628 matches
-
încă din tinerețe destoinicia, scriind neobosit - cum va face toată viața - la sumedenie de ziare și reviste: „Lumea ilustrată” (1894, unde își face probabil debutul), „Pagini literare” „Evenimentul”, „Opinia” (Iași), „Noua revistă română”, „Revista modernă”, „Carmen”, „Pagini alese”, „Universul literar”, „Epigonii” (Iași), „Scena” (Iași), „Adevărul”, „Ploieștii”, „Gazeta Moldovei” (Iași), „Pagini libere” (Galați), „Revista ilustrată” (1908-1910), unde a fost și redactor, „Mișcarea” (1909-1929, 1934, 1938), având aici răspunderi ca secretar de redacție, „Teatrul” (Iași, 1912-1913), la care a făcut parte din colegiul
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie. S. nu a putut da o expresie definită înclinației sale pentru poezie, dar limba lui, fără asperități, limpede, atinge, pe alocuri, sonoritățile de „liră de argint”, întrevăzute mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii. G. Călinescu îi dedică un portret memorabil: „Între lirismul de iatac al lui Alecsandri și nemișcarea lunatică a lui Eminescu, Sihleanu ar fi adus, de trăia mai mult, un temperament sangvin, furtunos, de fiu de boier cult trăind între salon
SIHLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]
-
se focaliza, În aceeași scrisoare, asupra descrierii mormântului filosofului, pe care Îl vizitase În primele zile ale șederii la Paris . Oricum, temele „civilizației corupătoare” și „bunului sălbatic” par a fi preluate fie de la Rousseau, fie de la unul dintre numeroșii săi epigoni. Receptarea lui Boerescu era Însă una atipică; „civilizația” și „inocența” intrau Într-un bizar raport de convergență. Diletantism juvenil? Foarte probabil. Însă oscilația Între scepticism și candoare progresistă precum și Încercarea de a le concilia urmau să rămână constante ale profilului
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
ca poet oficial și al supraevaluării lui ca precursor al realismului socialist. Poet fără îndoială minor, de nivel modest, el își „jucase”, de fapt, destinul literar în anii de la sfârșitul veacului al XIX-lea și începutul celui următor. Aparținător „epocii epigonilor eminescieni” (Romulus Dianu), contemporan și afin cu Panait Cerna sau cu D. Nanu, comparabil sub anumite raporturi cu mai vârstnicul Al. Vlahuță, T. a scris versuri de factură mai degrabă neoclasică, însuflețite de un patetism suscitat de elanuri generoase, de
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
acționează efectiv decât în Rapsodii de vară și în Rapsodii de toamnă. E o atitudine specifică lui T., care își recunoaște sentimentalismul și îl persiflează, scoțând de aici cu totul alte efecte decât cele banalizate de o întreagă falangă de epigoni romantici. Deși nu ajunge până la desființarea efuziunii lirice, umorul său izbutește să coloreze altfel emoția, să îi dea o notă insolită, în care frapează îmbinarea de surâs și melancolie, de veselie și tristețe, de comic și tragic. Revelatoare este tonalitatea
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
până la Unire (1582-1918), editată în 1940. Autorul concepe dezvoltarea literaturii bănățene în strânsă corelație cu istoria provinciei, periodizarea provenind de aici: Vechea literatură bănățeană (1582-1700), Renașterea (1808-1850), ce îi cuprinde pe Mihail Roșu, Paul Iorgovici, Dimitrie Țichindeal și C. Diaconovici-Loga, Epigonii și Creatorii: Gheorghe Bocu, Ioan Popovici-Bănățeanul, Victor Vlad Delamarina, Aurel C. Popovici, Cassian R. Munteanu și Mihail Gașpar. Capitolul Istoriografia bănățeană încheie antologia. Textele de prezentare conțin un comentariu succint, bibliografia operei, referințele critice și sunt urmate de un corpus
SUCIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290008_a_291337]
-
eficientistă” la care aderaseră designerii de curricula moderne. Ținta principală a fost „Raționalul lui Tyler”. Barrow a alcătuit satire geniale cu privire la „obiective”, „design”, „implementarea curriculumului” și „evaluarea curriculară”. Nu s-a limitat însă la Tyler - i-a atacat și pe epigonii acestuia, precum Pratt, care a realizat în 1980 o „adaptare științifică” a „clasicului Tyler Rational”. Barrow era deranjat tocmai de pretențiile științifice ale tradiționaliștilor și moderniștilor, i se păreau nu numai stupide, ci și periculoase: Poate că nu este, în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
postmoderniști: James Macdonald și Ester Zaret, iar volumul conținea scrierile altor postmoderniști, precum Huebner, Apple și Mann. Încă nu-și expuneau pe larg „ideile noi” - deocamdată le criticau pe cele vechi. În mod special erau „puși la zid” Tyler și epigonii săi - dar și ceilalți moderniști, precum naturaliștii și cognitiviștii. Schools in Search of Meaning nu dezvăluia încă un „sens nou” al educației și curriculumului - doar pregătea această dezvăluire. Rostul de bază al lucrării era altul - era un „act de deces
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că teoria lui Aggleton (1987) și Whitty (1985) reducea „intențiile” și „rolurile sociale”, după obiceiul esențialiștilor de la începutul secolului XX, la o tipologie esențială, botezată modernist „gramatica provocării”83. După Roman și Christian-Smith (1988), toți teoreticienii rezistenței nu sunt decât epigoni care aduc omagii logicii productiviste a lui Marx. Conform acestei logici, ei se simt obligați moralicește să „traducă” în termeni marxiști realități aflate departe de cele pe care le studiase cândva Marx, astfel încât „rezistențiștii” încearcă să găsească mereu structuri de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
3.8. Doll jr. și postmodernizarea modernismuluitc "15.3.8. Doll jr. și postmodernizarea modernismului" Lumea curriculumului postmodern este, fără îndoială, una pestriță, în care se amestecă, în egală măsură, mari înțelepți și mari nebuni, gânditori de mare profunzime și epigoni, minți geniale și inteligențe mediocre. O istorie critică a gândirii curriculare postmoderne, bazată pe o scară de valori indiscutabilă, este încă prematură. De aceea, în puzderia de idei și teorii contradictorii nu se poate încă decide care dintre ele este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
căsuțele răzlețe din satul Izvorani” în „mici capre cățărate pe-o râpă de lumină”. Dacă Pe Argeș în sus este cartea cărților lui P. și una dintre capodoperele poeziei românești, în versurile din Satul meu (1925) poetul își devine propriul epigon. Cartea e un soi de monografie a Miorcanilor, mai exact o colecție de gravuri și stampe reprezentând oameni și peisaje. Poeziile, fiecare numai de două strofe, sunt construite cerebral, manierismul, prețiozitatea, carența vibrației fiind manifeste. Nu lipsesc totuși imaginile grațioase
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
cu cel mai mare liric sămănătorist. Aici se cuvine însă o lămurire preliminară. A califica drept sămănătorist pe d. Victor Ion Popa ar însemna să dăm o judecată parțială și exterioară. Fiindcă d-sa nu este unul din acei nenumărați epigoni ai unui curent astăzi istoric, pastișând numai în umbra unui excepțional talent. Moldovean el însuși, duios prin natură, cunoscător al sufletului rural, așa cum ne-a dovedit și Mușcata din fereastră, d. Victor Ion Popa duce mai departe o anumită sensibilitate
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
Structura motivului în poezia lui Eminescu „O, mamă...” de Tudor Vianu, Sonet și cântec de lume la Eminescu de Perpessicius, Romantismul lui Eminescu de Sever A. Constantinescu, Mihai Eminescu la 21 de ani de Petre V. Haneș, Din izvoarele poeziei „Epigonii” de D. Murărașu, Izvoarele motivelor și procedeelor din poeziile lui Eminescu de Radu Manoliu, Portretistica la Eminescu de Zinca Milcovici, Mihai Eminescu în englezește de Al. Emery-Kish. Dintre articolele dedicate altor scriitori sunt de menționat: N. Iorga, stilist de E.
PREOCUPARI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289009_a_290338]
-
creatori. Câțiva autori afirmați în anii ’90 - Adrian Oțoiu, Daniel Bănulescu, Dan Perșa, Ioan Es. Pop ș.a - pot apărea ca fiind „încă și mai postmoderniști” decât optzeciștii canonici, deși li se contestă importanța și legitimitatea, fiind considerați mai degrabă epigoni imperfecți sau retrograzi ai optzeciștilor: „Ca atmosferă artistică și, câtă e, ca ideologie literară, cei ce se intitulează nouăzeciști sunt cu un pas înapoi față de anii ’80”, crede Mircea Cărtărescu. Pe de altă parte, după 1989 romanul postmodernist a fost
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
scrise, la cărți precum Monologuri în versuri de N. Țincu, Nuvele de I.T. Florescu, Petale de Caton Theodorian ș.a. Colaborează N.G. Rădulescu-Niger și N. Țincu, coautori ai dramei Doamna Chiajna, N. Vaschide cu versuri și proză, Mircea Demetriade, Scarlat Orăscu, epigon eminescian, poet sensibil și discret, precum și D. Teleor, cu bune schițe de moravuri sau satirice, și un R. Cotorca, prozator înzestrat cu spirit de observație și imaginație. N. Vaschide, V. Pantazi și D. Stăncescu publică literatură populară. R.Z.
REVISTA ALEXANDRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289182_a_290511]
-
diverselor periodice este cenzurată cu vigilență. Victimele acestei campanii vehemente sunt un D. Păun-Drăghicescu, un D.S. Vasculesco, schimonahul Pahomie Bălănescu, Ilie Ighel-Deleanu ș.a. Alt grup de literați avut în vedere cu perseverență de criticii de la M.T. a fost cel al epigonilor, autori lipsiți de personalitate artistică (Ana Ciupagea, Th. M. Stoenescu), atacați individual sau în grup (cenaclul de la „Românul literar”). Nu au fost cruțați nici marii scriitori, ironizați pentru motivele cele mai neașteptate (naivitatea politică a lui I.L. Caragiale, care l-
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
durerea și mânia țării în haosul provocat de Eterie. Prin alegorie și prin tonul liric (de rugă și blestem), Plângerea și tânguirea Valahiei... precedă Cântarea României. Reprodusă de Aron Pumnul în Lepturariu rumânesc..., a fost cunoscută de Mihai Eminescu, în Epigonii M. fiind evocat ca un „glas de durere”. Sub influența unor lecturi din Gray, Young, Joseph Thomson, Lamartine, M. adoptă față cu natura și eternitatea atitudinea contemplativă a romanticului (Poezii, 1837). Nestatornicia vieții omenești devine motivul liricii sale (Memoria celor
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
micromonografii ale poemelor. De altfel, acestea au și fost izolate de editor și publicate într-un volum aparte, Comentarii eminesciene (1967). Specialiștii nu pot face abstracție de studiile genealogice, comparatiste și filologice de aici, axate pe poemele Amicului F. I., Epigonii, Mortua est!, Feciorul de împărat fără stea, Rugăciunea unui dac, Cărțile, Povestea codrului, dar antrenând în demersul demonstrației multe alte texte (variantele Mureșanu sau Demonism, Memento mori, Odă..., Sarmis, Gemenii ș.a.). Nu de aceeași valoare este lucrarea Mihai Eminescu. Viața
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
și realism este dublat uneori de o exacerbare a ludicului, dar nu pe coordonate livrești, ci mai degrabă în registrul unei fronde dezabuzate. În focul unor confruntări polemice, optzeciștii i-au etichetat pe nouăzeciști drept continuatori - ori, mai bine zis, epigoni, imitatori inferiori esteticește - ai lor, în vreme ce nouăzeciștii, în replică, accentuează asupra diferențelor. În același timp, scriitori din generații - ori promoții - mai tinere, emergenții „douămiiști”, fie se revendică de la unele direcții nouăzeciste în calitate de continuatori radicalizați ale acestora, fie le contestă nouăzeciștilor
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
Léon Bloy ș.a. Mai cu seamă romanul Suflete obosite este o astfel de mixtură. Eroul, Alexe Villara Comnean, un tânăr aristocrat apăsat de ereditate, trăindu-și cu orgoliu izolarea, cufundat în rafinament și sexualitate, apare în primul rând ca un epigon al lui Des Esseintes din À rebours de Huysmans. SCRIERI: De vânzare, București, 1897; Suflete obosite, Craiova, 1898; ed. București, 1911; ed. îngr. și pref. Mircea Popa, București, 1999; De dincolo de moarte, București, 1907. Repere bibliografice: D. Evolceanu, „De vânzare
NOTTARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288476_a_289805]
-
Ștefan Buzărnescu: În aria de interferență geopolitică În care ne-a găsit și statornicit istoria, modelele sociologice occidentale, dar și cele orientale nu puteau să nu se facă simțite În țara noastră. Cu certitudine Însă, putem afirma că nu există epigoni ai vreunor Întemeietori de școli sociologice occidentale printre sociologii români. Nici alți reprezentanți ai științelor sociale nu au căzut pradă tentației mimetismului modelelor străine, nici măcar În momentele În care acestea erau În vogă În țări influente și cu mare potențial
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Valéry”. Deși tentativa celor reuniți în grupul care promova o. estetic sau structural a fost o bătălie întreruptă, o., în sens larg, nu a sucombat ca modalitate viabilă de creație. Oniriștii „istorici” au, în anii 1990 și 2000, continuatori - nu epigoni sau imitatori, ci succesori originali și legitimi -, cum ar fi Corin Braga și Octavian Soviany. Repere bibliografice: Simion, Scriitori, III, 260-264; Convorbiri. Eugen Simion-Dumitru Țepeneag, CC, 1991, 1; Corin Braga, Halucinaria - resurecția onirismului, RL, 1992, 6; Gabriel Dimisianu, Onirismul subversiv
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
Lumina poporului”, „Sfatul Țării”, „Școala Basarabiei”, „Șezătoarea”, „Viața literară și artistică”, „Viața românească”, „Vocea Tutovei” ș. a. După S. Fl. Marian, P. este, cum îl definește Romulus Vulcănescu, „a doua figură dominantă în etapa de elaborare a domeniului etnografiei” românești, „un epigon târziu al romantismului științific”. El alcătuiește, într-un răgaz de viață scurt, cu pasiune și cu deosebită hărnicie, numeroase lucrări de etnografie și folclor, pornind de la ideea că orice culegător trebuie să adune datele despre cultura materială și spirituală din
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
sau Sfârșit de toamnă îl prevestesc pe G. Bacovia. P.-P. este însă, în primul rând, un eminescianizant. Lirismul lui, în care răzbate sunetul pur al ingenuității, cuprinde totuși atâta autentică simțire, câtă să nu facă din el un searbăd epigon. Versurile erotice, în care se percep inflexiuni folclorice, capătă uneori tonalitatea idilelor lui G. Coșbuc. E poezia de factură intimistă a unui confesiv, nu lipsit cu totul de umor și nici de autoironie. Alteori, aplecându-se spre necazurile altora, întristatul
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
scrisul lui dovedește că sursele umorului urmuzian nu fuseseră exploatate întotdeuna fericit și nici depășite. Similitudinea între textele celor doi, începând de la manieră în care sunt denumite personajele și terminând cu rețetă avangardista, îl plasează pe M. în seria de epigoni ai celebrului sau confrate. SCRIERI: Repertoriu, București, 1935. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, VI, 111-112; Straje, Dicț. pseud., 455; Șasa Până, Născut în ’02, București, 1973; 226-227; Ov.S. Crohmălniceanu, Figuri obscure din avangardă românească. Moldav, Dan Faur, Râul Iulian, MS, 1990
MOLDOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288211_a_289540]