1,246 matches
-
care abia l-a folosit ca un mijloc convenabil pentru scopul său satiric, Gozzi a scris o serie de piese bazate pe povești, pe basme destul de populare, dar după dizolvarea companiei Sacchi acestea au fost ignorate total. Au fost îndelung elogiate de Goethe, Schlegel, Sismondi, Madame de Stael, și una dintre ele, "Turandot", a fost tradusă de Schiller. În anii mai târzii, Gozzi a început să scrie tragedii, în care însă elementul comic nu lipsea. Această inovație s-a dovedit inacceptabilă
Carlo Gozzi () [Corola-website/Science/307038_a_308367]
-
cu operele lui John Constable (1776-1837) și Joseph Mallord William Turner (1775-1851). Deși diferiți ca stil, cei doi erau preocupați de redarea efectelor de lumină și a atmosferei. Deși avea o abordare punctuală și științifică, Constable realizează tablouri poetice, care elogiau viața rurală liniștită. Turner s-a orientat către sublimul fenomenelor naturii dezlănțuite. Modul în care utiliza culorile și reda lumina avea să influențeze impresionismul francez de mai târziu. Cel mai mare pictor romantic german a fost Caspar David Friedrich (1774-1840
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Vallejo, Juan Ramón Jimenez și Federico García Lorca. Ulterior devine preocupată de lucrările dramatice și filosofice ale autorilor francezi, germani, polonezi, irlandezi și ruși. Deși considerate române, lucrările sale ulterioare de gen mixt sunt experimentale că stil și forma și elogiază influențele străine. În ediția aniversara de 50 de ani a revistei "Evergreen Review", Braschi scrie că se consideră „mai franțuzoaica decât Beckett, Picasso și Gertrude Stein” și crede că este „nepoata lui Alfred Jarry și Antonin Artaud, copilul nelegitim al
Giannina Braschi () [Corola-website/Science/320303_a_321632]
-
basme păgânești". Acest volum a apărut prin influența lui Alexandru Odobescu, care a scris și prefața. În 1882, la îndemnul lui Vasile Alecsandri, Petre Ispirescu reunește toate basmele și legendele într-o culegere completă: "Legendele sau basmele românilor". Alecsandri îi elogiază culegerea printr-o scrisoare convertită ulterior în prefață a volumului publicat: „recunoștința noastră îți este dar câștigată pentru totdeauna. Prețiosul dumitale volum trebie să se afle în fiecare casă”. După 50 de ani petrecuți numai în București, Ispirescu a călătorit
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
dicționarului lui Fernando Rosas și J. M. Brandăo de Brito (Dicionário do Estado Novo, 2 volume, Lisboa, Bertrand, 1996). Chiar și scrieri de valoare academică, dar aparținînd unor antisalazariști militanți, precum José Mattoso, adoptă actualmente o atitudine infinit mai nuanțată, elogiind reformele economice și politica externă a lui Salazar în timpul celui de-al doilea Război Mondial (v. História de Portugal, vol. VII, Lisboa, Editorial Estampa, 1994, p. 243 ș.u.). În aceste condiții, aprecierile lui Mircea Eliade privitoare la Salazar - dincolo de
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
nuanțelor, a numeroase neologisme latine și grecești. Opera sa, care a suscitat vii polemici în secolul al XVII-lea, a exercitat o influență deosebită asupra liricii moderne spaniole. În opera „"Viaje del Parnaso"” („"Călătoria Parnasului"”), Miguel de Cervantes l-a elogiat în versuri ca: „"Acel ce deține a scrierii cheie", "cu grație și agerime extremă," "al cărui egal în cetate nu se cunoaște" "este don Luis de Góngora, pe care mă tem" "să nu îl perjudic prin laudele mele," "chiar de
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
constatare" CNSAS, rezultă că sub numele de cod „Gavrilescu Adrian”, în calitatea sa de colaborator al Securității, Stoenescu a furnizat din 1984 în 1987 nu mai puțin de 70 de note informative. Conform dosarului CNSAS, calitățile sale de informator sunt elogiate de superiorii ierarhici. Astfel, în data de 1 februarie 1986, căpitanul Sasu Dan, din Direcția a 2-a a Departamentului Securității Statului, raportează despre Stoenescu: "„În perioada care a trecut de la recrutare, informatorul a desfășurat o activitate informativă corespunzătoare, desfășurată
Alex Mihai Stoenescu () [Corola-website/Science/306699_a_308028]
-
scepticism. În același timp, însă, mulți alții păreau să creadă regimul pe cuvânt și să creadă că Hitler într-adevăr salvase Germania de haos. Luise Solmitz, o profesoară din Hamburg, a pus în cuvinte sentimentele multor germani când l-a elogiat pe Hitler pentru „curaj, hotărâre și eficiență” în jurnalul ei personal. Ea chiar l-a comparat cu Frederic cel Mare, legendarul rege al Prusiei. Alții au fost revoltați de scara la care s-a făcut masacrul și de lipsa de
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
că s-ar fi convertit la religia romano-catolică și că intenționa să meargă la școala engleză din Reims pentru a se pregăti de preoție. Însă doctoratul i-a fost acordat la timp, atunci când Consiliul de Stat a intervenit pentru el, elogiindu-l pentru "comportament loial" și pentru "bune servicii" în slujba reginei. Natura serviciilor lui Marlowe nu a fost specificată de Consiliu, dar scrisoarea lor pentru autoritățile de la Cambridge a provocat multe speculații și în special aceea că Marlowe ar fi
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
cea mai potrivită pentru tămăduire, ca bolnavul nici să nu ajungă nepăsător față de căderea sa în păcat, nici să nu o înțeleagă ca fiind de nevindecat. Lauda sau mustrarea lui atingea pe toți după meritele ori greșelile lor vinovate. A elogiat pe Eudoxia când pe bună dreptate a avut motive s-o facă, a fost prietenos cu demnitarii și cordial cu toți oamenii, chiar cu potrivnicii săi, dar n-a făcut o din interes sau vanitate ori pentru a-și câștiga
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
a investit în fermă banii proveniți de la arendași. Societatea a fost desființată după ce arendașii au deschis ei înșiși procese împotriva lui Bălăceanu, plângându-se de lipsa beneficiilor promise și de condițiile grele de muncă și de trai. Propaganda comunistă a elogiat acest experiment, realizând în 1979 și filmul artistic "Falansterul", cu Adrian Pintea și Liviu Ciulei, regizat de Savel Stiopul. În 1898, pe actualul teritoriu al orașului existau încă două comune separate, Boldești și Scăeni, aparținătoare plasei Podgoria din Județul Prahova
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
au fost cel mai des aduse în discuție, și anume "Războiul stelelor" (datorită numeroaselor similarități ale acțiunii) și "Stăpânul inelelor" (din cauza cadrului acțiunii, elfilor și piticilor, the language precum și a personajelor și a numelor locurilor). Chiar și recenziile care au elogiat cartea au remarcat faptul că opera se inspiră mult din convențiile genului fantasy în ceea ce privește personajele, hărțile, dialogul și conceptele. Recenziile pentru "Eragon II" au fost similare. Criticii au fost de părere că Paolini a evoluat ca scriitor de la "Eragon", dar
Ciclul Moștenirea () [Corola-website/Science/323858_a_325187]
-
devenit, prin numire imperială, cel dintâi președinte al Tribunalului Suprem al Transilvaniei. La deschiderea lucrărilor acestei înalte curți judecătorești, desfășurată la Viena, la 15 iulie 1865, în prezența împăratului Francisc Iosif, baronul Reichenstein a ținut o cuvântare în care îl elogia pe președintele Tribunalului în următoarele cuvinte: „Dacă aș avea, Maiestate, proces chiar cu tatăl lui Popp, nici atunci nu m-aș îndoi a concrede cauza mea imparțialității fiului”. În calitatea sa de membru al Dietei Transilvaniei, Vasile L. Pop a
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
Hind,și de un văr al său,avea cu el și cinci lăzi cu armuri și arme, a pornit de îndată la drum spre castelul lui Samaw'al. Pe drum el și călăuza sa au compus o poezie în care elogiau pe viitorul protector. Samaw'al i-a primit în adevăr frumos, a pus să se ridice de îndată fetei un cort din piei, iar pe bărbați i-a primit în palatul său. După ce au stat acolo o vreme, după voința
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
politic pentru proaspătul reînființat Partid Comunist din Federația Rusă, sub conducerea lui Ghennadi Ziuganov, realizând un document ce avea o tonalitate mai mult naționalistă, decât marxistă. Dughin a început să-și publice propriul său jurnal, "Elementî", unde inițial l-a elogiat pe franco-belgianul Jean-François Thiriart, susținător al "„Europei de la Dublin până la Vladivostok”". Jurnalul său glorifică constant atât țarismul, cât și stalinismul, iar de asemenea, a relevat admirația lui Dughin pentru personaje precum René Guénon, Julius Evola sau Heinrich Himmler. De asemenea
Aleksandr Dughin () [Corola-website/Science/301462_a_302791]
-
nou de vagabond" (p. 56), dar nu e capabil de un asemenea act de voință. Declarațiile personajului ne pot înșela. Se închide în cameră și trage storurile, în timp ce imaginează evadări și rătăciri aiurea. E un bolnăvicios și un melancolic care elogiază sănătatea și bucuria. E un singuratic căutând zadarnic prietenia și realizarea socială. E un nocturn și un somnambul care o dată poate scuipa spre soare, iar altă dată îl divinizează. Inapt pentru dragoste, înalță totuși un imn iubirii. Numai schizofrenia îl
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
Parnaso Unicul poem narativ de mai lungă întindere a lui Cervantes este „"El viaje del Parnaso"” („"Călătoria Parnasului"”), din 1614. E format din terține concatenate, prin intermediul cărora autorul critică pe anumiți poeți, pe alții îi satirizează, iar pe alții îi elogiază (de exemplu pe Góngora). Este inspirat din opera „"Viaggio di Parnaso"” a lui Cesare Caporali di Perugia și narează într-o formă autobiografică o călătorie la muntele Parnas, la bordul unei galere dirijată de Mercur, în care unii dintre poeții
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
-lea. În timp ce Papa stătea pe tronul său mobil, împăratul a venit și i-a sărutat picioarele. Servet scria mai târziu: „Am văzut cu ochii mei cum papa a fost purtat pe umeri de prinți, cu toată pompa, și cum era elogiat de oamenii strânși pe străzi”. Servet a observat diferența izbitoare dintre fastul și extravaganța ceremoniei și simplitatea propovăduită în Evanghelii. Servet a renunțat discret la slujba sa de pe lângă Quintana și a pornit singur în căutarea adevărului. El credea că mesajul
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
mai târziu, la sfârșitul secolului optsprezece, Joaquina Lapinha a fost prima cântăreață de operă braziliană care cucerea Europa. Carl Ruders, un călător suedez dependent de operă, a ascultat-o în 1800 într-un teatru din Lisabona și, entuziasmat, i-a elogiat „vocea bună, figura impunătoare și marele sentiment dramatic.” „Din păcate, Joaquina are pielea de culoare închisă”, avertiză Ruders, „dar acest inconvenient se remediază cu cosmetice.”
20 IUNIE. ACEST INCONVENIENT. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295909_a_297238]
-
Saleh, menționat și în Coran. În prima parte a carierei sale, Mutanabbi a muncit atât în Bagdad cât și pe teritoriul Siriei ca și creator de panegirice pentru burghezi sau lideri ai triburilor Beduine. Toți cei pe care i-a elogiat în primă fază au fost doar precusori ai cooperării de aproximativ 9 ani pe care Mutanabbi a avut-o cu prințul hamdanid, Abu’l-Hasan ‘Ali ibn Abi’l-Hayja’ Sayf al-Dawla, perioadă considerată apogeul literar al poetului. Abordările sale privind poezia
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
fost acceptat la curtea regentului Abu’l Misk Kafur din Egipt, persoană pe care o privea cu dispreț și o considera opusul patronului ideal. În pofida climatului fertil din punct de vedere intelectual, Mutannabi se simțe jignit că trebuie să-l elogieze pe Kafur, care în ochii săi nu era altceva decât un fost sclav fără nici un fel de moștenire regalistă. În cei cinci ani petrecuți în Egipt, Mutunabbi s-a axat pe opere satirice vizând rasa, urâțenia și originile sclavagiste ale
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
înțelese ca modele de compoziție și fascicule tematice. Apogeul carierei lui Mutanabbi a fost atins pe timpul cât își desfășura activitatea în opulentul palat al prințuluit Sayf al-Dawla. Operele poetului abasid din această perioadă exprimau muluțumirea și onoarea de a-l elogia pe cel pe care îl admira și îl considera un adevărat lider arab, un campion al Islamului în lupta cu Bizanțul. Admirația poetului pentru prințul său a marcat operele acestuia și în planul sentimentelor transmise, versurile sale fiind dominate de
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
să evolueze de la monotonia odelor clasice, atât de comune artiștilor neexperimentați, la opere care să cuprindă detalii semnificative și evenimente relevante. În timp ce se afla la curtea emirului hamdanid Sayf al-Dawla, în perioada 948-957, acesta a compus numeroase panegirice în care elogia luptele anuale purtate între anii 950-956 împotriva bizantinilor și a conducătorului lor, intitulat ”domestikos”. Mutanabbi îl însoțea pe prinț în toate campaniile militare și consemna pentru posteritate în poemele sale cele mai importante victorii militare. Un celebru exemplu din această
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
DE AUR” din cadrul GALEI OVO MUSIC, Ediția a II-a, organizat de Ovidiu Komornyik în noiembrie 2012, s-a dedicat un moment „In memoriam DAN Iagnov”. Cunoscuta interpretă de muzică ușoară, Sanda Ladoși, cea care îi cântă cele mai multe melodii, a elogiat memoria acestui romantic compozitor. Fundalul muzical, ce a însoțit alocuțiunea Sandei Ladoși a fost melodia „Mon amour chou-chou”, melodie care se găsește pe ultimul CD al autorului „Dan Iagnov Cântece de alcov, (Nostalgii pariziene)”. Sanda Ladoși a cântat „O noapte
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
La izbucnirea Războiului Civil American, Bierce s-a înrolat în Regimentul 9 de infanterie Indiana al Armatei Unioniste. El a participat la campania Operațiunea din Virginia de Vest (1861), a fost prezent la „prima bătălie” de la Philippi și a fost elogiat în presă pentru curajoasa acțiune de salvare din bătaia focului a unui camarad grav rănit în Bătălia de la Rich Mountain. În februarie 1862 a fost ridicat la gradul de prim-locotenent și a servit în echipa generalului William Babcock Hazen
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]