322 matches
-
În 1963 ea a fost transformată în Centrul de Embriologie Normală și Patologică. În 1952 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Menkes a efectuat cercetări în domeniul morfologiei și al embriologiei și teratologiei experimentale, în ontogeneza embrionului -(Cercetări de embriologie experimentală, Biologie medicală, Probleme de morfopatologie , Anatomia topografică a embrionului uman). A scris un „Curs biologie generală.” Cercetările sale, în mare parte efectuate pe embrion de găină, s-au centrat ,între altele, pe biologia heterogrefelor embrionare, determinismul cauzal al formării
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
al mecanismelor stratigenezei normale și patologice în scoarța cerebrală. A emis, între altele, ipoteza „ gradientului de oxigen” ca mecanism în stratigeneza scoarței cerebrale. A efectuat investigații ale efectului teratogen al alcoolului. De asemenea a utilizat noi metode de cercetare în embriologia experimentală, ca de exemplu, folosirea de colorații vitale pentru teratogeni și utilizarea microcinematografiei în cercetarea embriologică. Laboratorul pe care l-a condus s-a bucurat de prestigiu, găzduind și tineri cercetători din străinatate, ca de pildă din Polonia și Germania
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
de ani, a încetat activitatea pedagogică, rămânând profesor consultant la Institutul de medicină. În 1965-1978 a fost membru în colegiul de redacție al revistei de referate Excerpta Medica din Olanda, în 1970-1975 membru in consiliul de conducere al Institutului de Embriologie din Utrecht în Olanda, membru activ al Societății Europene de Teratologie, al Societății Europene de Embriologie, al Societății Internaționale de Biologia Dezvoltării. Între anii 1954-1963 a fost redactor responsabil al seriei de Științe Medicale a revistei „Studii și cercetări științifice
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
fost membru în colegiul de redacție al revistei de referate Excerpta Medica din Olanda, în 1970-1975 membru in consiliul de conducere al Institutului de Embriologie din Utrecht în Olanda, membru activ al Societății Europene de Teratologie, al Societății Europene de Embriologie, al Societății Internaționale de Biologia Dezvoltării. Între anii 1954-1963 a fost redactor responsabil al seriei de Științe Medicale a revistei „Studii și cercetări științifice”, editată de filiala Timișoara a Academiei Române. În perioada 1964-1973 a fost redactor-șef adjunct al revistei
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
cunoscut și sub numele de "țeastă", "scăfârlie", "hârcă" sau "cap". Cel din urmă termen este impropriu din punct de vedere anatomic deoarece craniul este de fapt o parte care constituie capul. Cu toate acestea, în alte domenii cum ar fi embriologia sau biologia, craniul este considerat ca fiind sinonim al capului. Distincția dintre craniu și față este foarte clară: în esență craniul conține encefalul în timp ce fața este zona în care se află mușchii mimicii, mușchii cu care se realizează mestecatul și
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
și de particularitățile clasei timpul propriu necesar parcurgerii integrale a programei Capitolul „Istoria vieții” cuprindea: a) Prezentarea generală a teoriilor clasice și moderne privind originea și evoluția vieții. b) Generalități privind organismele primitive. c) Dovezi ale evoluției (paleontologie, anatomie comparată, embriologie comparată, biochimie comparată). d) Evoluția omului. e) Mecanismele speciației: Programă școlară pentru disciplina Biologie, clasa a XII-a în vigoare între anii scolari 2001/2002 și 2006/2007 aici În anul școlar 2007/2008 este în vigoare Anexa 2 la
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
de antropologie, împreună cu profesorul Obreja, iar la Cluj, cu C. C. Veluda, cu care a scris "Istoricul antropologiei în România". A înființat Societatea de antropologie și a contribuit la apariția revistei "Clujul medical". Alături de acestea se înscriu lucrările sale în domeniul embriologiei, imunologiei, fiziologiei etc. Prin sensibilitatea sa și dragostea de muzică, artă și literatură, Victor Papilian și-a dublat personalitatea, fiind în același timp romancier, dramaturg și nuvelist, precum și un mare animator al vieții culturale din Cluj. Ca eminent dascăl de
Victor Papilian () [Corola-website/Science/304247_a_305576]
-
din dialectul olandez vorbit de el. Cu toate acestea, la o privire retrospectivă, descoperim că realizările lui sunt unice și foarte variate. Este considerat îndeobște fondatorul științei microbiologiei, dar a avut contribuții însemnate și în alte științe, cum ar fi embriologia, cristalografia și chimia. Unele din observațiile sale erau atât de precise, încât au putut fi folosite ca bază de interpretare și după două secole. "„Ar fi foarte greu să găsești un om pe masura lui Leeuwenhoek”", scria Brian J. Ford
Antoni van Leeuwenhoek () [Corola-website/Science/304322_a_305651]
-
au înregistrat progrese în alte domenii. El a observat globulele de drojdie, nu a putut explică fermentarea, iar studiile lui comparative asupra spermei l-au condus la teoria ,animaculelor" în reproducere, care, însă, nu a contribuit prea mult la dezvoltarea embriologiei. În general, unul din meritele lui Leeuwenhoek a fost acela că s-a limitat întotdeauna la dovezile găsite prin observație. Observațiile lui erau prețioase în sine fără a fi însoțite de teorii savante. Istoric vorbind, este puțin probabil ca el
Antoni van Leeuwenhoek () [Corola-website/Science/304322_a_305651]
-
(cunoscut și ca Karl Maksimovici Baer, în n. 17 februarie 1792 - d. 26 noiembrie 1876) a fost un biolog, geolog, meteorolog, geograf și naturalist german, fondatorul embriologiei. A fost membru al Academiei Ruse de Științe, cofondator al Societății Geografice Ruse și primul președinte al Societății Entomologice Ruse. S-a născut la Rakke, o localitate situată în Regiunea Lääne-Viru din Estonia. A studiat la Universitatea din Tartu, mai
Karl Ernst von Baer () [Corola-website/Science/312665_a_313994]
-
președinte al Societății Entomologice Ruse. S-a născut la Rakke, o localitate situată în Regiunea Lääne-Viru din Estonia. A studiat la Universitatea din Tartu, mai târziu și-a continuat studiile la Berlin, Viena și Würzburg și se specializează în domeniul embriologiei. În 1817 este profesor la Universitatea din Königsberg și devine titular la zoologie în 1821 și la anatomie în 1826. Este interesat de diverse domenii ca: ihtiologie, etnografie, antropologie și geografie și întreprinde diverse expediții de cercetare, ajungând chiar și
Karl Ernst von Baer () [Corola-website/Science/312665_a_313994]
-
insulele Novaia Zemlia, dincolo de Cercul Polar de Nord. Baer a descoperit ovulul mamiferelor și a fost primul care a descris coada dorsală prezentă la embrionul vertebratelor. Astfel, monografia "Despre istoria dezvoltării animalelor" (1828 - 1837) marchează o etapă importantă în dezvoltarea embriologiei. A demonstrat falsitatea teoriei preformiste, stabilind că în procesul dezvoltării embrionare, caracteristicile încrengăturii, clasei, ordinului, familiei, genului și speciei apar în mod succesiv. Charles Darwin îl consideră ca fiind un precursor al său în ceea ce privește studiul problemei evoluției lumii animale. Baer
Karl Ernst von Baer () [Corola-website/Science/312665_a_313994]
-
război mondial, Ruyer a fost prizonier în Germania din 1940 până în 1944. După eliberare, își începe cariera de profesor la Universitatea din Nancy unde, pe lângă activitatea didactică, se ocupă de analiza implicațiilor filozofice ale diferitor domenii ale științei, în particular embriologia, biologia și informatica. În același timp continuă cercetările în domeniul filozofiei valorii pe care le începuse încă dinainte de război. În anii 1970 este ales membru corespondent al Institulului Franței (Institut de France). I se propune o catedră la Sorbona, avansare
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]
-
dezvoltare infantilă, dar și psihologie și psihoterapie. În comparație cu medicii de dinaintea sa, At-Tabarī pune accent pe legăturile dintre psihologie și medicină, și pe nevoia de psihoterapie și consiliere în tratamentul terapeutic al pacienților. În Firdaws al-hikma, At-Tabarī a dedicat câteva capitole embriologiei, ginealogiei și obstreticii - toate fiind ramuri ale artei vindecării. Câteva secțiuni au fost dedicate plantelor și beneficiilor medicale ale acestora, aspect nou în medicina arabă. Cu titlu de enciclopedie, a devenit rapid un model de urmat pentru medicii ce au
Ali ibn Sahl Rabban al-Tabari () [Corola-website/Science/312256_a_313585]
-
la Breslau (în prezent Wroclaw, Polonia), care, la momentul nașterii făcea parte din provincia prusacă din Imperiul German, într-o familie de origine evreiască. El a fost unul din cei doi copii ai lui , anatomist și embriolog, fost profesor de embriologie la Universitatea din Breslau, și ai soției acestuia, Margarethe (Gretchen), născută Kauffmann, dintr-o familie de industriași din Silezia. Ea a murit când Max avea patru ani, la 29 august 1886. Max a avut o soră, Käthe, care s-a
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
iar la Spezia a studiat steaua de mare. Devine interesat apoi în studiul microbilor și mai ales al sistemului imunitar. În 1882 renunță la funcția sa de la Universitatea din Odessa și pune bazele unui laborator în Messina pentru a studia embriologia comparată, unde descoperă fagocitoza, în urma experiențelor efectuate pe larvele stelelor de mare. În țesutul intestinului unei anemone de mare, descoperă celule care secretă un colorant ciudat. Mecinikv își dă seama că este vorba de lupta împotriva agentului patogen. Propune introduce
Ilia Ilici Mecinikov () [Corola-website/Science/313150_a_314479]
-
propune conceptul de origine comună și un arbore filogenetic foarte ramificat. Teoria era bazată pe ideea selecției naturale și avea ca punct de plecare o gamă largă de dovezi și fapte din domenii precum: creșterea animalelor, biogeografie, geologie, morfologie și embriologie. Opera lui Darwin a condus la o acceptare mai rapidă a evoluționismului, dar mecanismul propus de marele savant englez, selecția naturală,nu a fost larg acceptat până prin anii 1940'. Filozofia greacă ajunsese la unele concepte și teorii referitoare la apariția
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
etologiei. Acești oameni de știință încep să respingă esențialismul și iau în considerare fenomenul de dispariție (extincție) a speciilor și de mutabilitate a acestora. Teoria celulară deschide o nouă perspectivă înțelegerii fundamentelor vieții. Toate aceste progrese, ca și rezultatele din embriologie și paleontologie, au fost sintetizate prin teoria evoluționistă a lui Charles Darwin și prin mecanismul selecției naturale. La sfârșitul secolului al XIX-lea, asistăm la decăderea teoriei generației spontane, o dată cu descoperirea germenilor ca agenți patogeni. Dar mecanismul eredității rămâne încă
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
al termenului nu a rămas nesesizat (14-15), unii autori preferând termenul de excizie extrafascială a rectului (16-17). Heald a propus însă acest termen din rațiuni practice - plecând de la premiza redefinirii anatomiei în funcție de detaliile tehnicii chirurgicale - și pe baza datelor de embriologie (18). De fapt chiar și unii critici ai termenului recunosc că mezorectul este o structură individualiza bilă (19); oricum termenul are rolul de a defini limitele rezecției chirurgicale, iar altul mai adecvat nu există. Pentru chirurgi conceptul de “excizie totală
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
au fost publicate numai lucrările "Isagoge in rem herbariam libri duo", "De semitertiana libri quatuor" (unde a descris malaria - "febris semitertiana"), și un studiu pe tenii. După moartea lui Spiegel ginerele său, Liberalis Crema, a publicat cartea lui Spiegel despre embriologie ("De formatu foetu") și Daniel Rindfleisch (cunoscut sub numele Bucretius), a editat importanta lucrare anatomică a lui Spiegel, "De humani corporis fabrica". Deoarece manuscrisul nu avea ilustrații, Bucretius a obținut ilustrațiile splendide făcute de către Josias Murerus (Joseph Maurer), un desenator
Adriaan van den Spiegel () [Corola-website/Science/326919_a_328248]
-
astfel ca unul din cei mai buni preparatori din Europa. În anul 1901 a participat la Expoziția internațională din Sankt Petersburg, organizată în cadrul "Congresului naturaliștilor și medicilor din Rusia", prezentând un șir de preparate din domeniul anatomiei, zoologiei, biologiei și embriologiei. Mostrele executate de F. Ostermann au avut succes enorm depășind cu mult preparatele expuse de diferite instituții și firme specializate din străinătate. În baza observațiilor de teren a publicat lucrarea "„Preparate biologice ale faunei basarabene din Muzeul Agricol al Zemstvei
Franz Ostermann () [Corola-website/Science/331988_a_333317]
-
profesor de științe naturale la Londra și a avut o activitate didactică îndelungată la Royal School of Mines ("Institutul Regal de Minerit"). A fost unul dintre pionierii învățământului practic al biologiei. În paralel, a desfășurat cercetări de zoologie, anatomie comparată, embriologie, fiziologie, paleontologie, antropologie și geologie. A studiat structura și funcționarea nervilor și a craniului la vertebrate. A avut o concepție materialistă despre lumea vie, el fiind printre primii și cei mai înfocați susținători ai darwinismului. Din anul 1859, a început
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]