948 matches
-
și vin, împărțindu-și realul într-o logică oarbă și implacabilă. Lucrețiu vorbește despre amanți, desigur, despre dorință și plăcere, evident, abordează chestiunea voluptății, a bucuriei, da, poemul său povestește genealogiile, facerea lumii, progresul omenirii, bineînțeles, citim în el condițiile epifaniei norilor sau a fulgerelor, a vorbirii sau a muzicii, clinamenul dovedește vitalitatea, libertatea chiar în sânul necesității, incontestabil; dar el vorbește și despre mizerii, durere și suferințe, despre epidemii, războaie și nemernicia oamenilor sau despre crimele politice, sacrificiile religioase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
anatomii și a tuturor determinismelor posibile și imaginabile, individul dispune de o singură soluție: să consimtă la ceea ce-l face să fie ceea ce este. Libertatea lui se rezumă la a voi ceea ce se întâmplă sau chiar la a îndrăgi orice epifanie, oricare i-ar fi formula. Epicur, șubred, pipernicit, firav de constituție, teoretizează un hedonism ascetic; Lucrețiu, despre care se crede că avea o sănătate mai robustă, legitimează teoretic un alt raport cu dorințele și cu plăcerile. Pus în fața pasiunii amoroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Romanticul”, e introdus un acrostih compunând numele Perpessicius. Cel puțin un text include sensuri sociale, vorbind în titlu de „mulțimi” și „pâine”, iar apoi de „mulțimile mugind / cu vântul rău adună știrile / din subștiri bătute de grindini”. Priveliștea din Peisagiu epifanie e de „iarnă fimbul”: „La copcă vidrele se strâng să prindă peștii grași / cu ghearele sticlite-n duh făcură gaură / în cer gerul taie felii de carne vie stele picură / în copcă lacrime de focul rece din copca cerului curge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
Edit. I.B.M.B.O.R., p. 224 225. {\footnote 58 Pr. Dr. I. Băjău, „Trăirea virtuoasa după Sfanțul Vasile cel Mare”, în: Mitropolia Olteniei, Anul LII (2000), Nr. 1-2, p. 96.} {\footnote 59 Johannes Quasten, op. cît., p. 205.} {\footnote 60 † Epifanie Norocel Tomitanul, „Învățătură Sfanțului Vasile cel Mare pentru folosirea bunurilor materiale”, în: Glasul Bisericii, Anul XXXVIII (1979), Nr. 5-6, p. 477.} {\footnote 61 Cf. Drd. Samir Gholam, „Vasiliada sau instituția de binefacere a Sfanțului Vasile cel Mare”, în: Glasul Bisericii
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
amintim că Mircea Eliade constată, atât în Aspecte ale mitului 164 cât și în alte lucrări, că actualizarea unui mit într-o creație cultă devine indiferentă la succesiunea cronologică a faptelor. În romanul Ulysses al lui James Joyce numai anumite epifanii relevă mitul homeric, în rest, logica evenimențială fiind mult modificată. Concret, Fred Vasilescu pune capăt relației sale cu d-na T. pentru a-și urma destinul "impus" de Camil Petrescu, anume cel de scriitor. Intenția autorului este fondată pe caracterizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
opinia noastră, numitorul comun al ambelor viziuni ar fi: sublimarea lumii și instaurarea conexiunilor subiective. Altfel, Camil Petrescu probează indubitabil consecvență, în vreme ce Joyce se distanțează afabil de convingerile estetice ale tinereții și le menționeză, cu nostalgie, în Ulysse: "Îți amintești epifaniile tale pe verzi file ovale, nebănuit de profunde, copii de trimis în caz de moarte tuturor celor mai mari biblioteci din lume, inclusiv celei din Alexandria?"407 Diversitatea izbândește și în paralela cu mitul lui Pygmalion. Inițial, Doamna T. avea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aspect. Referindu-se la aceeași observație, Th. W. Adorno subliniază: "În artefact, fiorul de groază se eliberează de iluzia mitică a Fiindului-în-Sine, fără însă să fie totuși adus la nivelul spiritului subiectiv."440 Aspectul corectiv transformă operele de artă în "epifanii neutralizate"441, calitativ superioare celor din timpurile străvechi în care s-ar părea că "zeitățile antice ar fi apărut fugitiv la locurile lor de cult"442, respectiva apariție devenind "cu prețul carnației ei vivante"443 o garanție a permanenței acestora
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
adevărului: cu cât caută mai intens izbăvirea, cu atât mai mult, închis în lanțurile propriilor întrebări, e condamnat la neputință. Și adevărul, în căutarea căruia, înfrigurat, speriat, teluric, se află, este golit de miezul său ontologic. Eventual, îi sunt vizibile epifaniile, forme înșelătoare și tranzitorii. Oricum, într-un loc identifică adevărul cu ființa („Să cauți ființa cu vorbe! Ă Acesta e donchișotismul nostru, delirul aventurii noastre esențiale” Ă I, 77), fiind, însă, convins că experiența scripturală Ă din care și el
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pentru reconfigurări și Împliniri istoriale. În fapt, Într-o ierarhie a timpurilor (pornind de la profunzimea lor și de la direcția de descoperire a ființei ca Dasein), Împlinirea istorială În scriitură a unei semnificații și mai adânci decât aceasta a unei stări (epifanie sau vedere față către față) e necesară precum vârful unui triunghi e obligatoriu spre a-i da mobilitate și a obliga ochiul să Învețe mișcarea liniei și a unghiurilor. Scriitura trebuie percepută ca un punct de fugă sau un asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
putem înscrie cutare sau cutare sectă par uneori extrem de inconsistente: unii consideră drept secte distincte ceea ce alții văd doar ca niște ranguri, poziții ocupate în ierarhia comunității. Ce putem spune despre Simon, filosoful zburător? Despre Vasilide desfrânatul? Despre Carpocrat și Epifanie, veritabili adepți ai amorului în grup? Despre Valentin pneumaticul? Despre Nicolae mâncătorul de spermă? Și ce ascund oare ophiții, adoratori ai șarpelui bănuiți a fi și adepți ai sodomiei? Sau barbelognosticii, talentați bucătari, excelenți în prepararea pateului de fetuși? Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din Roma îpe la 160: Apologii), iar mai apoi Irineu din Lyon îpe la 170: Contra ereziilor), Ipolit din Roma îpe la 230: Philosophumena), Clement din Alexandria îStromates, sfârșitul secolului al II-lea - începutul celui de-al III-lea) și Epifanie îPanarion, pe la 375) - sfântul Epifanie, pentru că există și un gnostic cu același nume, dar cel despre care-i vorba aici nu-i nici pe departe sfânt - permit acestor concepții să acceadă la posteritate. în cea mai mare parte a cazurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Apologii), iar mai apoi Irineu din Lyon îpe la 170: Contra ereziilor), Ipolit din Roma îpe la 230: Philosophumena), Clement din Alexandria îStromates, sfârșitul secolului al II-lea - începutul celui de-al III-lea) și Epifanie îPanarion, pe la 375) - sfântul Epifanie, pentru că există și un gnostic cu același nume, dar cel despre care-i vorba aici nu-i nici pe departe sfânt - permit acestor concepții să acceadă la posteritate. în cea mai mare parte a cazurilor, primul colaționează ceea ce se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
față de șef, de cel inițiat, de cel mai mare în grad. Acestea sunt trei motivații atunci când ne referim la gnostici. Asemenea francmasonilor dintotdeauna, gnosticii dispun de semne de recunoaștere pentru a se adresa în mod diferit fraților și profanilor. Sfântul Epifanie susține că ei se pipăie atunci când se întâlnesc și își strâng mâinile ca să se asigure că interlocutorul e un inițiat. După această comunicare gestuală, discursul este eliberat ca și practica, de altfel, pentru că după aceea încep banchetele - agapele masonice - urmate
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de un echilibru psihic fragil, îndeamnă la izolare de lume și cunoaște de patru ori starea de transă în cursul existenței sale, nu fără raport cu această solicitare de tip șamanic a fiziologiei sale; în acest timp, Valentin, Vasilide, Carpocrat, Epifanie și alți câțiva benchetuiesc, copulează, se masturbează, își gătesc pateuri de avorton pentru împărtășaniile lor. Dovadă că platonismul poate să nu fie ascetic, ba chiar poate fi de-a dreptul hedonist, cu simpla condiție a abandonării din Platon a esențialului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în materie, nu pot aștepta nimic de la lume, prea maculați în negativitatea realului; psihicii pot spera o mântuire, le este de-ajuns să basculeze în tabăra celor aleși trezindu-și la viață sufletul care, în cazul lor, le face posibilă epifania; astfel ei devin pneumatici, inițiații gnostici, evident. Iată așadar cine-s aleșii! A opta pentru sectă te transformă de fapt în subiect desemnat de grația divină. Nici nu poate fi găsit un mai bun argument promoțional pentru a face dezirabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și de a se desfrâna în toate modurile posibil, cu toți partenerii imaginabili, în voia hazardurilor și a întunericului. Un fel de comunism deja înfăptuit. O „practică demnă de câini, de porci și de țapi”, scrie, edificat, Părintele Bisericii... V EPIFANIE și „dorința imperioasă” Un Rimbaud gnostic. Carpocrat a avut un fiu numit Epifanie - a nu se confunda cu sfântul Epifanie, autor al unor severe critici ale ereziilor, într-o lucrare intitulată Panarion sau Cutia cu leacuri contra tuturor ereziilor... Originar
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în voia hazardurilor și a întunericului. Un fel de comunism deja înfăptuit. O „practică demnă de câini, de porci și de țapi”, scrie, edificat, Părintele Bisericii... V EPIFANIE și „dorința imperioasă” Un Rimbaud gnostic. Carpocrat a avut un fiu numit Epifanie - a nu se confunda cu sfântul Epifanie, autor al unor severe critici ale ereziilor, într-o lucrare intitulată Panarion sau Cutia cu leacuri contra tuturor ereziilor... Originar din Alexandria prin tată, din Cefalonia prin mamă - mai exact, din Samă -, el
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fel de comunism deja înfăptuit. O „practică demnă de câini, de porci și de țapi”, scrie, edificat, Părintele Bisericii... V EPIFANIE și „dorința imperioasă” Un Rimbaud gnostic. Carpocrat a avut un fiu numit Epifanie - a nu se confunda cu sfântul Epifanie, autor al unor severe critici ale ereziilor, într-o lucrare intitulată Panarion sau Cutia cu leacuri contra tuturor ereziilor... Originar din Alexandria prin tată, din Cefalonia prin mamă - mai exact, din Samă -, el este moștenitor al unei vaste culturi enciclopedice
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
reprezentată de creștinism, în care sărăcia, mizeria, suferința socială apar ca tot atâtea ocazii de a exersa răbdarea față de cer. înțelegem astfel cum a putut Imperiul să dea o șansă adepților lui Isus și nu celor ai lui Carpocrat sau Epifanie. Pe aceeași linie ca și tatăl său, Epifanie apără comunitatea femeilor, critică toate formele de proprietate, căsătoria și monogamia, bineînțeles, și aduce un elogiu dorinței imperioase - dixit inefabilul Clement din Alexandria - pornind de la principiul că nu se poate ca Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
socială apar ca tot atâtea ocazii de a exersa răbdarea față de cer. înțelegem astfel cum a putut Imperiul să dea o șansă adepților lui Isus și nu celor ai lui Carpocrat sau Epifanie. Pe aceeași linie ca și tatăl său, Epifanie apără comunitatea femeilor, critică toate formele de proprietate, căsătoria și monogamia, bineînțeles, și aduce un elogiu dorinței imperioase - dixit inefabilul Clement din Alexandria - pornind de la principiul că nu se poate ca Dumnezeu să fi dat oamenilor dorința și plăcerea pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dedesubt. De altfel, ca să-l scuzăm, cine filosofează altfel decât făcând din cazul său o generalitate? VII MARCU și „femeile elegante” De la pahar până la gură. Cu o trecere prin galeria cu portrete gnostice la fel de rapidă ca ale lui Carpocrat și Epifanie, Marcu lasă puține urme acolo și niciuna în câmpul ideilor. în afară, poate, a unei opțiuni feministe - deși interesul lui pentru femei pare să țină mai mult de plăcere și de capriciu decât de o autentică decizie metafizică. Gnosticii acordă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cauzează un război între îngeri, incluși și ei în negativitatea care saturează planeta - singur Dumnezeu scapă acestui masacru. Gnosticii dedică un cult particular acestei puteri a cărei etimologie semnalează luxura, corupția - o „râgâială de satisfacție și de desfrâu”, scrie sfântul Epifanie în Cutia cu leacuri contra ereziilor... Eucharistiile libidinale permit ingestia potențelor concentrate ale lui Barbelo pentru a face posibilă o accelerare a ascensiunii către Plerom. Odată cu sperma oficianții anunță trupul lui Hristos, cu hemoglobina menstruală, sângele său. Acestea două reunite
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îl amestecau cu miere, cu condimente, cu piper și cu uleiuri parfumate pentru a face astfel un fel de pateu. Evident, în cursul ceremoniilor în care sperma și sângele menstrual curg în valuri, dacă e să-l credem pe sfântul Epifanie, credincioșii gustă din acest preparat culinar ontologic. Pentru cel mai mare bine al ascezei lor, bineînțeles... 3 Gnosticismul intră într-un con de umbră. Odată ajuns împărat, Constantin îi cere lui Eusebiu din Cezareea, cărturar în serviciul monarhului prin excelență
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de hrană, de apă și de somn. Aceste metode deschid calea spre o stare de perfecțiune în care totul devine posibil dat fiind că totul s-a făptuit în logica purității. Plăcere în suferință, masochism, ar zice psihanaliștii. Negativitate necesară epifaniei unei pozitivități, ar explica dialecticienii pricepuți în teologie. Conservare și depășire a creștinismului, care îndeamnă la detestarea trupului, desigur, dar care propune rămânerea în această stare de ură, fără a oferi vreo deschidere înspre lumina unei desfătări posibile, a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sine. Nici vorbă să nu reflectezi, să te supui pornirilor, să fii jucăria pulsiunilor. Filosoful, înțeleptul meditează, reflectează, gândesc, calculează: dietetica dorințelor și aritmetica plăcerilor presupun o ajustare permanentă a teoriei și a practicii, a faptelor și a doctrinei, a epifaniei oricărui eveniment și a reacției celei mai adecvate pentru a o trăi ca pe o ocazie de jubilare, și nu ca pe un factor de tulburare. Această prudență face ca practica imediată să fie privită ca fiind cea mai în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]