2,305 matches
-
de opiu care se află pe o măsuță joasă lîngă el și, deodată, chipul său ca o mască tragică, de o tristețe profundă se destinde. Omul nu mai e acolo, ci probabil într-un viitor luminos sau în acel trecut enigmatic al clipelor fericite; cutele amărăciunii se dizolvă, se destind și un zîmbet fermecător luminează întreaga figură. Cu acest zîmbet intens, aproape ireal se închide filmul lui Sergio Leone.
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
vag), iar Într-o bună zi Îi căzu tocmai acel fir fără de care putea fi numit, de acum Încolo, chel. După el veneau două doamne Îmbrăcate În uniforma neagră a Federației Anarhisto-Comuniste, urmate de alte două doamne, afișînd un surîs enigmatic și complice care le trăda Îngrijorarea, membre ale organizației Femeile Trimise. Nimeni nu știa ce se ascunde Îndărătul acestui nume, poate că nu se ascundea nimic; de fapt, sunt o mulțime de cuvinte despre care nu știm ce Înseamnă și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În fața cutiei negre a lui Christopher Zeeman - un obiect analitic despre a cărui funcționare internă nu știa pentru Început mai nimic, dar urma să afle analizînd corespondența dintre datele de intrare și cele de ieșire. Numele convențional al acestui obiect enigmatic ar fi putut fi: MSAMDR. El punea Într-o relație coerentă elemente aparent fără legătură Între ele, de la așa-zișii extratereștri și traficul de pisici, pînă la ambiția doctorului Thomas de a experimenta transferul telepatic al memoriei și, În final
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prea de tot! Cum ar putea așa de mulți oameni să vadă ceva ce nu este? — Ai Înțeles greșit: ei văd ceva ce este, nu ceva ce nu este, răspunse Michel pe un ton ce s-ar fi vrut oarecum enigmatic. Ar putea, de exemplu, să vadă că afară plouă, deși pentru alții cerul e senin, și să se Îmbrace cu pelerine de ploaie. În urmă cu vreo zece ani, dispozitivul inventat de mine a fost utilizat pentru a Îmbrăca mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
redactorului -șef Dezideriu că este Însuși Leonardo Da Vinci. Oglinda mare din holul apartamentului Îl arăta ,,ân carne și oase,, pe genialul creator, ba mai mult undeva În fundal, pe șevalet ,,Gioconda,, la care ,,lucrase,, mult În ultimele săptămâni, surâdea enigmatic, părând că-i Încurajează rătăcirile. Antoniu face o pauză, timp În care Își dezmorțește mâna dreaptă cu care n-a mai scris de atâția ani, Închizând și deschizând pumnul ca să-i dea sângelui voie să circule liber. Privit prin fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Femeilor le plac bărbații cu clasă, știi. Dar trebuie să-ți găsești un model special. Ai vreo preferință? Să nu alegi vreo ancoră sau cine știe ce inimă. Dă urât. Toți au așa ceva. Mă interesa dacă el Însuși are unul. Anton zâmbi enigmatic. — Poate că am, poate că nu... — Adică...? — Trebuie să găsești modelul tău, repetă el pur și simplu. Dacă stai să te gândești, o să trăiești cu el tot restul vieții - va fi ca un motto, să știi. Își trecu degetele prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
transport, normal. Făcu un gest cu mâna, de-a lungul barei transversale a bicicletei. — Până și mijlocul de transport pe care-l folosești... e o chestiune de clasă, Sascha, să știi de la mine. Apoi, Întinzându-mi mâna, rosti un „adio“ enigmatic. În ultimul meu an de liceu, Anton avansa orizontal, Întins pe perne cu puf, cu heruvimi roz ca niște purcei plutind În jurul său. Mă rog, asta era imaginea pe care voia s-o creeze. Evident, nu puteam nici să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca un sprinter dopat și am rupt-o la fugă, sau cum s-o fi numind ce făceam, drept spre Întunericul nesfârșit din fața mea - neștiind Încotro, vrînd doar să scap. Capitolul unsprezece Prima dată când m-am trezit din Întunericul enigmatic care mă salvase, era ora zece, a doua oară, unu jumate. Când În sfârșit mi-am frecat ochii, alungând somnul, am observat că zăceam invers În pat. Îmi trântisem picioarele pe pernă, mă Învelisem cu cămașa (ruptă), și ceea ce până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
exista una, cunoștea o singură direcție previzibilă. Dar tocmai asta e ideea! exclamă Anton. Spectatorii Înțelege că lucrurile se termină mereu la fel; totuși, vrea să fie sedusă. Și acest lucru era posibil doar dacă cineva creează combinația perfectă de enigmatic și evident În același timp, cu Întârzieri calme, calculate, Înghesuieli la limită și Întorsături fermecătoare - sfârșind, desigur, cu acea izbucnire de pasiune pe care doar arta adevărata o poate oferi. — Desigur. Atâta timp cât lucrurile se legau, continuă Anton, imun la ironiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vagonul-restaurant, În cușetă, pe coridor, trebuia să-și plănuiască fiecare cuvânt și să-și repete fiecare inflexiune a vocii. Și-ar fi dorit ca negocierile sale să fie cu englezi sau cu turci, dar domnul Eckman - și undeva, În fundal, enigmaticul Stein - erau din propria lui rasă, antrenați În a citi un Înțeles În tonul vocii și În degetele strânse În jurul trabucului. Pe interval apăruseră chelnerii, aducând supa. Myatt căută În buzunarul de la piept și pescui iarăși o stafidă, una de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dacă fumez? — Serviți un trabuc. — Vă deranjează dacă-mi fac o pipă? Domnul Stein Începu să Îndese un tutun gălbui și dulceag În bolul pipei. Presupun că Eckman s-a ales cu un comision din asta? — Ah, sărmanul Eckman, spuse enigmatic domnul Stein. Mi-ar face plăcere să veniți și s-o vedeți pe doamna Eckman. E foarte Îngrijorată. — Dacă a fost vorba de un comision destul de mare, nu e cazul să fie Îngrijorată. Domnul Stein zâmbi și Își aprinse pipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Juniper îl privea cu o admirație autentică. Era exact cum își imaginase. Odată ajunsă la locuința lui Razza Rob de la Grays Thurrock, Juniper fusese invitată să intre într-un spațiu închinat culturii înalte. În spatele ușii placate de la intrare, brokerul imobiliar enigmatic și retras crease un veritabil templu avangardist. Categoric, lucrul care o șocase cel mai tare pe Juniper era diferența dintre imaginea de scenă a lui Razza Rob - agresivitatea lui de om slab, obscenitatea de doi bani, dorințele periculoase, izvorâte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la locul de tragere, cam atît putea să umble Într-o singură zi. Și totuși, În următoarele cîteva ore se dovedi capabil de eforturi mult mai mari, de o expediție cinegetică indiscutabil dificilă... Îndată după ce-și lansă În aer enigmatica replică, părăsi Încăperea cu niște pași de uriaș, de parc-ar fi mers pe picioroange, lăsîndu-l pe Rowe cu Beavis. Dimineața se scurgea Încet. Făgăduiala dintîi a soarelui fusese deșartă: prin fereastră se vedea cernînd burnița, ca o pulbere rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ușor acvilin și gura senzuală și promițătoare. Un hățiș de păr des și din cale-afară de negru i se revărsa, lins, aproape pînă la brîu, ascunzîndu-i deseori jumătate din față; un chip pe care străluceau doi ochi enormi, Întunecați și enigmatici, al căror fel de a privi era socotit cel mai fermecător și mai misterios din Întregul oraș. Per ansamblu, nimeni n-ar fi Îndrăznit s-o clasifice pe Niña Carmen drept o clasică frumusețe creolă, dar era evident că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nici nu este, dar el nu ține seama de asta, își ține casa curat, la cinste, cu toate că n-are concurență. A recunoscut, așa este, dar a repetat întrebarea: "Poți să-l aduci aici și pe Cocoș?" Ali Mehmet a zîmbit enigmatic, sau așa voia să pară. Era prima dată cînd zîmbea și era foarte ciudat, își ținea buzele strîns lipite, știa că arată îngrozitor fără dinți, și-și întindea gura cu un efort vizibil. "Dacă-l cunosc?!" Se depărta tiptil, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
O vedea uneori la fereastra foișorului, o fereastră mare cît o vitrină, privind mișcarea, atîta cîtă era, de pe uliță, cu chipul de ceară albă, încremenit, fără nici o clipire a pleoapelor, fără un tremur în obraz. Era o statuie vie, din ce în ce mai enigmatică, a ființei și mai ales a amintirii sale, pentru că multă lume n-o mai întîlnea, nici măcar n-o mai vedea cum o zărea el în geam, și de aceea doar o mai ținea minte, născînd în jurul ei cercuri din ce în ce mai largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ai noștri, scăpă el printre dinți Într-un târziu, când bătăile inimii i se mai domoliră și când mica sa revoltă Împotriva ordinii nedrepte a lumii nu-i mai primejduia În nici un fel viața. De ce, domnilor? De ce? Întrebarea, simplă și enigmatică În chiar simplitatea ei ca un glob de săpun, pluti o vreme peste capetele lor Îngândurate apoi, din creangă În creangă, se apropie de cer. După câteva rotiri largi, prudente, deasupra orașului, se făcu nevăzută lăsând În urmă cugetarea pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pahare fără să țină cont de cât ar fi putut bea bătrânul de unul singur. Bătrânul luă paharul cu mâna stângă și Închină Înainte de a-și umezi buzele În vin. Puse paharul pe masă zâmbind. Zâmbetele sale erau tot mai enigmatice. Se adresau deopotrivă celor văzute și nevăzute. Pendula Între ele cu ultimele rezerve de energie, ai fi zis, cu grație, dacă nu s-ar fi simțit În aer un miros discret de urină. Te-ai Întors, carevasăzică... Da, tată. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de alcool ingerată, euforică sau blazată, dispusă totuși, În ciuda diferențelor, să petreacă o noapte Împreună Într-un loc altfel inaccesibil. Mulți dintre ei aveau să povestească mai târziu despre revelionul lor la Casa Ster, le fel de celebră și de enigmatică În orașul lor, precum Casa Vernescu sau Capșa la București. Interesul pentru tablouri era unul mimat sau de circumstanță. Se anunța un eșec răsunător. Scuze ar fi fost destule: o putere de cumpărare mediocră, mediatizarea insuficientă și neprofesionistă, o găselniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ideologic. Această idee a stat la baza unuia din cele cinci mari scenarii bine ascunse În filele zdrențuite pe alocuri ale carnetului său de Însemnări pe care nimeni nu le-a văzut vreodată. Nici măcar Violeta. Carnetul lui Grațian era la fel de enigmatic pentru ea și de inaccesibil precum Graalul. Când vecinătatea lor a ajuns de nesuportat, a venit, salvatoare, plecarea la București și, odată cu aceasta, Înscrierea ei pe traiectoria pe cât de spectaculoasă, pe atât de previzibilă, a fetei de provincie ajunsă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vede În mod obișnuit, fără acea tulburătoare modificare a distanței, prin care toate Îți par la Îndemână. Îndreptă din nou sulul de hârtie poroasă ajutat acum și de Iolanda. Căldura mâinilor lor Îmblânzi parcă hârtia și nudul rămase destins, zâmbind enigmatic unei lumi ascunse sub arcuirea moale a brațului ei subțire. Încă arăți bine, zise Petru, după atâția ani În care ai stat ghemuită În tine ca Într-o scoică... Urmează doar să mă declari perlă naturală, zise Iolanda zâmbind. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
populații stabile, dacă nu chiar în creștere. Caracteristicile ludovicianului: Masiv și indolent, colorit șters, vag, aproape inexistent, rază mortală a mușcăturii, înotătoare regresive și meme dorsale ubicui. Mituri legate de ludovician: Nu e de mirare că acest mare, periculos și enigmatic prădător este subiectul multor legende și superstiții. Poate cel mai impresionant dintre miturile asociate cu aceste animale este străvechea credință amerindiană că toate amintirile, întâmplările și identitățile consumate de unul dintre marii pești ai viselor vor fi, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ele, interesul pentru fotografie. Am renunțat să o mai port cu mine. Am pus-o alături de bilețel în sertarul biroului, pe care-l deschideam de fiecare dată când mă așezam să scriu. Marny îmi zâmbea din poză statuar, rece și enigmatic, resemnată, în spațiul ei în două dimensiuni, pentru totdeauna. Apoi m-am îndrăgostit aievea de o fată adevărată, nu la fel de frumoasă ca Marny, superficială, extrovertită, exotică și vaporoasă, adică exact ce-mi trebuia ca să ies din această stare de confuzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prezentare (amabilă), Dionisie Duma, cunoscut pentru stilul său elegant, face eforturi supraomenești ca să salveze situația: „Citind textele, ai prilejul să descoperi o poetă discretă, de un estetism glacial, cu o emisie încă abstractă, chiar indigerabilă (până la un punct), paradoxală și enigmatică.“ Dacă era un spirit justițiar, Dionisie Duma ar fi trebuit să scrie și el un text ininteligibil despre autoarea cărții. Ceva de genul: Ana Rox Gabri-Gabri et Hélas de Bran nu știi (trei sau patru elegii, pentru cititori zbanghii). Cine
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai aștepți de la cei care sunt oale și ulcele? Lexic exotic Lia Ceran a publicat recent volumul III și (sperăm) ultimul dintr-o suită de volume de versuri intitulate Incunabul (Junimea, Iași, 2004- 2006). Acest volum III are un subtitlu enigmatic: Zona algonchină. Ca să aflăm ce înseamnă, ne grăbim să citim poemul intitulat chiar Zona algonchină: „O-to-te-man / absorbit între menstre. // șancrul algonchin / (logaritmul) / capcana / plină de cerbi morți / plină de ei / exponențială, de ei! / întreruptă la ieri. Ieri ținând-o.“ Sintagma
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]