636 matches
-
repezit la Loredana să-i smulgă ochelarii de soare de pe cap. Cum a tras de ei, ochelarii s-au rupt, așa că i-a trântit de pământ. Nicoleta, văzând ce i se întâmplă colegei sale, a început să strige după ajutor. Enervat, inculpatul a luat-o la pumni până când aceasta a căzut la pământ. Apoi a vrut să-i smulgă geanta și pentru că eleva o ținea strâns, a mușcat-o de mână să-i dea drumul. A luat-o și a fugit
Agenda2006-12-06-1-politie () [Corola-journal/Journalistic/284883_a_286212]
-
Jor de a păzi fațada magazinului? Fața rubicondă de pe placa video se impacientă. - Ia uite ce este, Fara, lasă rezolvarea acestei probleme pe seama autorităților legale. - Bine, dar nu-l lăsa pe Jor să plece, zise cu încăpățânare Fara. Primarul păru enervat: - Doar ți-am promis, nu? Așa că va fi acolo. Și acum, spune-mi, vrei să cumperi spațiu de emisie pe teleecran? Te costă cincisprezece unități monetare minutul. Bagă de seamă, te avertizez prietenește că-ți irosești banii de pomană. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
para lizantă. M-am apropiat de ea pe la spate, privind-o în ochi. M-a respins cu fundul bombat. — Nu, nu vreau la oglindă, nu vreau și nu vreau. Dar cu bărbat’tu n-o faci specular? S a întors, enervată. Știi ce, dincolo de oglinda asta e o altă lume... Dispari și lasă-mă cu omul meu care mă iubește așa limi tată cum sunt. Oricum, n-am crezut o secundă povestea ta cu misiunea și manipularea. Dar nici măcar n-am
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
goi. Plumb în burtă, gura seacă, am întins mâna, mângâindu-le ușor pe cap. S-au scuturat... Au rămas încă o clipă nemișcate, abia atingându-se, ochii închiși. — Trebuia să strici tu vraja... Hai, gata, plătește, mi-a aruncat Melissa, enervată. Și-a tras tricoul la loc și a ieșit, făcându-mă să mă reped după ea fără să aștept restul. în bar, la zece străzi de-acolo, își revenise. — în seara asta ai ratat extazul șamanic al vieții tale, mi-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a vrut să mă încalece. — Stai, stai, m-am apărat. Nu așa rapid. Ajută mă să se întărească. — Jamsheed o are probabil tot timpul întărită, mi-a aruncat îmbufnată în întuneric, renunțând și întinzându-se lângă mine. Am împins-o enervat. — Te uiți la prohabul unui schilod? — Ești un idiot obsedat de sex, a oftat. — Eu obsedat de sex? De ce eu? Eu sunt ăla care nu vrea să se fută decât în minaret, sau cu fereastra deschisă, sau la grădina zoologică
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
schimba în spate numere de telefon cu căpitanul francez care o examina pofticios, fără să se ascundă, Jamsheed, apăsând acum și mai tare pe mine, mi a zis cu voce plată: — Vreau să fac pipi. — O, nu, i-am aruncat enervat. Nu ieșim acum de pe cărare. în dreapta și-n stânga sunt mine. Ai să te ții până la magazin. Dacă nu, îmi dau drumul pe tine. — Ce este? a zis repezit Leila venind din spate. De ce îl chinui? Până să-i explic
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
înainte, parcă ar fi vrut să-l lovească. Ce-i, puștiule? Am fugit. Nu mai pot. Mama-i acasă? Te-au căutat de la depou, fii atent ce-i spui. De dinăuntru, de undeva din capătul scărilor, se auzi o voce enervată strigând: Ce faci, dragă? Vii odată cu fierul cela? Ți-a sosit amorezu, tu! Îi aruncă o privire scurtă strâmbându-se la el și urcă scara. Miluță se luă după ea. În ușă, sus, fata mai întoarse o dată fața. Arăți de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și le povestea femeilor că fiul ei fusese cîndva arhiereu, însă prea puține din ele îi dădeau crezare? - Am citit-o cam demult, cînd eram fetiță, nu mai țin minte, îi răspunse Liudmila Nikolaevna. - Păi, recitește-o, îi zise el enervat. Toată viața se supărase pe soție din pricina nepăsării ei față de Cehov, bănuind că multe dintre povestirile acestui scriitor nici nu le-a citit. Dar ce ciudat, ce ciudat! El devine din ce în ce mai neajutorat și mai slab, ajungînd tot mai aproape de o
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
îl exaspera declarîndu-l supărat, izbutind a-l irita de-a binelea când acesta era bine dispus, însă absorbit în gânduri. . - Ioanide, zicea ea, ți-aș spune ceva, dar văd că ești camindispus. . - Nu sunt indispus, replica Ioanide. . - Pari totuși supărat, enervat. . - Pricepe odată că nu sunt enervat! continua arhitectul cuun început de agitație. . - Bine, așa o fi, atunci de ce ridici glasul? . - Madam Ioanide, devenea excitat într-adevăr Ioanide, ascuțindu-și tonul, nu sunt supărat și nu ridic glasul. . - Atunci e o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
culoarul liftului, n-am mai văzut nimic: golul din față și din spate era absolut. Nu vedeam nimic, nu auzeam nimic, nu simțeam nimic în afară de tălpile picioarelor sprijinite în podeaua de sub ele. Brusc m-am simțit mult prea obosit și enervat pentru a continua. Am pășit înainte și n-am pățit nimic, în afară de faptul că apăsarea picioarelor dispăruse. Nu m-am prăbușit și nici nu am început să plutesc. Nu mai aveam corp într-o lume fără corpuri. Existam ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
regulă? — Scuze, dar nu am bani. — Ce se-ntîmplă aici? întrebă Rima, intrînd furioasă. — Lui Sandy îi dau dinții, zise Lanark. — Eram pe punctul de plecare, doamnă, spuse omul, și o luă din loc. Rima schimbă scutecul lui Alexander și zise enervată: — Nu pot să am încredere că faci o treabă ca lumea. Dar l-am hrănit. I-am purtat de grijă. — Uf! Lanark se întinse pe pat urmărind-o. Acum era treaz, și o parte din vechea durerea de piept îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu era altceva, puteai să vrei și o mie de ani. Când imaginea se deregla, apărea scris pe ecran "Defecțiune tehnică". "Stai, nu mai pocni televizorul, că e de la ei", zicea mama, căci tata, cum începea să joace imaginea, sărea enervat și lovea cu palma în cutia de lemn atât de tare, că era de mirare că nu se făcea praf. Acești "ei" știau ce-ți trebuie, nu mai trebuia să-ți bați tu capul. Îți dădeau unfilm pe săptămână. O
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe Balamber cum se ridică dintr-odată, cum se întinde peste masă și îi trage câteva palme tovarășului său; acesta tresări, se apără cu mâinile, dar nu reacționă, mulțumindu-se să-l privească pe comandantul său mai mult uimit decât enervat. — Ține-ți mâinile la locul lor! îi strigă Balamber în dialectul lor mongol. Ai băut prea mult. V-am avertizat să vă purtați cum se cuvine! Ai uitat că avem nevoie de el? Kayuk, care rămăsese cu mâna plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
grâul și toate bunurile pe care le au cu ei. întorcându-se spre Canzianus, îi spuse aceleași cuvinte în galo-romană, însă călugărul obiectă: — Toate bunurile, zici? Și din ce-o să mai trăiască toți oamenii aceștia după plecarea voastră? Balamber replică enervat: — Pretinzi prea mult; dintre grânarele din sat, pe două le-a mistuit focul. — Nu din vina noastră. Dar putem îndrepta lucrurile: dacă le garantezi viața și un minimum de mijloace de supraviețuire fraților mei, de-aici, ei o să-ți spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vă place să vă numiți - sunt împreună cu Atila și că... Expresia alarmată cu care Sebastianus privea spre Maliban îl făcu să tacă și să întoarcă, la rândul său, privirea către soldat. Acesta se ridicase în tăcere și îl fixa vizibil enervat, cu mâna pe mânerul săbiei: — Tu ești un ofițer roman, iar eu îți datorez respect, dar tu trebuie să mă privești când îți vorbesc și nu trebuie să mă întrerupi și nici să-mi insulți poporul. Vitalius, alarmat și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
grăbea pasul ca să ajungă înaintea lor la villa, Hippolita își scoase vălul, descoperindu-și astfel pletele lungi negre și cârlionțate, pe care și le scutură. Flavia făcu la fel, cu grijă, însă, să nu-și strice coafura complicată, apoi răbufni enervată: — Nu te mai saturi de Cilonus? îngâmfatul ăla răutăcios! Simțind asupra ei privirea severă a prietenei sale, Hippolita se opri și se întoarse către ea, apucându-i afectuos mâinile și dăruindu-i surâsul ei cel mai fermecător: — Hai! Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără să mai stea pe gânduri. E limpede că nu vrea să renunțe la sclavii pe care i-a capturat pentru sine și se gândește că nu o să avem curajul să ucidem băiatul. Făcându-l să tacă printr-un gest enervat și hotărât pe interlocutorul său, Reinwalt îi vorbi din nou lui Mabertus — Bine. Noi plecăm. Ai cuvântul meu. Acum lasă-l liber pe fiul meu. Fără să slăbească strânsoarea în care îl ținea pe băiat, soldatul scutură din cap. — Glumești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi apăruseră lacrimi de furie. Apoi, aplecându-se deodată în față, se agățase de gâtul catârului și, căutând să-i apuce căpăstrul, îi strigase servitorului care o conducea să se oprească; acela se opri de îndată, temându-se că animalul, enervat acum, ar fi devenit până la urmă furios. Go-Bindan, roșie ca para focului, îi vorbi din nou lui Balamber arătându-i din nou cu degetu pe oamenii aceia: „Ucide-i, Shudian-gun!“. Despre turingieni, Balamber nu avea în general o părere prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dușman toate acele neamuri războinice, făcu să tremure pământul sub picioarele lui Balamber. Așadar, asalt general, dar nu pentru el: într-adevăr, puțin mai devreme, Utrigúr îl chemase și-i poruncise să rămână în rezervă. La protestele sale, răspunsese aproape enervat: „Ar trebui să-mi mulțumești. Nu înțelegi că e o mare onoare pentru tine? Atila a apreciat mult purtarea ta de ieri, de la râu, și vrea ca mingan-ul tău să se alăture celorlalte care sunt direct sub comanda sa. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o voi face. Eram conștientă că aveam un ton din ce în ce mai ascuțit și mai ridicat. Fie eram cu adevărat entuziasmată de această perspectivă, fie eram pe cale de a face implozie, transformându-mă într-o gaură neagră. Lisa avea îndoieli. —Pari puțin... enervată acum. Poate nu ar trebui să te grăbești. Deci Mark poate să se arunce într-o relație nouă la numai câteva zile după ce a pretins că e distrus din cauză că l-am părăsit? — Și el ar putea spune același lucru despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu ne deranjase pentru că toți prietenii noștri erau din aceeași generație ca și noi. Puteam să râdem împreună de neștiința noastră. Dar în seara aceea doar ne-am simțit bătrâni. — De ce nu sunt întrebări despre Gilbert O’Sullivan? întrebă Maria enervată. —Sau despre Glibert și Sullivan? adăugă Lynn. Dar ea se distra de minune jucând cu noi în echipă. Se dovedi că Ed poseda resurse inepuizabile de cunoștințe inutile atât de vitale pentru acest joc, iar, acolo unde lui îi lipseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
oară în seamă. —E prieten cu Sam, s-a repezit Harriet să răspundă. Capul lui Johnny era aplecat în față, ca la tauri, ochii ficși și mici. Fața și gâtul cărnos erau străbătute de vene iritate; arăta ca un porc enervat. Nat, dimpotrivă, se sprijinea lejer de marginea mesei, aparent relaxat. îi simțeam tensiunea clocotind prin sânge, dar își ținea încă picioarele încrucișate la gleznă, natural, cu mâinile băgate în buzunare. Johnny și-a luat mâna de pe fundul lui Harriet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Johnny insista să ieșim în locurile alea, restaurante, cluburi... în fine, m-a întrebat cât câștig și a spus că e o rușine să mă plătească așa de puțin, că mă exploatează. Atunci am fost de acord. Oricum, eram puțin enervată. Mă făcuse să cred că Shelley și Judith mă jecmănesc. Probabil că mi-a observat expresia feței, pentru că s-a grăbit să adauge: — Bineînțeles, știu că nu e adevărat. O grămadă de oameni vor slujbe într-o galerie de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ați vorbit voi doi, tu ai repetat ce-ți spusese prima oară. Baby te-a recunoscut și a venit la tine să te salute. Mie nu mi s-a părut important. Are o gură mare cât o găleată, a spus enervat. Atunci e norocoasă că nu ai omorât-o ca să tacă din gură, am replicat. Așa cum ai făcut cu Walter. —Walter? a repetat Nat. Aia am fost fericit să o fac, îți zic. A rânjit cu răutate. —îmi găsesc scuze când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mică, spătarul, instinctiv, se trase în spatele stolnicului pentru a putea aprecia situația în liniște. Observă că vodă Ștefan era foarte îngrijorat. Doamna Păuna, după felul în care își scotea și își punea la loc în deget inelul cu pecete, părea enervată; se uită la cei doi Cantacuzini bătrâni și izbucni necontrolat: Ai văzut, tată-socrule, ți-am spus eu că nu-i a bună! — Ce să văz, Păunițo,... măria ta, se reculese repede stolnicul când îl observă și pe tânărul de lângă ușă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]