2,971 matches
-
suprapune inspirației precum un mulaj ideal al acesteia. La Șerban Foarță, "materia verbală este modelată cu o uluitoare înlesnire ce sfidează gravitatea (...), care nu ar putea fi cea a unui bijutier îndîrjit, ci expresia de sine a unui poet inspirat". Elocvente sînt și rezervele lui Ilie Constantin, avînd ca obiect derogarea de la condiția de artă a versificației unor autori ce s-au voit "realist-socialiști", dar nu o dată și altceva. Purtate prin mîlurile tendinței de o factură sau alta, productele lor s-
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
fără îndoială, atenție. Aceeași poziționare critică cu obstinație a autorului, în luările de poziție din anii următori, ar putea arunca, de asemenea, o atare suspiciune. Enumerarea titlurilor publicate, conținută în articolul care îi este consacrat în enciclopedia virtuală Wikipedia, este elocventă în acest sens: The Death of Politics. France under Mitterrand (Londra, 1994), Le tribunal pénal international: Gardien du nouvel ordre mondial (Paris, 2003), Israel on Israel (în colaborare; Londra, 2006), Travesty: the Trial of Slobodan Milosevic and the Corruption of
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
de popularizare. Contactul cu revistele epocii - de la unu la Integral sau Contimporanul - nu poate fi nicicum evitat. Cu atât mai mult cu cât protagoniștii nu sunt întotdeauna, așa cum ne îndeamnă să credem partizanatul de breaslă, scriitorii. Ne-o dovedește clar, elocvent, suplu - cu extrase poate prea imbricate - studiul de față. Bineînțeles, reconsiderările (prada cea mai râvnită a oricărui critic literar) își găsesc și ele locul. E drept că la finalul cărții, fără prea zgomotoase surle și fără trâmbițe carnavalești. Ați auzit
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
Carlyle, mistagogul. A-l privi cu seninătate înseamnă pînă la urmă a-i recunoaște tocmai acea rațiune dreaptă, acea măsură, acea cumpănă a omului de stat, care s-a identificat cu Revoluția franceză, a crescut și a murit odată cu ea". Elocventă este și întîlnirea românului cu Paul Souday, criticul cu care-l compară E. Lovinescu. Acesta e apreciat inclusiv pentru elasticele sale contacte cu poziția opusă, spiritualistă: "Era un spirit liber, adversar al oricărui dogmatism. înșiși idolii săi, credința în intelect
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
estival), în rest, situațiile pot fi considerate de deficit. Sezonul turistic durează, în medie, două luni/an. Dacă mai adaugăm și faptul că fluxul de turiști depinde și de alți factori, de condițiile atmosferice, spre exemplu, putem avea o imagine elocventă a fenomenului. • Utilizatorii bunurilor efectiv își pot face rău unii altora, dar nu și celor din afară. Unitățile de resurse (turiștii) nu pot fi apropriate sau utilizate în comun (un turist nu va plăti cazarea în două locuri în același
Tranziţie şi dezvoltare locală în 2 Mai şi Vama Veche. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
angajamentelor de către toți participanții implică celelalte două norme esențiale cooperării: reciprocitatea și încrederea. Normele de reciprocitate presupun faptul că indivizii vor răspunde prin cooperare la cooperare și prin defectare la defectare . Jocul ultimatumului (Guth et al., 1982) caracterizează în mod elocvent beneficiile reciprocității: să presupunem că Andrei primește o sumă de bani, să zicem 100 de lei, din care trebuie să îi distribuie Anei o sumă de bani, care poate lua orice valoare între 0 și 100 de lei. Ambii își
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
rapoartelor de activitate, necesare atât în organizații publice, cât și în firme sau corporații. Alegerea strategiilor, precum și estimarea potențialelor rezultate se bazează pe astfel de nuclee de informație. g) Regulile de recompensă decid costurile și beneficiile aferente rezultatelor. Cel mai elocvent exemplu în acest sens este reprezentat de sistemul salarial ca beneficiu primit în urma muncii depuse. Există de asemenea un alt set de reguli, numite reguli verticale (Ostrom, 2005, pp. 214-215). Spre deosebire de cele orizontale, acestea nu influențează nicio componentă a CADI
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
prea individual și curajos în asumarea păcatelor. Exemplul revanșard al episcopilor a fost preluat la modul energumen de către prostovani. Episodul uciderii Hypatiei, femeie remarcabilă și bucurându-se de un prestigiu de care numai Hannah Arendt s-a mai bucurat, este elocvent și îl are în centru pe sfântul (astăzi) Chiril din Alexan dria. Noua „intelighenție“ nu era însă mulțumită, zelul militant al episcopilor a fost de nestăvilit, trebuiau să arate lumii că eforturile lor erau încununate de realizări importante. Așa că partidul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sistem și evidențierea unor situații limită ca în filmele lui Inarritu. Premiul Școlilor de film i-a revenit filmului Vineri în jur de 11, al foarte tinerei regizoare Iulia Rugină. Vineri în jur de 11 merge într-o direcție ilustrată elocvent de Cristi Puiu cu Moartea domnului Lăzărescu sau mai recent de Cristian Mungiu. Absurdistanul românesc oferă mostre de inepție și în acest cerc vicios este prins și personajul intepretat de Irina Velcescu. Violența nu se sfîrșește cu violența stradală, ci
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
direct și lui îi va răspunde "acuzatul". De la poziția acestuia deci se cuvine să înceapă discuția. Tînărul redactor al gazetei "Rampa" își începe articolul 12 cu constatarea că există "oameni cari pentru a părea extraordinari depun toate eforturile". Un exemplu elocvent în acest sens ar fi fost Paul Sterian, care tipărise anterior o carte de versuri - Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă Acatist - ce "îl prezintă ca pe un poet lipsit de talent". Mărturisind că a crezut, la un moment dat
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
fetițele primesc numele necalendaristice Despina și Kiajna (grecesc și slav). Tot la Caragiale, într-o Cronică de joi, e prezentată dezbaterea comică în jurul alegerii numelor a doi nou-născuți gemeni: "Eu iau întâi cuvântul și într-o cuvântare pe atât de elocventă, pe cât e de erudită, propun să se boteze copiii: Castor și Polux. Această propunere e combătută cu multă vervă de lăuză, care susține că numele acestea mitologice se obicinuiesc numai la cânii de vânat, cel mult la pseudonime literare, iar
Onomastica și moda culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9611_a_10936]
-
semnată de Alina Mungiu Pippidi. Îl omagiază, pe bună dreptate, pe Paul Goma, dar îi ciupește, mai în glumă, mai în serios, pe toți oamenii "de bine", inclusiv pe prietenii săi foarte apropiați (Toader Paleologu, H.-R. Patapievici, Andrei Pleșu). Elocvent pentru stilul paradoxal-hiperrealist al lui Cristian Bădiliță este pasajul despre Monica Lovinescu și Virgil Ierunca: "Acum doi ani când i-am cunoscut (...) am fost teribil de decepționat. Ea mi s-a părut o prețioasă obsedată exclusiv de propria-i familie
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
semne de avertizare care atrag atenția asupra lumii din adînc. Omul de azi nu-și justifică gesuturile doar prin simpla relație cauzală. Relația de suprafață devine, în multe cazuri, relație de adîncime. Imaginile prezentului trebuie interpretate. Care prezent? Cel mai elocvent exemplu pare a fi cel din Ion. La începutul romanului există două semne de avertizare: Hristosul de tinichea de la intrarea în sat și Savista, oloaga, cărora scriitorul le acordă o partitură neașteptată. Încheierea romanului e, de asemenea, citabilă: "Satul a
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
meseriei de jurnalist, punctând critic, totodată, motivul deloc de lăudat pentru care atât de mulți tineri își doresc "să fie Mircea Badea sau Andreea Esca: România este sănătos așezată în jurul televizorului". Deși Striblea le oferă candidaților la jurnalism un tablou elocvent al viitorului lor loc de muncă, el îi îndeamnă încă de pe acum să-și respecte publicul și le împărtășește și șansa care ar putea să li se ofere în breaslă. "Veți ști că încă puteți să vă faceți treaba, că
Cătălin Striblea, candidaților la FJSC: Fascinația e de înțeles by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77435_a_78760]
-
învățat românește); chiar dacă tînărul Negruzzi iese rapid din această fază incipientă și se aruncă în brațele romantismului de ultimă generație (Hugo, Pușkin, Balzac), sechele ale primei sale formațiuni rămîn detectabile pînă tîrziu. Poeziile lui Negruzzi sunt, în acest sens, mai elocvente decît orice mărturisire. Versul său nu iese din tiparele secolului al XVIII-lea, afișînd sentimente potolite, stări de suflet moderate: Căci plăcerile sunt multe care vin din bucurie, însă nu puține are și dulcea Melancolie; Ș-un om simțitor alege
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
tot ceea ce au trăit, gândit, datat. Chiar dacă au trunchiat anume lucruri, au desfigurat altele, au denaturat și pervertit prin scris, într-un fel sau altul, ceea ce trebuie să fie redat întreg, simplu și concis. Asemenea denaturări, lesne controlabile uneori, sunt elocvente prin ele însele și caracterizante ale psihologiei scriitorului." Considerat retrospectiv, după încheierea lecturii acestui volum care conține jurnale din diferite momente ale vieții sale, se poate deduce că pasajul de mai sus este, la urma urmelor, o pledoarie pro domo
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
surorii sale, pe care-l editează după moartea ei. Motivele nu sunt greu de înțeles - poate frica, poate grija pentru ocrotirea intimității amândurora - și nu mai au acum importanță. Lucrurile trebuie luate așa cum ne-au parvenit. Ele rămân suficient de elocvente pentru cititorul avizat, încât să devină mărturii importante asupra unei epoci și a unor destine. di}ia de față a jurnalului lui Arșavir Acterian cuprinde două etape radical diferite: 1929-1945 și 1958-1990. Cu precizarea că din prima etapă lipsesc treisprezece
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
vreo referire la Jeni. Ea, în schimb, în jurnalul ei, îl evocă mereu cu tandrețe și ironie - îi zice "Aiurilă" - citându-i nu doar o dată spusele la modul "cum a zis A., cum zicea A." Există de altfel un pasaj elocvent pentru natura relațiilor ei cu cei doi frați: "Parcă eu am aceeași structură cu Ar. și cu H. și totuși ne înțelegem și ne iubim, oricât ne-am ciondăni pe varii planuri." Aș înclina să pun absența lui Jeni din
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
o înfățișare de circularitate astfel încît ne-ar fi greu a preciza dacă eul imprimă lumii criza sa ori lumea modernă își răsfrînge într-însul absurda-i alcătuire. Cert e că ia naștere o substanță lirică omogenă, în egală măsură elocventă în raport cu ceea ce presupunem aci a fi intenție auctorială și cu contextul în care se află ființa. în viziunea lui Gabriel Chifu, realul e frămîntat, mobil, de-o negativitate prolifică în care citim neapărat și propriul d-sale dinamism productiv în
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
fractal a însemnat doar o escală în zborul imaginației la Benoit Mandelbrot - zbor grație căruia geometria a fost așezată în matca inițială și în destinul ei originar: acela de a furniza o descriere amănunțită a Terrei (geo), precum și o măsură elocventă (metron). încă de la mijlocul anilor șaptezeci ai secolului trecut, fractalul acoperă întregul program al unei autentice revoluții anti-euclidiene, a doua după cea lansată de Lobacevski și Riemann, iar pătrunderea mulțimilor fractale (fie ele ale lui Cantor, von Koch sau Sierpinski
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
în piatră și lemn care măsoară oamenii cu o ață ca să le facă sicrie potrivite, îi așază o cruce lângă copac, trecând peste cercul de excremente curse de sus și împuțind locul. Cu greu se poate găsi o imagine mai elocventă pentru pedepsirea lui Dimie, sortit, mai devreme sau mai târziu, să se asfixieze, să se înece în fecale. La rândul său, Celce este ros de o boală necunoscută care îl imobilizează la pat și-l face să putrezească. Nu se
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
dar dacă-l descoperim, cu-atît mai bine! Și dacă autorul ei este și pasionat de subiect (ca În cazul de față), am putea afirma că asistăm la o Întîlnire teatrologică fericită. Revenind: subcapitolele au titluri acroșante, ingenioase, de cele mai multe ori, elocvente pentru conținutul lor - De la război cu toată lumea la război cu sine Însuși, Identitate, alteritate, creație bilingvă - un „hybris” În dramaturgia absurdului, Ionescu - În căutarea teatrului pierdut...din sine, Ionescu și Dumnezeu: o dragoste cu năbădăi! ș.a.m.d. Apoi, impresionează
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Nasul, Britannicus, Lohengrin, Faust, Hamlet, Pescărușul, Vilegiaturiștii, Hernani, Don Carlos, Celestina, Troienele, Nabucco ș.a., texte pe care mulți practicieni le visează. Voi selecta din multele, pasionantele reflecții asupra artei scenice, publicate de Kokkos În jurnale, caiete-program, ori reviste, doar cîteva, elocvente pentru profunzimea gîndirii sale; de altfel, puțini scenografi importanți ai lumii s-au Încumetat să Încredințeze tiparului programul lor estetic. Artistul grec o face Într-un mod compensatoriu, parcă: „Teatrul există Începînd din momentul În care greutatea nu se mai
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de Benedict Dabija, de Marietta Sadova, de regizorul Crin Teodorescu, de Mitică Popescu, de Radu Cornea, de Ștefan Radof...și bineînțeles, de Șeptilici” (șincă autorul nu-i numește pe toți!). Acele vremuri, Însă, erau tot În regimul acesta. Altă secvență elocventă, pentru umilințele pe care trebuia să le suporți, În epocă : ducîndu-se În vizită la un unchi, la spital, află că ruda sa nu mai vrea să trăiască. „...Mi-am dat seama că nu mai am nici un rost pe lume, decît
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
păpușile erau inteligent stilizate și relaționate); un latinoamerican, Italo Carcamo (care mînuia păpuși din cîrpă, cum sunt cele de Învățat la facultate, În primul an, numai cu mîinile - fără wayang sau sfori - și le dădea expresii și poziții incredibil de elocvente); un catalan, Carles Canellas (excelent marionetist de one man show, un virtuoz, bun și ca actor de dramă); trupa croată (cu o clasică, dar solidă, pusă la punct În amănunt, Frumoasă adormită ; o trupă care mînuia perfect, păpuși perfecte, de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]