726 matches
-
aceasta, în discurs, cuvintele nu au valorile lor obișnuite sau valorile lor complete, încît fac să se înțeleagă altceva decît ceea ce se spune. În tradiția retorică, ironia, spre deosebire de metaforă și de metonimie, este unul dintre tropii care indică o atitudine enunțiativă și mai puțin de caracterizare a referentului, încît devine un aspect al antifrazei. Acest lucru nu este posibil decît dacă enunțarea furnizează indici de ironizare, prin conținutul ei sau prin alte mijloace (în vorbire prin intonație sau prin mimică, iar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unui act de vorbire indirect. Din punctul de vedere al praxematicii, procesul metaforic și ironia au unele puncte comune, căci ambele presupun o contradicție în discursul cuiva, deși primul vizează un conflict denominativ, iar cea de-a doua un conflict enunțiativ. Dar, dacă discursul altuia intervine la nivelul denominației în metaforă, aceasta înseamnă că el este parte componentă la nivel enunțiativ în ironie, deaoarece dialogul enunțiativ, care pornește de la aceeași formă enunțiativă, corespunde unor sensuri diferite. Sub aspectul producerii sensului, ironia
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ambele presupun o contradicție în discursul cuiva, deși primul vizează un conflict denominativ, iar cea de-a doua un conflict enunțiativ. Dar, dacă discursul altuia intervine la nivelul denominației în metaforă, aceasta înseamnă că el este parte componentă la nivel enunțiativ în ironie, deaoarece dialogul enunțiativ, care pornește de la aceeași formă enunțiativă, corespunde unor sensuri diferite. Sub aspectul producerii sensului, ironia și metafora acționează asupra reprezentărilor convenționale obligînd destinatarul să se întrebe în legătură cu sensul produs și să realizeze o interpretare. Producerea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursul cuiva, deși primul vizează un conflict denominativ, iar cea de-a doua un conflict enunțiativ. Dar, dacă discursul altuia intervine la nivelul denominației în metaforă, aceasta înseamnă că el este parte componentă la nivel enunțiativ în ironie, deaoarece dialogul enunțiativ, care pornește de la aceeași formă enunțiativă, corespunde unor sensuri diferite. Sub aspectul producerii sensului, ironia și metafora acționează asupra reprezentărilor convenționale obligînd destinatarul să se întrebe în legătură cu sensul produs și să realizeze o interpretare. Producerea sensului reprezintă astfel o manifestare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conflict denominativ, iar cea de-a doua un conflict enunțiativ. Dar, dacă discursul altuia intervine la nivelul denominației în metaforă, aceasta înseamnă că el este parte componentă la nivel enunțiativ în ironie, deaoarece dialogul enunțiativ, care pornește de la aceeași formă enunțiativă, corespunde unor sensuri diferite. Sub aspectul producerii sensului, ironia și metafora acționează asupra reprezentărilor convenționale obligînd destinatarul să se întrebe în legătură cu sensul produs și să realizeze o interpretare. Producerea sensului reprezintă astfel o manifestare a intersubiectivității. Dialogismul ironiei se manifestă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a orientat etnometodologia. Nu există un consens în delimitarea acestei categorii, deși importanța ei este unanim recunoscută, și, de aceea, există o mare varietate de sintagme numitoare pentru ea: "semnal de coordonare", "conector fatic", "suport al discursului", marcator discursiv, "particulă enunțiativă", particulă de discurs și multe altele. Această situație reflectă diversitatea perspectivelor posibile în studiul marcatorilor conversaționali, "mici cuvinte" care, dacă țin de mărcile verbale, sînt adesea monosilabice. Fiecare dintre aceste denumiri vizează una dintre trăsăturile următoare ale marcatorilor: 1) toate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
altele, dar că totuși unele texte prezintă afinități între ele. Aceste afinități nu se reduc la similitudini ale conținutului tratat, căci acestea ar fi numai de natură lexicală și puțin semnificative, ci se manifestă prin convergențe structurale și, mai ales, enunțiative. Există, prin urmare, pachete de texte care prezintă o coloratură enunțiativă omogenă ce atestă apartenența lor la aceeași serie discursivă, precum horoscoapele, editorialele, dizertațiile etc. Se numește matrice discursivă suma acestor trăsături comune ce caracterizează un ansamblu de texte care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
afinități nu se reduc la similitudini ale conținutului tratat, căci acestea ar fi numai de natură lexicală și puțin semnificative, ci se manifestă prin convergențe structurale și, mai ales, enunțiative. Există, prin urmare, pachete de texte care prezintă o coloratură enunțiativă omogenă ce atestă apartenența lor la aceeași serie discursivă, precum horoscoapele, editorialele, dizertațiile etc. Se numește matrice discursivă suma acestor trăsături comune ce caracterizează un ansamblu de texte care sînt relevante aceluiași tip de discurs, înțeles restrictiv ca un cadru
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezentării, precum natura proceselor cognitive într-un discurs științific scris sau natura actelor de discurs ale unui gen de interacțiune verbală. Ele pot fi și de natură lingvistică, căci se pot, de exemplu, repera diverse forme de actualizare a operațiilor enunțiative, adică de mărci lingvistice care, pentru fiecare operație de enunțare (cuantificare, modalizare etc.) din cadrul fiecărui proces cognitiv sau act discursiv, sînt filtrate de matricea discursivă. De exemplu, în rețetele de bucate, sfaturile sînt oferite în ordinea executării unor operații, fără
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de raportul clasic limbă - metalimbă (lingvistic- metalingvistic). Ca atare, prin metadiscurs se înțelege totalitatea mijloacelor prin care locutorul comentează propria enunțare sau prin care confirmă ori reformulează enunțarea colocutorului. În opinia lui D. Maingueneau, metadiscursul ilustrează, împreună cu discursul propriu-zis, eterogenitatea enunțiativă, realitate ce presupune permanenta evaluare, comentare, reformulare a propriului discurs sau a discursului colocutorului. Din aceeași perspectivă, în a n a l i z a d i s c u r s u l u i interesează și identificarea rolurilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
practică lingvistică al cărei obiect este chiar materialul lingvistic. Enunțurile metalingvistice fragmentează desfășurarea liniară a discursului autonom în favoarea preciziei în actualizarea și crearea sensului, aspect considerat de către întemeietorii praxematicii ca un argument important în susținerea teoriei lor. V. dialogism, eterogenitate enunțiativă, funcții ale limbii, modalizator, producere a sensului, text, textualitate. REY-DEBOVE 1978; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO METONIMIE. Identificată inițial pe terenul retoricii și analizată apoi sub numeroase aspecte ca figură de stil (sau ca figură semantică), metonimia este rezultatul unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
propriul lor discurs. Modalizarea poate fi explicitată prin mărci particulare, dar ea este întotdeauna prezentă indicînd atitudinea subiectului vorbitor cu privire la interlocutorul său, la el însuși și la propriul enunț. Foarte dificil de investigat este problema modalizării în situații de eterogenitate enunțiativă sau de polifonie - situații în care, în limitele aceluiași enunț se amalgamează modalități diferite, cu o mare diversitate a modurilor lor de exprimare lingvistică. Oricum, discuția referitoare la modalizare în termenii a n a l i z e i d
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o parte, complementele sau propozițiile subordonate evaluării de către locutor (din fericire, din păcate, cum este normal, în mod paradoxal etc.) și, pe de altă parte, raportul locutorului cu ceea ce spune, care poate face obiectul comentariilor datorită unor mărci ale eterogenității enunțiative, precum cele care semnalează un punct de vedere (pentru / după cutare, așa-zicînd, în aparență) sau relativizarea cuvintelor folosite (într-un anume sens, dacă îndrăznesc să spun, într-o anumită privință), vizînd statutul particular al unei părți din enunț în raport cu ansamblul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
l i z a d i s c u r s u l u i, fiind necesară identificarea lor, distribuirea la tipul din care fac parte și, în mod deosebit, gradul în care contribuie la realizarea sensului. V. dialogism, eterogenitate enunțiativă, metadiscurs, modalitate. DUBOIS 1973; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN MODEL. În general, cuvîntul model semnifică o schemă coerentă sau o structură determinată formată din componente între care există anumite relații. O astfel de schemă este de fapt o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
moment discursiv a fost propusă pentru a indica realizările media în legătură cu același eveniment (precum atacul terorist din New York în 2001), prin realizări discursive numeroase și diversificate, ceea ce presupune o eterogenitate multiformă a lor din punct de vedere semiotic, textual și enunțiativ. Momentul discursiv permite constituirea corpusurilor pe alte baze decît cele de natură sociologică și de realizare a unei mari diversități de genuri discursive, care permite totuși frecventa folosire a unor cuvinte sau construcții (avion, terorist, Pentagon, Turnurile Gemene etc.). V.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unei fraze printr-o digresiune, de obicei amplă, care însă este dependentă sintactic și semantic de fraza în care este inserată. Cu toate acestea, în interpretările moderne, paranteza este considerată mai degrabă ca realizînd o ruptură de natură sintactică și enunțiativă, în măsura în care i se atribuie o importanță secundară și se poate ușor înlătura. Din punctul de vedere al a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, cele două moduri de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cele două moduri de existență ale parantezei pun probleme deosebite. Paranteza retorică implică axa sintagmatică și se înscrie într-o perspectivă normativă care privește folosirea limbii în conversație, în vreme ce paranteza tipografică este un semn de punctuație care presupune întreruperea continuității enunțiative și sintactice. În ambele cazuri însă, analiza trebuie să facă față cel puțin unei contradicții: pe de o parte, paranteza se prezintă ca un adaos contingent, iar, pe de altă parte, orice adaos este semnificativ și face parte din discurs
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
umaniste, persuasiunea este abordabilă și din din perspectiva actelor de vorbire, fiind integrabilă temelor pragmaticii. Activitatea persuasivă constă în principiu din antrenarea de către enunțător (sau emițător) a tuturor mijloacelor pentru a-l determina pe interlocutor (receptor) să accepte o relație enunțiativă, astfel încît comunicarea să devină eficientă. Persuasiunea are două moduri de a se concretiza: ca un act cognitiv (cînd este un proces semiotic ce constă în realizarea unui act credibil, producînd o fundamentare ontologică) și ca un fapt perlocutoriu (cînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
spațiu conflictual; folosind sintagma "luptă de clasă", de exemplu, cineva se poziționează ca fiind de stînga, iar, vorbind pe un ton didactic și cu un vocabular tehnic, se poziționează ca specialist etc. Într-un cîmp discursiv, poziționarea definește o identitate enunțiativă, un tip specific de realizare discursivă. Termenul desemnează în același timp operațiile prin care această identitate enunțiativă se pune și se menține într-un astfel de cîmp. Poziționarea nu privește numai conținutul, ci și dimensiunile discursului, deoarece se manifestă în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vorbind pe un ton didactic și cu un vocabular tehnic, se poziționează ca specialist etc. Într-un cîmp discursiv, poziționarea definește o identitate enunțiativă, un tip specific de realizare discursivă. Termenul desemnează în același timp operațiile prin care această identitate enunțiativă se pune și se menține într-un astfel de cîmp. Poziționarea nu privește numai conținutul, ci și dimensiunile discursului, deoarece se manifestă în alegerea unuia sau a altuia dintre genurile de discurs, dintre manierele de a cita etc. Termenul poziționare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
caracterizează în mod indirect. În acest mod, poziționarea devine una dintre categoriile importante ale a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, care vizează impunerea și menținerea unei identități enunțiative. Dar, pentru a fi operatorie, noțiunea denumită astfel trebuie atent particularizată în funcție de tipurile de discursuri vizate. De exemplu, în discursul religios sau în cel filozofic, poziționările corespund în general școlilor și mișcărilor care se revendică dintr-o doctrină, dar acesta
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discurs, ceea ce relevă considerarea discursului ca o formă de acțiune asupra lumii, cu un rol important în raporturile sociale. După M. Foucault, discursul se caracterizează prin istoricitate și prin condiții instituționale care-i legitimează enunțarea, condițiile de exersare ale funcției enunțiative fiind oferite de un ansamblu de reguli anonime, istorice, întotdeauna determinate de timp și de spațiu și definind o epocă dată, cu un anumit aspect social, economic, geografic și lingvistic. D. Maingueneau menționează practica discursivă atunci cînd vizează surprinderea unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu analiza semnificației produse de diferite niveluri ale componentelor frazei, în vreme ce pragmatica ar urma să studieze ceea ce reprezintă schimbul dintre locutori, adică enunțul sau enunțarea unei fraze completate de informațiile relative la situație și la indicațiile pentru a trata actul enunțiativ. Aceste informații caracterizează numai anumite enunțuri, fiindcă ele califică enunțarea, realizează o acțiune, implică alte enunțuri prin producerea de inferențe și furnizează instrucțiuni pentru mijloacele de conexiune (precum conjuncțiile și adverbele). Totuși, pragmatica pare mai puțin o disciplină de sine
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
O astfel de concepție asupra limbii reia unele preocupări ale retoricii tradiționale, punînd pe primul loc forța semnelor și caracterul activ al limbii. Ea insistă asupra caracterului reflexiv al limbii, faptul că ea se referă la lume impunîndu-i propria activitate enunțiativă, caracterul ei interactiv, raportarea la un cadru permițînd interpretarea enunțurilor, precum și dimensiunea ei juridică, deoarece activitatea vorbirii este subînțeleasă ca o rețea de drepturi și de obligații. Există chiar o abordare ce ține de pragmatică și este orientată în mod
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
depășirea opoziției dintre exteriorul și interiorul unei formații discursive în favoarea ideii de intricație a discursurilor și de relații cu alte formații discursive exterioare și anterioare. V. implicit, interdiscurs, polifonie, presupoziție. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN PREDICAT. Din perspectiva sintactică clasică (perspectiva enunțiativă, după GA 2005), funcția de predicat poate fi realizată în limitele propoziției cînd este parte de propoziție principală, dar și la nivelul frazei cînd este parte a predicatului nominal (cu funcția sintactică de nume predicativ), prin propoziția predicativă. Se admite
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]