea lui Grigore cel Mare, pare să aibă mai ales un caracter elitist pentru că nu destinată unor cercuri largi de cititori. Această particularitate a fost accentuată și de faptul că, pe toată durata secolului al șaselea, raporturile cu Constantinopolul rămăseseră încă destul de strânse, iar limba greacă era încă studiată destul de mult, în timp ce, în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
chiar în acele regiuni îndepărtate se găsesc sau ajung acum în urma unor întâmplări stranii oameni și femei cu credință în Dumnezeu. Publicul căruia i se adresează istoricii din această perioadă este cel format din cercurile cele mai restrânse și mai elitiste ale societății bizantine, spre deosebire de cel vizat de literatura hagiografică din aceeași epocă. Autorii sunt în general persoane cultivate sau juriști, care au legături cu ierarhia ecleziastică și curtea imperială; cititorii lor, la fel de cultivați, sunt interesați de istoria ideilor creștine ca
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din ceea ce ni se pare important de reținut în primul rând. A fi echilibrat, înseamnă în cazul nostru, a căuta valoarea culturală în toate taberele existente - valori puține, tabere multe. Înseamnă a cultiva insistent dialogul, neînchistându-te într-o formulă elitistă, dar nici să cobori milos, cruțându-1 pe cititor de efort, pentru a păși alâturi de el printre grase vulgarități. A fi echilibrat nu înseamnă a cădea într-o monotonie ineficientă, păguboasă, confundată cu nepăsarea și indiferența, numite, prin părțile noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de către scriitorul Nicolae Rusu, a trecut fără nici un ecou. S-a auzit doar murmurul nemulțumit al asistenței, care nu voia să asculte critici la adresa conducătorilor. Mai rămânea să fie anihilați tinerii scriitori care, nu-i așa?, sunt incomozi, exigenți, pretențioși, elitiști, în general distructivi. Mașina de vot (atenționată de pericolul că „optzeciștii” vor să ia puterea) a funcționat perfect. Pensionarii, majoritatea tăcută și bucuros anonimă, refractară la schimbare, i-a tăiat cu voluptate pe tineri din lista pentru consiliu. A refuzat
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
singuratici, la intervale mari, coaja epocelor, călcînd În echilibru peste munți ca peste umeri, acrobați pe funia inteligenței invizibil subțiată, dărîmători sau constructori de formule tîrziu devenite passe-partout tuturor. [...] Prin definiție, aceștia sînt incomprehensibili, păstrați admirației unui număr restrîns”. Divorțul „elitist” față de publicul burghez apare astfel deopotrivă ca voit și nevoit, programatic și condiționat de realitatea de fapt. Voința radicală de Înnoire, presupunînd răsturnarea tuturor convențiilor și regulilor admise, Închide implicit, În mare măsură, accesul „mulțimii” instalate În confortul intelectual și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
zisa seninătate își va arăta reversul: depresia, inerția și singurătatea. Grandoarea tinereții și a maturității poetului încununat cu lauri este pe cale de a păli. Autorul a numeroase scrieri poetice, de istorie, de morală, enciclopedice, al epistolelor, al invectivelor, al discursurilor, elitistul Petrarca, răsfățatul principilor și al aristocraților, e în cădere liberă, inclusiv din punct de vedere al orginalității și al creativității. Așdar, poetul își trăiește ultimii ani chinuit de ulcer și incontinență urinară, mâhnit de amintirea celor dragi care fie că
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și echipajele de vânătoare călare sunt locuri de întâlnire, unde te faci cunoscut și recunoscut. Instituția cea mai reprezentativă a acestui joc social este cercul, introdus în Franța începând cu secolul al XIX-lea, pe direcție anglofilă. Printre cele mai elitiste, menționăm Automobile-Club de France, Cercle du Bois de Boulogne, Cercle de Deauville, Cercle de l'Union interalliée, Jockey Club, Polo de Paris, Traveller's. Mai există multe altele, cu o ierarhie asemănătoare celei a burgheziei însăși: Jockey Club prețuiește în
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
hibrid compus din virtuți și defecte, din făgăduințe deschise și fatalități consumate. Creștinii nu pot discuta această stare de fapt decât folosindu-se de nomenclatorul teologic al Înțelepciunii divine. Teologia identifică și denumește forțele oarbe - fie puteri pneumatice (e.g. ideologii elitiste sau entuziasme populare), fie agenți fizici (e.g. corporații economice și grupări politice) - care alcătuiesc smogul invizibil ce răsare, plutește și apune deasupra vieților noastre. Cum altfel vom afla de ce oare existența modernilor târzii este atât de tristă și de neîncăpătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
capitaliste (cum ar fi nevoia de reducere a costurilor de producție concomitent cu ridicarea cererii pieței), Milbank consideră piața liberă un sistem „viabil” atât timp cât capitalul nu e creat prin monopol tehnologic sau manipulare ideologică a dorințelor corpului social. Această exigență elitistă trădează intenția unei critici etice a capitalismului. Deși a sesizat comportamentul „prozelitist” al pieței, Marx n-a vrut să ofere această evaluare etică a capitalismului. Înrădăcinate în grija pentru paideia, primele forme de critică a capitalismului au fost lansate în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de normalizare a vieții persoanelor aflate În dificultate și ca o măsură de conștientizare a rolului de instituție publică a școlii, la care toți au acces În calitate de cetățeni cu drepturi egale ai comunității. Chiar și În aceste condiții, partizanii Învățământului elitist, care nu agreează ideea școlilor incluzive, au libertatea promovării ideilor și practicilor lor, deoarece Învățământul deschis tuturor categoriilor de elevi nu le afectează interesele și convingerile. Învățământul elitist nu poate fi asimilat Învățământului de masă; nu toți elevii au potențialul
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
cu drepturi egale ai comunității. Chiar și În aceste condiții, partizanii Învățământului elitist, care nu agreează ideea școlilor incluzive, au libertatea promovării ideilor și practicilor lor, deoarece Învățământul deschis tuturor categoriilor de elevi nu le afectează interesele și convingerile. Învățământul elitist nu poate fi asimilat Învățământului de masă; nu toți elevii au potențialul intelectual și disponibilitatea de a desfășura activități de Învățare Într-un ritm rapid și nici capacitatea de a procesa o cantitate mare de informații (mulți elevi adoptă atitudini
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
condițiile țării noastre, unde, În reprezentarea opiniei publice, profesorii din Învățământul special sunt considerați, cel puțin din punctul de vedere al statutului, ca fiind inferiori celor din Învățământul de masă, iar unii profesori din școlile obișnuite, adepți ai modelului școlii elitiste, nu au puterea, curajul sau buna-credință de a recunoaște că și unii copii cu deficiențe pot fi la fel de buni ca semenii lor, considerați normali, având totodată dreptul la șanse egale În educație și În pregătirea profesională. Pentru rezolvarea acestei probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]