1,266 matches
-
această „misterioasă dependență“ de care vorbește, și de asemenea accept ca ea să fie de neșters, dar aș fi preferat să fiu eu acela care o spune. Voi retranscrie oare urmarea, toate acele fraze care au favorizat În ființa mea emergența unor impulsuri ostile și agresive față de tata, ca să vorbesc la fel ca Zscharnack? Frazele acelea care Întețeau tendințele mele inconștiente de ură? Nu mi-ar plăcea să se gîndească despre cărțile mele ce gîndesc eu despre acelea ale tatălui meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
alți (1908) premerge cu un an primul manifest futurist al lui Marinetti și prefigurează declinul curentului la noi. Ecourile epidermice ale manifestului marinettist (apărut în două ziare din România, simultan cu lansarea sa în Le Figaro) dau măsura distanței între emergența ideilor/modelelor de la „centru” și asimilarea lor la „periferie”: primele texte literare futuriste din România apar abia în anii ’20... Deși geneza „paginilor bizare” urmuziene este situată de regulă în perioada 1907-1908, „premergătorul”, ale cărui texte circulau, se pare, informal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și culturală majoră are loc între ideologia posteminescianismului ruralist, paseist etnicist și xenofob, deviată către reacționarismul populist, și cercul estetizant, cosmopolit, francofil al lui Alexandru Macedonski. Stigmatizat de opinia critică în urma nefastei epigrame antieminesciene („Un X pretins poet...”) pe fondul emergenței mitului postum al „poetului național”, mentorul Literatorului va rămîne practic singurul animator al „noului curent”, pînă la începutul secolului al XX-lea. Eclectic, impur și mimetic la rîndu-i, primul romantism românesc de la mijlocul secolului al XIX-lea fusese revoluționar, cosmopolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
l’alți cu primul nostru manifest simbolist, Ovid Densusianu publică în Vieața nouă pledoaria „Versul liber și dezvoltarea estetică a limbii literare“, iar Iosif Iser îi aduce la București en fanfare pe impresioniștii francezi Derain, Forain și Galanis. Fenomen de emergență periferică a estetismului european, „simbolismul” autohton are, cum spuneam, un caracter aluvionar, impur, mimetic și eclectic. Pe de o parte, un estetism nobil și „decorativ” în linia postromantismului parnasian (Al. Macedonski, N. Davidescu, D. Anghel, Ion Pillat, Iuliu Cezar Săvescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Marinetti & Co. Gruparea „Poesis”. Primele ecouri ale teatrului expresionist în România Despre difuziunea expresionismului în teatrul românesc interbelic a spus deja ce era de spus Ov.S. Crohmălniceanu în competenta monografie comparatistă dedicată fenomenului în speță. Defazajul față de centrul de emergență al curentului - Europa Centrală - este marcat: „Cîteva spectacole cu Erdgeist, comedia tragică a lui Wedekind, avuseseră loc sub ocupație la București, dar forurile bisericești, șocate, obținuseră oprirea reprezentațiilor”. Printre cei dintîi comentatori favorabili ai lui Strindberg din perioada antebelică s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
saturnalică de sclav beat”...). În altă parte, autorul afirmă explicit existența unui determinism cauzal între artă și politic: „revoluționarii în artă fac în general politică de extremă-stînga, în vreme ce neoclasicii sînt cu dreapta și extrema-dreaptă”, identificînd printre factorii ce au precipitat emergența modernității literar-artistice războiul (care „a precipitat și a potențat criza”) și bolșevismul (prezentat propagandistic de adepții săi drept un regim de „extremă libertate”, favorabilă pretențiilor de răzvrătire și înnoire). Pe această linie, principalele surse filozofice ale modernității radicale - psihanaliza lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
complex. Istoricizarea postbelică a avangardei românești s-a produs în mai mulți timpi, sub presiunea unor contexte culturale și ideologice favorabile: 1) recuperarea estetică și „umanistă” din perioada așa-numitei destinderi poststaliniste pe fondul clasicizării europene a avangardelor și al emergenței europene a literaturii absurdului; 2) recuperarea protocronistă (în anii ’80) a „precursorilor” avangardiști autohtoni ca expresie a priorității unei culturi naționale mici în fața dominației marilor puteri; 3) apariția unei noi paradigme artistice (de tip postmodern) în România deceniului nouă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
distinctă se ocupă de procesul asimilării avangardismului de către instituția critică interbelică. Principalele obstacole în calea receptării estetice le-au constituit aici concepția clasicizantă a criticilor și mefiența lor față de ceea ce apreciau a fi „modă perisabilă”, deja depășită în țările de emergență, sau „imitație facilă”, „indecentă”, „anarhică”, „dezechilibrată” și „nesănătoasă”. Bref: ca „extremism” artistic. Fără a insista asupra poziției rezervate a unor critici moderniști precum E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, G. Călinescu, Mihail Sebastian (despre care s-a scris, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
luăm act - de bunăvoie și cu gratitudine - de revoluția copernicană, ce se identifică cu revoluția antropologică pe care o trăim și de la care persoanele consacrate nu sunt scutite. Ba, mai mult decât atât, ca și-n trecut, când noutățile și emergențele culturale erau individualizate și îmbrățișate, noi, în calitate de consacrați, trebuie să fim dovada cea mai elocventă a faptului că putem fi credincioși lui Dumnezeu fără a înceta să fim fideli față de noi înșine și față de lumea în care trebuie să trăim
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
evoluție nu-i scapă lui Gramsci, care evidențiază "tendința de conformism a lumii contemporane, mai extinsă și mai profundă decît în trecut. Standardizarea modului de a gîndi și de a acționa atinge dimensiuni naționale, continentale chiar"16. El semnalează, așadar, emergența unui nou tip uman, omul-masă, în totalitate dependent de ceilalți și dăltuit în acest curent de conformism de o amploare extraordinară. În realitate, două sînt tipurile de conformism ce se exercită asupra lui: unul vine de sus, dinspre o minoritate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fiind fundamentale, esențiale pentru viabilitatea sistemului internațional însuși, cum ar fi suveranitatea, pacea, securitatea, dezvoltarea etc. Poate fi evidențiată o anumită dinamică a valorii pe plan internațional, având o puternică determinare social istorică și care cuprinde patru faze importante: a) emergența valorii, legată de dezvoltarea unor idei, concepte ca expresii ale unui proces de "conștientizare" (spre exemplu, apariția la sfârșitul secolului al XVII-lea a conceptului de drepturi ale omului); b) recunoașterea internațională a valorii, subliniată tot mai des în documentele
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
unei noi etape în evoluția relațiilor internaționale cu implicații și în planul dreptului internațional public , caracterizată de dispariția confruntării ideologice Est-Vest. În perioada postbelică, dreptul internațional și-a lărgit în permanență obiectul reglementărilor pentru a reflecta evoluția relațiilor internaționale și emergența unor noi valori și domenii, care au căpătat și dimensiuni internaționale: energia nucleară, cosmosul, mările și oceanele, populația. Sub incidența unor astfel de preocupări, au intrat mai ales după adoptarea Declarației universale a drepturilor omului și drepturile omului, în special
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
hermeneuticii fenomenologice. Ambele curente de gândire „relativistă” pun accentul pe istoricitatea actului de cunoaștere, îndatorată aportului personal al comunității din care autorul unei interpretări face parte. Ele relevă limitele monismului metodologic iluminist, importanța recunoașterii finitudinii subiective a actului de cunoaștere, emergența insistentă a problematicii infinitului și a totalității în orice proiect fundaționalist. Din aceste atitudini reiese un portret al modernității târzii, conștientă de falsul mitografiei intelectuale promovate, nu în puține rânduri, de ideologia iluministă. În cuvintele lui H.-R. Patapievici, „modestia
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ale unei exigențe prescrise deja în meditația asupra „esenței manifestării”. În opinia lui Rolf Kühn, „creștinismul însuși se dovedește astfel drept o fenomenologie de mare importanță, până acum neutilizată”2. Firește că acest proces de reciprocă internalizare, confluență lăuntrică și emergență solidară dintre fenomenalitate și fenomen este invizibil, mai cu seamă atunci când spectrul căutărilor noastre nu depășește hotarele lumii. În exterioritatea distantă a lumii, patosul Vieții rămâne imperceptibil. Dar orice revelație a fenomenalității trimite dinspre apariția lucrurilor către autorevelația primară, continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
umanității. Totuși, prin faptul că impune desfășurarea diferenței culturale în termenii conceptuali ai dialecticii, Hegel cedează „mitului negației” și deci devine responsabil pentru o erezie teologică: „spre deosebire de tradiția ortodoxă, el face din rău o necesitate pentru dezvoltarea subiectivității finite, pentru emergența virtuții”2. În Prelegeri de filozofia istoriei, Hegel mai pretinde că poate oferi o descriere a lucrării Providenței din perspectiva rațiunii discursive, transferată în tărâmul autocunoașterii infinite. Este o poziție care dizolvă „gnostic” tensiunea așteptării liturgice a vieții eshatologice 1
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
conceptul de securitate se impune prioritar în domeniul relațiilor internaționale, alături de realism, neorealism, idealism, neoliberalism, post-modernism etc. "Noi ne propunem (...) de a orienta cercetătorul în acest labirint teoretic: o reconstrucție critică a evoluției teoriilor relațiilor internaționale, atrăgând atenția asupra unei emergențe a crizei paradigmei westphaliene începând cu procesele transnaționale și cooperarea între state, în special acolo unde cele două războaie mondiale au izbucnit și au bulversat lumea, altfel spus procesul construcției europene"32. În această interpretare, se poate estima că există
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
Statul nu este obligat să se angajeze în ceea ce nu dorește, deoarece procesul fiecărei negocieri, pentru problemele cel mai importante, este rezultatul regulii unanimității. În această perspectivă, construcția europeană rezultă în mod unic prin calculul intereselor naționale, și nu din emergența interesului general. Funcționalismul s-a dezvoltat între cele două războaie mondiale și postulează teza potrivit căreia statele membre care nu reușesc să gestioneze eficace afacerile internaționale, atunci ele sunt incapabile de a defini și de a continua împreună pentru realizarea
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
fenomenului terorist în plan internațional, prin diversificarea bazei de sprijin și recrutare, precum și apariția unor riscuri noi generate de radicalizare religioasă, terorism cibernetic sau propagandă în mediul cibernetic; proliferarea armelor de distrugere în masă precum și dezvoltarea programelor de rachete balistice; emergența unor entități statale sau non-statale în măsură să dobândească unele capacități de producere a armelor de distrugere în masă; criminalitatea organizată (cu caracter național, dar și transfrontalier), cu un ridicat potențial de adaptare și capacitate de acțiune crescută în contextul
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
nivel, tehnicile sociometrice sunt cele mai utile și facile mijloace diagnostice cu privire la starea grupului-clasă, a coeziunii acesteia și a climatului școlar. Comportamentul colectiv în clasa de elevi a fost analizat de specialiștii în psihologie socială pornindu-se și de la ideea emergenței acestuia, fiind reglat atât de norme instituționale, cât și de norme generate de participanții elevi. Normativitatea reprezintă, după opinia noastră, o dimensiune aparte, chiar privilegiată, putem spune, a managementului clasei de elevi și, ca atare, va fi tratată într-un
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
determinantă este experiența personală). Dinamica credințelor psihopedagogice Potrivit concepției de ansamblu a acestui studiu, CPP nu sunt fenomene statice, ci structuri complexe cu multă energie și o dinamică proprie, prezentându-se astfel atât ca proces, dar și ca produs. Problematica emergenței credințelor are la bază mecanismele formării convingerilor. Să ne reamintim, în plan cognitiv trebuie să apară o RPP și, bineînțeles, o priză pentru un fenomen din realitatea școlară care este studiat, analizat, penetrat. După o impregnare informațională tributară nivelului psihopedagogic
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
variabile ecologice. Pe de altă parte, a considera organizația ca pe un actor În sistemul social total Înseamnă a Împrumuta premisele individualismului metodologic, „alterând” astfel analiza sistemică a organizațiilor. Problema nu este Însă doar metodologică. P. Drucker (1993) argumentează că emergența organizațiilor În domeniul de studiu al științelor sociale a echivalat cu o „schimbare de paradigmă” În cadrul acestora. Organizațiile sunt surse și forme ale schimbării sau inovării sociale. Din punct de vedere ideologic, studiul organizațiilor devine o preocupare a sociologiei radicale
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
proprietate, reguli de schimb, modalități de intervenție a statului). Definiția operațională a puterii În acest context ar fi una legată de controlul asupra resurselor. Teoria dependenței de resurse (Pfeffer și Salancik, 1978) este un instrument analitic foarte util În explicarea emergenței și stabilității câmpurilor ca pattern constitutiv al relațiilor dintre actori. Organizarea câmpurilor se referă la două caracteristici: pe de o parte un set de principii pe care actorii le folosesc pentru a atașa semnificații situațiilor sociale În care sunt implicați
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sunt deopotrivă alternative, dar și complemente funcționale, În realizarea organizării economice și menținerea stabilității. Din modalitățile de Îmbinare a instituțiilor și relațiilor sociale provin configurații diferite ale ordinii sociale În câmpurile organizaționale. În abordarea pe care o propunem considerăm că emergența câmpurilor organizaționale ca sisteme relaționale și simbolice stabile are loc Într-un context particular al relațiilor Între actorii sociali constitutivi: indivizi deținători de capital financiar (share sau stockholders), de resurse simbolice (diplome, acreditări), de forță de muncă, persoane Învestite cu
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
calea unei schimbări de paradigmă În economie prin contestarea parțială a asumpțiilor neoclasice referitoare la ignorarea costurilor tranzacționale și deținerea de către actori a tuturor informațiilor În luarea deciziilor. În acest capitol ne propunem să analizăm teoria costurilor tranzacționale În explicarea emergenței organizării sociale. Vom prezenta trăsăturile distinctive ale noii teorii, precum și implicațiile ei pentru problematica cooperării sociale. Teoria costurilor tranzacționale a constituit un punct de inflexiune În știința economică, deschizând terenul abordărilor instituționaliste, În defavoarea abordărilor neoclasice. Teoria pleacă de la premisa conform
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
concurențială). Vom prezenta În cele ce urmează ideile de forță ale teoriei, arătând În același timp similaritățile sale cu funcționalismul durkheimian În sociologie. În final, vom analiza limitele acestor explicații teleologice macrosociologice (centrate pe eficiență la nivel sistemic) În explicarea emergenței cooperării economice. 1. Teorii economice ale firmei Firmele sunt organizații având funcții de producție private; ele sunt acele organizații ce fac obiectul de studiu al economiei. Totuși, datorită estompării distincției dintre sferele public - privat (În condițiile În care oferta de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]