499 matches
-
creeaz fr dificultți și fr zbucium, Ralea întrevede și în aceast moral a valorilor un compromis: în linii generale, noteaz el, morala valorilor e o tentativ de compromis între obligația kantian și eudemonism, între subiectiv și transcendent, între apriorism și empirism, caracterul eudemonist rmânând dominant. Aici, ca și în alte prți, teoriile lui Nietzsche și Kant sunt viu combtute, iar cele ale lui Max Scheler și Hartmann, (în alte privințe valorificate pentru poziții similare sau inspiratoare, sunt în aceast problem a
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
carte care examinează chestiunea gravării și a turnării caracterelor în forme. ¶ Thomas Reid publică An Enquiry into the Human Mind, on the Principles of Common Sense. Fondează astfel școală scoțiana de filosofie a "simțului comun" (common sense) care se opune empirismului și asociaționismului (conform cărora întreaga cunoaștere umană ar fi dobîndită numai prin experiență) și care susține că filosofia ar trebui să fie o disciplină științifică ce nu se limitează la speculații metafizice. Reid îi contesta pe Locke, Berkeley și Hume
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Paradiso, XXXIII, 85-91. 38 Friedrich W. J. Schelling, Ideen zu einer Philosophie der Natur als Einleitung în das Studium dieser Wissenschaft, Krüll, Ladshut 1803, pp. 35-48, (cfr. trad. it. a cură di Giulio Preti, în Friedrich W. J. Schelling, L'empirismo filosofico e altri scritti, La Nuova Italia, Firenze 1967; mă și è anche esaminata un'altra traduzione italiană specifică del testo schellinghiano a cură di Carlo Tatasciore, Friedrich W. J. SchellingFilosofia della natură e dell'identità. Scritti del 1802, Guerini
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Repubblica, a cură di Mario Vegetti, Rizzoli, Milano, 2007. ROHEIM, Géza, Gli eterni del sogno, Guaraldi, Rimini, 1972. SARTRE, Jean-Paul, L'essere e îl nulla, (1943), trad. di G. Del Bo, îl Saggiatore, Milano, 2008. SCHELLING, Friedrich W. J., L'empirismo filosofico e altri scritti, La Nuova Italia, Firenze, 1967. SCHELLING, Friedrich W. J., Filosofia della natură e dell'identità. Scritti del 1802, Guerini e Associati, Milano, 2002. ŚRĪ, Bṛhad-bhăgavatămṛta, Gaudiya Vedanta Publications, Sân Pablo (CĂ), UȘA, 2015. STEIN, Edith, Scientia
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
coordonatele libertății, oricât de vag și imprecis sau chiar determinist a fost interpretat acest termen, a realizat o ruptură epistemologica radicală cu ontologiile precedente. Critică operată de Immanuel Kant asupra dogmatismului metafizic, urmaș al scolasticismului medieval, respectiv asupra scepticismului, a empirismului exacerbat, întors împotriva să - a deschis posibilitatea unor noi interpretări asupra metafizicii și a relației dintre om, societate și lumea înconjurătoare. Un mare pas în această direcție l-a constituit originală distincție kantiana între intelect și rațiune, distincție care a
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
beyond-isme, foarte numeroase în a doua jumătate a secolului al XX-lea744, care se referă la dualități conceptuale asemănătoare celor din fizică: obiect-subiect, unitate-diversitate, mental-fizical, individual-social, fapt-valoare etc., și care încearcă să depășească dispute doctrinare de tipul realism antirealism, absolutism relativism, empirism pragmatism, mentalism fizicalism, internalism externalism, fundaționism deconstructivism etc. Ele tind să accepte perspectiva deschisă de mecanica cuantică, angajând ideea "că realitatea lumii se manifestă ea însăși dual, cunoașterea ei având sorți de izbândă doar din perspectivă holist-complementaristă, singura care acceptă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sau idei divergente, care îl obligă la asumarea unei dialectici la fel de complexe. Astfel, afirmă filosoful francez, dacă "istoria științei dă la iveală un ritm alternativ de atomism și energetism, de realism și pozitivism, de discontinuu și continuu, de raționalism și empirism", știința nouă pare preocupată de o adevărată sinteză a unor astfel de tendințe și idei contradictorii 764. Rațiunea de reînnoire" a spiritului științific al secolului al XX-lea nu mai merge spre contrazicere și negație, ci mai degrabă spre complementaritate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pp. 245-250. 742 Anton Dumitriu, op. cit., p. 85. 743 Angela Botez, "Nașterea paradigmei culturale holist-complementariste în secolul al XX-lea. Poziții ale filosofilor români", în Revista de filosofie, nr. 1, București, 1994, p. 61. 744 Este vorba de filosofii precum empirismul constructiv al lui B. van Frassen, noua atitudine ontologică a lui A. Fine, realismul holist al lui S. Glymour, universalismul lui J. Habermas sau personalismul anomalistic al lui D. Davidson. 745 Angela Botez, op. cit., p. 62 746 Ibidem. 747 Teodor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
către" creează o relație psiho-obiectuală. Deci eu percep nu de dragul percepției, ci pentru a mă orienta, pentru a mă ocupa de ceva anume. Aceasta ar fi fenomenologia, explicată așa, mai naiv, surprinderea fenomenului. Sloganul fenomenologiei e "Către lucrurile însele !". Spre deosebire de empirism, ea nu are neapărat nevoie de experiență. Ei bine, în opinia mea, ceea ce face Max Weber e tot o fenomenologie, anume una a ideilor și credințelor religioase. Weber a remarcat faptul că fiecare religie implică inclusiv o luare de poziție
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
discursului științific și sunt încadrate direct în el elemente ale discursului obișnuit al oamenilor obișnuiți. De altfel, sociologul francez amintit a pledat mult - îndeosebi în operele de tinerețe și mai cu seamă în Le métier de sociolog (1968) - pentru depășirea empirismului indus de proliferarea rapidă, pe solul Europei, a metodei anchetei și a sondajelor de opinie importate din America. În fapt, această relație de comunicare - ce este caracteristică interviului și anchetei- este puternic asimetrică, în sensul că cercetătorul este cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
din partea filosofiei utilitariste. Von Wieser își proclamă și el independența, cînd vorbește despre așa-zisa sa lege a "raționalității subiective". Dar toți acești autori evidențiază caracterul empiric al principiului utilitarist. După Marshall, majoritatea economiștilor abando nează acest principiu, în pofida autoinvocatului empirism și pregătesc, într-un fel sau altul, venirea lui Keynes. Princi palele principii marshaliene sunt: trebuie să obținem maximum de satisfacție cu cele mai mici eforturi; utilitatea totală scade pe măsură ce cantitatea de bunuri crește; aplicarea legii randamentelor descrescătoare, în special
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
major în conturarea unei simbolistici a inefabilului ce însoțește dimensiunea personală a oricărei cunoașteri, care pentru bizantini era așa de importantă. În mod paradoxal, pentru bizantini, teoria cunoașterii are un fundament ce poate primi, cu rezervele de rigoare, numele de empirism. Deși au fost acuzați atât de des de către moderni de o atitudine contemplativă, desprinsă de realitatea pragmatică, ceea ce a contat în spiritualitatea bizantină a fost experiența concretă, cea trecută la fel de mult prin simțuri ca și prin intelect. Nu poți să
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
tocmai fenomenul care a promovat, în lumea occidentală, materializarea și consolidarea acesteia că disciplină modernă, cu perspectivă ei deplasată mai întâi (prin triplă influență engleză Francis Bacon Thomas Hobbes John Locke) de la linea raționalista inițiată de Aristotel (Despre suflet) înspre empirismul lui Christian Wolff (Psychologia empirica, 1732). Deoarece, în timp ce renascentiștii îl experimentaseră în mod direct, fără a conștientiza complet și fără a teoretiza deloc acest fapt, cultivându-l fericiți în libertatea și plenitudinea vieții și a naturii (sau, se poate adaugă
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
și o modificare a metodologiilor de predare/Învățare. Natura sau specificitatea conținutului, aspectul logic al cunoștințelor (al științei care se predă) impun același caracter obiectiv metodei de Învățământ. Este o adecvare firească ce decurge din rațiuni efective, opuse dogmatismului și empirismului sau improvizației arbitrare, de moment, ca simplă manifestare a regulilor „bunului gust”. Așa după cum fiecărui domeniu de cunoaștere științifică Îi sunt proprii anumite metode de cercetare, În mod similar și În procesul de Învățământ, consacrat În cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
literare”, unde nu i-a apărut decât una, în 1868, intitulată Viața (semnată B.C.). Versurile sale aparțin liricii meditative, simbolul fiind elementul lor convenabil. C. este cel dintâi gânditor român care încearcă să construiască un sistem filosofic propriu. Influențat de empirismul englez, pozitivismul francez și materialismul german, el atacă chestiunile fundamentale ale epistemologiei, punând la baza cunoașterii experiența. În concepția sa, materia se metamorfozează neîncetat, luând forme niciodată identice unele cu altele. Întreaga existență se supune „mișcării ondulatorii”, care apare astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286390_a_287719]
-
criticii care păruseră să încurajeze astfel de gesturi, Ov. S. Crohmălniceanu, le va condamna, în 1960, în cei mari duri termeni. Constrâns de factorii politici, după cum se poate bănui, va ataca în broșura Pentru realismul socialist „încercările revizioniste”, „negativismul” și „empirismul târâtor”, „spiritul modern” cultivat de revista „Steaua”, pe L. Raicu, pentru că insista „asupra sentimentului de concret în literatură, neglijând aproape complect factorul ideologic”, pe Radu Cosașu pentru „neorealismul ostentativ”, pe Nichita Stănescu pentru îndrăzneli imagistice în fond benigne. Dezavuați erau
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
de pe care se aruncă mamele cu copii din flori 5, și anume atunci când le bate ceasul. Și tocmai prin aceasta ești tu mai mare decât tine însăți: prin faptul că te afli acolo, integrată în operă, și nu ca autor. Empirismul este pus cu capul în jos, din cauza ospeției tale în lucrare. Zilele se scurg, dar nu se duc și nu se schimbă. Tu te afli în același timp în locuri diferite. Veșnică e lumea aceasta întru totul fulgurantă (așa cum în
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
cu prima, este inadecvarea. Ea provine din mofturi stilistice precum acelea remarcate mai sus și constă în a pipăi textul literar folosind o mănușă cu un singur deget. Mănușa pare de rigoare, mai ales când nu vrei să păcătuiești prin empirism: critica înțeleasă ca o chirurgie nu se poate dispensa de mănuși. Doar că mănușa cu un singur deget nu permite finețea palpării operei. Între observațiile critice și opere nu e adesea, din cauza degetului unic, nici un raport. Inadecvarea sare în ochi
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
lume total arbitrară», convingerea că există dreptate divină va dăinui, deoarece aceste convingeri «ne-au modelat viața și obișnuințele inimii». Autorul cărții declară că a folosit acest exemplu pentru a atrage atenția asupra ciocnirii dintre două curente de gândire: „Unul, empirismul științific, a produs toate inovațiile care continuă să ne modeleze lumea și conștiințele (...) Știința are un avantaj decisiv. Ea este, în esența ei, nu un corp de idei corecte sau incorecte, ci un mod colectiv de a genera și de
Iar trădează cărturarii? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6234_a_7559]
-
Nici rigoarea formală nu e bine cântărită. Criticii nu o remarcă fiindcă nu sunt pregătiți pentru prozodie. Criticii universitari, însă, sunt. Mai sunt controverse privind abordarea teoriei în critica universitară britanică. E vorba de pragmatismul tipic britanic - știut și ca empirism - : să lăsăm ideile mari și să ne ocupăm de textul imediat. Evident, ideile mari sunt în text, în toate textele. Prefer totuși critica nedoritoare să sistematizeze: critica ce lasă textul literar să existe independent de ea. Sunt deci de acord
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
nu-i aparțin și nici nu-i voi aparține vreodată în întregime. Vreau să iubesc poporul, țara, istoria și cultura ei, dar nu-mi reușește decât în parte. Sunt multe care nu-mi plac și care mă limitează. Regret precauția, empirismul, insularitatea, sistemul de clase, apăsarea, cenușiul general. Dar Anglia e și țara excentricilor, proiectelor eroice nebunești, invențiilor extraordinare, a unei remarcabile toleranțe. Oferă adăpost și stabilitate multora, inclusiv mie. în A Greek Musée descrii viața ca pe o 'notă de
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
fond o istorie a utopiei și a contra-utopiei, presupune în subtext o critică (neangajată) a gândirii dezvră jite, o jungiană restabilire în drepturi a „umbrei”. Les antiutopies classiques (2012) urmărește felul în care, după critica teologică renascentistă, raționalismul cartezian și empirismul englez dau „lovituri fatale” gândirii vrăjite, facultății imaginative și fanteziei utopice. „Obiectele” acestei gândiri, practic spațiile proiectate de ea ca locuri ideale posibile pe harta lumii noastre devin „neverosimile”, „centrii” magici ai mapamondului sunt progresiv „ocultați”, până când „transcendenț a” acestor
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
istoriei. Teologia politică a fost înlocuită și filosofia politică și puțini sînt cei care se mai întreabă: "Cum se poate trăi printre monștri, nemernici și șarlatani cînd vrei să trăiești o viață frumoasă?" Secularizarea sau laicizarea, urmate de pozitivism, sociologism, empirism, științe sociale, pragmatism, republicanism iacobin, socialism științific, ultraliberalism... nu au reușit totuși să stingă vocația pentru religie (religare - lat. împreună), transcendent și sacru. Dar dacă Istoria a fost "al doilea cerc al butoiului cu pulbere", cel de al "treilea cerc
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
întregime de arabi, pătrunde în Occident, atras de universitatea pariziana atât de activă. Urmează cealaltă luptă între franciscani și augustinieni, între dominicani și tomiști. Apare, în Anglia, Roger Bacon, precursorul omonimului sau Francis Bacon, un curios amestec între misticism și empirism, în spiritul anglicanismului de mai tarziu. ~n Franța, îl avem pe Jean de Meung, un spirit liber care a scris o urmare la... Român de la roșe... care spune că nimic nu are putere contra rațiunii: un Voltaire al secolului XIII
"Secolul versatil" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15593_a_16918]
-
doar în vederea discuției, pentru plăcerea de a discuta. Duns Scott, William Occam: credință și rațiunea tind să se izoleze una de alta. Nominalismul occamist dărâma metafizica tomista ierarhică. Catolicismul începe să fie atacat de viitoarea reforma. O adevarată navală da empirismul nordic. Universalitatea, după el, nu este o realitate, ci o creație spontană a spiritului. Ordinea universului nu există în lucruri, ci în spirit: apare o fizică nouă ce ruinează argumentul cosmologic al existenței lui Dumnezeu. O nouă convenție a naturii
"Secolul versatil" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15593_a_16918]