580 matches
-
le reflectă acest patetic „cult” arghezian, într-un moment de confuzie a criteriilor de evaluare estetică, nu pot fi trecute cu vederea. Unele reflecții de la rubricile „Prin ganguri de idei” și „Frondări” sau din alte texte cu asemenea implicații sunt emfatice și redundante (Moartea filosofului, Timpul, ce e timpul?, Emoții sintetice, Afirmații ș.a.), rămânând totuși interesante în ce privește paleta relativ largă a lecturilor ce rețineau atenția tinerilor literatori de la F.: Arghezi, firește, Ștefan Petică, Ovid Densusianu, Ion Minulescu, I. M. Rașcu, Emil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
apropiindu-se în felul acesta de ardeleni”, iar E. Lovinescu aprecia că poezia lui C. „e eruptivă, oarecum primară, dar viguroasă, cu adevărat lirică și patetică”. Atitudinea, de esență expresionistă, este a unui poet planetar, cu gesturi de o teatralitate emfatică, larg democratică în cheia lui Walt Whitman și Vladimir Maiakovski. Viforos, eruptiv, pătruns de o durere intensă, dominat de o imaginație „aprigă” și „învolburată de enigme”, poetul cântă la o liră „nebună” sau „suavă”, pusă să vibreze în ritmurile cosmosului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286146_a_287475]
-
O serie de articole mai generale - Eseu și eseiști, Literatura copilăriei și a tinereții, Împotriva pseudoculturii, Un aspect al spiritului satiric - sau despre mari personalități - Maiorescu, Hasdeu, Iorga, Dragomirescu, Vianu, Perpessicius - exprimă opinii pertinente, dar conțin și considerații superlative, exprimate emfatic. M. a editat și a studiat temeinic romanul Ciocoii vechi și noi, publicându-și constatările sub titlul Valori literare în opera lui N. Filimon (1943). Considerând că scrierea lui Filimon a fost abordată excesiv prin prismă sociologică, criticul vrea să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288113_a_289442]
-
Distincția între imoral, amoral și moral, străină personajelor (ipostaze ale candorii, crede I. Negoițescu), este trimisă la plimbare și de autor. Se reiterează în exces, cu tente de rău gust literar, descrierea unor momente de explozie a senzualității. Un laitmotiv emfatic trece în prim-plan în Omul descompus..., unde personajul, un frustrat, brutal descurajat de urâciunea celor din jur, caută cu exasperare ceva, fie și o manie, în jurul căreia să i „se grupeze zilele”; șansa de recoagulare a personalității și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
discursului grandilocvent ori polemic. Mai bine surprinsă e progresia spaimei în sufletul adolescenților, confruntați cu întâmplări nu o dată absurde. Schițele din Victoria au o compoziție mai strânsă, însă puterea de invenție rămâne deficitară. Poemele în proză sunt, cele mai multe, diluate și emfatice. Superioară din toate punctele de vedere este memorialistica. B. își adună, în 1941, amintirile în Treizeci de ani în teatru. Rescrisă și amplificată, sub titlul O viață de actor (1965), cartea relevă un remarcabil povestitor. Paginile în care se evocă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285880_a_287209]
-
căror formație și ale căror opere s-au realizat în perioada fascismului, dar la "periferia" acestuia și adesea împotriva lui, să dea naștere unei cinematografii noi, rupte total de universul purificat și conformist al "telefoanelor albe", ca și de producțiile emfatice de inspirație fascistă. Cu toate că temele sale sociale și orientarea sa politică sînt clar orientate spre stînga, acest curent neorealist, rezultat al unei îndelungi maturizări accelerate de război, nu se inspiră totuși din "realismul socialist" așa cum a fost conceput de Jdanov
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
vechiului conac. În sfârșit, Costache ajunge în camera de lucru a profesorului, pe care naratorul o prezintă cu răceală; cititorul încă nu suspectează că aici se va consuma întregul incident terifiant. Tonul expunerii redevine balzacian (atenție la ultima propoziție, transcrisă emfatic de mine, care reifică spațiul terorii subsecvente): "Un birou mare de stejar, cu două fotolii de piele neagră față-n față, ocupa mijlocul odăii. Lângă peretele opus ușii, era un divan îmbrăcat în pluș albastru închis. În dreapta, se afla un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
83: 8r) În trecerea de la româna veche la româna modernă, distincția tare / slab s-a consolidat sintactic (Nicolae 2015b): în structuri cu centrul exprimat (i.e. noneliptice), forma slabă ocupă poziția de determinant prenominal, iar forma tare ocupă poziția de determinant (emfatic) postnominal, cu condiția suplimentară ca forma tare să fie strict adiacentă la un nume definit (v. Cornilescu 2005 pentru analiza sintactică). Mai mult, formele slabe nu mai pot funcționa pronominal, această valoare fiind strict rezervată formelor tari. 1.2.3
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
noastre Moldovei din descălecatul ei cel dintăi, carele au fostu de Traian împăratul și urdzisăm și începătura létopisețului. (CLM.1700−50: 158r) Un alt tip de focus identificat de Alboiu, Hill și Sitaridou (2014); Hill și Alboiu (2016) este focusul emfatic/de scalaritate: într-un context în care alternativele sunt ierarhizate (amintind de scalele pragmatice propuse de Fauconnier 1975), denotația de focus se atribuie unui element ocupând una dintre extremitățile scalei (126). În termeni mai generali, este vorba de o strategie
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
așa, după mai bine de zece ani, Teoria estetică (prima dată în traducere englezească, acum în menționata variantă românească), am înțeles, pînă la un punct, de ce din întregul capitol dedicat de Jerry Hogle studiilor culturale atenția mi-a fost captată, emfatic, de către Theodor Adorno. Profesorul Corbea-Hoișie observă că filozoful "prismelor" dezvăluie mai degrabă o atitudine mediană, în privința autonomiei artei și esteticului, față de colegii săi "culturaliști", absorbiți mai ales după momen tul Birmingham de ideea unei suprapuneri perfecte între cultură și societate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
p. 240), expresia "fără vânt" cu né bufera (fără furtună) pentru a rima cu terra (p. 226), iată tot atâtea abateri aparent benigne, dar care nu slujesc adevărul poetic. Echivalarea nel silenzio crepuscolare pentru "în liniștea serii" este nu numai emfatică, ci și o știrbire a expresivității aproape algebrice, aproape magice a originalului, ca și în cazul versului "Al serii rece vânt" tradus cu foscolianul della sera il vento algente. Perfect gramaticală, explicativă deci, este traducerea poemului Din noaptea..., în detrimentul fiorului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Nicolae Manolescu Cea dintîi generație din istoria noastră modernă a fost generația pașoptistă. Școliți în Franța Marii Revoluții, oamenii de la 1848 au fost naivi și emfatici, adică lirici. Au iubit atît de mult ideile și instituțiile revoluționare, încît le-au importat fără ezitare, atrăgîndu-și ironia lui Maiorescu. Dintre ei, moldovenii erau moderați, și "cuminți" în euforia lor bine temperată. Muntenii, în schimb, erau patetici, nervoși și
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
factotum menit a face orice și a ține loc de orice, dar cu o singură condiție: s-o deschizi și să te lași în voia ei. Citită azi, cu ochiul cinic al observatorului care contemplă indolența literară a contemporanilor, pledoaria emfatică a cancelarului englez surprinde nu atît prin retorica desuetă, ci prin asemănarea de optică, căci autorul, judecînd rolul cărții în iconomia prezentului, se plînge de aceleași cusururi de care ne lovim azi. În primul rînd, lectura cărților e atributul unei
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
înclinație literară, scrierea unei cărți ca Heterologie. Introducere în etica lui Lévinas cîntărește cît o automutilare: silnică înăbușire a talentului în numele unei inepte și inexpresive terminologii de laborator. Un fel de abdicare în fața unei sofisticării lexicale ce culminează în logoree emfatică și în scrîșnet de silabe incomprehensibile. Amănuntul e cu atît mai dureros cu cît stofa autorului e incontestabilă: Vianu Mureșan întrunește toate condițiile pentru a fi un scriitor propriu-zis. Are condei, așadar tehnică, și are și vînă, așadar sensibilitate. Iar
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
din postmodernism. The Social Construction of What (A cui construcție socială) este cartea unui filozof cu portfoliu impresionant, cu reputație solidă atît între tradiționaliști cît și în rîndul radicalilor. Impactul ei, prin urmare, nu poate fi neglijat. Hacking nu declară, emfatic, postmodernismul drept impostură, cum au făcut-o Sokal și Bricmont, nici nu-l comentează răutăcios, precum Christopher Norris, hibele pe care le-a avut încă de la apariția sa. Calm, conștient de forța de seducție a unui curent de gîndire suficient
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
profund al creației, al preocupărilor pentru teatrul asumat ca provocare. Ei au cîștigat "licitația" cu piese sau dramatizări foarte puțin cunoscute la noi, jucate cu succes afară, nu ușor de primit și de digerat cînd obișnuința pentru facil, superficial și emfatic formează deja un soi de tradiție periculoasă. Nu mă aștept să iasă de aici neapărat capodopere și nici să se spargă geamurile la intrare. Sînt convinsă însă că din astfel de idei se naște drumul spre înainte, care va să zică, progresul. Așadar
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
aparținând circumscrierii personajelor într-o situație insolită, căreia trebuie să-i supraviețuiască. Cele două straturi ale scriiturii sunt într-o permanentă dinamică, rotite de ochiul polimorf al autorului care repartizează - printr-un dozaj nu întotdeauna reușit literar - lirismul, ironia, discursul emfatic și pe alocuri dialectic, filmul interior al personajelor cu necunoscute ce schimbă ecuația și dimensiunea insolitului. Viziunea arhitectonică a autorului, sfidătoare a monotoniei, a structurilor clasice, nemișcate este oglindită în planul urbanistic al lui Nic Benga, personajul din Structuri cinetice
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
fine să gustăm o viață bogată și fericită." (Georgeta Blendea Zamfir). Metoda s-ar putea numi, mai plastic, "Tanța și Costel", ca pitoreștile personaje ale lui Ion Băieșu, care, din dorința de a părea cultivate, combină neinspirat registrele stilistice. ENUNȚAREA EMFATICĂ A UNOR ADEVĂRURI BANALE. Funcționează în toate genurile literare, dar cu precădere în aforistică: Nimic nu se ia în mormânt! Goi-pușcă am venit și cam tot așa o să plecăm!"; "De ce oare, de dimineața până seara, ne-om fi zbuciumând atât
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
se confirmă impresia de retorică stearpă, presărată cu tropi paroxistici, care e tipică eseisticii galice. De fapt, gînditorii francezi de după al Doilea Război Mondial au cîteva trăsături care descind toate din același tipar spritual. Mai întîi, e vorba de tonul emfatic, de declamație apodictică care promite rostirea unor adevăruri definitive, cînd de fapt tăria sunetului are menirea de a ridica pulsul unor idei dezamăgitor de comune. În al doilea rînd, folosirea etimologiilor ca paravan de prestigiu menit a ascunde banalitatea gîndurilor
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
lor. Toți cu numele schimbate măcar o dată. Cel mai grav afectată de proteismul lingvistic mi se pare scena în care Ceaușescu e pus să se scarpine la „spate gios” cu „poporul român” (p. 23). Sigur, aceasta e doar o denumire emfatică pentru mătura (sic!) pe care Secretarul General o are permanent la-ndemână în timpul abluțiunilor. Dar, chiar și așa, gustul imaginii rămâne îndoielnic. Îi reușesc în schimb lui Daniel Bănulescu destule replici de argou. Cum un capitol întreg, al șaselea, se
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
său? Ce calități ar trebui el să întruchipeze? Un bun cititor este dator să experimenteze laturile multiple ale textului: polemică și ludică, ironică (deci creatoare de iluzii) și critică (genealogică). Fără a ști cînd anume textul este ironic sau satiric, emfatic sau aprobator, el are datoria de a citi calm, temeinic, cu grijă. Lectura ca o artă: abia atunci ea devine o interpretare."
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
cu cît scriitorul nu zăbovește în sfera, oricum mai confortabilă, a generalităților, ci nominalizează, își îndreaptă indexul fără șovăire spre inacceptabil și... inacceptabili. Perpetuu demagogicul Sergiu Nicolaescu îl invită pe dl Paler să vadă filmul său, Oglinda, despre care declară emfatic: "Noi am redat faptele, istoria le va judeca": "După prima parte a filmului, s-a făcut o scurtă pauză. Sergiu Nicolaescu a venit lîngă scaunul meu, s-a aplecat ca să-mi poată vorbi în șoaptă și m-a chestionat: "Ei
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
sine stătător. Mărturisesc că am citit cu mai mult interes notele de la capitolul V și VI decît conținutul propriu-zis al capitolelor. Principalul motiv este că sunt limpezi și au marele avantaj de a fi fost curățate de platoșa absurd de emfatică a terminologiei camilpetresciene. Una peste alta, principala virtute a Doctrinei substanței este că a fost scrisă de Camil. În schimb, dacă ar fi fost semnată de un autor al cărui nume nu se concentrează în prenume, ea ar fi fost
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
său, L'expressionisme littéraire (Paris, 1990), Jean-Michel Glicksohn observă că, din tendințele extrem de variate ale mișcării expresioniste, "două sînt esențiale, una care face din artă un instrument de critică a societății și culturii, cealaltă care face din aceasta suportul, adeseori emfatic, al unei viziuni idealiste a umanității viitoare". Viziunea lui Aron Cotruș e afină cu cea a unor Ernst Stadler și Georg Trakl, deopotrivă roade ale unui timp bolnav, ivite în Imperiul austriac cuprins de criza crepusculului încă înainte de 1914, o
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
de miez psihologic, sînt înecate într-o nefastă logoree cu iz general. Și astfel, cantitatea de cuvinte înghesuite pe unitatea de suprafață a hîrtiei ajunge să sufoce acuratețea ideii, sensibilitatea incontestabilă a autorului fiind înăbușită de o grindină de enumerări emfatice care alterează calitatea textului. Pletora aceasta verbală face ca gîndurile cărții să nu mai ajungă la cititor, ferecate cum sînt de grosimea stratului de cuvinte bombastice. Ideea moare prin exces de masă lingvistică, așa cum silueta unui trup e urîțită de
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]