623 matches
-
da, mi-a răspuns Brigit uluită. —Păi, de ce nu mi-ai spus până acum? De ce să-ți spun? Vrei să-mi dau eu acordul asupra tuturor lucrurilor înainte să-ți dai voie să-ți placă? Matahală cretină, m-am gândit enervată. Nu fusese promovată decât de câteva ore și deja se comporta de parc-ar fi fost șefa cuiva. Am jelit după Luke vreo câteva zile. Simțeam pierderea aia prin toți porii. Dar nu mai speram pentru că știam că nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de Raymond Carver. —Poezii? am chițăit dezgustată. Eu vreau o călăreală. După care am dat cu cartea de perete. Am mai trântit și alte lucruri prin apartament. Brigit, curva nenorocită, nu era acasă, așa că nu aveam cui să mă plâng. Enervată, mi-am smuls desuurile alea senzuale de pe mine, certându-mă singură fiindcă mă îmbrăcasem cu ele. Ar fi trebuit să știu că ceream prea mult de la soartă. Mi se părea că portjartierul de dantelă, ciorapii de mătase și chiloții minusculi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a încercat să-l facă să recunoască faptul că se concentrase pe muncă, încercând să-și organizeze întreaga familie într-o echipă de lucru de excepție, astfel încât nici nu avusese timp să-și plângă tatăl. Nu, nu, nu, a insistat enervat Mike. A trebuit să punem pe picioare un sistem, altfel am fi murit de foame. Dar de ce a trebuit să fii tu cel care să pună sistemul pe picioare? — Eu eram cel mai mare dintre frați, a bolborosit îndurerat Mike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stă în fire. Și, de cum obținea iertarea pentru ceva, o lua de la capăt... nu e stilul meu să-mi ies din sărite. Detestam ce-mi făcea, felul în care mă transforma comportamentul ei. Tot timpul eram plină de resentimente. Sau enervată. Eu nu sunt așa. în mod normal sunt o persoană sociabilă... Am descoperit, alarmată, că pentru câteva minute îmi dădusem voie să simt compasiune pentru Brigit. Pentru scurt timp, uitasem că eu eram personajul negativ din povestea plină de suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să te ajute să-ți dai seama cât de gravă era dependența ta de porcăriile alea de droguri? Nola părea uluită. —Mie mi se pare că bărbatul ăsta te iubește cu-adevărat. —Of, nu începe și tu, am sărit eu enervată. îl urăsc. N-o să-l iert niciodată. Și sper să nu mai dau ochii cu el niciodată. Ăsta e un capitol din viața mea care s-a încheiat pentru totdeauna. Uneori, dacă așa e scris, persoane din trecut îți răsar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a continuat Lucille, după ce croitoreasa fusese concediată. Mă gândeam la un voal amplu, cu o bordură cu broderie bogată... Vera are o selecție superbă. M-am uitat la ceas. La birou mă așteptau, cu siguranță, cel puțin cinci mesaje vocale enervate - acum, că Stanley ieșise din peisaj, se părea că nu mai exista nimic care să-i distragă gândurile de la muncă. Nici măcar preț de-o secundă. Week-end-urile nu făceau nici ele excepție. — Îmi pare rău, Lucille, dar trebuie să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tot apleacă, sânii goi pe tavă, cu butonul electric în mijloc... Mustăciosul din dreapta pensionarului nu mai suportă secvența. Smulge de pe măsuță, din teancul de cartonașe, un pătrat galben, îl ridică, la vedere, să-l trezească pe turist și se întoarce, enervat, spre subalternă. — N-aude, bre, fetițo, și-a uitat bateriile de la aparat acasă! Nu-i funcționează aparatul de auzit, fă. Degeaba, ține dietă, fă, ține dietă și la sâni, fă. Domnul se trezește, însă, încearcă să-și monteze minusculele timpane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oarecare, cafeaua standard, cafea înlocuitor de cafea, din năut, orz, arpacaș, mălai, ce-o fi. Sau un ceai, măcar un ceai. Rusesc, chinezesc, englezesc saude mușețel, de mentă, de tei, de mătrăgună, ce-o fi. Distinsul oaspete nu se ridică, enervat, părăsind falsa cofetărie, în care nici bomboane, nici prăjituri nu erau, ci doar rânduri rânduri de borcane cu gem și aceleași vechi pungi obosite cu biscuiți. Nu cere condica de reclamații, nici să vină responsabilul. Dă din cap, politicos, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
podea. — Mda... tuberculoză, hepatită, bombănea Marga. Electrocardiogramă proastă, degenerări. Câte kilograme și ce înălțime ai? — 44 kile. Un metru șaizeci și șase... șopti adormitul. — Ce-ai lucrat? — Frizer... - Bine, așteaptă afară. Bătrânul se retrase, ținându-se de perete. Marga țopăia, enervat, în scaun. — Ce facem cu nenorocitul ăsta? Total ramolit,abia se ține pe picioare. — Ei, frizer, nu-i așa de greu. Ar mai putea... interveni colegul, aprinzându-și o țigară lungă, aurie. Ce să poată, Florine? N-ai văzut, miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în hainele sale severe, filozof comerciant de vinuri, tocmai acum, în asemenea împrejurări smintite. Dominic ridicase, nervos, una din mănușile superbe, de piele fină, care căzuse lângă canapea. Marcu Vancea tăcea. Nu răspundea, tăcea ca un mort. Fiul se rotise, enervat, spre dulapul care scârțâia, dar nu ridicase privirea. Rămăsese cu privirea în locul de unde ridicase mănușa elegantă, a elegantului oaspete. Aștepta și cealaltă, perechea, semn că ar putea porni. Dardura prea mult așteptarea, se rotise spre dulapuri, avansă spre ușă, continuând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
părea că le condamnă. Relația dintre fapt și relatare arăta că negația era doar aparentă. De fapt, complicita cu ceea ce nega. Cu ceea ce mima că neagă și combate. Adevărații combatanți vor învia cândva? Să curețe murdara subterană... Irina se ridică, enervată, își aprinde țigara. Se reazemă de balustrada de lemn a terasei. Îl privește, iritată, pe combatantul de altădată. — Spaima de primăvara asta. De lumea asta chircită, pocită, sufocată atâta vreme. Ațipită atâta vreme, anihilată atâta vreme. Iarna lungă a așteptării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rând, spun veselă și mă prefac că nu văd fața mai degrabă descurajată a lui Amy, pentru că își dă seama că o să fie o noapte mult mai lungă decât se gândea ea. —Bine, spune încet. Îmi dau seama că e enervată. Îți place să zbori? întreb eu schimbând complet subiectul, de parcă nu îmi pasă de marele secret al lui Adam. —Mmm, da, îmi place mult. Să zbor a fost visul meu dintotdeauna. —Te-ai gândit vreodată să faci altceva? Amy se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se cuplează cu frumosul Mike, poate să se ducă undeva. Mike ne dă băuturile. — Și unde sunt restul colegilor voștri? întreabă el. — Se duceau toți la alt bar și noi am venit aici, îi spun, iar el râde. Amy pare enervată. Evident că ar trebui să dau înapoi acum, dar parcă nu înțeleg mesajul, nu? Îmi pare rău de ea. Oricum, se presupune că iese cu alt pilot. Pe de altă parte și eu ies cu Tim. Cu Tim și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o șteargă. Ei doi probabil de-abia așteptau să scape de noi doi. Derek și cu mine probabil îi încurcam. Doamne, chiar m-am enervat. Mă simt folosită, deși eu am forțat-o pe Amy să vină în bar. Sunt enervată și că Mike, evident, a preferat-o pe Amy în locul meu. Doamne, ce e în neregulă cu mine? Deodată mă simt de parcă mi-ar strivi cineva capul. Mă simt toropită și nu vreau decât să mă întind. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
asta mă face să par destul de interesantă. Vreau doar să știe că nu am stat toată seara în casă așteptând să mă sune și rozându-mi unghiile de nerăbdare. —Ce băieți? A, doar niște piloți, zic relaxată. Am înțeles. Pare enervat. Foarte bine. Probabil crede că toți piloții arată ca niște zei greci și sunt foarte interesanți. Și nu o să mă deranjez să-l corectez. Lasă-l să creadă că mă urmăresc o mulțime de tipi care arată ca Tom Cruise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
birou, udă hârtiile și registrele cu un lichid roșu sinistru... și o, nu, te rog, Doamne, nu... Îl Împroașcă pe Doug Hamilton direct pe cămașă. — Fuck ! țip, cu respirația Întretăiată. Îmi cer mii de scuze... — Iisuse Hristoase! izbucnește Doug Hamilton enervat, ridicându-se și scoțând repede din buzunar o batistă. Ai idee, pătează ? — Ăă... Înhaț cutia de suc neajutorată. Nu știu. Mă duc s-aduc o cârpă, spune celălalt tip și sare În picioare. Ușa se Închide În urma lui și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
larg pe față. El este Kenny Davey, unul dintre designerii noștri. Kenny, trebuia să fii aici de zece minute. Mă rog, te iert ! Îl Împinge pe Kenny, total nedezmeticit, Într-unul dintre lifturi după care ridică ochii și ne ușuie enervat. — Hai, zice Katie, hai să mergem. Și, făcând eforturi să nu izbucnim Într-un râs nebun, ne grăbim tustrele pe scări. Atmosfera din departamentul de marketing Îmi amintește un pic de petrecerile pe care le dădeam În dormitorul meu, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ai fi făcut la fel În locul meu. Toată lumea țipa și se ruga, avionul se zgâlțâia din toate Încheieturile... — Așa că i-ai dezvăluit șefului tău toate secretele ! Tu nu-nțelegi că atunci În avion nu știam că e șeful meu ? țip enervată. Era doar un străin. Pe care nu aveam să-l mai văd niciodată ! Mai durează ceva timp până când Lissy percutează. — Știi, ceva de genul ăsta i s-a Întâmplat și verișoarei mele, spune În cele din urmă. S-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vreau decât fructe. Poate că nu vreau nimic. Habar n-are nimic despre mine. Absolut nimic. Nu mai intră nimic, spun și-mi trag scaunul. — Emma, te cunosc. De fapt, Îți dorești foarte tare... — Ba nu mă cunoști deloc ! strig enervată, Înainte de a mă putea opri. Jack, da, poate că știi câteva lucruri absolut aleatorii despre mine. Dar asta nu Înseamnă că mă cunoști ! — Poftim ? Jack se holbează la mine. Dacă mă cunoșteai, spun cu glas tremurător, ți-ai fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ai uitat, noi suntem cei care te-am Împrumutat să-ți faci firmă. Dacă n-ar fi fost familia asta, n-ai fi avut nici o firmă. — N-a fost chiar așa, spune Kerry, săgetându-l pe Nev cu o privire enervată. Mi-e teamă că la mijloc a fost... o neînțelegere. O confuzie ! Își aranjează părul, și-mi surâde iar. Evident că aș fi extrem de Încântată să te ajut În carieră, Ems. Trebuia să-mi fi spus ! Sună-mă la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bate nebunește. Nu prea știu ce ar trebui să fac. Nu doriți să cumpărați niște iarbă-neagră, aducătoare de noroc ? O femeie În bluză de trening roz Îmi bagă brusc În față o legătură acoperită cu folie de aluminiu, și scutur enervată din cap. Niște iarbă-neagră norocoasă, domnule ? — Dați-mi tot coșul, spune Jack. Cred că am mare nevoie de el. Caută În portofel, Îi dă femeii două bancnote de 50 de lire și Îi ia coșul. Toate astea, fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am gândit să mergem În cămăruța aia de acolo. Pornește spre un birou mic și pustiu, aflat la ieșirea din foaier. — Nu ! spun, apucând-o de braț. Jemima, trebuie să pleci. Acum. Pleacă ! — Ba nu plec nicăieri ! Jemima Își trage enervată brațul și dă ochii peste cap În direcția lui Mick, care tocmai Închide ușa biroului În urma mea. Ți-am spus că-i cam nevricoasă. — Mick Collins, spune Mick, punându-mi o carte de vizită În mână. Încântat să te cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
blană. Pe unde o fi? — Cât e? — E... destul, răspund, băgând factura repede înapoi, înainte să vadă că sare bine de 400 de lire. Mă uit în altă parte, încercând să‑mi păstrez calmul. Însă mă simt alarmată și ușor enervată. E total aiurea. Ideea e că mi‑am plătit toate cardurile. Le‑am plătit. Dar, totuși... ce rost are să‑ți plătești toate cărțile de credit, dacă din ele răsar alte datorii? Ce rost are? Mai bine să te lași păgubaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ce‑o fi având? Acum o groază de oameni de pe partea ei se uită la mine, și chiar și o femeie din față, cu o pălărie mare albastră, se întoarce să se uite mai bine la mine! — Ce? îi șoptesc enervată. Ce? — Ce? zice preotul, ducându‑și mâna la ureche. A zis cineva ceva? — Da! spune femeia cu pălărie albastră și arată spre mine. Ea a zis! Ce? O, Doamne. Nu. Te rog, nu. Toți cei din biserică se întorc încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
asemenea model arhaic Îl găsești doar la târgurile speciale! Ultima generație de meșteri folclorici, fără urmași!... De el râd oare, râzând de lumea arhaică din care a ieșit? Dar el nici nu a avut timp să aparținăacelei lumi primitive! Vocea enervată cu care Îi răspunde Christei se datorează amintirilor neplăcute sau nemulțumirii față de felul În care, simte el, chiar dacă se face că nu observă, Îl vede ea? — Poate că lingurile au valoare muzeistică, numai că așa trebuie să fi rămas În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]